CAPITOLUL 22

- Huh, cred că nu mai ai nevoie să dormi. Ar trebui să faci un duș și să te schimbi de haine mai întâi. Trebuie să te întorci mai târziu la resort pentru a te întâlni cu prietenii tăi, Nan chicoti ușor și schimbă subiectul. Mac făcu o mică grimasă, deoarece încă se simțea neliniștit din cauza gecko-ului.

- Hai să facem duș împreună, sugeră Mac. Nan ridică ușor o sprânceană.

- Nu a fost suficientă noaptea trecută?, îl tachină Nan, iar Mac îi aruncă imediat o privire furioasă.

- Mă refer la a face duș, nu la ce crezi tu. Mereu ai gânduri de genul ăsta în cap, îi răspunse Mac iubitului său, iar Nan râse.

-

Desigur, când sunt cu tine, nu pot să nu fiu obsedat; e normal, spuse Nan înainte de a-l ajuta pe Mac să se ridice, ca să poată face duș împreună. Nan și Mac au făcut duș fără ca Nan să-i facă altceva lui Mac, pentru că știa că iubitul său trebuia să stea în spatele lui pe motocicletă. După ce s-au îmbrăcat, amândoi au ajutat la curățarea camerei și au încuiat ușa înainte de a se îndrepta spre casă pentru a-i găsi pe Yoi și Chod.

- Hai să luăm micul dejun împreună mai întâi, apoi poți să te întorci, a spus Yoi când Nan a returnat cheile casei de vacanță.

- Bine, a răspuns Nan. Yoi pregătise deja mâncarea, deoarece se trezise devreme. Nan și Mac au luat micul dejun cu Yoi și Chod, iar amândoi i-au dat lui Nan câteva produse uscate și suveniruri să le ducă înapoi la Bangkok, precum și câteva pentru fiul ei. Nan le-a acceptat, deoarece Yoi le împachetase frumos într-o cutie. După aceea, Nan și Mac i-au părăsit pe Yoi și Chod pentru a se întoarce imediat la stațiune.

- Poți să stai?, a întrebat Nan când Mac s-a urcat să stea în spatele lui.

- Pot, dar ar fi bine să nu cazi prea des în șanț, a răspuns Mac, simțind o durere surdă în partea inferioară a corpului. Nan a zâmbit puțin înainte de a pleca cu motocicleta de la casa lui Yoi și de a se îndrepta direct spre stațiune. Mac stătea în spatele lui Nan, înfășurându-și brațele în jurul lui, bucurându-se de priveliște.

Nan conducea normal și, ori de câte ori întâlneau o porțiune accidentată a drumului, încetinea, făcându-l pe Mac să zâmbească satisfăcut că iubitul său nu încerca să-i facă rău. Când au ajuns la stațiune, s-au întors la cabană pentru a-și strânge lucrurile.

Cioc, cioc.

Se auzi un sunet de ciocănit la ușa cabanei. Nan se îndreptă să deschidă, știind că era Ohm, deoarece acesta sunase să întrebe dacă se întorseseră.

- Hei, de ce arăți atât de obosit?, îl tachină Ohm, pentru că Mac era întins pe pat, simțindu-se dureros de la statul pe motocicletă. Nan îl lăsă să se odihnească în timp ce el le împacheta lucrurile.

- Obosit, răspunse Mac scurt, iar Ohm râse.

- Ceilalți s-au trezit?, a întrebat Mac despre ceilalți prieteni.

- S-au trezit și au luat deja micul dejun. Își fac bagajele. Apropo, Nan, am sunat la compania de închirieri auto. Vor trimite pe cineva aici să conducă mașina pe care am închiriat-o și să vă ducă la aeroport.

Noi vom lua o barcă de pe insula asta spre Phuket, așa că nu ne vom întoarce cu voi, spuse Ohm, făcându-l pe Mac să se ridice imediat, privindu-și iubitul cu o expresie vinovată, pentru că nu se gândise că Nan va trebui să se întoarcă singur de pe insula asta.

- Păi, de fapt, aș putea să duc mașina înapoi la compania de închirieri și apoi să mă duc singur la aeroport, spuse Nan, fără să se gândească prea mult la asta, deoarece călătorea des singur.

- Haide, nu vreau să te întorci singur, a răspuns Ohm.

- Ohm, pot să mă întorc cu Nan?, a spus Mac cu voce ezitantă.

- Nu fi dramatic. Am vorbit despre asta încă de ieri, bine?, a spus Nan cu voce calmă. Mac și-a mușcat ușor buza.

- Du-te să te distrezi cu prietenii tăi. Dacă nu vrei să mă superi, ai grijă de tine și asta ar trebui să fie suficient, a spus Nan din nou. Ohm a dat din cap pentru ca Mac să fie de acord cu Nan. Altfel, Nan s-ar fi enervat cu siguranță dacă Mac ar fi continuat să ezite așa.

- Bine, a răspuns Mac.

- La ce oră trebuie să pleci cu barca de pe insula asta?, a întrebat Nan.

- La ora 13:00. Vom pleca la prânz. Locul acela va trimite o mașină să ne ducă la barcă, dar tu trebuie să te întorci mai întâi, altfel vei pierde zborul, spuse Ohm. Nan dădu din cap în semn de aprobare. Când Nan termină de împachetat, personalul companiei de închirieri auto sosise la timp. Nan ieși din cabană, iar prietenii lui Mac așteptau să o conducă împreună. Jeff și Jerry erau și ei acolo, dar nu îi spuseră nimic lui Nan.

- Păcat că nu ai putut veni cu noi, a spus Danny înainte de a-i da lui Nan o palmă ușoară pe umăr.

- Data viitoare, a răspuns Nan înainte de a se întoarce să-l caute pe Mac, care avea o expresie stresată.

- Asigură-te că ajungi acasă teafăr și nevătămat. Știi ce mă va enerva, nu? i-a spus Nan lui Mac cu seriozitate.

- Știu, a răspuns Mac scurt, așa că Nan a ridicat mâna și i-a scuturat ușor capul lui Mac.

- Anunță-mă când ajungi acasă, bine?, a spus Mac. Nan a dat din cap în semn de aprobare înainte să urce în mașină, iar șoferul a plecat imediat de la stațiune. Ohm l-a bătut ușor pe Mac pe umăr.

- Hai să ne pregătim, a spus Ohm înainte ca toată lumea să se împrăștie să-și împacheteze lucrurile. Ohm l-a luat pe Mac, care deja își împachetase lucrurile, să stea în camera lui cu Jonathan.

- Pari atât de abătut, l-a tachinat Ohm.

Mac stătea întins acolo cu o încruntare, fără să spună nimic.

- Ți-am spus să-i spui, insistă Ohm din nou.

- Da, am dat-o în bară, se plânse Mac, fără prea multă seriozitate.

- Mă simt vinovat că l-am lăsat să se întoarcă singur, spuse Mac din nou.

- Întoarce-te și revanșează-te mai târziu în stil mare, spuse Ohm zâmbind. Mac îi aruncă o privire furioasă prietenului său, dar nu se certă. La momentul check-out-ului, Nan a sunat să spună că ajunsese la aeroport și aștepta să se îmbarce în avion, în timp ce Mac se îndrepta spre dig pentru a prinde vaporul spre Phuket.

......

- De ce te-ai întors singur?, întrebă Wai, surprins să-l vadă pe Nan întorcându-se singur la Bangkok.

- Ei au plecat să-și continue călătoria în Phuket, răspunse Nan.

- Oh, Mac merge cu ei?, întrebă Wai din nou. Nan dădu din cap în semn de afirmare.

- Voia să mă ia și pe mine, dar eu aveam de lucru. A sfârșit prin a arăta foarte posomorât; i se potrivește, îi spuse Nan lui Wai, care zâmbi ușor.

- Și tu l-ai lăsat să plece în călătorie cu prietenii lui, nu?, îl tachină Wai.

- Nu mai e un copil. În plus, în perioada în care a plecat să studieze, nici eu nu am fost mereu alături de el, a răspuns Nan pe un ton normal, dar, în adâncul sufletului, își dorea ca Mac să termine repede școala, pentru ca ei să poată fi din nou împreună. Wai nu a mai spus nimic și a condus direct spre casă. Când au ajuns, Nan l-a chemat pe Tan, fiul lui Yoi, să vină să ia niște suveniruri, în timp ce Nan și-a dus bagajul în dormitor. A scos telefonul și l-a sunat imediat pe Mac.

- Ai ajuns deja acasă?, a întrebat Mac imediat ce a răspuns la apel.

- Da, tocmai acum, a răspuns Nan.

- Eu sunt încă pe barcă, dar ajung în curând, a spus Mac.

- Dar Ohm?, l-a întrebat Nan despre celălalt prieten al său.

- E aici cu mine, a răspuns Mac.

- Dă-mi-l puțin să vorbesc cu el, a spus Nan, iar Mac i-a dat telefonul lui Ohm.

- Ce faci?, s-a auzit vocea lui Ohm.

- Ai grijă de el, bine? Știi de ce îți cer asta, a răspuns Nan cu seriozitate. Ohm a râs încet, pentru că știa foarte bine că Nan se referea la Jeff.

- Da, nu-ți face griji. Voi avea grijă de el, a răspuns Ohm înainte de a-i înapoia telefonul lui Mac.

- Călătorie plăcută. Sună-mă dacă apare ceva, i-a reamintit Nan. Mac a fost de acord și au mai vorbit puțin înainte de a închide. Nan a decis să se odihnească, pentru că era destul de obosit după călătorie.

În ceea ce-l privește pe Mack, când au ajuns în Phuket, o mașină rezervată de Ohm îi aștepta la debarcader și i-a dus direct la stațiunea de pe malul mării.

- O să dorm cu tine și o să-l las pe Joe să doarmă singur, îi spuse Ohm lui Mac. Inițial, rezervase cazare pentru Nan și Mac, dar, deoarece Nan nu putea veni, Mac trebuia să doarmă singur, așa că Ohm a decis să-i țină companie.

- Joe n-o să creadă că e ciudat că l-am lăsat să doarmă singur?, întrebă Mac.

- Lasă-l în pace; s-ar putea chiar să aducă o fată să doarmă cu el. Cine știe?, a spus Ohm în glumă.

- Da, ai dreptate, a răspuns Mac. O parte din el voia să o sune pe Nan, dar știa că Nan se odihnea, deoarece în timpul convorbirii telefonice el spusese că va trage un pui de somn.

- Odihnește-te pentru moment;

mă duc să iau bagajele din camera lui Joe, spuse Ohm înainte de a ieși din cameră. Mac se îndreptă apoi spre ușa balconului, privi panorama mării din fața lui și oftă ușor, gândindu-se că ar fi frumos dacă Nan ar fi acolo cu el. În plus, piscina era și ea foarte frumoasă.

- Dar probabil că e mai bine că nu a venit, își spuse Mac în șoaptă. Ce voia să spună era că, dacă Nan ar fi venit, ar fi trebuit să-și scoată tricoul pentru a înota și a face plajă, și era sigur că atât fetele, cât și băieții s-ar fi uitat la Nan cu interes. Corpul lui Nan era în formă excelentă în ultima vreme, iar Mac nu putea să nu se simtă posesiv. Mac se întoarse să se întindă pe pat pentru a-și odihni puțin corpul, știind că seara, prietenii lui îl vor scoate cu siguranță la masă.

......

- De ce se plânge?, întrebă Ohm în glumă, la începutul serii, după ce se așezară cu toții la un restaurant, iar Nan îl sună pe Mac.

- E doar vorba de mâncare, nimic mai mult, răspunse Mac zâmbind, așa că Ohm se ocupă să comande mâncare pentru Mac.

- De ce insistă atât pe usturoi?, interveni Jerry.

- Mac este alergic la usturoi, a răspuns Jeff în locul lui.

- Ciudat, a râs Jerry scurt, dar nu a mai spus nimic. Nici Mac nu i-a acordat atenție lui Jerry. În timp ce mâncau împreună, Jeff îl îngrijea constant pe Mac, servindu-i mâncarea.

- Mănâncă, Jeff. Mă pot servi singur, a spus Mac. Jeff a ezitat o clipă, apoi a dat din cap în semn de aprobare. Mac a oftat ușor.

De fapt, Mac deja îi spusese lui Jeff ce simțea, dar nu știa de ce prietenul său continua să se agățe de el. Dacă Jeff ar fi fost la fel de grijuliu și atent cu Mac ca Ohm, Mac nu s-ar fi simțit deloc incomod. Totuși, Mac își dădu seama că Jeff încă aștepta și nu renunțase la sentimentele sale pentru el. După ce terminară cina, Jonathan îi invită pe toți să meargă la un club.

- Îi trimiți un mesaj lui Nan, nu? îl tachină Ohm când îl văzu pe Mac trimițându-i un mesaj lui Nan.

- Da, altfel va spune că nu i-am spus, răspunse Mac. Când Nan îi răspunse să nu bea prea mult, Mac fu de acord, apoi își puse telefonul deoparte și intră în bar cu prietenii săi. În apropiere stăteau niște fete care beau cu Jonathan și Danny, în timp ce Frank, Ohm, Jeff, Jerry și Mac stăteau și beau.

- Mai vrei ceva? O femeie îmbrăcată într-o rochie strâmtă s-a apropiat de Mac și l-a întrebat, știind că era thailandez. Mac a zâmbit ușor și a dat din cap. Femeia s-a întors apoi către Frank, care stătea lângă Mac.

- Heh heh, dacă Nan ar ști, probabil ar râde văzând o fată care se apropie de tine, a glumit Ohm. Mac a râs în răspuns, iar ei au continuat să bea pentru o vreme.

Prietenii lui Mac se bucurau de muzică și salutau compatrioții pe care îi întâlneau la bar. Deși atmosfera era distractivă, Mac simțea o plictiseală inexplicabilă. Dacă ar fi fost în trecut, cu siguranță s-ar fi distrat mai mult cu prietenii lui.

- Hei, vreau să mă întorc la cazare acum, îi spuse Mac lui Ohm.

- Sigur, mă întorc cu tine, răspunse Ohm, dar Mac scutură din cap.

- Tu te distrezi. Pot să mă întorc singur, a spus Mac din nou.

- Nici gând! Nu te las să te întorci singur. Prefer să mă întorc cu tine decât să înfrunt furia lui Nan, a spus Ohm zâmbind. De fapt, și Ohm voia să se întoarcă și să se odihnească.

- Atunci hai să mergem să bem la resort, a sugerat Mac, iar Ohm a dat din cap în semn de acord.

După ce le-au spus prietenilor, s-a decis că Danny, Frank și Jonathan vor rămâne să bea, iar cei care se vor întoarce la stațiune vor fi Mac, Ohm, Jeff și Jerry. Au sunat la serviciul de transport al stațiunii să îi ia.

- Adevărul este că voi ar trebui să rămâneți să beți cu ei. Nu era nevoie să vă întoarceți cu mine, le-a spus Mac lui Jeff și Ohm.

- Jerry vrea să se întoarcă să doarmă, a răspuns Jeff.

Mac l-a privit scurt pe Jerry, dar nu a spus nimic. Odată ajunși la stațiune, Ohm a comandat băuturi de la hotel pentru a fi livrate în camera lor. Jeff a cerut să se alăture lor pentru a bea ceva, în timp ce Jerry a cerut să se culce. Așa că acum, doar Mac, Ohm și Jeff stăteau pe balconul camerei lui Mac, unde Mac și Ohm împărțeau un pat. Cei trei vorbeau și despre planurile lor pentru ieșirea de a doua zi.

- Pari un pic plictisit, îi spuse Jeff lui Mac.

- E normal, Nan nu e aici, știi, interveni Ohm, ceea ce îl făcu pe Jeff să tacă pentru o clipă.

- Serios, Ohm, de ce tot aduci vorba de Nan?, întrebă Jeff, un pic iritat.

- Oh, serios? Mă repet? Credeam că doar îl tachinam pe Mac, răspunse Ohm cu voce calmă.

- De ce glumele mele despre Mac par să te afecteze?, a continuat Ohm să întrebe, în timp ce Jeff devenea din ce în ce mai iritat, în parte din cauza situației cu Nan și Mac.

- Ajunge, l-a întrerupt Mac.

- Chiar vreau să știu de ce te-ai oferit voluntar să ai grijă de Mac. Nu e doar pentru că vrei să te apropii de el?, spuse Jeff, simțindu-se puțin gelos pentru că Mac era mai apropiat de Ohm decât de orice alt prieten, uitând că amândoi erau thailandezi. Fiind într-o țară străină, se ajutaseră întotdeauna reciproc.

- Cred că ești beat, Jeff, spuse Mac, nemulțumit de felul în care Jeff îi vorbea lui Ohm.

- Nu-ți proiecta sentimentele asupra mea, Jeff, replică Ohm. Și el începea să se simtă nemulțumit de Jeff.

- De ce te afectează atât de mult? Adevărul este că nu ești obligat să te culci cu Mac, dar te-ai oferit voluntar să o faci. Speri la ceva?, spuse Jeff, cuvintele lui fiind puțin neclare, deoarece băuse destul de mult, ceea ce îl făcea să-și piardă inhibițiile.

Ohm îl privi pe Jeff cu iritare.

- Nu mai fi atât de obraznic, spuse Ohm cu voce severă, ridicându-se în picioare, dorind să se calmeze în baie. Dar Jeff îl urmă și îl împinse pe Ohm în piept.

- Pe cine numești obraznic?, strigă Jeff la Ohm, arătând cu degetul spre el, abia reușind să-și stăpânească furia.

- Nu începe scandalul, Jeff. Nu vreau să mă bat, răspunse Ohm, dar Jeff îl împinse din nou cu forță.

- Hei, ajunge. Suntem prieteni, să știi! Mac interveni repede pentru a-i despărți, dar nu suficient de departe. Ohm sfârși prin a-l lovi pe Jeff în față, înjurând în timp ce o făcea.

Asta l-a enervat și mai tare pe Jeff, care a ripostat lovindu-l și el pe Ohm. Cei doi au început să se lovească reciproc, rostogolindu-se prin cameră în timp ce Mac striga să se oprească. În cele din urmă, Mac nu a mai suportat și a aruncat cu o găleată cu apă rece pe care o comandase de la cazare asupra amândurora, făcându-i să înghețe și să se oprească imediat din cauza frigului. Ohm și Jeff respirau greu în timp ce se priveau cu ură.

- Chiar sunteți atât de beți încât trebuie să vă bateți așa? Sunteți prieteni! Ajunge. Jeff, du-te în camera ta. Vorbim mâine, a reușit Mac să-i despartă pe cei doi. L-a scos pe Jeff din cameră, care a plecat fără tragere de inimă, încă iritat, în timp ce Ohm și-a dat părul pe spate, frustrat.

- Apa cu gheață te-a trezit?, l-a întrebat Mac pe Ohm, exasperat.

- Jeff ăla e atât de enervant, se plânse Ohm în timp ce se așeză pe canapeaua din camera lor, sprijinindu-și capul de spătarul canapelei pentru a-și calma iritarea.

- Ești nerăbdător, Ohm. De obicei, ești calm în privința tuturor lucrurilor, nu-i așa? Sau, de fapt, mă placi în secret? Mac se prefăcu surprins pentru a destinde atmosfera tensionată.

- Dacă chiar crezi asta, ar trebui să mă iei și să mă arunci în mare înainte ca Nan să afle. Cum ai putut să te gândești la asta?, se plânse Ohm. Mac zâmbi ușor. Era 100% sigur că prietenul său apropiat nu s-ar gândi niciodată la el în felul acela. Pe vremea când era un scandalagiu, Mac avea mulți prieteni, dar majoritatea erau doar prieteni cu care se distra și ieșea în oraș. Nu știa cum este un prieten adevărat până când s-a schimbat și l-a întâlnit pe Ohm și acest grup de prieteni, care l-au făcut pe Mac să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat un prieten adevărat.

- Și gura ta sângerează. Lasă-mă să sun la recepție să cer niște medicamente și o să chem menajera să curețe, a spus Mac, uitându-se la grămada de gheață și apă care tocmai se vărsase pe podea pentru că aruncase cu gheață în prietenul său.

- Da, da. Mă duc să fac un duș. E înghețat. Gheața ta m-a lovit și pe mine în cap, a răspuns Ohm. Mac a dat din cap în semn de aprobare înainte de a suna personalul hotelului până când totul a fost rezolvat. Mac a plătit și menajera pentru deranj. Ohm a făcut un duș, s-a schimbat de haine și stătea jos, aplicând medicamente pe vânătaia de la colțul gurii.

Bip bip.

Sunetul unui apel video de pe Line de pe telefonul lui Mac a răsunat, determinându-l pe Mac să răspundă. Când a văzut că era Nan, a răspuns repede la apel și a văzut fața lui Nan pe ecranul telefonului.

- Bună, a răspuns Mac.

- Te-ai întors în camera ta?, a întrebat Nan, ridicând ușor o sprânceană, deoarece Mac menționase că va ieși în club cu prietenii.

- Da, m-am întors de ceva vreme, dar Frank, Jonathan și Danny sunt încă la bar, răspunse Mac.

- Unde ești? La teren? întrebă Mac.

- Da, am venit să verific terenul, dar voi pleca acasă în curând. Mâine am o întâlnire cu arhitectul, răspunse Nan pe un ton normal. Mac observă că Nan își încruntă imediat sprâncenele.

- Ce s-a întâmplat?, a întrebat Nan, iar Mac s-a întors să se uite la Ohm, care stătea nu departe.

- Spune-i, a spus Ohm.

- Ce se întâmplă?, a întrebat Nan pe un ton serios.

- Nu face fața asta. Nu e nimic grav. Doar că Ohm și Jeff s-au certat, a decis Mac să-i spună direct iubitului său.

(- Ai câștigat, Ohm?) a întrebat Nan, făcându-l pe Ohm să chicotească ușor înainte de a se așeza lângă Mac, astfel încât Nan să-i poată vedea fața.

- În loc să întrebi despre ce s-au certat, alegi să întrebi dacă am câștigat împotriva lui Jeff? a replicat Ohm, iar Nan a râs ușor.

(- Da, deci despre ce v-ați certat?) a întrebat Nan din nou. Ohm și Mac au schimbat priviri pentru o clipă.

- Era vorba despre soția ta, spuse Ohm fără menajamente.

- De ce? întrebă imediat Nan, înainte ca Mac să explice că Jeff era beat și îl acuzase pe Ohm că are gânduri nepotrivite despre Mac, ceea ce dusese la ceartă.

- M-a acuzat că te menționez prea des și că nu-l las să se apropie de Mac, așa că a ajuns la concluzia că trebuie să am gânduri nepotrivite despre soția ta, folosindu-mă de încrederea ta în mine pentru a se apropia de Mac, a explicat Ohm, iritat de raționamentul lui Jeff.

- Era beat. Tipul ăla era amețit, a intervenit Mac. Nan a râs ușor.

- Serios, crezi că m-aș gândi vreodată să mă implic cu soția ta?

Ohm întrebă cu voce serioasă.

- Nu am timp să mă gândesc la prostii, răspunse Nan pe un ton normal, dar asta era suficient pentru ca Mac și Ohm să știe că Nan nu se gândise nici măcar o secundă că Ohm l-ar putea trăda.

- Jeff se comportă exact așa cum ai spus. Dar, oricum, voi sunteți prieteni. Atâta timp cât nu face nimic grav, ar trebui să discutați și să rezolvați lucrurile. ) Mac zâmbi ușor când auzi ce spuse Nan. Chiar dacă Nan nu-l plăcea pe Jeff, nu voia ca problemele dintre el și Mac să provoace o ruptură între prieteni.

- Da, am înțeles. Ar trebui să continui să vorbești cu Mac, răspunse Ohm. Se simți ușurat știind că Nan nu exagera cu gândurile, așa cum spusese Jeff.

- Stai, încă nu mi-ai spus cine a câștigat, întrebă Nan în glumă.

- Soția ta a câștigat, omule, a răspuns Ohm.

- Ce vrei să spui? S-a luptat cu voi sau ceva de genul ăsta?, a întrebat Nan, iar Mac a dat imediat din cap.

- Nu, ne-a aruncat cu gheață. La naiba, ne-a lovit direct în ouă, a spus Ohm, râzând, iar Nan a râs și el.

- Oricum, mulțumesc mult că ești mereu ochii și urechile mele, a spus Nan sincer.

- - Nicio problemă, am notat de câte ori îmi ești dator, a spus Ohm zâmbind.

- Hehe, cum vrei tu, a răspuns Nan, dar știa bine că Ohm nu notase nimic; doar glumea. Apoi Ohm i-a lăsat pe Mac și Nan să vorbească, așa că Mac s-a dus să stea și să discute pe balcon.

- Dacă aș fi fost acolo, ar fi fost mai distractiv, a spus Nan.

- - De ce, aveai de gând să te alături luptei cu ei?, a întrebat Mac în glumă.

- Nu, aș fi înregistrat-o pentru a o posta pe YouTube, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să zâmbească.

- Ce scandalagiu, a răspuns Mac înainte de a scoate un suspin ușor.

- Nu te stresa prea mult pentru prietenii tăi. O să se descurce singuri, a spus Nan, de parcă știa că Mac era îngrijorat pentru Ohm și Jeff.

- Nu vreau ca prietenii mei să aibă probleme din cauza mea, a răspuns Mac.

- Sincer, nu e vorba de tine. E vorba de sentimentele lui Jeff, care se comportă ca un nemernic și se ia la bătaie cu Ohm. Tu nu l-ai încurajat deloc să se bată, a răspuns Nan, iar Mac a tăcut pentru o clipă. A încercat să gândească ca Nan, dar nu s-a putut abține să nu se simtă puțin îngrijorat.

- În loc să te gândești la ei, gândește-te la mine. Mintea ta ar trebui să fie concentrată doar asupra mea. Nu te gândi la alte persoane, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se supere imediat.

- Chiar ești atât de posesiv în ceea ce privește gândurile mele?, a glumit Mac, sperând să-l facă pe Nan să se simtă puțin jenat.

- Sunt posesiv în ceea ce privește tot ce te privește, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să se simtă timid, cu obrajii înroșiți.

- De ce ești posesiv în privința mea, dar nu petreci timp cu mine?, a spus Mac pentru a-și ascunde jenă, pe care Nan o cunoștea bine.

- Nu întreba lucruri pe care le știi deja, l-a tachinat Nan, făcându-l pe Mac să râdă stânjenit, pentru că știa că era din cauză că nu îi spusese lui Nan că urma să iasă după aceea, ceea ce l-a determinat pe Nan să programeze o întâlnire de lucru.

- Unde mergem mâine?, a schimbat Nan subiectul.

- Nici măcar nu știu când se vor întoarce acei tipi sau când se vor trezi, dar au menționat că s-ar putea să meargă la poligonul de tir și să joace niște jocuri simulate. Mac i-a împărtășit planul pe care îl făcuseră prietenii lui.

- Hmm, ai grijă de tine, mai ales în ceea ce privește mâncarea, bine? a subliniat Nan.

- Am înțeles. Ohm va avea și el grijă de mine, a răspuns Mac.

- Cum e pista de curse?, a întrebat Mac despre evenimentul de curse.

- E bine. Pista e în regulă și vin câteva fete să vorbească cu mine. Multe dintre ele au spus că le-a fost dor de mine. Nan a glumit zâmbind, iar Mac s-a supărat pe Nan.

- Și apoi? Ce le-ai spus?, a întrebat Mac.

- Le-am spus că ne vom întâlni de fiecare dată când soția mea va fi distrasă. Nan l-a tachinat, iar Mac a făcut o față urâtă în răspuns.

- Ești enervant, a replicat Mac. Știa că iubitul său glumea cu el și avea multă încredere în Nan; altfel, nu ar fi putut menține o relație la distanță ca aceasta.

- Serios, e totul în regulă la pistă? E ceva de care să-mi fac griji?, a întrebat Mac din nou.

- De fapt, da. Nan a răspuns, făcându-l pe Mac să-și mărească imediat ochii de curiozitate.

- Ce este?, a întrebat Mac, iar Nan a zâmbit puțin.

- Sunt atâtea povești pe care nimeni nu le-a auzit... Sute și mii de cuvinte care trebuie spuse... Indiferent cât timp va dura... Eu încă afirm aceleași cuvinte, mereu neschimbate.) Nan cântă puțin, făcându-l pe Mac să zâmbească ușor.

- Bine, bine, doar o parte scurtă. Am putea avea probleme cu drepturile de autor, îl întrerupse Mac, dar inima lui se simțea înălțată de cântecul pe care îl cânta iubitul său. Nan chicoti ușor.

- La naiba, mereu îmi strici buna dispoziție, spuse Nan în glumă.