Capitolul 21

Kirin abia a apucat să înțeleagă ce înseamnă expresia „necazul nu venise bine, că altul mai mare s-a și ivit”, și iată că s-a adeverit chiar azi, când un clip cu el și Than, stând pe ring și sărutându-se, a fost făcut public. Kirin își amintea bine acea seară, venise după Than, care se antrena singur, și era sigur că atunci nu mai era niciun alt boxer în sală. Doar că fusese prea neglijent, lăsând asemenea imagini să scape, deși ar fi trebuit să fie mult mai atent.

Contul anonim, același ca și înainte, postase clipul de parcă ar fi așteptat momentul potrivit: de îndată ce Than părea să se ridice din nou, apărea o nouă înregistrare menită să-l împingă înapoi în groapa pe care și-o săpase singur. Evident, Kirin începuse deja să bănuiască faptul că autorul contului trebuia să fie cineva din interior, fără îndoială. Numai că acum nu era momentul să caute vinovați, ci să rezolve problema apărută, una care făcuse ca numele lui „Puenyai” să fie din nou pe buzele tuturor. Numai că, de data asta, nu într-un sens laudativ.

Jurnaliști și fanii boxului nu puteau accepta ideea ca un boxer să fie gay. Atât Than, cât și Kirin fuseseră chemați de urgentă de Petch și Mawin, iar promotorul, Wanchai, îl contactase deja pe Mawin pentru o discuție, făcându-l pe șeful acestuia să arate mai îngrijorat ca niciodată.

Kirin stătea neliniștit pe scaunul din fața biroului lui Petch, în timp ce Than, aflat lângă el, părea mult mai calm, atât de calm încât Kirin nu-i putea ghici starea.

- Maeștrii boxului s-au unit și au semnat o petiție cerând ca Than să fie retras din competiție, spuse Mawin, după ce închise telefonul cu Wanchai.

- Nu se poate, frate! Orice ar fi, Than trebuie să participe la turneul ăsta!

- Nu e doar atât, Kirin. Până și compania care i-a fost sponsor de la început a anunțat că vrea să-l retragă.

- E o nebunie! Doar pentru că un boxer e gay?!

- Trebuie să înțelegi, spuse Petch, majoritatea celor din lumea boxului sunt oameni din generația veche, care nu sunt deschiși la diversitate.

- Dar lumea a evoluat! Cum de nu vor nici măcar să încerce să înțeleagă?

- Cei care înțeleg există, dar majoritatea...

- Nu acceptă și nu sunt pregătiți să înțeleagă, completă Than cu voce calmă.

- Nu putem schimba gândirea oamenilor, zise Petch, cu aceeași greutate în glas. El însuși făcea parte din generația veche, dar, din fericire, prietenul său Khranchit îl consultase cu ani în urmă despre faptul că fiul lui, Kirin, era gay. De atunci, Petch încercase să-și deschidă mintea și să învețe să nu judece. Doar că nu toți puteau face același lucru.

- Și ce putem face acum? Întrebă Kirin, neputând vedea nicio cale de ieșire.

- Tot ce putem face e... să așteptăm.

- Să așteptăm? Kirin nu înțelese.

- Să așteptăm ca domnul Wanchai să decidă ce urmează, spuse Petch.

- Adică... dacă maeștrii boxului se declară nemulțumiți și sponsorii se retrag, unul câte unul, atunci promotorul va fi nevoit să...

- ...să schimbe boxerul, rosti Than cu voce neutră, dar cu o privire atât de tristă încât Kirin simți un nod în gât.

Băiatul își mușcă obrajii pe dinăuntru, ca să nu-și trădeze slăbiciunea. De obicei, când trecea prin momente grele, Kirin nu lăsa niciodată emoțiile să-l copleșească, dar când era vorba despre familie sau despre omul pe care îl iubea, durerea era de o sută de ori mai mare. Cu atât mai mult acum, când întreaga situație era direct legată de el.

Dar, înainte ca cineva să mai apuce să spună ceva, ușa biroului lui Petch se deschise brusc, fără nici măcar o bătaie în ușă. Pakorn, care probabil venise direct la sala Sitphetsak după apariția clipului, îl privi pe Kirin cu o față întunecată, plină de mânie. În spatele lui, angajata de la recepție se scuză panicată că nu reușise să-l oprească. Mawin îi făcu semn că e în regulă și o lăsă să plece, apoi în cameră se așternu din nou o tăcere grea, doar că acum era și mai apăsătoare, fiindcă privirea lui Pakorn, încărcată de reproș, era țintită direct asupra lui Kirin. Și totuși, la ultima lor întâlnire, omul acela fusese cald, chiar binevoitor.

- Kirin nu are nicio vină în povestea asta, spuse Than, ridicându-se și așezându-se între el și Pakorn.

- Cum să nu aibă?! Dacă nu era băiatul ăsta... tu n-ai fi ajuns să ai parte de atâta ghinion! Răbufni Pakorn, arătând cu degetul spre Kirin, fără nicio urmă de reținere.

- Nu crezi că spui prostii? Primul ghinion a fost din vina ta. Tu ești motivul pentru care clipul acela a existat!

- În ziua aia, când ai ieșit din vestiar, l-am văzut pe băiatul ăla la ușă. Dacă nu el, atunci cine ar fi putut filma clipul?

Privirea lui Than se înflăcăra, iar pumnii i se strânseră atât de tare încât veneau venele în relief. Kirin îi cuprinse în grabă una dintre mâini.

- Oamenii mei n-ar face așa ceva niciodată, domnule Pakorn, dar cred că acum nu e momentul să aruncăm vina unul pe altul, interveni Petch, așezându-se între tată și fiu.

- Și ce, o să lași lumea să creadă minciunile astea?

- Nu e nicio neînțelegere. Eu sunt cu Kirin. De ce n-aș avea voie să-l sărut?

- Than!  degetul care-l arăta pe fiu îi tremura, la fel ca venele umflate de la tâmple, pulsând din cauza nervilor. 

- Îți distrugi singur viitorul, îți dai seama?

- Abia acum aflu că îți pasă de viitorul meu.

- Oricum, rămân tatăl tău. Am venit aici doar ca să te ajut.

- Dacă vrei să vorbim, ieșim afară. Oamenii de aici nu au legătură cu povestea asta.

- Dar…  Pakorn părea că vrea să continue, însă, când văzu privirea fiului său, rece și tăioasă, înghiți în sec toate cuvintele. 

- Bine, mergem.

Than îl conduse în spatele clădirii administrative, într-un loc liniștit, departe de ceilalți. I se părea mai bine așa, măcar Pakorn nu trebuia să-l mai vadă pe Kirin.

- Spune ce ai de spus. N-am prea mult timp.

- Cât o să-mi vorbești-pe tonul ăsta?

- Vrei să te respect și să te iubesc, așa cum te prezinți în transmisiile tale live? Greu de crezut… După tot ce ai făcut, nu simt decât dezgust față de tine.

- Chiar dacă spui asta, ar trebui să știi că persoana care îți dorește tot binele sunt eu.

- Binele meu?  Than râse scurt, cu dispreț.

- În privința clipului cu tine și băiatul ăla, spune clubului să dea o declarație oficială: că ai fost sărutat fără voia ta, că el s-a apropiat de tine.

- Fără voia mea? Ești orb? L-am văzut o singură dată și mi-e clar că eu am fost cel care a vrut să-l sărute.

- Than! Nici nu-ți dai seama că încerc să te ajut!

- Eu n-o să spun așa ceva. Niciodată.

- Deci o să-ți distrugi singur cariera pentru un puști?!  Pakorn îl privi neîncrezător, considerându-l complet prost.

- Puștiul ăla, cum îi zici tu, e singurul care mi-a vrut binele cu adevărat. E singurul care m-a făcut să simt fericirea, o fericire pe care n-am mai cunoscut-o din ziua în care ne-ai părăsit familia.

- Fericirea aia falsă… Ce contează? Când o să ajungi pe scena mondială, banii o să-ți dea adevărata fericire.

Than nu negă că banii pot aduce o formă de fericire, dar pentru cineva care nu cunoscuse nici dragostea, nici căldura unei familii, existau lucruri pe care nici toți banii din lume nu le puteau cumpăra.

Kirin, de exemplu.

Chiar dacă ar fi fost cel mai bogat om din lume, Than știa că nu l-ar fi putut avea alături dacă băiatul nu ar fi ales de bunăvoie să rămână.

- Ar trebui să fii suficient de deștept să știi ce merită păstrat și ce nu, zise Pakorn rece.

- Atunci o să-l păstrez pe Kirin cu orice preț, răspunse Than. Nu glumea, chiar credea fiecare cuvânt. Ce valoare ar mai avea victoria, dacă persoana pe care și-o dorea alături nu ar mai fi acolo să se bucure împreună cu el?

- Nu-ți dai seama că mă tragi și pe mine în jos!

Than își pocni limba cu un aer aproape jucăuș. De fapt, aștepta de mult momentul în care Pakorn să-și arate adevărata intenție. Știa prea bine că tatăl lui nu venise din grijă sau iubire, ci fiindcă scandalul și declarațiile de presă îi afectau și propria reputație. Dacă lumea boxului îl dezaproba pe Than, desigur că și sala de box condusă de Pakorn avea să sufere consecințele.

- Deci nici măcar nu simți vină că ți-ai băgat propriul tată în bucluc?

- Și când ne lăsai pe mine și pe mama să te așteptăm în fiecare zi, aia nu ți s-a părut mai gravă?

- Consideră că te-am avertizat, spuse Pakorn în cele din urmă, incapabil să mai riposteze. Știa că fiul avea dreptate, dar orgoliul nu-l lăsa să recunoască.

Than îl privi plecând, obosit, cu un oftat adânc. Rămase câteva clipe singur, încercând să se liniștească, apoi se întoarse în biroul lui Petch. Dar Kirin nu mai era acolo. În locul lui, stătea un bărbat necunoscut.

- Tatăl lui Kirin, îi șopti Mawin, apropiindu-se de Than, ca să rupă tensiunea din aer. Tatăl lui kirin îl privea fix, cu o severitate tăcută.

- Bună ziua, spuse Than respectuos, după ce auzi explicația. Îi recunoscuse trăsăturile asemănătoare cu ale lui Kirin și se opri pentru o clipă când auzi vorbele lui Petch:

- Nu e nevoie să-l iei pe Kirin acasă, Chit. Nu știm încă cum se va termina toată povestea asta.

- Nu trebuie să așteptăm până atunci. Mai bine îl duc eu înapoi acasă de pe acum. Spuse Khanchit cu o voce calmă. Când văzu clipul video cu fiul său sărutându-se pasional, chiar acolo, în ring, cu boxerul pe care el însuși îl admira, postat pe pagina de Facebook pe care o urmărea, aproape că i se tăie respirația. Trebui să o cheme pe soție să verifice dacă nu cumva vede greșit. După ce îi telefonă prietenului său, Phet, pentru a-i cere confirmarea, Khanchit porni imediat mașina și veni în grabă din Nakhon Pathom.

Inițial, intenționase să vină să discute problema cu prietenul său, pentru că, oricum, fiul lui era implicat în toată povestea. Însă, în timp ce se apropia de biroul lui Phet, auzi vocile a două persoane vorbind. Când își dădu seama că erau Than și Pakorn, și mai ales că numele fiului său era menționat în conversație, tatăl rămase o vreme pe loc, ascultând. Când auzi că Pakorn voia să-l folosească pe fiul lui drept o simplă piesă de joc, doar pentru a-l arunca apoi de pe tablă, instinctul părintesc și grija pentru copilul său îl făcură să ia decizia pe loc: îi ordonă lui Kirin să-și strângă lucrurile și să plece cu el acasă chiar în ziua aceea.

- Ce înseamnă asta? întrebă Than, surprins.

- Îmi duc fiul acasă. A provocat destule probleme, spuse Khanchit pe un ton rece și distant.

Atitudinea aceea rezervată, combinată cu glasul liniștit dar ferm, ar fi fost de ajuns să-l intimideze pe Than în orice altă situație, mai ales fiind vorba de familia celui pe care îl iubea. Dar nu acum, când toate necazurile se prăvăleau peste el deodată.

- Dar Khun  trebuie să muncească în continuare, abia e mijlocul săptămânii. Mi-e teamă că dacă merge acasă...

- Atunci o să-l fac să-și dea demisia,  îl întrerupse Khanchit brusc, fără să-l lase să termine fraza.

- Dar eu cred că...

- De acum înainte, nici tu să nu-l mai contactezi pe fiul meu.

- De ce, domnule?

- Fiul meu a cauzat atâtea probleme încât te-a adus și pe tine în bucluc. Nu ți se pare destul?

- Cred că mă înțelegeți greșit, domnule. Dacă ați venit să-l luați acasă din cauza clipului care circulă, vă pot spune cu toată sinceritatea că eu am fost cel care a început totul. Kirin doar m-a urmat.

- Dar tatăl tău nu ți-a spus să spui altceva?

- Ați auzit...

- Indiferent dacă am auzit sau nu, eu tot m-am hotărât să-mi iau fiul acasă.

- Dar...

- Du-te și strânge-ți lucrurile din cameră. Răspunse Mawin în locul tatălui, cu o expresie plină de compasiune.

De când intrase Khanchit în încăpere, Mawin avusese impresia că era pentru prima oară când îl vedea pe prietenul tatălui său atât de furios pe cineva. Înainte ca Than să revină, Khanchit îi ordonase lui Kirin să-și facă bagajele. KIRIN încercase să se împotrivească un timp, dar, până la urmă, cedase. Probabil nici el nu-și mai văzuse tatăl atât de hotărât.

- Să spunem că te rog eu, de data asta. De acum încolo, fiecare pe drumul lui. Așa vei putea avea un viitor bun, iar Kirin își va putea urma propria cale.

- Iar în viitorul meu nu poate fi și Kirin?  întrebă Than.

- Ești de multă vreme în lumea asta, ar trebui să știi cât de grav e faptul că o parte din publicul tău te condamnă pentru o asemenea relație. Dacă vrei să-ți păstrezi cariera de boxer profesionist, ar trebui să-l lași pe Kirin să plece.

- Dar ați întrebat fiul dumneavoastră ce își dorește?

- De ce aș face-o?

- Kirin mi-a povestit despre dumneavoastră. Mi-a spus că sunteți un om rațional, dar care, uneori, știe și când să cedeze în fața dorințelor lui.

- Câteodată, un părinte trebuie să fie dispus să joace rolul celui rău, dacă asta înseamnă să-și protejeze copilul. Răspunse Khanchit cu greutate.

Conversația dintre Than și Khanchit se încheie acolo, când Kirin se întoarse cu o valiză mică, ochii umflați și roșii de plâns. Than înțelese imediat că, înainte să revină el în cameră, între tată și fiu avusese loc o ceartă serioasă.

- Dacă ai terminat, mergem acasă. Spuse Khanchit ridicându-se. Își luă rămas-bun de la prietenul său și salută politicos pe Mawin, apoi apucă valiza fiului cu o mână, iar cu cealaltă îl prinse de mână. Dar, înainte să apuce să iasă, o voce puternică se auzi din spatele lor, făcându-l pe Kirin să se oprească, iar pe Khanchit să se întoarcă.

- Promit că o să vin să te aduc înapoi, Kirin.

Kirin se întoarse să privească silueta înaltă care se îndepărta tot mai mult, în timp ce tatăl său îl ducea spre mașina parcată în fața sălii de antrenament. Își mușcă buza atât de tare încât simți gustul amar al sângelui, dar durerea aceea nu era nimic față de nodul care îi strângea inima.

- Crede-mă, tot ce fac e pentru binele tău. Spuse Khanchit în timp ce mașina se punea în mișcare, părăsind sala „Sitphet Sak”. În lunile care trecuseră de când îl adusese acolo, nimic nu se schimbase cu adevărat, doar sentimentele fiului său.

- Și pentru binele lui Than, nu-i așa?  îl întrebă Kirin, privind direct către el, ca un fiu care își cunoaște tatăl prea bine.

- Dacă e menit să fie... într-o zi, drumurile voastre se vor întâlni din nou.

Kirin nu spuse nimic. Doar se întoarse și privi înapoi, acolo unde Than încă mai stătea, nemișcat, în același loc. În inimă, își repeta promisiunea pe care o auzise strigată. Apoi, un zâmbet abia vizibil îi apăru în colțul buzelor.

În gândul lui, își spuse: Nu voi lăsa soarta să decidă în locul meu. De data asta, eu voi fi cel care o face.