Capitolul 24

 Ușa biroului lui Mavin s-a deschis chiar în clipa în care cel dinăuntru făcea un pas afară, pentru că vocea cu care Kirin îl strigase mai devreme pe Ith nu fusese deloc atât de joasă pe cât ar fi trebuit, ba mai degrabă s-ar putea spune că strigase, ceea ce ar fi mult mai corect.

- Frate, dă-mi telefonul înapoi, acum, întinse Ith mâna, însă Kirin se mișcă imediat și se poziționă în spatele lui Mavin, probabil singurul om de aici de care Ith chiar se temea.

În doar o fracțiune de secundă, Kirin  întinse telefonul  pentru scanarea facială, suficient cât să deblocheze aparatul și să intre în sistem, iar asta îi permisese să vadă aplicația camerei video încă deschisă. Datorită sistemului inteligent al telefonului, chiar dacă ecranul fusese blocat brusc în timpul filmării, clipul era salvat automat.

- Nong Kuen!!  îl strigă Ith cu voce tare când văzu că Kirin îi cerceta deja fișierele din telefon.

- Ce se întâmplă aici, exact?  întrebă Than nedumerit, privindu-i pe toți cei prezenți de parcă s-ar fi trezit într-un loc străin, fără să poată înțelege deloc comportamentul celor din fața lui.

- Cum ai de gând să explici filmarea asta în care Than  vorbeai cu domnul Win, frate Ith?

- Doar… voiam s-o păstrez, ca să-l tachinez mai târziu.

Scuza atât de neconvingătoare îl făcu pe Kirin să zâmbească în colțul buzelor, dezamăgit.

- Dacă te apuci să distrugi viața altora în halul ăsta, măcar ai putea să pregătești o scuză care să aibă cât de cât sens, nu crezi? zâmbi el disprețuitor. 

- Sau poate e pentru că fratele Ith nu și-a imaginat niciodată că ar putea da greș, așa că nu te-ai obosit să pregătești un plan de rezervă?

- Ce tot spui… nu înțeleg insistă Ith, prefăcându-se că nu are nicio idee despre ce vorbea Kirin.

- Și dacă ar fi vorba despre clipurile astea? 

 Kirin deschise un fișier video de zeci de minute încă de când Pakorn vorbise cu Than în camera luptătorilor, apoi derulă până la clipul cu el și Than și îl deschise. Îi privi fața celui care, acum, stătea încremenit, fără să scoată un singur cuvânt.

- Tu chiar ai făcut asta, Ith?  îl întrebă Than cu privirea plină de dezamăgire.

- Da! Eu am făcut!  izbucni Ith, scos din sărite. Urâse privirea cu care Than îl privea, de parcă ar fi simțit milă. 

- Dacă vrei să chemi poliția să mă aresteze, fă-o!

- De ce ai făcut-o?

- Pentru că te urăsc, Than.

Cel care nu s-ar fi așteptat niciodata să audă un asemenea răspuns de la cel mai bun prieten al lui, rămase mut. Than încercă să-și amintească dacă făcuse vreodată ceva care să-l fi ofensat pe celălalt, dar n-a găsit nimic. Fiind din fire foarte tăcut, rareori avusese conflicte cu cineva. Kirin era probabil prima și singura persoană din viața lui care sfidase toate regulile sale, faptul pentru care nici măcar nu putea intui ce putea fi între el și Ith atât de grav încât să stârnească atâta ură.

- Te urăsc pentru că tu primești tot ce îmi doresc eu, deși eu am fost în acest centru înaintea ta! Și totuși, tu ajungi mai bine decât mine!

Motivul pe care îl enunțase Ith suna ca o confesiune că făcuse totul din pură invidie, ceea ce lăsă pe toată lumea prezentă fără replică. În plus, când Kirin privi spre scările care coborau din sală, văzu că toți luptătorii care se întorceau la dormitoare se opriseră și ascultau totul.

Când Ith îl văzu pe Mavin privind în spate, întoarse și el capul, și își dădu seama că toată lumea din academie aflase acum adevărul. Se strecură să plece, însă chiar când Kirin făcu un pas să-l oprească, Than îl trase de braț înapoi.

- Lasă-mă să vorbesc eu cu el. Iar tu… după asta, avem multe de lămurit.

Spunând asta, Than porni după Ith spre dormitoarele din spate, sub privirile încă pline de întrebări ale tuturor. Cu greu puteai să crezi că Ith fusese capabil de asemenea haos, dar după ce spuse ce spuse… nu mai exista niciun dubiu.

- Vă puteți împrăștia. Și nu uitați: ceea ce ați auzit mai devreme nu are voie să iasă din acest loc!  ordonă Mavin cu o expresie gravă, iar toți răspunseră într-un glas, știind prea bine că ce e din interior nu se aduce afară, și ce e din afară nu se aduce înăuntru. Pentru că un singur pește stricat poate ruina starea întregului iaz.

- Trebuie să anunțăm poliția, șefu’?  întrebă Kirin, acum că nu mai rămăsese decât ei acolo.

- Depinde de Than  dacă vrea să meargă până la capăt sau să retragă plângerea.

Kirin era convins că știa deja ce va alege Than. Singura lui grijă era ce avea să simtă cel care tocmai plecase după prietenul lui, habar n-avea cât de adânci aveau să fie rănile după discuția ce urma.

Than, care îl urmărea pe Ith până în camera acestuia, aflată pe același etaj, îl surprinse pe celălalt adunând haine în valiză, ca și cum voia să fugă din fața realității. Nu mai rezistă  intră, îi smulse hainele și le aruncă pe jos, furios.

- Unde dracu’ te crezi că pleci?

- Nu sunt destul de nerusinat ca să mai stau undeva unde toată lumea știe ce am făcut.

- Dacă aveai pielea atât de subțire, poate că n-ar fi trebuit să faci așa ceva de la început , nu crezi?

- Ușor de zis pentru tine, Than. Tu oricum ești ăla care are totul, chiar și când am încercat să te expun cu acel clip, să afle toți că ești fiul lui Pakorn, toți au fost de partea ta.

- Dacă gândești așa, e pentru că nu ști nimic. Zâmbi Than amar.

 Probabil Ith credea că el s-a născut cu aur în gură și a venit aici „din moft”, deși era fiu de campion și proprietar de sală. 

- Tu știi foarte bine că eu n-am familie. Și totuși tu invidiezi că… sunt fiul lui?

- Minți.

- Și tu de unde știi mai bine ca mine, despre viața mea?!  izbucni Than. 

Tonul lor atrase toți luptătorii de pe etaj, deja adunați la ușă. Dar Than nu mai vedea nimic.

- Poate că n-am vorbit niciodată despre trecutul meu, dar după cum trăiesc, ar fi trebuit sa vezi că n-am avut pe nimeni. Nici măcar pe tatăl ăla pe care îl consideri  „de invidiat”. Și când, în sfârșit, am un prieten… el face o mizerie ca asta. Spune si   tu, ce dracu e de invidiat la viața mea?

- Măcar tu ai ajuns să lupți în „The One”.

- Și tu poți ajunge. Și ai știut foarte bine că nu ajungi acolo din noroc sau pile. Știi cum se face selecția.

- Adică vrei să spui că ești mai bun ca mine.?

- Poți să-ți bagi odată în cap gândurile alea toxice, Ith? Stii bine cât am muncit să ajung aici. N-am stat pe canapea câștigând titluri din cer. Și tu știi foarte bine, am ajuns la spital de oboseală. Și cu toate că ști... ai făcut asta cu mine. Vocea lui Than se înmuie spre final. Îl privea, dezamăgit.

- Și eu n-am muncit?!

- Dacă pierzi timpul comparându-te non-stop cu altul, și peste zece ani vei fi tot aici. 

-Ai ’Than!

- Adevărul doare. Și doare pentru că te trezește din filmul ăla frumos din capul tău.

Than îl mai privi o clipă, convins că spusese tot ce avea de spus, și făcu pași spre ușă. Dar înainte să iasă, vocea lui Ith îl opri.

- O să depui plângere?

- Ți-e frică acum? A întrebat Than cu o expresie lipsită de emoție. 

- Dar nu-ți face griji, îmi voi retrage plângerea.

- Than…  Ith îl privi șocat. Dar următoarea propoziție îi îngheță speranța.

- Nu te bucura prea repede. De acum, ceea ce vei primi… vor fi doar PRIVIRI pline de dezamăgire. Zi de zi. Fără oprire.

Privirea lui Than alunecă spre cei adunați la ușă, printre ei, Mai-ek, un junior care îl respectase dintotdeauna pe Ith. Și Kirin, mut, dar cu pumnii strânși, clar reținându-se cu greu. Apoi privirea îi reveni la Ith, iar de data aceasta avea să fie probabil ultima dată când avea să spună o propoziție lungă cuiva care îi fusese odată prieten.

- Tot ce vroiam era un „iertă-mă”. Dar în tot timpul ăsta… n-am auzit nimic altceva decât cum încerci să dai vina doar pe mine.

Ith”....”

- Și dacă vrei neapărat să mă învingi, atunci fă-o pe ring. Nu ca un câine care mușcă pe la spate. Pentru că asta e… dezonorant.

Luptătorii se dădură la o parte, lăsându-l pe Than să iasă. Inclusiv Kirin, care se lipise de Mai-ek ca să dispară din câmpul vizual al lui Than😅. Acesta oftă greu, apoi îi apucă încheietura lui Kirin și îl trase cu el.

- Unde mă duci, frate Than? N-am terminat treaba!

- Ce făceai? Stăteai să asculți conversația altora, asta numești tu treabă?

- Dar… erau și alții care ascultau…

- Ți-am zis mai devreme că avem ceva de lămurit.

- Știu, dar…  nici n-apucă Kirin să găsească o scuză, că Than deschise ușa camerei sale și îl trase înăuntru.

- Știi foarte bine pentru ce trebuie să te cert, nu? își sprijini ambele brațe de perete, blocându-l. Kirin îl privi cu ochii mari și umezi, ca de obicei când voia să-l îmblânzească. Dar de data asta, Than își înclină capul ironic: nu ținea.

- Chiar credeam că o să-i tragi măcar doi pumni lui Ith.  Schimbă Kirin subiectul. Dar bărbatul nu mușcă momeala. Expresia dură nu-l părăsise. 

- Îmi pare rău… că n-am spus înainte.

- Pentru că știai că dacă-mi spuneai, nu te-aș fi lăsat, nu?

- Și știind asta… tot ai de gând să mă cerți.

- Nu te-am chemat ca să te cert. Than se aplecă mai aproape. 

- Dar  te-am chemat ca să mă consolezi.

-…să te consolez… pe tine?

-Adică, consolează-mă. Mâna groasă a mângâiat, capul micuțului.

-Ești… bine?  Kirin îi încolăci brațele după gât, dar Than îl ridică brusc în brațe și îl așeză pe canapea. Acum Kirin stătea deja pe genunchii lui  într-o poziție periculos de intimă, de-a dreptul călare pe el.

- Mă simt mizerabil, mărturisi Than cu sinceritate. 

- La fel ca atunci când am aflat că tata ne-a abandonat ca să caute ceva mai „bun”. Pentru că și asta… m-a distrus pe dinăuntru.

-Consider-o o modalitate de a elimina oamenii răi din viața ta. Când a aflat că era vorba de asta, Kirin a fost în egală măsură șocat și dezamăgit. 

-Ca să poti primi înapoi în viața ta oameni buni ca mine.

Than nu se așteptase la o „consolare” care să conțină în același timp un compliment direct. Dar totul, dintr-o dată, îi alină furia. Și nu se putu abține să se întrebe, dacă n-ar fi fost Kirin aici… oare tot așa s-ar fi liniștit?

Privirea lui fixă zâmbetul de pe buzele celui din poala sa, în timp ce mâna lui mare îi mângâia ceafa, jucăuș. Dar presiunea periculoasă din zona în care ședea Kirin făcu dorința lui Than să izbucnească, așa că îi trase ceafa mai aproape și îi fura un sărut, ca să domolească focul ce îi urcase deja în vene.

Buzele lui Than au pus încet stăpânire pe buzele moi. În același timp, mâna lui mare a mângâiat spatele subțire prin material, trăgând până la tivul cămășii înainte de a-și introduce mâna pentru a atinge pielea netedă și fină pe care nu o mai atinsese de multe zile. Și de îndată ce vârful degetelor i-a atins pielea. Sunetul blând de deasupra pieptului său, un geamăt, venea de pe buzele persoanei pe care o poseda. Nu l-a oprit, ci, dimpotrivă, era ca și cum ar fi adăugat gaz la focul care deja fierbea, transformându-l într-o flacără aprigă.

-Ce-ar fi să facem niște mișcare? A șoptit el cu o voce răgușită lângă urechea roșie după ce și-a retras buzele.

- Hm? Kirin își arcuii o sprânceană, zâmbind ușor.

- Ia în considerare faptul că mă poate ajuta să intru în formă înainte de a concura la The One.

- Și... de câte ori? întrebă cel care nu se lăsase niciodată învins cu una cu două, ridicând din nou sprâncenele.

- Până când... se termină prezervativele. Ce zici?

Than întinse mâna după cutia cu prezervative pe care o cumpărase și o ținuse în sertarul măsuței de lângă canapea, și o puse în fața lui Kirin. Ochii mari ai acestuia se rotunjiră și izbucni într-un strigăt când văzu câte cutii fuseseră scoase de acolo.

- Vorbești serios?

- Foarte serios. Și o vreau. Acum.

Râsetele lor se împletiră în camera largă înainte ca ele să fie înghițite de gemetele joase, ca și cum cel care le scotea s-ar fi chinuit, arzând de dorință, fără să fi fost încă eliberat. Dar după foarte puțin timp, odată cu sunetul pielii izbindu-se ritmic, suspinele înăbușite fură înlocuite de sunete pline de plăcere, totul întâmplându-se treptat, din ce în ce mai intens.

🐱🐱🐱

Iar ziua marii competiții The ONE sosi.

Kirin ajunse la locul desfășurării în calitate de spectator, alături de părinții lui și de oamenii de la plantația familiei, dintre care mulți ridicaseră mâna bucuroși să vină să-l susțină pe „iubitul lui Kirin, de îndată ce tatăl anunțase că le va plăti biletul. În afară de aceștia se aflau și prietenii lui, Phatcha și Nakarop, împreună cu Phet, Mawin și mai mulți luptători din aceeași sală, inclusiv Mai Ek. Despre acesta din urmă, atunci când aflase că Ith se afla în spatele contului anonim care-l atacase pe Than, rămăsese năuc o vreme, copleșit de dezamăgire.

În ceea ce-l privește pe Ith, deși rămăsese încă în sala de antrenament din cauza contractului, aproape nimeni nu mai dorea să aibă de-a face cu el. Asta pentru că Than spusese clar, în final : chiar dacă el nu-l va da în judecată, societatea din jurul său cei care au văzut cu ochii lor ce a făcut Ith, îl va judeca în locul lui.

Într-un alt colț, de partea cealaltă, Kirin îl văzu pe Pakorn, venit împreună cu oamenii din sala lui, iar azi, în mod firesc, aceștia aveau să-și susțină propriul luptător, nu pe fiul rivalului lor direct. Chiar dacă Than și tatăl său nu reveniseră la un stadiu cald al relației părinte–fiu, măcar acum, când se întâlneau, nu mai domnea acea stânjeneală tensionată de la început. Doar timpul, și acțiunile lui Pakorn de acum înainte, puteau repara complet ceea ce fusese odată rupt.

Vocea prezentatorului răsună puternic în sală, readucându-l pe Kirin în atmosfera din fața sa. Sala în care avea loc competiția era mult mai vastă decât cea de la turneul trecut. The ONE fusese cumpărat spre difuzare internațională în nenumărate țări, aproape pe tot globul, iar Kirin nu se putu abține să nu simtă cum emoția îl cuprinde tot mai tare. Chiar dacă urmărise constant evoluția lui Than pe parcursul antrenamentelor, și știa cât de mult progres făcuse față de ultima competiție, acum, fiind în locul în care urma să lupte în doar câteva minute, nu-și putea domoli neliniștea.

- L-am auzit pe tata spunând că această competiție nu e ca celelalte. Ce înseamnă asta, Kirin?  Napa l-a auzit pe soțul ei vorbind cu entuziasm cu muncitorii pe care îi adusese cu el. Ea, care nu se mai uitase niciodată la box, nu s-a putut abține să nu se întoarcă să îl întrebe pe fiul ei, plină de curiozitate.

- În mod normal, boxul thailandez are cinci reprize. Dar pentru acest eveniment se folosește un regulament mai apropiat de boxul internațional, adică sunt doar trei reprize, iar fiecare repriză durează cinci minute.

- Și pauza între reprize?

- Un minut de odihnă pentru luptători.

- Copilul căruia nu i-a plăcut niciodată boxul. A tachinat Napa persoana respectivă.

- Dacă în ziua aceea nu te-aș fi ascultat pe tine și m-aș fi încăpățânat să-l contrazic pe tata, n-aș mai fi avut ocazia să descopăr ceva așa frumos.  Răspunse Kirin, trecându-și brațul după talia mamei și culcându-și capul pe umărul ei.

- Iar acel „ceva frumos” include și persoana aceea, nu-i așa?  întrebă Napa, arătând cu buzele spre ringul central, unde luptătorii tocmai urcaseră după ce le fusese anunțat numele.

Strigătul  pentru Than,  răsună dezlănțuit din toată sala, iar pielea lui Kirin se zbârli instantaneu. Când fusese la meciul pentru titlu, i se păruse spectaculos, dar față de acum, nici nu se putea compara.

Își împreună mâinile strâns la piept, cerând în sinea lui ca azi Than să poată da tot ce are mai bun, și să iasă învingător.

De îndată ce semnalul de început al primei reprize răsună, strigătele publicului izbucnesc ca o explozie. Chiar dacă cei doi luptători de pe ring încă își testează reciproc stilul pentru a-și citi adversarul, avantajul unui meci în doar trei reprize e clar: spectatorii nu trebuie să piardă timpul așteptând, pentru că luptătorii vor forța totul din prima clipă, practic nu există moment de plictiseală.

- Așa te vreau, ginerele! Băgă-i stânga direct în bot! strigă Kharachit încântat, bătând din palme zgomotos, imediat după ce Than reușește să lovească adversarul în față cu un croșeu stâng impecabil.

- Doboară-l de tot, frate Than! Strigă acum Nakarop, aflat lângă Phatcha. 

Kirin se înclină puțin să-l privească peste umărul lui Phatcha, amuzat de expresia încordată și entuziastă a prietenului său. Era prima dată când Nakarop îl vedea pe Than în persoană, după ce Kirin îl rugase să-l ajute cu pagina de susținere, iar între timp se autoproclamase admin și fan înfocat al lui Puin Yai.

- Ai concurență acum, Kirin. Chicoti Phatcha. Ea era deja familiarizată cu iubitul prietenului ei din poveștile noului fan, iar în ultimul timp Kirin tot încărcase poze cu Than pe contul său privat  vizibil doar pentru prieteni apropiați. Doar că ritmul lor era atât de frenetic, încât Phatcha ajunsese să creadă că cel cu adevărat îndrăgostit până peste cap era chiar prietenul ei.

Sunetul de final al primei reprize răsună. Privind per ansamblu, Than încă părea să dețină avantajul  și dacă reușea să mențină același ritm și în repriza a doua, victoria aproape că putea fi garantată.

Kirin îl privi plin de compasiune pe iubitul său care acum stătea pe scaun în colțul ringului, înconjurat de antrenor și second, obosit dar concentrat. Mai presus însă de orice compasiune, Kirin simțea un val de mândrie, Than își urma visul. Și îl ducea la capăt cu o forță extraordinară.

Iar începutul reprizei a doua îi confirmă totul: Than intră rapid în ritm, îl prinde pe adversar și îi izbește genunchiul în stomac cu atâta forță încât celălalt abia mai poate continua să lovească normal. Strigătele pasionaților de Muay Thai izbucnesc din nou pentru Than. Kirin observă limpede câți maeștri ai boxului thailandez din generațiile vechi îl acceptaseră deja pe Than și îl susțineau cu toată convingerea.

- Se pare că de data asta „pumnul stâng” a cam fost prins în defensivă, comenta comentatorul sportiv când adversarul reușește să blocheze genunchiul lui Than și să-l forțeze să se apere, încercând să-l facă să ridice mâna stângă și să-și piardă forța.

- Și e ultima repriză deja,  murmură cineva din apropiere, iar inima lui Kirin se strânse de anxietate: dacă adversarul reușea să egaleze scorul?

- Adu titlul acasă, Than!

Ca și cum toate celelalte voci ar fi dispărut, rămase doar vocea lui Kirin, răsunând clar. Than zâmbi vag, primind curajul acelor cuvinte. Privirea lui urcă și îl găsi Kirin stătea deja în picioare, incapabil să mai stea locului.

Kirin nu avea de unde să știe cât de mult îl mișcau acele cuvinte. Iar Than n-ar fi crezut nici el că doar vocea lui Kirin putea să-i aprindă în piept o nouă flacără, de parcă abia ar fi început meciul, nu de parcă ar fi fost ultima și decisiva repriză.

- Extraordinar! Than întoarce totul într-o singură mișcare, își onorează perfect porecla de pumnul stâng fără inimă! Nicio milă pentru adversar!

Entuziasmul comentatorului amplifica și mai mult tensiunea, dar Kirin nu mai putea să se uite la nimeni altcineva decât la Than. Adversarul căuta cu disperare șansa de a riposta, iar Kirin urmărea lupta cu respirația oprită până când, în cele din urmă, sunetul final răsună din nou, acompaniat de un urlet uriaș de bucurie. Scorul nu fusese încă anunțat, dar felul în care Than își dominase adversarul de mai multe ori era deja suficient pentru ca toată sala să știe verdictul.

 💚Colțul albastru „Pumnul care învinge tigrul”este câștigător! 😍

În secunda în care anunțul oficial se auzi, Kirin sări atât de sus, strigând triumfător, încât păru că se ridică până la jumătatea sălii. Organizatorul urcă în ring să înmâneze centura, simbolul suprem al competiției. Imaginea lui Than primind centura, fixată la brâu, apoi ridicând mâna victorios, era una pe care Kirin își jură atunci că nu o va uita niciodată. Tot efortul, tot sângele și sudoarea lui Than dăduseră rod în ziua aceea.

- Câștigătorul serii vrea să transmită un mesaj celor care te-au susținut? întrebă prezentatorul, întinzându-i microfonul. Than îl luă, privi publicul, apoi se înclină respectuos către toate sala.

- Mai întâi, vreau să le mulțumesc tuturor celor care au rămas până acum. Mulțumesc că ați privit spre mine prin prisma abilităților mele și mi-ați dat șansa să le arăt. Mulțumesc sălii Sit Phetsak, care a crezut în mine. Mulțumesc domnului Wanchai pentru oportunitatea de a urca pe acest ring. Și mulțumesc... lui Kirin. 

Privirea pătrunzătoare a lui Than se opri asupra celui pe care îl numise, iar căldura din ochii lui făcu mai multe persoane din public să ofteze spontan. De astăzi înainte, porecla pumnul stâng fără inimă poate nu i s-ar mai potrivi deloc. Zâmbetul acela subtil, care îi lumina trăsăturile ferme, era molipsitor. Dar persoana căreia îi era adresat avea ochii înlăcrimați, incapabilă să și-i stăpânească.

-Kirin este cel mai frumos cadou... pe care l-am primit vreodată în viața mea.