CAPITOLUL 33

- De ce faci fața asta?, îl întrebă Nan pe iubitul său în dimineața unei noi zile, în timp ce se pregăteau să meargă împreună la universitatea lui Mac. Astăzi, Nan urma să se încălzească pentru o luptă cu Brian mai târziu în seara aceea, iar Jonathan îl va duce la o sală de box thailandez care se deschisese în America, deoarece era sala de sport a unei rude de-a lui.

- Nimic, doar că îmi fac griji pentru tine.

Nu vreau să vii aici să te bați cu altcineva, dar cred că nu pot face nimic în privința asta acum, spuse Mac, exprimându-și gândurile.

- Ți-am spus să nu-ți faci griji. Chiar dacă nu ai veni aici și cineva ar veni să se ia la bătaie cu tine sau să te agreseze des, tot aș ajunge să-i dau un pumn în față, spuse Nan serios, iar Mac nu putu decât să suspine ușor.

- Bine, deci chiar mergem la sala de sport a rudelor lui Jonathan?, întrebă Mac din nou.

- Da, dar mă voi întoarce la prânz să mănânc cu tine, spuse Nan, informându-l pe Mac în prealabil. Mac dădu din cap în semn de acord, apoi amândoi ieșiră din casă și se îndreptară împreună spre universitatea lui Mac. Odată ajunși acolo, îl găsiră pe Jonathan.

- Aștepți de mult?, întrebă Nan.

- Nu de mult. Danny și Frank vor ajunge în curând. Ne vedem diseară, răspunse Jonathan.

- Bine, du-te și ajută-l pe profesor cu treaba lui. Eu voi merge cu Jonathan, îi spuse Nan lui Mac.

- Dacă apare ceva, sună-mă. Ai grijă de Nan pentru mine, Jonathan, îi spuse Mac lui Nan, apoi se întoarse să vorbească cu prietenul său.

- În acest moment, nu trebuie să-ți faci griji pentru asta, a spus Jonathan în glumă. Nan i-a ciufulit jucăuș părul iubitului său înainte ca Mac să intre în clădire, în timp ce Nan s-a dus să urce în mașina lui Jonathan, cu care venise să-l ia.

- Ruda ta nu se supără că mă încălzesc puțin, nu?, l-a întrebat Nan pe Jonathan, pentru a fi sigur.

- Nu se supără deloc.

Este foarte fericit, a răspuns Jonathan zâmbind, în timp ce se îndreptau spre sala de sport. Odată ajunși, Nan și Jonathan au coborât din mașină și au intrat împreună.

- Hei, ați ajuns cu toții! A răsunat vocea unui bărbat de vârstă mijlocie, care s-a apropiat pentru a-l întâmpina pe Jonathan cu o îmbrățișare caldă.

- Unchiule Jake, el este Nan, prietenul meu. Ți-am spus că ar dori să folosească puțin facilitățile, a prezentat Jonathan. Nan i-a întins mâna lui Jake, iar Jake a zâmbit și i-a răspuns gestului.

- Scuze că te deranjăm, a spus Nan.

- Nicio problemă, simțiți-vă ca acasă. Intrați, i-a invitat Jake. Nan și Jonathan l-au urmat pe Jake înăuntru și, în timp ce treceau pe lângă boxerii care se antrenau la sală, Nan i-a privit cu o expresie obișnuită.

- Ești boxer?, l-a întrebat Jake.

- Nu, nu sunt, a răspuns Nan cu nonșalanță.

- Oh, atunci ești sigur că te descurci? L-am auzit pe Joe spunând că o să te lupți cu un boxer, a răspuns Jake, surprins. Nan a zâmbit ușor.

- O să lupt bazându-mă pe instinct. Câștig sau pierd, putem evalua asta când va veni momentul, a răspuns Nan, fără să pară tulburat sau îngrijorat.

Jake ridică o sprânceană surprins, deoarece nu mai întâlnise pe nimeni ca el până atunci.

- Hehe, prietenul meu e exact așa, remarcă Jonathan, iar Jake dădu din cap în semn de aprobare.

- Ei bine, ce-ar fi să te încălzești puțin? Ai haine de schimb? Dacă nu, poți folosi unele de aici. Am o mulțime de echipamente noi; poți să le probezi, spuse Jake cu amabilitate.

- Cred că o să cumpăr niște haine, răspunse Nan, deoarece nu își adusese echipament adecvat pentru box, neașteptându-se să călătorească atât de departe doar pentru a se antrena cu cineva. Jonathan îl conduse pe Nan să aleagă niște echipament, iar după ce se schimbă, Nan își puse mănușile și începu să se încălzească puțin. Deoarece făcea exerciții fizice în fiecare zi, dimineața aceea făcuse câteva abdomene și flotări înainte de a face duș, dar tot avea nevoie să se încălzească.

- Are un fizic bun, îi spuse Jake lui Jonathan, care nu era prea departe.

- Dar nu credeam că are atâtea tatuaje. Când l-am văzut purtând o cămașă cu mâneci lungi și un tatuaj pe mână, am crezut că are doar acela, spuse Jake zâmbind.

- Tatuajul de pe mâna lui Nan este numele iubitului său, care este un alt prieten de-al meu, spuse Jonathan zâmbind.

Jake a dat din cap în semn de aprobare.

- Asta înseamnă că îl iubește foarte mult, a spus Jake.

- Ei bine, motivul pentru care va lupta este din cauza iubitului său. Celălalt tip îi place să-l intimideze pe Mac, iubitul lui Nan, așa că Nan vrea să regleze conturile, a spus Jonathan fără ocolișuri. Jake l-a privit pe Nan cu satisfacție. După ce și-a încălzit corpul după cum dorea, Nan a început să lovească sacul de box.

- Hmm, nu-i rău deloc. Dacă mai perfecționezi puțin, ai putea fi un luptător profesionist, spuse Jake în timp ce se apropia de Nan când îl văzu lovind sacul de box.

- Nu mă judeca încă prea bine. Poate că par să știu ce fac, dar s-ar putea să nu lovesc bine, răspunse Nan.

- Nu, cred că pot citi oamenii destul de bine, spuse Jake zâmbind.

Nan nu a răspuns; el încerca doar să se încălzească.

- Serios, ești îngrijorat?, a întrebat Jonathan.

- Nu prea. De ce aș fi îngrijorat? Am înfruntat multe lucruri mai grele în viață decât lupta. Nu am de ce să fiu îngrijorat, a răspuns Nan cu o atitudine relaxată.

- Chiar vreau să te văd luptând. Pot să vin cu tine, Jo?, l-a întrebat Jake pe Nan, apoi s-a întors către Jonathan.

- Sigur, răspunse Jonathan. Nan chicoti ușor.

- Sincer, chiar vreau să încerci să te antrenezi cu un boxer în sala mea, dar mi-e teamă că ți-ar consuma prea multă energie. Prefer să aștept meciul propriu-zis, spuse Jake zâmbind, stând lângă Nan și urmărindu-l cum se antrenează, în timp ce îi arăta câteva trucuri.

Simțea o legătură puternică cu Nan; credea că privirea lui Nan arăta determinare și lipsă de îngrijorare, în ciuda faptului că urma să lupte mai târziu în acea seară. Boxerii din sală de obicei devin nervoși înainte de un meci, chiar dacă nu o arată fizic, dar Jake putea vedea că Nan nu avea nici cea mai mică urmă de emoție.

Nan a continuat să se antreneze până aproape de prânz. S-a schimbat de haine pentru a merge să mănânce cu Mac la universitate și a plănuit să aștepte acolo până când va veni momentul luptei. Pe parcursul mesei, Mac nu a vorbit prea mult despre lupta lui Nan, spunându-i doar să aștepte pentru a merge împreună la sală. Nan a fost de acord, iar Mac s-a întors să-l ajute pe profesor.

- Hei, te-ai încălzit, nu?, l-a salutat Danny când a intrat împreună cu Frank.

- Da, a răspuns Nan.

- Am trecut pe la sală și l-am văzut pe Brian făcând paradă în fața fetelor, a spus Danny zâmbind. Nan a zâmbit ușor înainte să discute despre asta până când Mac a terminat de ajutat profesorul și s-a apropiat.

- Ți-e foame?, l-a întrebat Nan pe Mac.

- De ce?, a răspuns Mac.

- Păi, m-am gândit să te duc să mănânci ceva mai întâi, a răspuns Nan.

- Da, sună bine. Chiar dacă ești pe cale să lupți, tot îți faci griji că iubitul tău e flămând. Așa că vrei să-l duci să mănânce mai întâi?, a glumit Danny.

- Problema e importantă, în primul rând, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se simtă jenat, iar fața lui s-a înroșit. Prietenii lor au început să-i tachineze.

- Bine, bine, nu mai tachinați.

Nu mi-e foame încă. Mergem la sală acum?, întrebă Mac. Credea că era mai entuziasmat decât Nan, care urma să lupte.

- Sigur, să mergem. Ar fi bine să vedem cum se descurcă Brian, sugeră Jonathan, și toți se îndreptară spre sala de box. Nan îl ținu pe Mac de mână tot drumul. Au început să sosească și alte persoane, printre care Jake, proprietarul sălii de box.

- Hei, ești gata?, strigă Brian din ringul de box, sprijinindu-se de corzi și uitându-se la grupul lui Nan, făcând pe mulți să se întoarcă și să ghicească cu cine va lupta Brian.

- Gata, răspunse Nan scurt.

- Cum așa?, întrebă imediat Brian. Nan îi zâmbi ușor.

- Gata să pun pe cineva la pământ, răspunse Nan, făcând pe mulți să râdă și să reacționeze la îndrăzneala lui de a-i răspunde lui Brian, ceea ce îl nemulțumi pe Brian.

- Deci, cum vei lupta?, a întrebat Tommy, un absolvent și antrenor al boxerilor universității, deoarece Brian îl contactase pentru a-l ajuta să judece. Danny i-a șoptit lui Nan că Tommy era de încredere și neutru.

- Spune-mi cum vrei să lupți și eu voi face să se întâmple, a spus Brian. Nan a zâmbit ușor.

- Ești sigur că vrei să decid eu?, a întrebat Nan înapoi.

- Da, a răspuns Brian imediat, plin de încredere că îl poate învinge cu ușurință pe cineva mai mic decât el.

- Atunci... să luptăm ca în box, folosind doar pumnii. Nu se vor număra rundele; vom continua până când cineva renunță sau este knock-out, a spus Nan, făcându-l pe Brian să se oprească imediat. Toți cei care au auzit au fost intrigați de acest stil de luptă.

- Sau ți-e frică să lupți așa? Nu-i nimic, te las pe tine să decizi, spuse Nan, întinzându-i o capcană, deoarece știa bine că cineva ca Brian ar răspunde cu...

- Bine, să facem cum zici tu. Nu-mi pasă, crede-mă, în trei minute vei fi la pământ, spuse Brian, încercând să-l intimideze. Mac îl privi pe Brian cu iritare.

- Heh, bine, a răspuns Nan.

- De ce sugerezi asta?, a întrebat Danny, curios.

- E o strategie. Lasă-mă să câștig mai întâi împotriva tipului ăla, apoi îți voi spune de ce, a răspuns Nan înainte de a se duce să se schimbe.

- Asigură-te că îl lovești de câteva ori în ochi, i-a spus Mac lui Nan în timp ce îl ajuta să-și strângă mănușile.

- Nu-ți mai pasă de mine?, întrebă Nan în glumă.

- Îmi pasă, dar îl urăsc pe Brian și mai mult. Dacă îl poți knock-out, voi face orice vrei tu, răspunse Mac. Nan îl trase pe Mac mai aproape cu un braț puternic, apropiindu-le corpurile. Din fericire, prietenii lui Mac ieșiseră afară, lăsându-i singuri pe Nan și Mac.

- Nu te răzgândi, a spus Nan, privindu-l pe Mac cu ochii strălucitori.

- Da, a răspuns Mac, cu fața înroșită, pentru că voia ca iubitul său să câștige, așa că era dispus să-l ademenească cu ceea ce își dorea Nan.

- Atunci pregătește-te. În seara asta, voi da totul, mai mult decât într-un simplu meci de box, a spus Nan, făcându-l pe Mac să râdă.

- În ceea ce privește entuziasmul, poți avea încredere în mine, îi spuse Mac iubitului său, înainte ca amândoi să se privească. Mac, care îi pusese deja mănușile lui Nan, ridică ambele brațe pentru a-l îmbrățișa pe Nan. Nan făcu la fel, înfășurându-și brațele în jurul taliei lui Mac.

- Dacă câștigi...

te las să-mi razi orice parte a corpului vrei, spuse Mac cu un zâmbet șăgalnic, făcând ochii lui Nan să strălucească imediat ce auzi asta.

Odată ce se hotărâră asupra recompensei, Nan și Mac ieșiră împreună din vestiar. Mac se opri puțin când văzu că destul de multe persoane veniseră să vadă meciul împotriva lui Brian. Probabil că asta se datora în parte faptului că Brian anunțase peste tot că va boxa. Mac recunoscu că o parte din el era îngrijorată că Nan ar putea pierde, dar o altă parte avea încredere în iubitul său.

Mulți oameni au răsuflat ușurați când l-au văzut pe adversarul lui Brian. Chiar și Brian a fost surprins când a văzut fizicul lui Nan și tatuajele de pe brațele sale. Deși Nan era mai scund decât Brian, corpul său părea destul de puternic. Poate pentru că Brian îl văzuse pe Nan doar în haine largi până atunci și nu se aștepta să aibă un fizic atât de bine definit. Mac s-a simțit puțin iritat când a observat că femeile îl priveau pe Nan cu interes.

- Ești gata?, l-a întrebat Jonathan pe Nan zâmbind. Nan l-a privit pe Mac pentru o clipă.

- Mai mult decât gata, a răspuns Nan. Mac și-a mușcat ușor buza, simțindu-se timid sub privirea iubitului său.

- Cred că Mac trebuie să aibă un fel de premiu pentru a te atrage. De aceea ești atât de încrezător, îl tachină Danny. Nan chicoti ușor, dar nu spuse nimic despre ce era premiul.

- Hei, știai că se pariază pe lupta ta cu Brian?, interveni Frank, care se plimba și vorbea cu cunoștințele care veniseră să vadă meciul.

- Și pe cine pariază majoritatea oamenilor?, întrebă Mac.

- Pe Brian, pentru că mulți nu l-au văzut încă pe adversarul său. Dar se pare că acum, că l-au văzut pe Nan, unii s-ar putea răzgândi și să parieze pe el, spuse Frank zâmbind.

- Frank, contez pe tine să-mi plasezi pariul. Vreau să pariez 500 de dolari pe Nan, spuse Mac, scoțând portofelul pentru a-i da lui Frank niște bani.

- Atât pariezi?, întrebă Nan zâmbind.

- 500 de dolari este ceea ce am câștigat lucrând suplimentar toată săptămâna, a răspuns Mac, iar Nan a zâmbit puțin. Frank a luat banii de la Mac pentru a-i păstra.

- Bine, mă duc să plasez pariul, a răspuns Frank înainte de a se îndepărta pentru a se alătura unui grup de oameni care pariau pe acest meci de box fără să-l ia prea în serios.

- Doar să nu mă lași să pierd bani degeaba, a glumit Mac cu iubitul său.

- Nu-mi pasă de bani, îmi pasă de... Nan lăsă propoziția neterminată, privindu-l pe Mac de sus până jos cu o expresie glumeață.

- Bine, bine, doar câștigă mai întâi, răspunse Mac, cu fața ușor înroșită, până când Tommy îl chemă pe Nan să se pregătească lângă ring. Brian era de cealaltă parte a ringului, cu propriul grup de prieteni.

În acest moment, erau oameni care stăteau în jur așteptând să vadă lupta, unii pregătindu-se să o înregistreze. Nan nu simțea nicio emoție, în parte pentru că crescuse înconjurat de lupte și conflicte, chiar dacă nu luptase niciodată ca boxer profesionist.

- Brian a sugerat să nu purtați cască sau proteză dentară. Sunteți de acord cu asta?, a întrebat Danny. Nan a dat din cap în semn de aprobare, pentru că, oricum, de obicei nu purta echipament de protecție pentru box.

- - Hei, poți să-mi legi părul? Nan s-a întors către Mac. Mac s-a dus să ceară unei prietene o elastică pentru a lega jumătate din părul lui Nan, deoarece părul lui Nan era lung. Dacă nu îl lega, i-ar fi obstrucționat vederea. Odată ce părul i-a fost legat, multe fete l-au privit pe Nan cu admirație, deoarece acest look îl făcea să pară dur și puțin sălbatic. După un timp, Tommy i-a chemat pe ambii boxeri în ring. Nan s-a uitat încă o dată la Mac, iar Mac i-a zâmbit încurajator înainte ca Nan să urce în ring. Brian s-a uitat la Nan cu un rânjet, fiind sigur că Nan nu va putea să se măsoare cu un boxer bătrân ca el.

- Să recapitulez regulile acestui meci. Ați fost de acord că va fi o luptă continuă până când cineva renunță sau este knock-out, nu? a întrebat Tommy pentru a confirma.

- Da/Da, au răspuns simultan Nan și Brian, înainte ca Tommy să le explice regulile generale de bază.

- Nu o lua prea în serios; nu sunt aici pentru a concura pentru un campionat. Vreau doar să lovesc pe cineva în față, i-a spus Nan lui Tommy pe un ton monoton, făcându-l pe Tommy să ezite ușor.

- Da, și eu vreau doar să dau o lecție cuiva, interveni Brian, nevoind să piardă prestigiul din cauza cuvintelor lui Nan.

- Bine, voi avea grijă să nu se întâmple nimic grav. Dacă ceva pare prea periculos, voi opri lupta, spuse Tommy. Pe scurt, nu existau reguli stricte pentru acest meci, în afară de faptul că era o luptă continuă. Odată ce văzu că ambii adversari erau gata, Tommy dădu semnalul de începere a luptei.

Între timp, Mac nu putea decât să se agațe de marginea ringului, urmărind-o cu anxietate pe Nan.

Brian se mișca ca un boxer profesionist, în timp ce Nan se deplasa ușor și urmărea mișcările picioarelor lui Brian pentru a vedea în ce direcție se va îndrepta. Brian a încercat să o încolțească pe Nan, dar aceasta a reușit să se strecoare din colț. Nan nu intenționa să dea încă niciun pumn; Brian a fost cel care, incapabil să se abțină, i-a dat imediat un pumn direct lui Nan. Nan a ridicat brațele pentru a se apăra, făcând ca pumnul lui Brian să-i lovească antebrațul în loc de față. Nan a ripostat apoi cu un pumn, iar Brian a reacționat rapid, ridicând celălalt braț pentru a se apăra la timp. Cei doi s-au îndepărtat apoi unul de celălalt pentru a se evalua din nou.

- Amator, a spus Brian, pentru că Nan nu i-a ripostat. Nan a zâmbit ușor, iar Brian s-a năpustit din nou asupra lui Nan. De data aceasta, a lansat o serie de lovituri asupra lui Nan. Nan a reușit să se ferească de unele dintre ele, dar câteva lovituri i-au atins stomacul. Nan a recunoscut că Brian era într-adevăr un boxer adevărat, dar loviturile lui nu aveau aceeași putere ca cele ale unui boxer mai mare.

Mac, care îl privea pe Nan de la marginea ringului, a început să pară tensionat când a văzut că Brian era singurul care ataca, în timp ce Nan devenea mai mult un luptător defensiv. Ovațiile pentru Brian au devenit mai puternice, ceea ce nu a făcut decât să-i sporească încrederea, deoarece părea că Nan nu-l lovea deloc.

- De ce am impresia că Nan nu luptă cu toată forța?, a spus Danny.

- Pare că așteaptă ceva, răspunse Jonathan. Mac îl privi pe Nan cu entuziasm.

Nan se ferea intermitent de loviturile lui Brian, fiind lovit ocazional la brațe și torace. Nan arunca ocazional contra-lovituri, dar părea că o făcea fără intenția reală de a lovi. Acest lucru îi făcu pe unii dintre cei care pariaseră pe Nan să înceapă să pară îngrijorați.

Thud...

- Nan! Mac strigă numele iubitului său, șocat.

În mijlocul uralei susținătorilor lui Brian, acesta îi dădu un pumn lui Nan în obraz, făcându-l să se clatine ușor. Brian zâmbi imediat batjocoritor. Cu toate acestea, în loc să arate panică, publicul îl văzu pe Nan zâmbind ca și cum ar fi râs, chiar și după ce fusese lovit. Jonathan și Danny își schimbară priviri surprinse, gândindu-se că Nan îl lăsa intenționat pe Brian să-l lovească. Nan și-a împins ușor obrazul cu limba, în timp ce Jake și Tommy îl priveau confuzi. Nan l-a lăsat pe Brian să-l lovească și a esquivat câteva lovituri până când au trecut aproximativ 7 minute.

Nan a observat mișcările lui Brian și a considerat că era momentul să lovească. A încetat să se retragă și a început să avanseze, balansându-se pentru a esquiva un pumn pe care Brian îl lansase spre el. Apoi, Nan a aruncat un pumn care l-a lovit direct pe Brian în ochi. Luată prin surprindere, Brian s-a împiedicat înapoi, iar mulțimea a răsuflat ușurată. Mac a reușit în sfârșit să zâmbească după ce a stat tensionat o vreme.

Brian a înjurat furios după ce a fost lovit puternic în ochi de Nan. Era extrem de furios și s-a năpustit din nou asupra lui Nan. Dar de data aceasta, Nan părea mai alert decât la început. A început să dea pumni, lovind diferite părți ale corpului lui Brian, alternând între stomac și față. Brian s-a clătinat înapoi, iar susținătorii lui Nan au izbucnit în urale de bucurie, în special cei care fuseseră adesea hărțuiți de Brian.

- Ai rămas deja fără energie?, a întrebat Nan în glumă, ceea ce l-a enervat extrem de tare pe Brian. S-a năpustit din nou asupra lui Nan, dar Nan a ripostat cu un pumn puternic, care a arătat clar multora că Brian începea să fie copleșit de atacurile lui Nan, deoarece a dat din cap de mai multe ori. Nan se mișca înainte și înapoi cu un timing perfect, contraatacând de fiecare dată loviturile lui Brian.

- Vreau să te bat măr, mormăi Nan în sinea lui, gândindu-se că ar fi trebuit să sugereze mai devreme o luptă în stil Muay Thai sau K1, pentru a-l putea lovi cu picioarele și pumnii pe Brian după bunul său plac.

Brian s-a repezit, folosindu-și antebrațul pentru a-l împinge pe Nan în apropiere, astfel încât să poată da un pumn puternic. Tommy era pe punctul de a interveni pentru a-i despărți, dar Nan a reușit să se strecoare și a dat un pumn pe obrazul lui Brian, făcându-l pe acesta să se clatine înapoi spre corzi.

- Hei, Brian, ești bine?, a întrebat repede Tommy, observând că Brian s-ar putea să nu poată sta în picioare.

- Sunt bine.

Dă-te la o parte, a spus Brian furios, împingându-l pe Tommy la o parte și îndreptându-se direct spre Nan, supărat că Nan îl făcuse de râs.

- Tot nu renunți?, a întrebat Nan.

- Nu, nu voi pierde în fața cuiva ca tine!, a strigat Brian și s-a aruncat din nou asupra lui Nan, doar pentru a fi contracarat de pumnii lui Nan. Tommy a încercat să-l avertizeze pe Brian să renunțe, dar Brian a refuzat. Nan nu a putut decât să clatine din cap, neîncrezător.

- Să terminăm jocul și să mă duc să-i rad părul soției mele, își spuse Nan în thailandeză. Când Brian aruncă un alt pumn, Nan se aplecă pentru a-l evita și, în timp ce se ridica, îi aplică lui Brian un uppercut puternic în bărbie, făcându-l pe Brian să vadă stele și să cadă pe spate pe podeaua ringului. Urma un moment de tăcere, înainte ca susținătorii lui Nan să izbucnească în urale, inclusiv Mac. Tommy s-a grăbit să vadă ce face Brian, care acum sângera din gură. Brian a încercat să se ridice, dar se chinuia, în timp ce prietenii lui s-au grăbit să-l ajute.

- Ajunge, Brian. Ai pierdut, a spus Tommy.

- Eu... nu sunt... nu am pierdut, a bâlbâit Brian, dar a căzut pe spate, întins pe podea, epuizat, amețit de lovitură. L-a privit pe Nan cu un amestec de frică și șoc, pentru că nu se aștepta ca Nan să-l doboare. Nan s-a îndreptat spre locul unde zăcea Brian.

- Nu-l mai lovi. Nu mai poate lupta cu tine, a intervenit repede Tommy.

- Nu o să-l mai lovesc. Am doar ceva de spus, răspunse Nan.

- Hei, Brian, știu că încă ești suficient de conștient ca să mă asculți, spuse Nan, lovindu-l ușor pe Brian cu piciorul. Mac, care privea, nu putea decât să clatine din cap exasperat, dar zâmbi ușor.

- De acum încolo, Nan începu să vorbească mai tare, făcându-i pe toți să tacă și să asculte ce avea de spus.

- Nu mai trebuie să-l deranjezi pe Mac. Sper că poți fi un om care știe să piardă și să câștige, spuse Nan cu fermitate, ochii lui strălucind de seriozitate.

- Ar trebui să încetezi să-i intimidezi pe cei mai slabi decât tine. Nu te face deloc să arăți cool.

Ia lecția de astăzi ca să-ți amintești să nu fii prea arogant în privința fizicului sau a forței tale și să nu le folosești în mod greșit, pentru că orice se poate întâmpla, la fel cum ai pierdut astăzi în fața mea, a spus Nan înainte de a se așeza lângă Brian. Și-a scos mănușile și a pus o mână pe umărul lui Brian, care încă zăcea acolo, uitându-se la Nan cu confuzie.

- Cât de bine am făcut că am ales să mă lupt cu tine în loc să te iau și să te închid, apoi să-ți tai degetele unul câte unul pentru că ai deranjat-o pe soția mea?, a spus Nan, fără să vorbească prea tare, în timp ce îl privea pe Brian cu o privire ușor psihotică. Prietenii lui Brian, inclusiv Tommy, care era pe scenă cu el, au auzit clar acest lucru și au schimbat priviri nervoase, inclusiv Brian, care avea o expresie înspăimântată. Apoi Nan a zâmbit ușor.

- Du-ți prietenul să se odihnească, a spus Nan în timp ce se ridica, iar aplauzele au izbucnit împreună cu urale din partea susținătorilor lui Nan. Nan a coborât de pe scenă pentru a se alătura tuturor, în timp ce Brian era dus de pe scenă.

- Unde e Mac?, a întrebat Nan imediat când a coborât și nu și-a văzut iubitul.

- Acolo, a răspuns Danny, arătând cu capul în altă direcție. Nan s-a uitat și l-a văzut pe Mac venind înapoi cu un zâmbet larg.

- Unde ai fost?, a întrebat Nan, deoarece îl văzuse pe Mac stând acolo mai devreme.

- M-am dus să iau banii. Uite, acum am niște economii în plus, a spus Mac, arătând banii pe care îi câștigase pariind că Nan va câștiga.

- Îți pasă mai mult de bani decât de mine?, a întrebat Nan în glumă.

- Păi, trebuia să iau mai întâi banii, apoi puteam să vin să te văd, pentru că oricum...

. Deja câștigasem, a spus Mac zâmbind. De fapt, Mac se simțea fericit și ușurat să vadă că iubitul său câștigase.

- Ești uimitor, știi? Mulți oameni au fost șocați. Nimeni nu credea că îl vei învinge pe Brian, a spus Danny zâmbind, chiar când Jake s-a apropiat.

- Felicitări, a spus Jake, iar Nan a zâmbit în semn de răspuns.

- Pot să te întreb ceva?, a întrebat Jake, iar Nan a dat din cap în semn de acord, permițându-i lui Jake să întrebe.

- Ai avut un motiv pentru a propune o luptă continuă?, a întrebat Jake. Nan a zâmbit ușor, știind că Jake, care era în industria boxului de mult timp, ar înțelege de ce a făcut această propunere.

- Da, a răspuns Nan.

- De ce, unchiule Jake?, l-a întrebat Jonathan pe unchiul său, curios și el.

- Brian este un boxer amator, nu?, a întrebat Jake, iar toți au dat din cap în semn de aprobare.

- Probabil știți că în box, luptele se desfășoară în runde, fiecare rundă durând 5 minute, urmate de o pauză, a continuat Jake.

- Boxerii amatori sunt obișnuiți să lupte în reprize scurte de 5 minute, apoi să se odihnească. Dar când trebuie să lupte continuu, fără pauză, încep să obosească. În plus, Nan l-a păcălit să consume multă energie în primele 7 minute, ceea ce i-a încetinit mișcările. Faptul că Brian era mai mare i-a dat lui Nan ocazia să contraatace, nu-i așa?, a explicat Jake gândurile sale. - Am dreptate?, l-a întrebat Jake pe Nan.

- Da, ești foarte bun la asta. Te respect cu adevărat; înțelegi foarte bine jocul, a spus Nan sincer.

- Dar dacă Brian ar fi refuzat să lupte continuu?, a întrebat Jonathan.

Jake a râs ușor.

- Dacă ar trebui să ghicesc, aș spune că Nan l-ar provoca până când ar uita mișcările pe care le-a învățat, oferindu-i lui Nan o șansă mai ușoară de a contraataca, nu-i așa?, a spus Jake din nou. Nan a zâmbit, dar nu a spus nimic, deoarece Jake avea dreptate în toate privințele.

- Acum că știi planul meu, îl voi duce pe Mac acasă. Mă așteaptă ceva important, a spus Nan, uitându-se la Mac cu ochii strălucitori.