Capitolul 20 ☆

   Kim l-a sunat toată noaptea pe Moon, dar indiferent de câte ori  a făcut-o, Moon a refuzat să răspundă. Tânărul era iritat de faptul că trebuia să trăiască sub influența mamei sale, iar asta era deja o presiune, mai mult decât suficientă. Cu o mamă care era profesoară de disciplină, viața lui de liceu era deja distrusă, iar ea nu a încercat niciodată să-l ajute să o repare. Moon sperase în secret că cel puțin ultimul său an, la această școală nouă, ar fi putut aduce un fel de schimbare... mai ales după ce a început să se întâlnească cu Kim. Era ceva la el pe care Moon îl simțea diferit, ceva special. De aceea în ultimul timp, credea cu adevărat că a fi fiul unui profesor de disciplină nu va afecta nimic din ceea ce era între ei. Dar s-a înșelat! Şi tocmai de aceea, Moon a fost atât de dezamăgit şi furios. In timp ce stătea gândindu-se la toate acele lucruri, cineva a bătut la uşă. O clipă mai târziu, Khru Paan a deschis ușa şi a intrat, ținând în mână o ceașcă de lapte fierbinte.

-Ti-am adus niște lapte cald.

-Nu mai sunt un copil, Mae.

-Ce? Adolescenții nu au voie să bea lapte? Moon a oftat  frustrat și nu i-a răspuns lui Khru Paan. Telefonul său a vibrat pe birou, atrăgându-i atenția, un alt apel de la Kim. Khru Paan i-a văzut reacţia şi a realizat mai mult sau mai puțin ce se întâmplă, așa că a oftat şi a spus:

-Dacă nu vrei să mergi cu mine mâine, poți lua autobuzul. Dar nu te las să iei un taxi sau să chemi o mașină prea scumpă.

-Nu mai contează, Mae. Toată școala știe deja. Ai putea la fel de bine să mă lași chiar în fața clasei mâine.  Khru Paan s-a uitat la Moon, tulburată  de tonul său amar. Telefonul a vibrat din nou. L-a ridicat şi a văzut un mesaj de la Kim: „Deci chiar ești supărat pe mine?” Mon a şters mesajul şi şi-a așezat telefonul cu fața în jos pe birou.

-Sunt obosit. Mă duc la culcare, Mae.

 -Bine, cum vrei... Doar nu întârzia mâine. Voi aștepta jos ca de obicei. Odată ce Khru Paan a plecat, Moon s-a întins. Dar după un timp, şi-a dat seama că nu putea adormii. Şi-a ridicat telefonul şi a văzut că Kim a încetat să mai sune şi a încetat să mai trimită mesaje. În acel moment, un sentiment de ,,gol” s-a strecurat în pieptul lui Moon. Furia lui a lăsat încet loc vinovăției. Era prea copilăros? Tânărul s-a ridicat şi s-a uitat la ceas, nu era prea târziu. A încercat să îl sune pe Kim înapoi. Dar Kim nu a mai răspuns. De la a fi el cel îmbufnat, Moon s-a simțit brusc anxios. Poate că Kim adormise deja. Dar Moon... a ajuns să stea treaz destul de mult timp, înainte de a putea în sfârșit să adoarmă. Kim nu a răspuns la apelurile lui Moon în seara aceea, nici măcar dimineața...

Atunci tânărul a început  să-și dea seama că probabil a făcut ceva greșit. Fusese prea încrezător, gândindu-se că, indiferent de situație, Kim va veni şi se va revanșa. Dar a realizat că şi-a axat  furia pentru ceva personal și a aruncat totul pe Kim. Acum părea că Kim îl vedea pe el, ca fiind cel ridicol  şi a renunțat. Deci a greșit, nu-i așa? Moon a început să se simtă frustrat pe el însuși. Chiar atunci, Khru Paan a ieșit din casă cu geanta în mână. L-a văzut pe fiul ei încruntându-se, furios și concentrat pe telefon. Și-a dat seama imediat că era într-o dispoziție proastă.

-Să te încrunți atât de devreme dimineața și să devii morocănos ar putea deveni un obicei. Şi odată ce vei fi mai mare, nu va mai fi drăguț. Doar spun... Lovit chiar într-un punct dureros, adolescentul cu capul înfierbântat, nu s-a putut abține să nu atace din nou.

-Nu vorbi, Mae. Oricum, totul este din vina ta.

-Oh? Acum mă învinovățești și pentru altceva, nu doar de faptul că sunt profesor de disciplină?

-Ei bine, Kim se comportă ciudat și asta mă înfurie, e vina ta. Știu că l-ai chemat la biroul de disciplină. De ce ai făcut asta? Nu mi-ai respectat deloc iubitul!

- Am vrut doar să-l cunosc, asta e tot. Şi am vrut să știe cine sunt și ce fac la școală. Nu este mai bine decât să afle de la altcineva? Deci, cine anume nu l-a respectat? Moon a tăcut, în timp ce Khru Paan l-a privit cu reproș.

-Mă învinovățești doar pentru că nu vrei să recunoști că problema ar putea fi la tine.

-Ce ar trebui să însemne asta? A întrebat adolescentul contrariat.

-Am văzut că Kim ți-a trimis mesaje de atâtea ori aseară, dar nu i-ai răspuns. Dacă este supărat în această dimineață şi nu îți răspunde la apeluri, nu cred că este surprinzător. Poate că pur şi simplu nu mai poate suporta răceala ta.  Moon încă părea sfidător şi nedispus să accepte, dar Khru Paan a continuat fără rețineri.

-Oricare ar fi problema, du-te să o rezolvi. Şi de acum înainte, gândește-te bine,  dacă problemele din viața ta sunt din cauza mea sau din cauza ta. Și când ești supărat, nu te mai descărca pe toți cei din jurul tău. Acele ultime două propoziții ale mamei lui l-au lovit pe Moon ca un pumnal, rezumând perfect toate problemele sale.

....

Khru Nat a intrat în camera de depozitare şi s-a îndreptat direct spre biroul său, la fel ca în fiecare zi. Dar astăzi, a observat o sticlă de lapte de soia așezată acolo, cu un bilet în formă de inimă lipit de ea. Era nedumerit. Cine ar fi putut să-l  lase acolo?  După o clipă, Khru Tan a intrat zâmbitor ca de obicei.

-Bună dimineața, Khru Nat, a salutat Khru Tan, arătând destul de diferit decât de obicei. Părul lui era coafat şi purta o cămaşă roz aprins.

-Bună dimineața! a răspuns Khru Nat privindu-l cu admirație.

Khru Tan s-a așezat la biroul său în timp ce colegul său se uita înainte și înapoi la răsfăț și la Khru Tan, nesigur dacă el era cel din spatele gestului.

-Laptele de soia arată destul de apetisant. L-a tachinat Khru Tan, făcându-l şi mai suspicios. -Ți-ai putut da seama doar uitându-te de departe că este lapte de soia? A ripostat Khru Nat rapid.

-Am mai cumpărat înainte. A răspuns profesorul la fel de tachinator.

-Deci... este Khru Tan  îndrăgostit în aceste zile, sau ceva de genul acesta? -Ce? Khru Tan a înghețat de îndată ce întrebarea a fost lansată.

-Am observat că stilul tău s-a schimbat. Ca şi cum ai vrea ca cineva să te vadă... a spus Khru Nat, zâmbind amar.

-Hei... Eu doar... Am vrut să arăt bine, am vrut o schimbare. Poate că cineva mă va plăcea! a răspuns Khru Tan, agitat.

-Dar Khru Tan arată bine deja, în mod normal, l-a complimentat  Khru Nat calm.  Complimentul simplu dar sincer al colegului său, l-a lăsat pe Khru Tan fără cuvinte. A fost cu adevărat fericit să-l audă, dar şi-a mascat repede sentimentele, părând nepăsător.

-Nu este adevărat. Spui asta doar ca să mă simt mai bine. Dacă arătam cu adevărat bine, cineva m-ar fi plăcut până acum. Dar nimeni nu a făcut-o vreodată.

-Eşti sigur de asta? Khru Nat a răspuns aproape instantaneu. Khru Tan s-a oprit din nou, surprins.

-Toată lumea a fost plăcută de cineva la un moment dat. Singura întrebare este dacă îți dai seama sau nu.  Khru Nat a tăcut după ce a spus asta. Când a sunat clopoțelul şcolii, Khru Tan s-a ridicat repede.

-Am ore acum. S-a grăbit afară, în timp ce Khru Nat a zâmbit în sinea sa şi a deschis sticla de lapte de soia. Încă nu avea nici un indiciu despre cine a lăsat-o acolo!

...

Moon a intrat în școală cu inima grea. Kim încă nu i-a răspuns la apeluri sau la mesaje. Tânărul nu s-a putut abține să nu-şi imagineze tot felul de scenarii. Poate că iubitul lui, își pierduse deja interesul pentru el. Kim afirmase odată, că îl place ,pentru că era drăguț. Şi Moon era conștient, asta era ceva ce oamenii spuneau adesea despre el. Avea o față drăguță, sigur, dar în adâncul sufletului, Moon știa că personalitatea lui nu era nici pe departe la fel de drăguță ca aspectul său. Dimpotrivă, era egoist, sentimental şi egocentric. Şi acum... îi arătase lui Kim adevărata sa față. Tânărul probabil că și-a dat seama acum, că Moon nu era atât de „adorabil” pe cât părea la prima vedere.

-Moon! Chiar când se pierduse  în gândurile sale, o voce familiară a strigat. Moon a înghețat şi s-a întors. L-a văzut pe Kim alergând spre el, gâfâind  fără suflare, cu fața şi limbajul corpului complet opus față de tot ceea ce își imaginase el. Şi pe deasupra, Kim se chinuia să-şi ceară scuze.

-Îmi pare atât de rău, Moon.... Noaptea trecută, mi-am scăpat accidental telefonul în apă și s-a stricat. Nu știam dacă încerci să mă suni. Îmi pare foarte rău.  Moon s-a uitat la Kim, care nu părea deloc supărat pe el, şi nu s-a putut abține, ochii săi s-au umplut de lacrimi ...Deci Kim nu s-a gândit la toate acele lucruri oribile despre el până la urmă?

 -Îmi pare foarte rău pentru ziua de ieri, Moon. Nu am vrut să te fac să te simți rău. Este doar... când am auzit numele lui Khru Paan, am intrat oarecum în panică. Dar promit, nu voi mai lăsa așa ceva să se întâmple. Te rog, nu te supăra pe mine. Moon a încercat să-şi stăpânească lacrimile şi a zâmbit.

-Nu ai făcut nimic greșit, Kim. De ce îți ceri scuze?

-Fiindcă... Nu te-ai supărat pe mine? A întrebat tânărul vizibil surprins.

- Nu. Eu am fost cel care a greșit. Eu sunt cel care ar trebui să-mi cer scuze. Eram frustrat de propria mea viață şi m-am descărcat pe toți cei din jurul meu. Am fost ridicol. Şi am şi o atitudine proastă. Ai putea fi tu supărat pe mine, în schimb. Ști, mi-am pierdut  complet controlul şi nu avea niciun sens să fac asta. Moon şi-a mărturisit greșelile, iar Kim i-a zâmbit blând.

-E în regulă, Moon. Oamenii nu trebuie să fie rezonabili tot timpul.

- Kim... Pot să te întreb ceva? Răspunde-mi sincer, te rog.

-Sigur...

-Crezi că sunt o persoană rea?

-Nu, a răspuns Kim fără să se gândească nici măcar o secundă.

-Dar chiar dacă ai fi, tot te-aș plăcea. Răspunsul lui Kim, I-a făcut pe Moon să simtă ceva și mai profund decât înainte. Îi era din ce în ce mai clar... nu doar îl plăcea pe Kim. Tânărul îl făcea să simtă ceva mai mult, ceva aproape de iubire. Era normal ca cineva să te placă pentru că ești drăguț, dar când cineva te place și în zilele în care nu ești, asta îl face special. Şi Kim... Îl făcea pe Moon să simtă exact asta.

...

  A doua zi, Khru Tan mergea pe hol cu o sticlă de lapte de soia înainte de a intra în camera de depozitare, dar a rămas surprins când a văzut că Khru Nat era deja acolo.

- Oh! De ce ești aici atât de devreme astăzi?

 -Păi... poate aștept pe cineva, a răspuns Khru Nat. Profesorul s-a apropiat repede de biroul său şi a ascuns în grabă sticla de lapte de soia în sertar. Dar  Khru Nat s-a apropiat de el şi l-a prins de mână, lăsându-l pe Khru Tan confuz.

-Laptele de soia, l-ai cumpărat pentru mine, nu-i aşa?

- Uh... Da. Khru Tan i-a dat încet sticla de lapte de soia lui Khru Nat.

- Mulţumesc. Atunci, ca să mă revanșez, te voi invita la prânz astăzi.

- Uh... bine! A răspuns Khru Tan, bâlbâindu-se puțin. Khru Nat i-a zâmbit şi s-a întors la biroul său, în timp ce Khru Tan nu s-a putut abține să nu zâmbească în secret.