CAPITOLUL 3 - FLORI DE GRADINA

Sunetul fără compromisuri al draperiilor care se deschidea l-a trezit pe tânăr din somn, o lumină strălucitoare a intrat pentru a reitera că începe o nouă zi. Cât despre stăpânul care a venit să-l trezească indirect, era nimeni altul decât Mhok. Noul îngrijitor care și-a anunțat sosirea și a simțit un miros familiar de țigări ajungându-i pe nas. Probabil că fumase de ceva vreme înainte, dar nu era foarte puternic, era mai degrabă o amintire blândă că era fumător, dar nu era deranjant. E ca un parfum. Nu este un miros foarte pătrunzător.

- Este timpul să-ți pui picăturile pentru ochi , a spus Mhok.

- Știu. Nu te mai comporta ca o alarmă.

S-a plâns noului îngrijitor, pe care nu-l văzuse niciodată clar înainte, și l-a deranjat mult mai mult decât credea. Dacă ar fi altcineva și i-ar vorbi pe un ton aspru, s-ar înfuria. Unii chiar au fugit de el din prima zi. Dar cu Mhok, asta a fost complet greșit. Chiar dacă ar blestema, ar fi ca și cum ar fi blestemat la un zid. Dacă el îi vorbea sarcastic, el îi răspunde cu o glumă. Nu este corect ca Day să aibă de-a face cu astfel de oameni. În plus, a tot revenit să-i ordone să facă asta și asta. La început a rezistat, dar cu cât a rezistat mai mult, cu atât a devenit mai dificil, pentru că cealaltă parte nu a cedat niciodată la nimic. Aproape că l-am dus la la baie deși nu voia.

- Doamnule.

Tânărul a întins mâna pentru a primi flaconul mic de picături pe care ii la dat Mhok, corneea încă funcționa, deși nu foarte bine, picăturile pentru ochi au ajutat la reglarea presiunii intraoculare și i-au ajutat vederea, mai ales în primele zece secunde după ce le-a aplicat. Aproape că vedeam mai clar imaginea, parcă toate anomaliile erau doar un vis. Dar a durat doar zece secunde. Day puse medicamentul și se ridică din pat, mergând familiar într-un colț al camerei.

- 10... 9... 8... 7... 6...

Lumea a strălucit puternic după ce cele două picături de medicament au atins corneea. Day se uită la rezervorul mare rotund din sticlă din fața lui. Un pește auriu rotund și plinuț înoată înainte și înapoi, ca și cum iar fi spus bună dimineața. A dat mâncarea pe care le-o pregătise în apă și a privit cum peștii mari înotau și erau fericiți.

- 5. 4. 3. 2. 1...

Day încerca să-și amintească mișcările singurului animal de companie pe care l-a avut vreodată în viața lui. Se trezea în fiecare dimineață să-l hrănească și îl iubea mult . Au fost multe nopți și multe zile în care voia doar să adoarmă și să nu se trezească, dar asta a fost ceea ce l-a târât afară din pat și în altă zi.

- 0...

Apoi întreaga panoramă a dispărut și s-a înnorat din nou... peștele auriu plinuț s-a transformat într-o masă portocalie plictisitoare, plutind în recipientul rotund din spatele perdelei de apă. Scoase un oftat lung. Deși această situație se repetă în fiecare zi, este totuși la fel de greu de acceptat ca înainte.

-Care îi este numele?

- Porecla Tae. Nume real: Danai Nat. Nume Kopranopkun, douăzeci de ani, vrei și tu numărul cărții mele de identitate?

- Te-a lăudat cineva vreodată pentru că ești un provocator? Mhok vorbi încet, provocând un râs de la Day .

A râs cu poftă multă vreme. Înainte să se schimbe treptat într-un sentiment ciudat, cum de mult nu râsese așa? Cate zile? Cate luni? Poate un an? După aceea zi în care i-a schimbat viața pentru totdeauna.

- Ziua Nouă.

- Ce înseamnă...?

- Ziua mică.

Day a răspuns liniştit. Și asta a făcut să cadă liniștea, făcând atmosfera din cameră copleșitoare. Tânărul însuși nu a putut ghici ce gândea cealaltă parte. Ce se întâmpla mai exact acolo? Dar curând a auzit un sunet ciudat, ca zgomotul mâinilor frecându-se de un borcan de sticlă.

- Dar cred că ziua ta Nong este pe cale să moară, spuse Mhok încet.

- La fel de? întrebă el, neînțelegând.

- Apa este foarte murdară, stâncile sunt pline de alge. Ai curățat-o vreodată sau nu? Peștele tău de aur va muri prea curând , s-a plâns Mhok în timp ce și-a frecat mâna pe haine după ce a scos-o din acvariu, parcă iritat.

- Grăbește-te și spală-l. Ce mai aștepți? se plânse tânărul.

- Mă ajuți și pe mine, hai să mergem în curte, dacă moare peștele tău sigur vei muri pentru pește.

- Cine a spus că voi părăsi dormitorul? spuse Day:

- Sunt ocupat.

Dar tânărul și-a împins spatele pentru ca celălalt să se grăbească să ridice acvariul cu pești aurii și să aibă grijă de el. Așa că Mok a așezat o masă în mijlocul grădinii și la degajat pe Day să stea nu departe. În timp ce făcea asta, Mhok a continuat să vorbească fără ca el să fie nevoit să întrebe dacă casa peștilor de aur era curățată. I-a spus că lustruiește pietrele și apoi schimbă apa, așa că imaginea din capul lui era clară conform celor spuse de voce.

Totul i-a trezit niște sentimente ciudate în inima. Mhok era o persoană bruscă și aspră, care aproape întotdeauna își dorea să aibă ultimul cuvânt în conversație. Dar Mhok era și genul acela de persoană care încerca întotdeauna să se pună în locul lor.

- Am terminat , spuse Mhok după aproximativ treizeci de minute.

Day s-a mișcat până când fața lui a fost aproape de rezervorul de sticlă, imaginea arătând puțin mai clar decât înainte. Își putea vedea iubitul peștișor de aur înotând, venind și plecând fericit. Probabil că era fericit că cineva s-a ocupat de curățarea locuinței lui, care era o mlaștină și de aceea a înotat și a înotat fără oprire.

- O să te iau înapoi micuțo.

- De ce atâta graba de a te întoarce? spuse Mhok, neinteresat de ordinul dată.

- Florile înfloresc. Ce tip de plantă este aia? Miroase atât de bine. Această atmosferă este mult mai bună decât camera aceea întunecată, sunt tot felul de flori.

- Nu-mi place să petrec prea mult timp în afara camerei.

- Alege.

Tânărul a înjurat frustrat că a fost criticat în privința treburilor personale, dar în loc să se enerveze, Mhok a făcut contrariul, doar a râs amuzat, când l-a auzit oprindu-se brusc. Ce pusese în palmă? A fost o floare?

- Miroșidu-l și starea ta iritabilă va dispărea

Deși nu a vrut să urmeze ordinele îngrijitorului său, a trebuit să recunoască că atmosfera din grădină era într-adevăr plăcută. Din moment ce i s-a redus vederea, tânărul se încuiase în camera lui, aproape refuzând să plece de acolo dacă nu era absolut necesar, ieșind din casă doar când trebuia să viziteze medicul.

Day s-a hotărât să lase clipa să treacă încet, mirosind floarea ca cea ia fost pusă în mână, deși nu o vedea și nu știa ce este.

- Oh, Day s-a întors încă din America? Night! De ce nu mi-ai spus?

S-a auzit brusc o voce de femeie, probabil nu departe de ei, părea să vină de pe holul care face legătura de la ușa din față. Day și-a amintit că vocea era cea a prietenei lui Night și dintr-o dată s-a născut un sentiment adâncul lui, el nu mai dorea să fie acolo. Nimeni nu știa de vederea lui anormală, pentru că, dacă s-ar ști, știau bine sentimentul pe care îl trezea în toată lumea și era cel pe care îl ura cel mai mult... păcat.

-;Du-ma in camera mea... Acum!!

Vocea îi era ascuțită și plină de furie, se simțea urgența momentului. Mhok s-a apropiat de el și la luat de mâna, încât și-a pus-o pe umăr, grăbindu-se să iasă de acolo, în timp ce asculta zgomotul
devenit din ce în ce mai prezent de parcă s-ar apropia de ei. Știa că probabil că Night și-a invitat prietenii să iasă, apoi s-au auzit voci puternice din altă parte, părea că Night încerca să controleze și să calmeze situația.

Dar tânărului nu-i mai păsa de nimic, voia doar să iasă de acolo cât mai curând posibil,departe de ochii tuturor și de oricine ar putea să-i fie milă de el.

- Lasă-mă doar în camera mea, apoi nu intri decât dacă te sun eu.

Day ordonă într-un ton înalt dar ce-a ce Mhok a simțit în schimbarea de atitudine, a fost tulburat, la urma urmei, Mhok era doar un alt îngrijitor, ca toți ceilalți, avea să fie acolo doar pentru o perioadă scurtă de timp pentru a-și face treaba și apoi avea să plece. Nu avea nevoie, nu-i păsa că își împărtășește sentimentele, până la urmă, Mhok era doar o altă persoană, asta era tot.

- Pleacă de-aici...

Tânărul a repetat, făcându-l pe celălalt să ezite să se retragă. Odată ce au lăsat rezervorul de pește înapoi la locul lui, Day a închis ușa în spatele lui Mhok, înapoi în camera întunecată, în lumea sa privată, mai întâi a închis ferestrele, a luat un prosop și a mers la baie să facă un duș, avea nevoie să-și limpezească capul și să se eliberează de mânia pe care o simțea.

Day s-a înmuiat în cadă și a pus muzică ușoară, a împăturit singurul prosop pe care îl avea și l-a așezat pe margine ca o pernă. S-a lăsat învăluit de apă și a simțit ușurare, corpul lui era ușor, fără să se simtă prins de nimic, în afară de apa dulce. Respirația i s-a încetinit în timp ce inima îi bătea cu putere . Tânărul a scos un oftat lung, relaxat, realizând totul, a început să adoarmă încet...

¡SLAM!

Brusc... părea că un sunet venea de undeva departe.

Ce se întâmplă?... Părea că sunetul se apropie din ce în ce mai mult, deși era departe, acel zgomot puternic l-a făcut pe tânărul care adoarme, scufundat în apă, să se trezească brusc speriat. Sunetul cuiva gâfâind se auzea nu departe de el sub duș. Day a luat repede un prosop mic pentru a-și ascunde corpul, dar probabil că a fost inutil.

-Cine e!

Totul era tăcere.

- Am întrebat cine este!

- Eu sunt... Mhok.

Sunetul acela era ca o găleată cu apă rece pe corpul tânărului, din cap până în picioare. Ce a făcut Mhok?cine se crede ? Cu ce drept a pătruns în baia lui? Și cel mai important, cine naiba i-a permis să-l vadă gol?

- Mi-a fost teamă că ți s-a întâmplat ceva rău. Am bătut mult timp, nu am cheie așa că am spart ușa ca să intru. Mi-a fost teamă că este o urgență.

Aceasta era probabil prima dată când Day auzise că vocea lui Mhok nu era aspră sau răgușită așa cum era în mod normal, ci era plină de vinovăție, dar asta era opusul a ceea ce simțea el. Oricare ar fi motivul, inima lui nu mai suporta. Bătea necontrolat, repede, foarte repede, prea repede, atât de mult încât părea că va exploda în orice moment, transformându-l într-o minge de furie care era pe cale să fie eliberată oricui îl apăsa, obligându-l să simtă extrem de penibil.

- Vreau să ieși din casa mea chiar acum.