Capitolul 22

Kirin își dăduse seama încă de la început că tatăl său probabil auzise ceva care îi zgâriase urechile și orgoliul înainte să ajungă în biroul lui Petch. Pentru că nu trecuse mult timp de când Than plecase să discute cu tatăl lui, când Mavin venise și îi șoptise să se pregătească, Khranchit tocmai sunase pentru a-l consulta pe Petch în legătură cu videoclipul care fusese făcut public și decisese că va veni personal la sală pentru a discuta.

Însă, odată ajuns, Khranchit afișase o atitudine atât de rece și încordată, încât nimeni nu îndrăznea să se apropie de el. Iar când îi spusese lui Kirin să-și facă bagajele și să se întoarcă imediat acasă, băiatul înțelesese imediat ce se întâmplase, tatăl său aflase ceva. Privirea pe care i-o aruncase Pakorn atunci când îl văzuse după incident era plină de dezamăgire, și nu era greu de ghicit că în viitor ar putea apărea tensiuni între tatăl și soțul fiului.

De aceea, Kirin hotărâse să meargă momentan pe linia impusă, așteptând momentul potrivit pentru a interveni și a rezolva problema. În niciun caz nu avea de gând să-l lase pe Than să piardă șansa de a participa la competiția The ONE.

Așa se face că, în dimineața următoare, Kirin se trezi devreme, lucru rar atunci când era acasă. De îndată ce observă că tatăl său ieșise în grădină să lucreze, profită de liniștea din gospodărie și ieși tiptil din casă, cu ajutorul mamei sale, care îi netezise calea.  Țelul lui pentru acea zi era să ajungă la sala de antrenament Por. Payak Khao.

În vremuri ca acestea, a-i asigura lui Than un sprijin solid putea face o mare diferență.

Drumul îi luă aproape două ore, cu microbuzul, apoi cu un taxi, până la sala de box situată în inima orașului. Deși credea că sala Sit Petchsak era deja una mare și completă, Por. Payak Khao era cu mult mai impunătoare. Probabil fusese renovată recent, pentru că totul arăta modern și elegant. Kirin se prezentă la recepție cerând să-l întâlnească pe Pakorn, sigur că numele său va fi suficient pentru a-i permite accesul.

Privirea ascuțită a bărbatului care îl întâmpină era la fel de severă ca a fiului său, o privire cu care Kirin știa să se descurce de obicei. Totuși, acum, când se afla față în față cu Pakorn, nu putu să-și stăpânească emoțiile. Deși își pregătise în minte o mulțime de replici și argumente, toate păreau să se risipească. De când Khranchit îl adusese acasă, Kirin se tot frământa, căutând o soluție pentru a repara situația, până realizase că Than avea un aliat puternic în Pakorn, chiar dacă acesta era o persoană cu care iubitul său prefera să nu aibă de-a face.

- Ce vrei? Vocea lui Pakorn răsună tăios, lipsită de orice urmă de bunăvoință. Se rezemase pe spătarul scaunului masiv, cu privirea fixată pe tânăr, într-o evidentă stare de iritare.

- Aș vrea să discut cu dumneavoastră despre videoclipul acela.

- De ce să pierd timpul vorbind despre asta când fiul meu te-a ales deja?

- Cum adică?

- Than a ales să-ți țină mâna, deși i-am oferit o soluție mai simplă, să dea o declarație publică în care să spună că tu ai fost cel care s-a apropiat de el primul. Dar n-a vrut.

Kirin înțelese atunci de ce tatăl lui fusese atât de furios cu o zi înainte, aproape gata să intre el însuși în ring. Doar auzind cuvintele lui Pakorn, tânărul își strânse pumnii pentru a-și stăpâni mânia, apoi zâmbi forțat, mascându-și revolta.

- Ar trebui să fiu fericit că fiul meu te-a ales pe tine în locul propriului viitor, nu-i așa?

- Ar fi ceva de bucurat, dar nici eu nu sunt mulțumit că a renunțat la viitorul lui.”

- Ușor de spus pentru tine. Tu nu ești cel care pierde din toată povestea asta.

- Aveți dreptate. Dar am venit tocmai ca să-mi asum responsabilitatea. Nu pot să-l las să piardă șansa de a concura la The ONE.

- Atunci spune-le tuturor că tu ai fost cel care s-a apropiat de el, iar Than nu a fost de acord.

- Chiar credeți că cineva care a văzut videoclipul ar mai putea să creadă asta?

Pakorn tăcu pentru o vreme. Dacă stătea bine să se gândească, argumentul lui Kirin era valid, nimeni n-ar fi crezut o asemenea explicație.

- Dacă metoda dumneavoastră dă greș, spuse Kirin cu o voce calmă dar hotărâtă.

- Ar însemna că l-ați îngropat pe Than cu mâinile dumneavoastră.

- Și atunci ce vrei să fac? Să-l las să piardă o asemenea șansă din cauza unui videoclip stupid și pentru că e gay?

- De ce vă este teamă, domnule? întrebă Kirin cu un zâmbet calm, străduindu-se din răsputeri să-și păstreze bruma de politețe. 

- Vă e teamă că fiul dumneavoastră va pierde o oportunitate... sau vă e teamă că lumea va afla că fiul dumneavoastră e gay? Dacă e a doua variantă, trebuie să vă spun că sunt foarte dezamăgit de dumneavoastră. Atât pentru ceea ce ați făcut în trecut, cât și pentru ceea ce faceți acum.

- Ce ți-a spus Than?! izbucni Pakorn, pierzându-și cumpătul.

- Totul... Tot ce ați făcut în trecut. Eu nu cred că a fost o greșeală. Ați vrut să fie așa, nu-i așa?

- Ce știi tu despre asta! strigă bărbatul, iritat de cuvintele care îl loveau drept în inimă.

- Știți oare ce-au îndurat cei pe care i-ați abandonat? Un copil de opt ani care a trebuit să facă rost de bani pentru tratamentul mamei lui, luptând în meciuri de box improvizate, la târguri și festivaluri. Care s-a împins singur, pas cu pas, până în vârful lumii muay thai-ului, doar pentru ca tatăl lui să-l vadă. Și în ziua în care, în sfârșit, a reușit... a descoperit că tatăl lui nu era mândru, ci doar interesat de ce putea câștiga de pe urma lui.

- Dar faptul că lumea boxului îl respinge pentru că e gay a afectat sala mea și luptătorii mei. Tu n-ai habar cât de mari sunt pierderile!

- Sunt pierderi atât de mari încât merită să-i distrugeți sufletul din nou și din nou? răspunse Kirin cu voce calmă, observând cum furia din ochii lui Pakorn începea să se stingă treptat. Inspiră adânc și continuă: 

- Dacă ați ține măcar puțin la el, aș vrea să-l apărați. Nu ca un promotor, ci ca un tată. Cuvintele dumneavoastră ar putea schimba părerea multora din lumea boxului și i-ar putea face să-l înțeleagă mai bine pe Than.

Pentru Kirin, Pakorn era o figură respectată în lumea muay thai, cineva ale cărui opinii aveau greutate. Dacă ar fi ieșit public să-și apere fiul și, mai mult, să sprijine ideea că oricine, indiferent de gen sau orientare, poate urca în ring, ar fi însemnat enorm. Mai ales într-o epocă în care și femeile luptătoare aduceau glorie țării la fel de mult ca bărbații. Lumea evoluase, acceptarea diversității nu slăbea boxul, ci îl făcea mai bogat. Poate chiar ar fi descoperit adevărate diamante tocmai printre cei care avuseseră curajul să iasă din tipare.

- Vă rog doar să vă gândiți la asta. În seara asta, sala Sit Petchsak va organiza o conferință de presă, iar Than s-ar putea hotărî să se retragă din competiție înainte ca organizatorii sau sponsorii să ia o decizie finală.

Pakorn nu spuse nimic. Nu acceptă, dar nici nu refuză. Totuși, privirea lui aspră și fixă îi spuse lui Kirin tot ce trebuia să știe, discuția fusese zadarnică. Se înclină ușor, făcu o plecăciune de rămas-bun și plecă din sală cu o greutate în suflet. Bine că nu-i spusese lui Than despre vizită; mai bine să nu știe nici ce a zis el, nici cum a reacționat Pakorn. Dacă ar fi văzut cu ochii lui atitudinea tatălui, ar fi fost doar o altă dezamăgire amară.

🐱🐱🐱🐱🐱

După ce ieși din sala Por. Payak Khao, Kirin nu se întoarse direct acasă, la Nakhon Pathom. În schimb, merse la o cafenea unde se întâlni cu prietenii săi, Phatcha și Nakrob. Cu o zi înainte se întâmplaseră atâtea lucruri încât abia apucase să-i trimită lui Than un mesaj scurt  „nu te îngrijora”  înainte să aibă o convorbire în grup cu cei doi prieteni apropiați pentru a discuta situația. Atât Phatcha, cât și Nakrob așteptau explicații. Videoclipul devenise viral, iar popularitatea tot mai mare a lui Than făcuse ca incidentul să fie urmărit nu doar de lumea boxului, ci și de mass-media și publicul larg.

- Vreau să creez un val de interes pozitiv despre activitatea lui Than. Spuse Kirin după ce sorbi o gură lungă din latte-ul rece și privi la cei doi prieteni care stăteau în fața lui. În jur se auzea o muzică ambientală blândă, iar cafeneaua era aproape goală, era încă zi lucrătoare.

- Deci eu mi-am luat jumătate de zi liberă ca să te ajut să-ți promovezi iubitul?  bombăni Nakrob, dar deschise totuși laptopul pe care-l adusese, gata să se implice.

- Și ce plan ai, Kirin? întrebă Phatcha.

- Mă gândeam să fac o pagină de fan club pentru Than, să postăm poze, clipuri și performanțele lui pe care lumea nu le-a văzut încă. Vreau și articole despre parcursul lui profesional, despre cât de mult a luptat ca să ajungă unde e acum. Dacă se poate, vreau să transform totul într-un trend, într-o mișcare.

- Nu e greu. Spuse Phatcha, dând din cap aprobator.

- Dar o să avem nevoie de destui oameni. Adăugă Nakrob, iar privirile celor doi se fixară imediat pe Kirin. 

- Cred că e momentul perfect să-ți folosești toate conexiunile din facultate, din toate departamentele pe care le-ai adunat.

Colțurile buzelor lui Kirin se ridicară într-un zâmbet satisfăcut. Nu și-ar fi imaginat niciodată că firea lui sociabilă și plăcerea de a vorbi cu oricine, lucruri pentru care colegii îl tachinau numindu-l „omul poporului”, aveau să-i fie de folos tocmai acum. La început, nu își făcuse prieteni decât pentru a schimba idei și opinii pe diverse subiecte, dar iată că legăturile acelea aveau să devină sprijin real.

- Lasă-mă pe mine cu articolele. Se oferi Phatcha. 

- Le voi trimite pe site-uri cunoscute, unde am și eu câteva conexiuni.

Nakrob clătină din cap, privindu-și prietena, singura fată din grup, care își ridică din umeri cu o atitudine de parcă ar fi spus: da, știu că sunt grozavă.

- Atunci mă ocup eu de pagină, Jur că o să deschid conturi pe toate platformele de social media care există.

- Perfect! Atunci să începem.

Nakrob începu imediat să creeze pagina și conturile asociate, toate sub același nume  “Support Puen Yai”  folosind fotografii și clipuri pe care Kirin le făcuse în timpul antrenamentelor lui Than, dar și imagini din competițiile sale, de la primele până la cele mai recente.

- Ai montat toate clipurile astea de mult timp? întrebă Nakrob, uitându-se la fișierele de pe stick-ul lui Kirin.

- Nu, le-am editat aseară.

- Așteaptă puțin, Kirin, interveni Phatcha ridicând o mână. 

- Toată povestea s-a întâmplat ieri dimineață, iar tu ai fost luat acasă la Nakhon Pathom seara. Când ai avut timp să lucrezi la clipurile astea?

- Păi… n-am dormit. Vezi cearcănele astea? Zise el, arătând cu degetul spre ochii săi întunecați.

- Am crezut că ai plâns, comentă Nakrob sincer, amintindu-și cât de obosit arătase prietenul lor. 

- Ar trebui să te odihnești. Arăți mai rău decât în sesiunea de examene finale.

- Ce să fac? Nu e timp de pierdut.

- Adevărat. Aprobă Nakrob.

- Dar tatăl tău ți-a dat voie să ieși?  întrebă Phatcha. 

- Ieri, în apelul de grup, te plângeai că te-a obligat să te întorci acasă.

- Cine-a zis că mi-a dat voie? Am fugit pe furiș. Nici nu știu dacă și-a dat seama până acum.  Kirin își privi telefonul, nicio apelare de la tatăl lui. Măcar atât îl liniști puțin.

- Ai grijă să nu te îmbolnăvești. Mormăi Phatcha, iar Nakrob aprobă dând din cap.

- Oricum nu pot dormi.

Cei doi prieteni se priviră între ei, apoi pe Kirin, vizibil îngrijorați. Era genul de persoană care își prețuia somnul, așa că dacă pierdea nopți, înseamnă că situația îl afecta cu adevărat.

- Dacă ți se face somn, trage un pui de somn aici. Spuse Nakrob.

- Nu-i nevoie, chiar mă simt bine... foarte bine, de fapt.

După ce pagina și toate conturile asociate fură create, Kirin le distribui prietenilor săi din toate cercurile: cluburi universitare, tabere de voluntariat, activități extracurriculare, zeci, poate sute de oameni cu care colaborase. Inclusiv profesorilor săi, pe care îi respecta și îi ajutase adesea în diverse proiecte.

Toți știau deja că Kirin era gay și un susținător activ al egalității în toate domeniile. Așa că, atunci când le ceru sprijinul pentru a distribui pagina și a folosi hashtagul #SupportPuenYai, nu mai avu nevoie de prea multe explicații. Oamenii aceia înțelegeau deja cum se schimbă lumea. Mulți dintre ei erau chiar fani ai lui Than și erau dornici să-l susțină pentru talentul lui, nu să-l judece pentru orientarea sa.

- Există pagini și conturi care susțin comunitatea LGBTQ+ și distribuie pagina pe care am creat-o. A spus Nakrob, întorcându-și ecranul laptopului spre Kirin.

- Perfect. Trebuie să menținem ritmul până când hashtagul ajunge în trending. Lumea trebuie să vadă că adevărata valoare stă în talent, nu în etichete.

- Uitete peste articolul ăsta, Kirin. Adăugă Phatcha. 

- Spune-mi dacă vrei să mai adaug ceva.

Petrecură câteva ore bune în cafenea, lucrând împreună la planul lor. Și, într-un final, reușiră: hashtagul #SupportPuenYai urcă pe primul loc în trenduri. Valul negativ lansat de vechii maeștri ai boxului începu să se disipeze, înlocuit de o reacție inversă. Mulți oameni comentau că lumea se schimbase de mult, că egalitatea, fie de gen, fie socială, nu era un moft, ci o normalitate. Chiar și lucrurile mici, cândva ignorate, începeau să conteze.

- Pe lângă distribuirea pe paginile populare, multe vedete și cântăreți folosesc și ei hashtagul. A spus Nakrob cu entuziasm, determinându-și prietenii să se grăbească să acceseze alte platforme de socializare și să vadă că vorbele lui Nakrob erau adevărate.

- Dar... cine a postat clipul, până la urmă?  întrebă Phatcha, care își păstrase întrebarea până la final.

- Încă nu se știe. Sala a angajat deja un avocat pentru asta. Explică Kirin. După ce primul clip apăruse, expunând public relația tată–fiu dintre Pakorn și Than, sala Sit Petchsak începuse imediat o acțiune legală. Totuși, autorul părea bine pregătit, până acum, nici poliția nu reușise să-l identifice.

- Și ai vreo bănuială?  îl întrebă Nakrob.

- Cel mai probabil e cineva din interior, dar nu-mi dau seama cine.

- Atunci cu atât mai mult trebuie să-l avertizezi pe Than. Dacă persoana care i-a făcut rău e cineva apropiat, e cu atât mai periculos. Spuse Phatcha cu seriozitate.

- Da, e destul de înfricoșător... mai ales dacă e cineva foarte apropiat, care știe totul despre noi, și până la urmă ajunge să te trădeze așa.

Vorbele lui Nakrob îl făcură pe Kirin să tacă pentru o vreme, gânditor. Și el era curios să afle cine se afla în spatele acelui cont, dar pentru moment prefera să se ocupe mai întâi de problema imediată.

Indiferent însă cine ar fi fost cel care a publicat clipul... era sigur că îi va întoarce favoarea pe măsură!

- Când va ține conferința de presă?  întrebă Patcha, privind ceasul de la mână, văzând că prietenul ei tăcea de ceva vreme.

- La ora șase seara.

- Mai sunt doar două ore. De acum, lasă puterea rețelelor sociale să lucreze pentru tine, Kirin. Spuse ea cu un ton plin de grijă. 

- Ți-ai făcut datoria de asistent al promotorului cât ai putut de bine.

- Dar eu cred că n-a făcut-o doar din datorie...  zise Nakrob, aruncându-i o privire șugubeață prietenului său, care îi aruncă o privire amenințătoare înapoi. Deși data trecută nu fusese prezent când Kirin vorbise despre Than, desigur că totul ajunsese la urechile lui. Cum altfel, când imediat ce se întâlnise cu Patcha, ea îi povestise totul, de parcă ar fi fost și el acolo la masă în ziua aceea.

- Nu mă mai tachina, că-l pun pe iubitul meu să te aranjeze,  mormăi Kirin, încercând să pară amenințător, deși părea mai degrabă adorabil decât înfricoșător.

- Cine-ar îndrăzni să se pună cu iubitul tău? Nakrob își frecă brațele prefăcându-se că i se făcuse pielea de găină. 

- Dar data trecută Patcha zicea că te-ai întâlnit cu P’Kuea, nu? Și că părea că vrea să reia legătura cu tine.

- I-am blocat toate contactele. Răspunse Kirin, după ce rezolvase deja colaborarea cu compania prietenului lui Kuea, care se oferise să sponsorizeze campionatul de box.

- Hai, pe bune? întrebă amândoi prietenii în același timp.

- Pe bune.  Kirin le povesti pe scurt cum, data trecută, Kuea spusese ceva care îl făcuse pe Than să înțeleagă greșit, iar el, prea obosit ca să se mai explice, lăsase lucrurile așa,  ceea ce dusese la o ceartă zdravănă. Dar până la urmă... tocmai acel „factor perturbator” numit Kuea făcuse ca el și Than să-și recunoască sentimentele unul pentru celălalt și să treacă linia care îi despărțea ca simpli colegi de muncă, devenind parteneri de viață, și de pat, până în ziua de azi.

- Oricum, știam că nu te-ai mai fi întors la P’Kuea. Tipul ăla n-a fost niciodată genul tău. Comentă Nakrob. 

- Tu ești genul care preferă... calibre mari.

- Așa e. Aprobă Patcha râzând. 

- P’Than al tău e exact genul tău, arătos, musculos, generos și grijuliu.

- Grijuliu, pe naiba. Îmi contrazice tot, și e și cicălitor. Mormăi Kirin. Dar zâmbetul care-i înflorise pe față spunea cu totul altceva, iar cei doi prieteni se priviră complice, amuzați.

- Gata, nu mai zic nimic. Mă duc acasă. Zise el, ridicându-se.

- Cum așa? Credeam că te duci la sala Sitphetsak să-l ajuți. Spuse Patcha surprinsă. Ea se gândise că, odată cu conferința de presă, Kirin ar fi trebuit să fie acolo, la fața locului.

Dar el clătină din cap.

- Sunt ultimul care ar trebui să fie acolo acum. P’Than n-ar trebui să fie îngrijorat din cauza mea. Și, pe deasupra...  îi întinse telefonul, arătându-le ecranul cu un apel primit de la „Tată”. În clipa aceea, amândoi înțeleseră fără alte explicații că trebuie să-l ducă rapid la terminalul de autobuze pentru Nakhon Pathom, înainte ca tatăl lui să vină personal să-l ia, așa cum făcuse ieri.

Odată ajuns la autogară și urcat în microbuz, drumul spre casă trecu mai repede decât cel de la venire. Dar imediat ce intră pe poarta plantației de cocotieri, câinele lui credincios, Dam, începu să latre cu furie, de parcă ar fi vrut să-l cheme pe Khanchit, tatăl lui, să-l judece pentru că fugise de acasă.

Kirin zâmbi stânjenit, privind spre bărbatul în vârstă care stătea în prag, cu brațele încrucișate.

- Nu te duci să vezi conferința de presă a iubitului tău?

Se așteptase la o ceartă, dar primul lucru pe care tatăl său îl spuse, arătându-i ecranul telefonului, îl făcu pe Kirin să i-l smulgă din mână și să-l ia de braț cu un zâmbet împăciuitor, trăgându-l în casă, ignorând privirea exasperată a acestuia.

- A început transmisiunea live de mult, tată?

- De doar câteva minute. Mă gândeam că, dacă nu te întorci curând, veneam eu după tine la autogară.

Khanchit nu-l întrebă pe fiul său unde fusese, pentru că soția lui îi spusese deja de mai multe ori să nu-și facă griji. În plus, trebuia să accepte că fiul său crescuse și trebuia lăsat să-și deschidă aripile singur, fără ca el să-l mai țină de mână, așa cum făcea odinioară.

🐱🐱🐱🐱🐱

- Persoana din clipul pe care toată lumea l-a văzut... sunt chiar eu.

Vocea care răsuna din difuzorul telefonului mobil îi făcu pe tată și fiu să-și îndrepte privirile către ecran în același timp. După ce Than se prezentă, tânărul intră direct în subiect, iar prima sa frază stârni valve printre jurnaliștii adunați la conferință.

- Și cine este cealaltă persoană din clip?  întrebă un reporter.

- Este iubitul meu. Răspunse Than scurt, dar acest răspuns deschise imediat o avalanșă de alte întrebări.

- Deci recunoașteți că sunteți gay?

- Da. Nu am avut niciodată intenția să ascund asta, doar că până acum nu văzusem de ce ar fi fost necesar să o spun.

- Dar nu cumva faceți această declarație doar pentru că, după ce clipul a fost făcut public, au apărut reacții negative din partea fanilor boxului?

- Consider că orientarea sau preferințele fiecăruia țin de viața personală. Dar, dacă oamenii vor să știe, sunt gata să răspund.

- Totuși, această conferință de presă ar putea să vă coste participarea la competiția The One.

- Aflu acum că... în box nu se mai evaluează lupta după abilități, ci după orientarea sexuală a boxerului, așa este?

Întrebarea lui tăie răsuflarea multora din sală și, probabil, îi făcu să reflecteze. Vorbele lui loviseră direct în fețele celor prezenți, dar și ale celor care urmăreau transmisiunea live pe paginile de social media ale publicațiilor și pe cea oficială a clubului Sitphetsak,  pagină pe care, astăzi, altcineva o administra în locul lui Kirin.

- Sunt pe acest drum de când aveam opt ani. M-am antrenat, am evoluat și am luptat neîncetat ani de zile, până când pot spune cu toată convingerea că iubesc această meserie. Iubesc boxul thailandez și mă iubesc și pe mine însumi, așa cum sunt. De aceea, această conferință nu este o încercare de a mă justifica sau de a-mi cere iertare pentru că sunt gay. Este doar dorința mea de a spune adevărul pe care toți voiau să-l audă.

- Dar ce se întâmplă cu sponsorii care vor să se retragă? Și cu domnul Wanchai, care poate va trebui să schimbe boxerul din competiția The One?

- În această privință, vreau să-mi cer scuze sincere atât sponsorilor, cât și domnului Wanchai, dacă cine sunt eu i-a dezamăgit. Totuși, îmi mențin poziția cu mândrie: vreau ca lumea să mă judece după ceea ce pot face în ring. Dacă sunt un boxer slab, atunci strigați și scoateți-mă de acolo! Dar dacă problema e doar asta... atunci cred că e profund nedrept.

Cuvintele lui stârniră murmure aprobatoare, iar comentariile care curgeau neîncetat online deveneau din ce în ce mai încurajatoare. Deși existau în continuare câteva voci încăpățânate care nu renunțau la prejudecăți, tonul general se schimbase vizibil.

În timp ce Than era pe punctul de a anunța retragerea sa din competiție, pentru a nu crea probleme sponsorilor, două persoane intrară brusc în sala de conferințe, provocând o nouă agitație printre jurnaliști.

Than se ridică și făcu o plecăciune în fața lui Wanchai, care îi zâmbi cu aceeași expresie blândă ca întotdeauna, deși toată situația cauzase o mare încurcătură. Însă cel care îl surprinse cu adevărat pe Than, fiindcă nu se aștepta deloc să-l vadă acolo, era... Pakorn.

- Ne cerem scuze că am întârziat puțin. Spuse Wanchai, așezându-se lângă Than. 

- Am fost reținuți de o discuție cu un sponsor nou, care dorește să se alăture competiției The One pentru meciurile viitoare.

- Vă referiți la meciul în care Puen Yai urmează să lupte?întrebă un jurnalist.

- Exact. Așa că nu va exista nicio retragere sau înlocuire, așa cum s-a zvonit.

- Și ce spuneți despre faptul că mulți boxeri profesioniști s-au arătat nemulțumiți de faptul că un gay participă la competiție?

- Asta este o chestiune care nu ține de mine. Răspunse Wanchai calm. 

- The One pune accentul pe performanță. Selecția se face strict pe criterii de competență. Și, dacă asta va face să pierdem o parte din public... eu cred că merită prețul pentru ceea ce câștigăm în schimb. Nu credeți?

Than nu se așteptase ca valul de ură care îl lovise ca o furtună să se transforme atât de rapid într-un curent pozitiv, în doar câteva ore. Se vedea că uimirea lui era vizibilă pe chip, în ochi și în postura sa, pentru că Pakorn îi întinse ecranul telefonului, în timp ce jurnaliștii îl asaltau pe Wanchai cu întrebări.

- Copilul acela... adică Kirin, îi șopti el, 

- e cel care a făcut toate astea pentru tine.

Ceea ce vedea Than în acest moment era o pagină creată pentru a-l susține, iar uitându-se la ora la care postările fuseseră făcute, observa că trecuseră doar câteva ore, dar numărul de like-uri și distribuiri era șocant de mare. Mai mult, Pakorn i-a arătat că numele său era acum pe primul loc în tendințele de discuție.

Până atunci, Than folosea telefonul mobil doar pentru un singur motiv: să îi trimită mesaje lui Kirin, așa cum obișnuise dintotdeauna. Nu a intrat pe niciun cont pe rețelele sociale, pentru că nu voia să fie expus la cuvintele rele pe care le citise și care îl făcuseră să se simtă trist și neliniștit. Abia ieri înțelesese motivul pentru care valul de reacții se întorsese asupra lui în asemenea măsură.

Cu cât vedea mai multe clipuri și imagini postate pe pagină, cu atât Than era mai convins, așa cum îi spusese Pakorn, că Kirin era cel care făcuse toate acestea pentru el. Tot ce fusese publicat fusese fotografiat de Kirin – momente pe care îi arătase de fiecare dată pentru a se asigura că Than era mulțumit; dacă ceva nu îi plăcea, Kirin ștergea imediat imaginile. Totuși, Than nu se așteptase ca Kirin să le folosească în acest fel, schimbându-i viața atât de brusc.

- Pot să-l întreb pe domnul Pakorn ceva?  întrebă una dintre jurnaliste, atrăgând atenția lui Than, care se întoarse curios să vadă ce vrea să întrebe.

- Desigur.

- Aș dori să știu părerea dumneavoastră despre faptul că fiul dumneavoastră a ieșit public și a dat o declarație pentru a lămuri adevărul.

- Sunt mândru.  Pakorn zâmbi larg, iar acest zâmbet părea pentru prima dată sincer, nu doar un zâmbet de aparență folosit pentru a impresiona pe alții, așa cum fusese de obicei. 

- În trecut, am eșuat în rolul meu de tată și l-am neglijat în momentele în care avea nevoie de sprijin. Așa că acum vreau să fiu una dintre vocile care îl susțin, atât ca tată, cât și ca senior în lumea boxului thailandez. Vreau ca mulți dintre boxerii care încă au îndoieli să deschidă inima, să se uite la abilitățile lui și apoi să răspundă singuri la întrebare: merită cu adevărat să fie pe ring?

Răspunsul său fusese atât de cuprinzător încât niciun jurnalist nu mai avea alte întrebări. Apoi, Wanchai a acordat interviuri presei, anunțând că Than va rămâne pe lista luptătorilor care vor concura în următorul meci al turneului The ONE, iar biletele urmau să fie puse în vânzare la sfârșitul săptămânii.

Treptat, jurnaliștii au început să plece, la fel și Wanchai, iar Mavin și Phet așteptau să îi conducă pe oaspeți, lăsând sala de conferințe transformată temporar într-o sală de presă doar cu cei doi, tată și fiu.

- Îmi pare rău.

Această frază, pe care Than nu se așteptase să o audă, îl făcu să se uite la tatăl său cu uimire, aproape neîncrezător. Dar când privi în ochii tatalui, care semănau izbitor cu ai săi, simțind o ușoară strălucire în privire, Than dădu doar din cap încet, fără să mai simtă nimic în inima care fusese rănită și amorțită. Relația lor nu mai putea reveni la ceea ce fusese înainte. Totuși, astăzi, Pakorn voia să-și exprime tot ce avea pe suflet.

- Și, de asemenea, vreau să-i cer scuze iubitului tău. Când îl auzi menționându-l pe Kirin, Than îl privi confuz. 

- Când a venit la mine, m-a ajutat să te înțeleg și m-a rugat să ies și să te protejez la conferința de presă.

Kirin nu îi spusese niciodată asta înainte, dar când Than a aflat, nu s-a simțit supărat. Dimpotrivă… se simțea fericit de dorința bună a persoanei mici, care probabil credea că el este  îngrijorat și de aceea a întins mâna să-l ajute.

- Copilul ăla… ține foarte mult la tine. Spuse Pakorn, cu voce jenată. 

- Atât de multe încât nici măcar un tată ca mine nu se poate compara.

- De aceea nu intenționez să-l las din mână. Pentru că el… este singura mea fericire.

- Și probabil va fi cineva care nu te va părăsi niciodată, așa cum am făcut eu.

Than nu răspunse. Chiar dacă acum nu mai avea resentimente sau dorința de răzbunare, nici nu putea spune cu adevărat că i-a iertat pe deplin tot ce făcuse Pakorn.

- Și numele de boxer pe care l-ai folosit – «Pumnul care învinge tigrul»… tigrul despre care vorbești… sunt eu, nu? întrebă cel cunoscut în ring ca Tigrul Alb, zâmbind ușor, deși zâmbetul era prea amar ca să exprime bucurie.

- Da. Atunci speram doar ca, într-o zi, să te pot dobora.

- Iar acum…

- Am ales să mă ridic deasupra ta, ca să mă poți vedea.

- Ești foarte bun, Than… mult mai bun decât mine. Spuse Pakorn, ridicându-se și bătând ușor și lung pe umărul fiului său. Atât de lung încât  aproape că uitase când umerii mici și fragili pe care îi atingea când acesta era copil au devenit atât de puternici.

Păcat… că nu a avut șansa să-și vadă fiul crescând

- Probabil nu-mi vei putea ierta  greșeli, dar dacă vreodată ai nevoie de ajutor… poți veni la mine la sală oricând.

- Mulțumesc că ți-ai făcut timp să mă ajuți.

- Nu am făcut nimic. Persoana pe care o iubești tu a fost cea care a deschis calea și a rezolvat toate problemele.

Pakorn plecă, lăsându-l pe Than doar cu gândurile care îl făceau să reflecte asupra propriilor acțiuni și dacă fuseseră corecte și potrivite. Totuși, după ce se gândi de mai multe ori, realiză că nu mai tânjea după afecțiunea persoanei care plecase, așa cum făcuse odată. În viața sa de acum, lipsită de familie, cineva completase golul din sufletul său și făcea fiecare zi să aibă sens, ceea ce probabil era bine și pentru Pakorn, care avea propria familie de îngrijit. Așa că păstrarea relației tată-fiu doar la nivel de formalitate părea cea mai bună soluție pentru ambele părți.

Apoi și-a luat telefonul mobil și s-a pregătit să sune persoana la care se gândea. Totuși, cealaltă persoană părea să aibă același gând când numele persoanei la care se gândea a apărut brusc pe ecranul său.

📱(Întreabă-l pe tata tău … dacă pot să vin să te iau înapoi.)