CAPITOLUL 32

- Ești sigur că vrei să mergem împreună? l-a întrebat Mac pe Nan în dimineața unei noi zile, pentru că astăzi Mac trebuia să-l ajute pe profesor la muncă, iar Nan spusese că va sta la universitate și îl va aștepta pe Mac.

- Desigur! De ce? Nu vrei să merg? a răspuns Nan.

- Nu e asta, doar că mi-e teamă că te vei plictisi așteptându-mă a răspuns Mac.

- Nu o să mă plictisesc, o să mă uit doar la fete spuse Nan glumeț, iar Mac știa că glumește, așa că doar ridică ochii la cer, exasperat.

- Bine, bine. Dacă vrei să mergi, atunci du-te. Dar nu te băga în belele cu nimeni spuse Mac înainte de a-și lua geanta. Nan își pregăti și el lucrurile, iar cei doi plecară spre universitatea lui Mac, care nu era prea departe.

- Dacă totul merge conform planului, ar trebui să termin în jurul orei două după-amiaza, dar voi ieși să iau prânzul și în pauză îi spuse Mac lui Nan în timp ce mergeau împreună.

- Hmm, și când trebuie să lucrezi la restaurant și la slujba ta de meditator de limbi străine? întrebă Nan.

- De fapt, slujba la restaurant ar trebui să înceapă la începutul lunii viitoare, conform datei inițiale de întoarcere. Dar, din moment ce m-am întors mai devreme decât era planificat, mă gândesc dacă să încep să lucrez imediat sau să iau o pauză până la data programată explică Mac.

- Nu trebuie să începi să lucrezi încă; rămâi cu mine pentru moment spuse Nan. Mac zâmbi ușor.

- Înainte, voiai să lucrez, iar acum vrei să iau o pauză îl tachină Mac pe iubitul său.

- Dacă vrei să te duci la muncă, nu te voi opri a spus Nan ridicând din umeri. Mac s-a apropiat și și-a înfășurat brațul în jurul lui Nan cu afecțiune.

- Da, da, dacă nu vrei să te duci, nu-i nimic. E rar să fii aici cu mine, așa că ar trebui să fiu mai întâi cu tine a spus Mac zâmbind.

- Ești destul de lipicios și glumeț în ultima vreme, nu-i așa? spuse Nan, împingându-l ușor pe Mac cu mâna. Mac râse, iar ei continuară să meargă normal până ajunseră la universitatea unde studia Mac, care avea o grădină pentru relaxare.

- Poți să stai aici și să aștepți, sau poți să aștepți în grădina din fața clădirii unde mă duc să-l ajut pe profesor sugeră Mac.

- Atunci o să aștept în fața clădirii tale răspunse Nan. Mac dădu din cap în semn de aprobare și o conduse pe Nan să continue să meargă.

- Hei, tipule cu fața palidă, te-ai întors, nu?” strigă o voce puternică, făcându-l pe Mac să se oprească ușor, dar el se prefăcu că nu-i pasă.

Nan se întoarse să arunce o privire.

- Hei, e nepoliticos să nu răspunzi când cineva te salută spuse cealaltă persoană, înainte de a se îndepărta de masa la care stătea cu doi prieteni și de a bloca calea lui Nan și Mac.

- Dă-te la o parte, Brian. Îmi pierzi timpul spuse Mac cu voce calmă, dar cealaltă persoană continua să zâmbească batjocoritor.

- Se pare că tutorele tău nu e aici astăzi. Apropo... cine e tipul ăsta? E un elev nou?” Brian o privi pe Nan cu dispreț. Brian era mai înalt, dar Nan părea mai musculos, pentru că făcea des exerciții fizice. Astăzi, Nan purta o cămașă cu mâneci lungi care îi acoperea tatuajele de pe brațe, cu excepția tatuajului cu numele lui Mac de pe mână.

- Ai de gând să te dai la o parte cum trebuie? întrebă Nan cu voce fermă. Mac îl apucă de braț pe Nan. Brian și prietenii lui se prefăcură că se apropie de Nan, dar Nan făcu un pas înainte cu sfidare și îl privi în ochi fără teamă.

- Nan, ignoră-l îi spuse Mac lui Nan în thailandeză.

- Te deranjează des nemernicul ăsta? întrebă Nan, tot calm, deoarece nu știa că Mac avea de-a face cu scandalagii.

- Vorbim mai târziu despre asta a repetat Mac.

- Despre ce vorbiți? Ar fi bine să vorbiți într-un limbaj pe care îl înțelegem a intervenit Brian, zâmbind, dar era un zâmbet batjocoritor pe care Nan îl găsea destul de iritant.

- Dacă vrei să știi despre ce vorbim, învață limba a răspuns Nan, înainte de a-l trage pe Mac de braț pentru a merge în altă direcție. Dar Brian l-a apucat pe Nan de umăr, ceea ce l-a determinat pe Nan să-i împingă mâna și să se întoarcă pentru a-l privi cu o expresie nemulțumită.

- Ce vrei să spui cu asta? Vrei să spui că sunt prost pentru că nu te înțeleg? a întrebat Brian. Mac a suspinat, simțindu-se iritat.

- Ajunge, Brian. Mă grăbesc spuse Mac ferm. Brian zâmbi ironic și ridică ambele mâini într-un gest de predare, iar Mac o trase imediat pe Nan să continue să meargă, fără ca Brian să-i urmeze. Când Nan se întoarse să se uite înapoi, îl văzu pe Brian arătând spre el, ca și cum l-ar fi avertizat. Mac o ținu pe Nan de braț pentru a o împiedica să se repeadă spre Brian.

- Spune-mi înainte să mă întorc și să-i bat măr pe cei trei spuse Nan cu voce calmă, fiind iritat atât de Brian, cât și de cei doi prieteni ai lui, care îi făceau mereu grimase.

- El se numește Brian. Învață aici, în același an cu noi. Îi place să se dea dur și să se ia la bătaie cu oricine poate. Ceilalți doi sunt Aaron și Billy, care sunt mai degrabă lacheii lui Brian decât prietenii lui explică Mac.

- Bănuiesc că nu au plecat nicăieri în vacanță, așa că continuă să stea pe la universitate, pentru că unii oameni încă mai merg la cursuri adăugă Mac.

- Te deranjează des? întrebă Nan.

- Da, din când în când. Dar sunt doar vorbe în vânt; nu fac nimic, pentru că Ohm și Jonathan sunt mereu cu mine răspunse Mac.

- Ohm nu mi-a spus nimic despre asta a răspuns Nan.

- Eu i-am spus. Nu e nimic grav. Sunt mulți scandalagii de genul ăsta. Și eu eram așa a spus Mac.

- Dar nu-mi place că se comportă de parcă vor să se bată a spus Nan, simțindu-se frustrată.

- Calmează-te a spus Mac, strângând ușor mâna iubitei sale.

Nu voia ca Nan să aibă probleme; în ceea ce-l privea, lui Mac nu-i păsa și nu acorda prea multă importanță faptului că Brian îl tachina sau îl batjocorea.

- Bine, stai aici. Acolo e o cafenea și un restaurant mic. Dacă ți se face foame, poți să mănânci ceva mai întâi repetă Mac.

- Da, nu-ți face griji. Nu sunt un copil mic. Grăbește-te și du-te la muncă spuse Nan, făcând un gest cu mâna pentru a-l trimite pe Mac în clădire. Mac se uită la Nan pentru o clipă, dar dădu din cap în semn de aprobare înainte de a intra în clădire, în timp ce Nan se îndreptă spre o masă situată sub umbra unui copac. Odată așezat, Nan îl sună imediat pe Ohm, care se afla peste hotare.

- De ce mă suni atât de târziu? întrebă Ohm când răspunse la telefon.

- Pentru că pentru mine nu e târziu răspunse Nan, iar Ohm râse în răspuns.

- Deci, ce s-a întâmplat? De ce mă suni? continuă Ohm.

- De ce nu mi-ai spus despre tipul ăla, Brian? întrebă Nan pe un ton calm, pentru că îi ceruse anterior lui Ohm să-l supravegheze pe Mac pentru el.

- Huh, l-ai întâlnit? întrebă Ohm înapoi.

- Da, aproape că voiam să-l calc în picioare dacă Mac nu m-ar fi oprit răspunse Nan.

(- Haha, calmează-te. Motivul pentru care nu ți-am spus este că Mac mi-a cerut să nu o fac. În plus, nu văd nimic îngrijorător în legătură cu Brian. Tipul ăla e doar gură spartă. Când a început să-l tachineze și să se prefacă că se ia de Mac, credea că Mac e singur. Dar, odată ce a văzut că era cu

noi, nu a mai îndrăznit să se ia de el. Cel mult, l-a tachinat puțin, până la punctul în care am crezut în secret că s-ar putea chiar să-l placă pe Mac.”) Ohm a povestit cu umor.

- La naiba, trebuia să-mi spui despre asta!” a întrebat Nan.

(- Ești atât de posesiv, omule.”) a glumit Ohm.

(- Nu-ți face griji pentru el. Dar dacă vrei să-i dai o lecție, n-ai decât. Lui Brian îi place să se laude că e bun la box, așa că poți să te prefaci că-l provoci la un meci de box. Dacă acceptă, vei face mișcare, nu?”) spuse Ohm.

- Bine, și eu căutam un pretext să-l pocnesc răspunse Nan. Ohm râse.

(- Ce faci?”) Vocea lui Ohm se ridică, făcându-l pe Nan să ridice ușor o sprânceană.

(- Mi-e atât de foame! Când ajunge mâncarea?”) Se auzi vocea unui bărbat plângându-se, pe care Nan o putea auzi.

(- Calmează-te, tocmai am comandat-o! Nan, așteaptă o secundă. Mă ocup mai întâi de pisica asta de pe aici. E foarte bun la lătrat, nu?”) îi spuse Ohm celeilalte persoane, apoi se întoarse spre Nan, făcându-l pe acesta să ridice o sprânceană din curiozitate. Dar înainte să apuce să întrebe ceva, Ohm închise telefonul.

- Cu cine e?” mormăi Nan înainte să deschidă telefonul pentru a verifica mașinile second-hand din Thailanda în timp ce îl aștepta pe Mac, și trecu aproximativ o oră.

- Hei!” strigă o voce, iar trei persoane se îndreptară direct spre Nan, așezându-se jucăuș la masa din fața lui. Nan ridică privirea și văzu că erau Brian și prietenii lui. Îl privea pe Brian cu o expresie goală.

- Ce faci aici?” întrebă Brian provocator.

- Doar stau aici și nu fac nimic răspunse Nan, făcându-i pe Brian și prietenii lui să se oprească pentru o clipă, înainte de a izbucni în râs.

- Tipul ăsta e chiar amuzant. Îmi plac glumele tale, dar nu-mi place fața ta a spus Brian în glumă.

- Ce e amuzant la asta? a murmurat Nan în thailandeză.

- La fel gândesc și eu, pentru că nici mie nu-mi place fața ta a răspuns Nan.

- Mai bine plecați de aici frumos, altfel... a spus Nan, încercând să-i alunge înainte să fie apucat de guler și forțat să se ridice.

- Cine te crezi, că încerci să mă alungi? Știi măcar că locul ăsta îmi aparține? îl amenință Brian, iar Nan îl privi calm. Nu îi îndepărtă mâna lui Brian de guler. Îl privi cu o privire fermă, fără să dea semne de teamă, spre deosebire de unii oameni pe care Brian îi hărțuia.

- Arată-mi actul de proprietate să văd dacă locul ăsta îți aparține replică Nan.

- Ești foarte enervant, nu-i așa? Vrei să primești ce meriți? întrebă Brian pe un ton aspru.

- Hei, hei, Brian, ce ai de gând să-i faci prietenului meu? interveni o voce, făcându-i pe Brian și Nan să se întoarcă să privească. Îi văzură pe Jonathan și Danny venind direct spre ei. Jonathan îndepărtă mâna lui Brian de gulerul lui Nan.

- Tipul ăsta e prietenul tău, nu? întrebă Brian, surprins.

- Da, care e problema ta? replică Jonathan.

- Tipul ăsta mă calcă pe nervi spuse Brian, vizibil enervat.

- Bine, din moment ce văd că e prietenul tău, o să-l las să plece doar de data asta spuse Brian, vorbind singur, în timp ce Nan nu spusese încă nimic.

- Să mergem le-a spus Brian celor doi prieteni ai săi să se îndepărteze.

- Stai puțin i-a strigat Nan lui Brian. Brian s-a întors să se uite, iar Nan i-a zâmbit ușor.

- Am auzit pe cineva spunând că ești bun la box.”

Brian zâmbi imediat când Nan menționă boxul. Îl privi pe Nan de sus până jos, apoi se întoarse spre el.

- Mă întrebi asta pentru că vrei să mă testezi? întrebă Brian cu un ton batjocoritor.

- Dacă nu te superi, aș vrea să te testez o singură dată răspunse Nan.

- O să spună cineva că intimidez un copil? spuse Brian, terminându-și propoziția în timp ce prietenii lui râdeau de Nan, deoarece era mai scund decât Brian.

- Ai grijă să nu fii knock-out de un copil a răspuns Nan.

- Da, bine. Ne vedem mâine la sala de sport la ora 17:00. Sper să nu te sperii și să fugi înainte de asta a spus Brian cu încredere.

- Bine, ne vedem atunci a fost de acord Nan. Brian și prietenii lui s-au îndepărtat.

- Ce te-a determinat să-l provoci la un meci de box? a întrebat Jonathan.

- Voiam să fac mișcare răspunse Nan zâmbind.

- Apropo, cum ați ajuns aici? întrebă Nan, realizând că cei doi veniseră direct la el.

- Mac ne-a sunat. Voia să ieșim cu tine. Eram liberi, așa că am venit să te vedem răspunse Danny zâmbind, înainte de a-i invita pe toți să se așeze și să discute în locul lor obișnuit.

- Mac e îngrijorat că voi fi atacat în grup? a întrebat Nan zâmbind.

- Cred că e mai îngrijorat că nu te vei putea abține să nu calci pe cineva a spus Danny glumind.

- Deci mâine e ceva serios, nu? a întrebat Jonathan cu un ton serios.

- Da, tocmai mi-am dat seama că îi place foarte mult să se ia de Mac a răspuns Nan.

- Îi place să-i tachineze pe toți cei din jur, în special pe asiatici, dar nu trebuie să-ți faci griji. Nu-l vom lăsa pe tipul ăla să se ia de Mac a spus Jonathan.

- Mulțumesc mult că îl ajutați pe Mac, dar tot vreau să mă plimb puțin a insistat Nan.

- Sigur, vom veni cu tine mâine. Apropo, ce te-a determinat să te întorci cu Mac? a întrebat Jonathan.

- Voiam doar să vin în vizită și să văd cum stau lucrurile acasă, atâta tot a spus Nan, deoarece prietenii lui Mac știau că Nan era cel care închiria casa în care locuiau Mac și Ohm, dar acum Ohm ajuta și el la plata chiriei, împărțind-o în două.

- Mai degrabă ai venit să-l supraveghezi pe Mac, din moment ce Ohm nu s-a întors la noi a spus Danny, cunoscând adevărul, iar Nan a râs ușor.

- Și chiar ai de gând să stai aici și să-l aștepți pe Mac tot timpul? Nu te gândești să te plimbi pe undeva? întrebă Jonathan.

- Stau aici și îmi fac treaba. Sincer, voi doi nu trebuie să-mi țineți companie; mă simt prost, în caz că aveți ceva de făcut răspunse Nan.

- Ți-am spus deja că suntem liberi. Oricum, din moment ce mâine te vei lupta cu Brian, ce-ai zice să te duc la sala de sport a universității? Ne putem încălzi puțin și putem verifica locul unde te vei lupta mâine cu tipul ăla a sugerat Danny, iar Nan a fost interesat și de asta.

- Sigur răspunse Nan înainte de a-i trimite un mesaj lui Mac că se duce să se plimbe la sala de sport cu Danny și Jonathan, care au primit amândoi un răspuns pozitiv de la Mac. Jonathan și Danny îl duseră pe Nan la sala de sport, care servea ca loc de antrenament pentru boxerii studenți de la universitate.

- Vrei să exersezi puțin? Mă duc să-ți aduc niște mănuși a întrebat Danny. Nan a dat din cap în semn de aprobare. Danny s-a îndepărtat pentru o clipă, apoi s-a întors cu o pereche de mănuși albastre, pe care i le-a dat lui Nan, care le-a pus.

- Dacă aș fi știut, aș fi adus haine de schimb pentru antrenament a spus Nan.

- O să te lupți cu tipul ăla la box sau la Muay Thai? a întrebat Danny curios.

- Trebuie să fie box răspunse Nan. După ce își puse mănușile, Nan începu să dea câteva lovituri în aer pentru a se încălzi puțin, înainte de a se îndrepta spre sacul greu și a-l lovi ușor pentru a exersa, fără a depune prea mult efort.

- Crezi că îl poți învinge pe Brian? întrebă Jonathan zâmbind.

- Păi, trebuie să încerc răspunse Nan pe un ton normal, fără să dea semne de îngrijorare.

Chiar dacă Brian era un boxer adevărat, Nan era încrezător că se putea descurca la fel de bine. Nan, Jonathan și Danny stăteau de vorbă în sala de box când timpul trecu, iar Mac intră și îi găsi pe cei trei. Nan, care se odihnea, se întoarse să se uite și zâmbi ușor.

- Ce te-a adus aici? Vrei să te antrenezi? întrebă Mac, neștiind ce se întâmplă.

- Antrenamentul face parte din asta, dar mâine este un meci spuse Jonathan zâmbind. Mac încruntă imediat sprâncenele.

- Un meci? Cu cine? întrebă Mac.

- Cu Brian răspunse Danny. Mac se uită repede la iubitul său.

- Ce se întâmplă, Nan? De ce te lupți brusc cu Brian? întrebă Mac, nedumerit.

- Nu e nimic. Vreau doar să fac exerciții fizice răspunse Nan zâmbind, dar Mac nu îi zâmbi înapoi. Se uită intens la iubitul său.

- Nu face fața asta, nu e mare lucru. Vreau doar să văd cât de dur e tipul ăla căruia îi place să-i intimideze pe cei mai slabi decât el răspunse Nan pe un ton calm. Mac suspină exasperat.

- Ți-am spus deja să nu te deranjezi cu oameni de genul ăsta. Și de ce nu l-ați oprit voi doi, Nan?” Mac termină de vorbit cu Nan și se întoarse să-și întrebe prietenii.

- Dacă aș spune că și eu vreau să-l văd pe Nan luptând, ce ați crede?” spuse Jonathan zâmbind.

- Și eu interveni Danny. Mac păru imediat frustrat.

- În loc să-l interzici se plânse Mac puțin, cu fața încă arătând semne de îngrijorare. Nan își scosese mănușile și îl trase pe Mac de braț să se așeze lângă el.

- Nu ai încredere în mine? Că pot să mă bat cu tipul ăla? întrebă Nan.

- Cred că poți să te bați cu el, dar nu vreau să te rănești, bine? replică Mac, nu prea tare.

- Îți promit că nu o să mă las rănit prea tare. Dacă o să se întâmple, va fi mai puțin decât tipul ăla, Brian. Nu te gândi prea mult la asta spuse Nan. Mac nu putu decât să suspine când își dădu seama că nu-și putea opri iubitul.

- Deci, la ce oră e meciul cu Brian? întrebă Mac. Jonathan era cel care menționase ora.

- Mâine, contez pe voi doi. Pot să trec pe la voi la trei după-amiaza le-a spus Mac prietenilor săi, iar Jonathan și Danny au fost de acord imediat.

- Dar, deocamdată, hai să mergem să mâncăm ceva. Trebuie să-l ajut pe profesor mai târziu a sugerat Mac, deoarece era pauza de prânz.

- Atunci să mergem să mâncăm la D&E propuse Danny, iar toți patru părăsiră sala de sport a universității și se îndreptară spre un restaurant din apropierea locului unde studia Mac.

- Hei, Danny! strigă o voce în timp ce așteptau să li se servească mâncarea. Nan crezu că era probabil unul dintre prietenii lui Danny. Doi tineri și o tânără se îndreptară direct spre masa lui Nan.

- Hei răspunse Danny.

- Am auzit că Brian are un meci împotriva prietenului tău mâine, nu? a spus unul dintre tinerii cu ochi albaștri.

- Da, dar cum ați aflat? a întrebat Danny, în timp ce Mac și Nan se uitau la persoana care tocmai vorbise.

- Brian a anunțat peste tot că mâine va lupta și vrea ca toată lumea să vină să-l încurajeze a răspuns un alt tânăr cu pielea mai închisă la culoare.

- Ce narcisist mormăi Nan auzind asta.

- Apropo, cu cine se luptă? întrebă curios tânărul cu ochi albaștri. Danny și Jonathan se uitară la Nan.

- El e prietenul meu. E din Thailanda îl prezentă Danny, în timp ce cei doi tineri care stăteau lângă masă se întoarseră să o privească pe Nan cu curiozitate.

- Ești boxer? întrebă tânărul cu pielea mai închisă la culoare.

- Nu răspunse Nan.

- Atunci cum o să te lupți cu Brian? El a fost boxer în liceu spuse tânărul pe un ton normal, fără să-l batjocorească sau să-l privească de sus în vreun fel.

- Păi, va trebui să vedem dacă pot să mă lupt cu el. Dacă vrei să afli dacă pot, vino să vezi mâine răspunse Nan.

- Sigur, nu am rata așa ceva. Atunci, vă lăsăm în pace spuse celălalt tânăr înainte să se îndepărteze și să se așeze la o altă masă.

- Nan îl strigă Mac, cu vocea tensionată, realizând că Brian fusese boxer.

- Am luat o decizie spuse Nan simplu, așa că Mac nu mai spuse nimic. Când mâncarea fu servită, cei patru se așezară împreună să mănânce.

După ce au terminat de mâncat, Mac a trebuit să se întoarcă să-și ajute profesorul, în timp ce Jonathan și Danny l-au dus pe Nan într-un tur al universității pentru a ucide timpul în așteptarea întoarcerii lui Mac.

- De ce nu veniți la mine acasă? a sugerat Mac, dorind să-și răsfețe prietenii pentru că i-au ținut companie lui Nan.

- Sigur, mi-ar plăcea să beau ceva a spus Danny zâmbind.

- Nan va putea să bea? Mâine trebuie să se lupte cu Brian a întrebat Jonathan.

- Pot să beau a răspuns Nan zâmbind, iar cei patru s-au întors împreună la casa lui Mac, oprindu-se pe drum să cumpere băuturi și gustări pentru seară.

.......

- Tu ești, Ohm, cel care i-a sugerat lui Nan să lupte așa? l-a certat imediat Mac pe prietenul său după ce Ohm l-a sunat prin video și Jonathan a menționat că Nan va lupta cu Brian. Ohm a râs și a spus că a meritat efortul, ceea ce l-a făcut pe Mac să-și dea seama că Ohm era cel care îl încurajase pe iubitul său să-l provoace pe Brian la luptă.

- Nu-l suport pe Brian, așa că am împrumutat mâna lui Nan pentru o vreme a răspuns Ohm zâmbind.

- Deci vrei ca mâinile mele să fie pătate cu sânge a spus Nan, râzând.

- Da a răspuns imediat Ohm.

- În plus, chiar dacă nu l-aș fi împins pe Nan să facă asta, cred că Nan îl va învinge cu siguranță pe Brian într-o zi, pentru felul în care îi place să te intimideze a spus Ohm cu încredere.

- Hmm, să fiu sincer, nici eu nu-l suport. Încerc să-l ignor pentru că vreau să învăț în liniște și nu vreau să fiu deranjat de probleme spuse Mac.

- Vezi? Hei, Danny, asigură-te că înregistrezi mâine, ca să pot vedea și eu. Păcat că nu pot fi acolo să văd live, lângă ring spuse Ohm zâmbind.

- Sigur, amice răspunse Danny. Ohm mai vorbi puțin înainte să închidă. Danny și Jonathan continuară să bea cu Nan și Mac până se întunecă, apoi se scuzară că pleacă acasă, planificând să se întâlnească cu Nan a doua zi în fața clădirii unde Mac îl ajuta pe profesorul său.

- Dacă pierzi mâine, va trebui să dormi în afara camerei, Nan glumi Mac.

- Și dacă câștig, primesc un premiu? întrebă Nan, uitându-se la Mac cu ochii strălucitori.

- Ce vrei? Doar să nu spui că mă vrei pe mine interveni repede Mac.

- La naiba, chiar mă cunoști spuse Nan glumind, pentru că de fapt intenționa să spună asta.

- Desigur! Suntem împreună de peste un an.

Doar din felul în care vorbești, pot să-ți ghicesc toate gândurile spuse Mac.

- Ei bine, tu decizi. Trebuie să fii pregătit, pentru că mâine nu voi pierde spuse Nan cu încredere.

- Dacă vei avea măcar o zgârietură pe față, nu numai că nu vei primi nimic, dar te voi lovi din nou îl amenință Mac, pentru că voia cu adevărat ca iubita lui să câștige.