CAPITOLUL 20

 - Serios, eşti atât de bolnav , Mac nu s-a putut abţine să nu spună. Nan a ridicat din umeri nonsalant.

Mac a trebuit să pună jos o sticlă mare de șampon .

- La naiha ...

Mac strânse din dinți când Nan aruncă o sticlă de șampon ,asa că pleacă să ia alte lucruri în timp ce Nan mergea cu animalul de companie.

Mac a pus în coș majoritatea lucrurilor de pe listă ,după un timp s-a întors să pună și o crema în cărucior, dar nici o umbra de lui Nan nu era prin zonă .

- Unde te-ai dus?Mac se încruntă în timp ce mormăia pentru sine.

Când Nan a plecat, Mac nu a observat, aşa că s-a dus să-l caute.

- Mac, Woo, pe aici ,strigă vocea lui Nan, făcându-l pe Mac să se oprească un moment înainte de a-l vedea stând nu departe în fața unei tejghea cu

câteva lucruri.

Câţiva oameni s-au întors să se uite

la Mac şi Nan, ceea ce l-a făcut pe Mac puţin jenat.Când se apropia, Nan luă câteva cutii.

- Ce fel de parfum îți place? întrebă Nan cu o voce normală, dar nu foarte subtilă.

Faţa lui Mac se îmbujoră când văzu ce avea în mână. Unii oameni i-au privit ciudat pe Nan şi pe Mac, alții au zâmbit unul altuia și au şoptit în secret.

Mac şi-a muşcat buza de ruşine şi furie.

- La naiba ..

Mac strânse din dinți când Nan apuca o cutie de prezervative şi Mac şi-a dat seama că îi făcea o farsă în faţa tuturor celorlalţi.

- Ah, alege care îți place ca să-l cumpărăm şi să ne aprovizionăm, nu te sfii, adu o geantă, a continuat

Nan.

Mulți dintre copiii care i-au auzit au zâmbit la aceste cuvinte. Mac îl privi furios.

- N-ai folosit niciodată, ticălosule! Mac l-a certat zgomotos în mijlocul magazinului ,înainte de a-i lua căruciorul şi de a-l împinge imediat pentru că Nan îl făcea de ruşine.

Nan nu părea prea afectat, dar Mac se simţi stânjenit şi împinse grăbit căruciorul în altă direcţie. Nan a râs.

- -Ei bine, nu le-am folosit , a spus Nan, înainte de a pune la loc cutia de prezervative şi de a îl urma rapid pe Mac.

- Voi împinge eu însumi. Mergând să-l ajungă din urmă pe Mac, Nan a încercat să ia căruciorul înapoi, dar Mac la oprit.

- Nu este nevoie de asta! Eu fac cumpărăturile, nu trebuie să mergi cu mine. Ne vedem mai târziu când va trebui să plătesc, a spus Mac furios.

- Ce e cu tine? Ai de gând să mori dacă mergem împreună? întrebă Nan.

Mac se întoarse să se uite la Nan cu ochi verzi.

- Deci, ce dracu e în neregulă cu tine? Nu e ca şi cum ai să mori sau ?De ce trebuie să mă hărţuieşti?strigă Mac.

- Ştii că glumesc? Nan s-a prefăcut că răspunde la întrebare, Mac a scos imediat un mormăit.

- Nu sunt prost , a răspuns Mac.

- Ei bine, mă distrez, răspunse Nan cu o privire confuză pe chip.

- Dar eu nu mă distrez. Eşti bolnav mintal? Îți place să mă tachinezi aşa? Mac încă ţipa la el frustrat.

- Vreau doar să-ți înroșesc ochii. Ai de gând să plângi, domnule Mac? O haide, te mângâi eu.Nan s-a prefăcut că îl îmbrăţişează de gât, dar Mac a

tresărit când a fost prins la pieptul lui.

- Nu am plâns, nu voi plânge din cauza tachinării tale, a spus Mac, părând enervat.

Simţea doar furie, dar sentimentele lui i se vedeau mereu în ochi.

- Oh, păcat, vreau să te fac să plângi, la naiba, ţi-am văzut majoritatea fețelor pe care le faci. A mai rămas doar să te văd plângând, încă nu am văzut-o pe aceasta. Nan a spus-o de

parcă ar fi amuzant.

- Eşti ... un psihopat , a spus din nou Mac înainte de a se îndepărta de Nan, pentru că dacă ar continua să se certe așa, probabil că nu s-ar fi terminat.

Nan îşi ridică un zâmbet pe buze şi îl urmează .Mac a mers la cumpărături singur cu căruciorul.

- Nan, strigă o voce feminină, făcând-l pe Nan să se întoarcă și să se uite la Mac. Fata, Melon, a intrat

şi l-a îmbrăţişat bucuroasă de braţ.

- Ce e, Melon? îl salută Nan cu un zâmbet.

- Nu credeam că o să-l găsesc pe Nan aici. Nu ne-am văzut de zile întregi. Am venit să te văd pe pistă. Ai continuat să lucrezi şi să vorbeşti cu

clienţii fără să îmi dai atenție ,spuse tânăra cu un ton neputincios.

Mac era în apropiere,alegând în tăcere , dar urechile lui puteau auzi totul.

- Ei bine, eram ocupat, îmi pare rău, spuse Nan,înfăşurând talia fetei de corpul lui.

Femeia a apucat seducător cămașa lui Nan, în timp ce prietenii ei stăteau acolo, zâmbind cu invidie.

- Atunci cere-ți scuze în seara aceasta voi veni la tine , a spus din nou femeia.

Mac a continuat să meargă spre tejgheaua de mai înainte zâmbind uşor.

- La naiba, vino să alegi ce fel de parfum vrei ca să-l pot cumpăra şi să ne aprovizionăm. Îți place să-l port, nu-i așa?

Mac a spus-o cu voce tare, ca atunci

când Nan vorbise cu el însuși mai devreme, când s-a oprit la tejghea pentru prezervative.

De data aceasta, Mac a intenţionat să vorbească pentru ca alţii să audă şi să înțeleagă că Nan a fost luat de Mac.

Mulţi oameni s-au întors să-l privească uimiţi.

Nan şi fata s-au întors imediat să se uite şi la Mac.

-Ce e, Nan? întrebă fata confuză. Nan îşi ridică un colţ al gurii şi se uită la Mac cu aşteptare, înainte de a se îndepărta de fată şi de a merge

imediat spre Mac.

- Aşa este, la naiba. Îmi place să mă dau jos din pat până când totul se încurcă. E frumos să am un sprijin bun pentru asta. spuse Nan, apucându-i fesele lui Mac. Făcându-l să se înțepenească, fără să creadă că îşi va reveni .

- Dar dacă îl foloseşti, trebuie să obţii o dimensiune mai mică, Mac.

Terminând de vorbit, Nan luă

câteva cutii cu prezervative şi le puse în cărucior.

Mac a fost surprins, crezând că Nan va fi puţin jenat. Dar Mac a uitat că cuvântul jenat nu există în dicționarul lui Nan.

- În seara asta, te voi lăsa să le foloseşti pe toate .

Nan a vorbit cu o voce profundă, dar nu prea tare, lăsându-l pe Mac uşor palid.

- Nan, ce este asta? întrebă femeia în timp ce se îndrepta din nou spre el.

- Nimic, Melon. Doar să mă joc puțin pentru distracţie, îi spuse Nan femeii zâmbitoare. Făcându-l pe Mac să

se simtă indignat şi jignit şi împinge căruciorul în altă parte.

- Voi merge primul, Melon. Ne vedem pe pistă în această seara . Trebuie să-l urmăresc pe băiat înainte să se piardă, a spus Nan râzând, fără să ilumineze fata.

Înainte ca Nan să ajungă la Mac, Mac însuşi,după ce a mers puţin, l-a simţit urmând, dar nu s-a întors.

Nan îl urmă în tăcere, lăsându-l să termine de cumpărat proviziile, apoi se duse la ghişeu să plătească.

Faţa lui Mac a devenit roşie când

casierul a luat cutia de prezervative şi a scanat codul de bare, apoi s-a uitat înainte şi înapoi între Nan şi Mac.

Mac stătea acolo tăcut, iar Nan stătea

acolo zâmbind.

- Vreau o carte, spuse Mac fără tragere de inimă. Când trecea pe lângă o librărie, nu voia să rămână

blocat acasă, măcar ar fi bine să găsească nişte cărti de citit.

- Ai de gând să plăteşti singur pentru asta? spuse Nan, făcându-l pe Mac să se încruntă.

- De ce ai spus că vei plăti astăzi? Mac îşi repetă cuvintele. Nu voia să cheltuiască banii pe care îi

economisese.

- Eh, îmi amintesc exact. Apropo, ai citit deja vreo carte?

Nan se prefăcu că întreabă. Mac îl privi nedumerit.

- Bine, du-te şi ia-ți. O să pun lucrurile în maşină şi apoi mă voi întoarce şă ne vedem din nou, a spus Nan pentru că cei doi au cumpărat multe lucruri.

Faţa lui Mac era puțin încordată.

- Ce s-a întâmplat? întrebă Nan, văzându-i expresia lui Mac.

- Şi dacă vei pleca primul acasă şi ma vei lăsa în urmă? întreabă Mac.

Nu putea avea încredere în el, lui Nan îi plăcea să-l tachineze tot timpul.

-Ei bine, asta e o idee bună, nici nu m-am gândit la asta, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se încruntă.

- Nu te las. La ce naiba te gândești? spuse Nan din nou.

- Ei bine, eşti nebun, trebuie să mă gândesc ca un nebun înainte ca să te ajung din urmă ,a răspuns Mac.

- Mă pricep la ajustări, așa că ia-ţi lucrurile şi pune-le în maşină cu mine. Apoi ne întoarcem şi

cumpărăm cartea, s-a oferit Nan, Mac a ezitat puțin, dar a acceptat.

- Huh, se pare că ți-e foarte frică că voi pleca, a spus Nan cu un râs viclean înainte de a duce căruciorul la propria maşină cu Mac.

S-au întors apoi la librărie. Nan l-a lăsat pe Mac să meargă şi să aleagă

în timp ce el stătea în zona cărţii de proiectare a maşinii.

- Mac, strigă o voce. Făcându-l pe Mac să se uite puţin în jur înainte de a ridica o sprânceană.

- Dee Dee, ce cauţi aici? a întrebat-o Mac pe partenerul său obişnuit, ştiind că fata nu era din acest cartier şi crezând că a fost o întâlnire destul

de accidentală.

Mac se întoarse să se uite la Nan şi

văzu că era departe, uitându-se la o carte despre maşină.

- -Am venit la casa unui prieten, aşa că m-am oprit să cumpăr nişte lucruri. Am crezut că vad pe cineva care seamănă cu tine și am intrat sa văd şi chiar ești tu Mac, spuse femeia zâmbind.

- Mac ai fost tăcut de ceva vreme. De ce nu m-ai contactat deloc ?a întrebat femeia curioasă.

Pentru că Mac fusese departe de a se

întâlni şi de a se culca cu fete de mult timp.

- Am fost ... foarte ocupat , a răspuns Mac.

- Deci eşti liber în seara asta? întrebă din nou femeia.

- Nu..... va fi ocupat, răsună vocea lui Nan.

Mac tresări, braţul puternic al lui Nan în jurul umărului lui Mac. Fata se uită la el surprinsă.

- Sunt prietenul lui Mac. Mă bucur să te cunosc ,îi spuse Nan cu un zâmbet, făcându-o pe fata să zâmbească înapoi.

În ochii tinerei, Nan părea chipeş şi bărbătesc, spre deosebire de Mac, care este destul de atrăgător, dar într-un mod mai estetic.

- Eu sunt prietena lui Mac, a spus femeia zâmbind, fără să spună adevărul despre ea şi Mac.

Făcându-l pe Mac să înceapă să se simtă ciudat de inconfortabil în această situaţie.

- Mac nu mi-a spus niciodată că cunoaşte pe cineva atât de frumoasă ca Dee Dee. Ar fi trebuit să ne

prezinte cu mult timp în urmă , a spus Nan. Făcând inima lui Mac să se simtă tulbure.

- Gura ta este atât de dulce, a spus femeia si i-a zâmbit timid, deoarece Nan însuşi era considerat un bărbat foarte frumos.

- Spun adevărul, continuă Nan privind cu poftă la fată.

- Eu şi Mac împărtăşim mereu lucruri, în special oamenii cărora le place să se distreze împreună.

Este Dee Dee interesată? spuse Nan încet, cu accent.

Fata şi Mac au îngheţat.

- Despre ce naiba vorbeşti, Nan? întrebă Mac imediat.

- Hai, te porţi de parcă nu ştii ,a început un joc Nan, înainte de a se întoarce din nou către fată.

- Aşa este, Dee Dee. Mac şi mie ne place să scoatem fetele să se joace împreună des, alternând, uneori

o fac cu Mac, apoi îl las pe Mac să o facă cu o altă femeie. Trei oameni împreună este foarte interesant. Te interesează Dee? întrebă Nan cu un

zâmbet, cu ochii sclipind. Fata uluită se întoarse să se uite la Mac surprinsă.

- Mac, chiar faci asta? A întrebat fata imediat,înţelegând ce spunea Nan.

Chiar dacă fata s-a culcat cu bărbați de ceva vreme, nu s-a gândit niciodată să joace ceva așa cum a spus Nan.

-Nu este Dee Dee a negat Mac imediat. N-a crezut niciodată că Nan va îndrăzni să spună aşa ceva din senin.

- -Eu cred că ești bolnav mintal, deci de asta nu ai avut chef să faci nimic cu mine în ultima vreme pentru că eşti dependent de chestii de genul

acesta , spuse fata răspicat. Mai bine îmi iau rămas bun. Pa Mac.

A terminat de vorbit, fata a plecat în grabă, lăsându-l pe Mac roşu la față, Nan și-a fluturat mâna către

fetiţă, zâmbind.

- Te distrezi, nu? întrebă Mac furios, cu ochii strălucind de indignare.

- Foarte mult, răspunse Nan imediat.

- Nenorocitul .... tu o să-mi strici viaţa? întrebă Mac neputincios.

- Tu eşti cel care ți-ai distrus viața mai mult decât mine, doar ca eu o fac mai rău, a spus Nan nonṣalant.

Mac puse cartea pe care o ţinea în mână pe raft înainte de a părăsi librăria.

- Hei, nu ai vrut o carte? strigă Nan.

Mac nu a răspuns, s-a dus direct în parcare neştiind unde să meargă, pur şi simplu nu a vrut să vorbească cu

Nan. Nu a vrut să-i vadă faţa.

Mac stătea lângă masină cu o expresie dezgustată pe fată.

După o clipă, semnalul de deblocare sună. Mac îl văzu pe Nan trecând în depărtare, aşa că deschise uşa

maşinii şi se aşeză primul. Nan se duse să-şi pună lucrurile în spatele maşinii şi se urcă pe scaunul

şoferului.

- Te duci în altă parte? întrebă Nan.

Mac se aşeză si se uită afară din maşină fără să scoată un cuvânt.

- Bine, hai să mergem acasă , a spus Nan, înainte de a porni maşina şi a ieşi din parcare.

Atmosfera din maşină era la fel de calmă ca întotdeauna. Mac

nu s-a întors, Nan nici măcar nu a pornit muzica, dar a ridicat telefonul şi a format.

- Ah, eu sunt ... răsună vocea lui Nan. Mac asculta pur şi simplu pentru că nu se putea abţine.

- Frate, ce mai face el? ... şi tu? Eşti bine? a întrebat Nan pe cealaltă persoană, iar Mac şi-a dat seama că

vorbea cu Brick.

- Ne vedem mâine ... fii puternic. Se va trezi curând, spuse Nan slab, îngrijorată de Brick și Day.

Când Mac a auzit asta, a simţit o durere ascuţită în inimă, dar a încercat să nu se gândească prea mult.

- Bine, asta-i tot deocamdată. Eu conduc ... Ne vedem mâine. Nan a încheiat apelul, s-a întors să

se uite uşor la Mac şi a continuat să conducă în tăcere.

Nu după mult timp, au ajuns la casa lui Nan. Când maşina a fost complet parcata, Mac a deschis imediat uşa maşinii.

- Unde te duci? Ajută-mă să pun lucrurile în dormitor, sunt toate lucrurile tale Mac.

Nan, care s-a dus să deschidă partea din spate a maşinii, a vorbit când a văzut că Mac era pe cale să intre în

casă.

Mac se întoarse să-l privească cu o privire nedumerită, dar apoi s-a întors şi a smuls din mâini punga cu lucruri pe care le cumpărase şi s-a îndreptat imediat spre casă.

- Ce sa întâmplat, frate? a întrebat Frog când a plecat.

-Are menstruație? spuse Nan zâmbind înainte de a-i înmâna lui Frog o pungă cu articole de uz casnic.

- Hai să mergem împreună , a spus Nan, deoarece trebuia să-şi ducă şi restul sacilor cu obiectele personale în dormitor.

Nan şi-a luat lucrurile în casă şi l-a urmat pe Mac sus.

- Unde te duci? întrebă Nan pe un ton răguşit. Mac îşi dădu ochii peste cap, neîncrezător.

- Unde aş putea să merg? Trec pe lângă casa ta, a spus Mac.

Nan clătină din cap şi se duse să-şi pună lucrurile în camera lui.

Mac a ieşit în grădina din spatele casei ca de obicei, s-a întins cu faţa în jos pe o saltea de pe podeaua

de lemn de lângă iazul cu peşti.

Povestea pe care i-a spus-o Nan fetei, Mac nu era chiar supărat, ci doar se simţea îmbujorat şi jenat.

De altfel, chiar dacă tânăra nu l-ar părăsit, a intenţionat să se întâlnească şi cu o altă tânără, pentru că oricum nu s-a gândit şi nici nu a luat-o

pe fată în serios.

Dar ce l-a făcut pe Mac să tacă tot

timpul? Era un sentiment ciudat în inima lui, simţea un gol când lui Nan îi plăcea să facă sau să spună lucruri ca şi cum ar fi o jucărie cu care se

putea juca oricând.

Fiind acasă la Nan, Mac se obişnuieşte puţin. Dar erau unele lucruri care îi ţineau în urmă sentimentele pe care nici măcar el nu le putea înţelege.

Mac şi-a lăsat mâna în jos şi a băgat-o

uşor în balta cu peşti, cu privirea aţintită pe suprafaţa bălți.

Pași,Pași ...

Se auzi zgomotul unor paşi care se apropiau. Când Mac sa întors, a văzut că era Nan, aşa că s-a uitat din nou în acelaşi loc.

Câteva pungi au fost aruncate lângă Mac, care s-a încruntat puţin şi s-a întors să se uite la Nan.

- Ce? întrebă Mac încet, cu ambele sprâncene încruntate.

- Bine, deschide, nu ai ochi? spuse Nan, înainte să treacă şi să se întindă lângă Mac.

- Uf, sunt obosit. murmură Nan. Mac se îndepărtă puţin de el şi se uită la punga pe care i-o aruncase.

La început, Mac nu a vrut să o deschidă, dar a vrut să știe ce este. Întinse mâna și deschise punga de

plastic pentru a vedea ce era înăuntru.

- Cărţi?

Mac mormăi confuz la vederea celor două cărţi, aşa că le-a scos şi s-a uitat la ele, deşi încă stătea întins pe burtă.

Mac a fost surprins să vadă cele două cărţi pe care nu a putut să se decide pe care să le cumpere în timp ce era în librărie, când Dee Dee a intrat şi l-a salutat. Mac nu putea să-şi dea seama cum de ştia Nan că vrea acele două cărţi.

- Când le-ai cumpărat? întrebă Mac curios.

- De ce întrebi? Dacă l-am cumpărat, l-am cumpărat. De ce vrei să ştii ora? răspunse Nan în timp ce închidea ochii lângă Mac.

Dar Mac a bănuit că trebuie să le fi cumpărat când Mac a părăsit magazinul.

- Şi de unde ai ştiut că îi iubesc pe cei doi? întrebă Mac.

Nan deschise ochii să se uite la Mac, care se întoarse spre el.

- Sunt drăguţ ... ei bine, ai terminat? răspunse Nan iritat.

Făcându-l pe Mac să zâmbească.

- Nu fi gelos pe mine, frate. Vei crește și vei fi un tânăr frumos ca mine , a spus Nan cu un zâmbet jucăuş.

În ochii lui Nan, se uita la Mac ca la un copil tot timpul, în ciuda faptului că aveau aceeași vârstă.

Când Nan se înfurie, Mac renunţă la subiect şi nu mai întreabă, dar are îndoieli în inimă.

- Sau nu? întrebă Nan batjocoritor .

-Bine, răspunse Mac imediat, făcându-l pe Nan să zâmbească.

- Bine, atunci citeşte-o în tăcere şi mă duc la culcare, spuse Nan, închizând din nou ochii.

- Atunci de ce nu dormi în camera ta? De ce te ghemuieşti pe salteaua mea?

- Este casa mea, pot dormi oriunde vreau. Nu ma deranja, ma duc sa dorm ,spuse Nan.

Mac nu era serios şi se gândea în secret în inima lui cine anume

deranjează pe cine? Dar Mac nu a spus nimic, a luat o carte şi a deschis-o, cu Nan întins lângă el.

Mac a citit o vreme şi apoi a adormit. Mac, simţind ceva încolțit în jurul gâtului şi al obrajilor. Când a deschis ochii, a fost puțin surprins să vadă pe cineva ghemuit în jurul gâtului lui.

- De ce esti surprins? întrebă Nan, Mac simţindu-se ciudat de uşurat să afle că persoana care se ghemuia lângă el era Nan.

- Ce naiba faci? spuse Mac, incapabil să se îndepărteze când Nan ia cuprins braţele în jurul lui.

- Jucând jocuri pentru a vinde lucruri ... poţi vedea că o să te sărut.

Când nu a răspuns, Nan l-a sărutat

imediat pe Mac pe buze, luându-l pe neprevăzute, îi muşcă buzele lui Mac şi introduse imediat limba lui

caldă în scobitura gurii lui.

O limbă fierbinte care se răsuceşte cu limba minusculă a lui Mac. Atât

trăgând, cât şi împingând.

Mac care a încercat să reziste la început, a cedat şi la sărutat pe Nan

înapoi, limbile lor erau încurcate.

Nan apucă ambele braţe ale lui Mac şi le înfășura în jurul gâtului lui , în timp ce îşi apleca capul pentru a continua să-l sărute.

- Ummm ... uh, um geamăt de la Mac

se aude.

- - Frate, Frate..strigă unul dintre subalternii lui Nan în timp ce ieşea în fugă din casă.

- Ah ... îmi pare rău, domnule. Nu credeam că vei fi ... a spus Wai, subalternul lui Nan, şocat, văzându-l pe Nan călare pe corpul lui Mac în timp ce se sărutau.

Făcându-l pe Nan să se retragă fără

tragere de inimă, iar Mac realizând că l-a sărutat accidental înapoi, făcându-i fața să se încălzească.

Aşa că, când subalternul lui Nan s-a apropiat, Mac s-a grăbit să-şi întoarcă capul în cealaltă direcţie pentru că era stânjenit de expresia de pe chipul lui.

Când s-a aşezat, Nan a rămas călare pe el, refuzând să se mişte.

- Ce s-a întâmplat? întrebă Nan cu severitate.

- - Frate, nu fi supărat. Adică ... un idiot a sunat la numărul de la birou şi a spus că ar vrea să parieze , a spus Wai, Nan a zâmbit uşor.

- Ţi-a spus? Cât vrea să parieze? întrebă Nan.

- Două sute de mii, domnule. I-am spus că te voi întreba mai întâi pe tine , a răspuns Wai, cu un zâmbet uşor.

- Hai, spune-mi totul, am o aşchie..... dar abia aştept să joc şi eu, a răspuns Nan.

- Ai de gând să aduci aşchia pe câmp, sau ... spuse Wai, privindu-l pe Mac pe saltea care tăcea, fără să scoată un cuvânt, dar Mac auzi batjocorul rapid al lui Nan.

- La naiba, sună-l și spune-i că ne vedem la ora 16 , îi repetă Nan subalternului lui din nou.

Wai a acceptat înainte de a se întoarce acasă.

Nan se uită înapoi la Mac.

-Ar trebui să continuăm? Nan întreabă.

- Ce naiba? Ridică-te acum, eşti greoi. Pe ce ai de gând să te întinzi? ţipă Mac la el în timp ce-i împingea pieptul.

- Acum mă împingi, dar acum o clipă m-ai îmbrăţişat strâns pe gât. Ai adormit? întrebă Nan, ridicând o sprânceană.

Faţa lui Mac era fierbinte.

- Despre ce vorbesti? Eu ... doar ... nu am vrut sa pierd in fata ta.

Mac cauta o scuză. Nan şi-a ridicat

un zâmbet pe buze, acela pe care Mac îl ura cel mai mult pentru că indica că Nan ştia totul despre Mac.

Nan s-a ridicat şi s-a aşezat în fund.

- -Şi ţie îți plac competiţiile? întrebă Nan zâmbind.

- Ce competiţie? întrebă Mac confuz.

- Chiar şi sărutându-te, tot nu vrei să pierzi, aşa că în seara asta vei avea cu ce să concurezi ,spuse Nan.

Făcându-l pe Mac să se uite imediat la el.

- -Ce competiţie, o cursă? a întrebat Mac, pentru că a vrut să încerce şi pe pistă.

- Nu, mă refer la competiţie în pat. Dacă cineva își dă drumul mai repede, acea persoană pierde, bine?

spuse Nan cu un zâmbet răutăcios care l-a făcut pe Mac să îngheţe.

- Ce fel de câine nebun eşti? La asta te poţi gândi , a spus Mac, pufăind.

- - Creierul meu poate gândi mai mult decât atât, aşa că adaugă mai multe.... cine termină în cele mai multe runde pierde bine? întrebă Nan din nou.

Mac s-a uitat la el, neştiind ce cuvinte să aleagă pentru al insulta, pentru că înjurăturile obișnuite nu părea să-l afecteze.

-Nu vreau, mârâi Mac când se ridică în picioare, apucă cele două cărți pe care i le cumpărase Nan şi intră repede direct în casă.

Nan se ridică, râzând încet. De când Mac intrase în viaţa lui, plictiseala lui dispăruse instantaneu.A fost distractiv să se prefacă că vede diferite părţi ale lui Mac.

Asta l-a făcut să-şi dorească să găsească întotdeauna o modalitate de a se juca cu Mac.

Nan a scos o ţigară şi a fumat-o înainte de a se întoarce la propria lui casă.

-Pot să vin în seara asta pe pista ta? întrebă Mac când Nan terminase de făcut duşul şi plecase doar cu un prosop.

- De ce vrei să mergi? întrebă Nan înapoi.

- M-am plictisit, vreau să vad si eu competiția, a spus Mac pe un ton serios.

Nan îşi miji ochii spre el.

- Chiar vrei să mergi? întrebă Nan zâmbind, făcându-l pe Mac să înceapă să devină suspicios.Dar dădu din cap, aşteptând să vadă ce avea de spus Nan.

- Atunci trebuie să faci ceva în schimb, spuse Nan.

Mac se simţea nemulţumit de ceea ce avea de făcut.

- Ce trebuie să fac?întrebă Mac curios.

- Vino să-mi cureți corpul, aplică puţină pudră şi îmbracă-ma. Devin leneş dintr-o dată, a spus Nan cu un zâmbet viclean.

- - Eşti un copil? De ce trebuie să te îmbrac eu? a întrebat Mac.

- Dacă nu, vei sta întins în camera ta uitându-te la un film. Nu te duci nicăieri, a spus Nan pe un ton

serios.

Mac şi-a muşcat buza fără tragere de inimă.

- Când erai bolnav, eu te-am curățat şi îmbrăcat , îi spune Nan .

- Bine, pot să te îmbrac, spuse Mac neputincios, încercând să se gândească cum va face asta.

De îndată ce Mac dădu din cap, prosopul care fusese înfăşurat în jurul fundului lui Nan pluti peste capul lui Mac.

- Bine, să începem. Curăţă-mă mai întâi, a spus Nan zâmbind.

♡♡♡♡ ♡♡♡♡♡♡♡♡♡