CAPITOLUL 2 🔞

 Lasă-mă... ce ai de gând să faci?... nu... ahh", țipă Mac în timp ce îl lovi cu piciorul în zona inghinală înainte ca Nan să introducă capsula în tăietura din spatele lui Mac, care scrâșni din dinți de durere când capsula îi intră în corp.

Dintr-o dată! Nan l-a lăsat pe Mac leșinat pe podea când și-a dat seama că capsula fusese introdusă.

- Bine, te las singur, a spus Nan înainte de a părăsi camera. Lăsându-l pe Mac singur, panicat și temându-se că se va întâmpla ceva.

În doar 5 minute, a simțit căldura în piept. A început să transpire, spatele îi mânca, iar penisul a început să se trezească.

- La naiba... mi-a administrat droguri?, a înjurat Mac fără suflare.

Nevoia de a se elibera s-a trezit imediat. Pielea albă a început să se înroșească, penisul său scotocind picături albe de lichid preejaculator la vârf. A vrut să-și folosească mâna pentru a se ajuta, dar nu a putut din cauza lanțului.

Câteva minute mai târziu, Nan s-a întors cu un zâmbet pe față când a văzut starea lui Mac, leșinat, tremurând, cu crampe la ambele picioare. Mac l-a privit cu ochii strălucitori.

- Lasă-mă să plec, te rog, a spus Mac în agonie.

- Nu-ți face griji, te voi lăsa să pleci, a spus Nan înainte de a apăsa butonul de înregistrare al camerei și de a se îndrepta spre Mac.

Mac a părut surprins când Nan l-a ridicat, picioarele îi tremurau.

- Dă-mi drumul, a încercat Mac să se ferească, dar nu era suficient de puternic. Nan i-a ținut piciorul lui Mac într-o parte, ceea ce i-a dat un sentiment de ușurare în partea de jos. Sunetul deschiderii pantalonilor era ca un sunet de durere care se apropia. Mac a simțit o senzație de arsură în piept, nu știa ce să simtă în acel moment.

- Nu te opune, pentru că dacă te opui, o să doară foarte tare, dar dacă îți place violența, o să o fac, a spus Nan, descheind puțin pantalonii, expunându-și penisul, mișcându-l în sus și în jos pentru un moment, ca să fie complet pregătit pentru luptă. Mac a scuturat din cap, privindu-l implorător.

- Nu... nu-mi face asta... te rog! Mac era neputincios să supraviețuiască.

- Prea târziu, spuse Nan înainte de a-și îndrepta penisul spre canalul posterior al lui Mac și de a-l împinge încet înăuntru.

Nan folosi un prezervativ, neștiind dacă Mac era sănătos și nu avea boli.

- Ugh... doare... dă-mi drumul, strigă Mac, în ciuda faptului că era stimulat de droguri, durerea din canalul posterior nu era plăcută în niciun fel.

Nan strânse din dinți încercând să-și forțeze penisul în corpul lui Mac puțin câte puțin. Din cauza rezistenței lui Mac, introducerea era mai dificilă.

- Ce naiba încerci să faci? înjură Nan furios, dar era suficient să știe că penisul său era aproape pe jumătate introdus. Ridică celălalt picior al lui Mac în timp ce îl împingea împotriva peretelui. Cu picioarele atârnând în aer, brațele îi erau rănite de lanțul care îl ținea.

- Oh... doare... scoate-l... doare, spuse Mac, scuturând capul dintr-o parte în alta și plângând, simțind durere în canalul posterior, deoarece Nan se forțase să intre în el.

- La naiba... e atât de strâmt, gemu Nan cu un ton înfricoșător, simțind forța de compresie a canalului posterior al lui Mac.

Mac își mușcă buza cu putere, pentru că nu știa cum să-și exprime durerea.

- Ugh... uhh... doare foarte tare... ajunge, spuse Mac cu voce tremurândă. Nu se simțise niciodată atât de slab și de dureros ca astăzi.

Nan împingea înăuntru și afară, lăsându-l pe Mac epuizat și împiedicându-l să se odihnească. Spatele lui se freca de perete. Zgomotul lanțului se auzea la fiecare împingere a lui Nan.

- Uh... Mac își mușcă buza pentru a nu scoate sunetul rușinii sale, durerea din canalul posterior persistând. Doare și amorțește atât de tare încât îi învârte capul. Se simțea atât de amețit încât a trebuit să-și lase capul pe umărul lui Nan. - Ah... nu leșina..., spuse Nan cu voce tremurândă. Canalul posterior al lui Mac strângându-i penisul, îl făcu să înțeleagă de ce unii dintre juniorii lui fac atât de mult sex cu bărbați.

Inclusiv Day.

- Ugh... rahat, înjură Nan, în timp ce Mac îi mușcă puternic umărul prin materialul hainei.

- Ahh..., gemu Mac, în timp ce Nan îl lovește atât de tare încât trebuie să-i elibereze umărul cu un țipăt de durere. Corpul lui Mac se cutremură sub impactul neliniștit al lui Nan.

- Ah... mm, gemu Nan încet, în timp ce era pe punctul de a ejacula. Sunetul cărnii se auzi tare. Mac nu simțea nimic altceva decât durere și amorțeală. Durerea îi încețoșa creierul. Nan a intrat și a ieșit pentru o clipă, înainte de a se încorda, eliberându-se în corpul lui Mac.

Mac a reușit doar să scoată un strigăt de durere din gât. Sângele curgea înainte ca Nan să-și retragă penisul, eliberându-i ambele picioare lui Mac, dar ținându-l pentru a-l împiedica să cadă pe podea. Nan a întors corpul lui Mac spre perete, apoi și-a introdus din nou penisul. Mac a scuturat capul cu durere.

- Ajunge... Ugh... ajunge... Mă doare, a spus Mac cu voce răgușită, dar lui Nan nu i-a păsat și a continuat să împingă până când Mac nu a mai putut suporta durerea și a leșinat înainte ca Nan să termine, apoi l-a lăsat pe Mac să cadă pe podea.

- La naiba... Nu am răbdare, a spus Nan înainte de a intra în baie să se spele și să se îmbrace.

Nan a mers să ia cheia de la subordonații săi înainte de a elibera lanțul de la ambele încheieturi și de la una dintre gleznele lui Mac. Era suficient să elibereze un singur picior pentru a merge până la baie. Nu voia să-l spele pe Mac, care era inconștient pe podea. Așa că l-a lăsat așa și a pus camera deoparte înainte de a părăsi camera și de a încui ușa.

.......

Nan se trezi a doua zi dimineață. Se ridică și făcu un duș înainte de a coborî.

- L-a văzut cineva?, întrebă Nan subordonații săi, care erau adunați în fața casei.

- Nu încă, domnule, răspunse unul dintre subordonați.

Nan luă cheia de la subordonații săi, pentru a deschide ușa. Mac era încă întins în același loc. Nan clătină din cap înainte de a închide ușa și îl sună pe Day, povestindu-i întreaga întâmplare. Când a terminat, s-a așezat și și-a editat propria lucrare pentru o vreme.

.......

Mac s-a rostogolit pe o parte după ce a leșinat. A deschis încet ochii și s-a trezit. Ochii îi erau grei, corpul îi era rece pentru că nu purta haine.

- Oh..., a țipat Mac în timp ce se mișca, simțind o durere în spatele coloanei vertebrale. S-a uitat la încheietura mâinii libere, unde erau doar urme roșii de frecare de la lanț, indicând că evenimentele din noaptea precedentă erau reale. Mac a întins o mână tremurândă și și-a atins fundul, unde petele începeau să se usuce.

- Oh!!, a țipat Mac simțind durerea. Gâtul îi era uscat, căutând în jur ceva de băut.

Mac se ridică încet, ambele picioare îi tremurau atât de tare încât trebuia să se sprijine de perete pentru a ajunge la baie. Mac trebuia să stea pe toaletă pentru a-și freca corpul cu dificultate. Un geamăt de durere se auzea de fiecare dată când atingea canalul de pe spate. După ce se spălă cât putu, Mac își ridică pantalonii și îi îmbrăcă cu greu, dar cămașa era ruptă. Mac avea dureri de cap și era foarte amețit, așa că se întoarse încet la salteaua din colțul camerei. Se auzea zgomotul lanțurilor de la gleznă care se târau pe podea.

Odată ajuns la saltea, se înveli într-o pătură și se strâmbă de durere, simțind resentimente pentru ceea ce îi făcuseră Day și Nan. Mac sări și se întoarse spre intrare, găsind slujitorii lui Nan intrând cu o cutie de prânz și o sticlă de apă. Mac a fugit de teamă că îi vor face ceva.

Mănâncă, nu vreau să mori în casa asta chiar acum, a spus subalternul lui Nan înainte de a pune cutia cu mâncare și apă deoparte și apoi a pleca. Mac s-a forțat să bea doar apă

înainte de a se întoarce la somn, gândindu-se când îl vor lăsa să plece. Mac s-a gândit o vreme înainte de a adormi epuizat.

........

Nan a intrat în camera mică în care era închis Mac și l-a văzut ghemuit sub pătură. Un țipăt ascuțit i-a ieșit din gât și corpul i s-a cutremurat, făcându-l pe Nan să-și dea seama că trebuie să fie bolnav, deoarece aflase de la subordonații săi, cărora le plăcea să facă sex cu bărbați, că o persoană care era forțată brutal pentru prima dată avea febră.

- Rău și slab, și-a spus Nan înainte de a privi cutia cu mâncare neatinsă.

- Nu ai mâncat. Oh, ți-e frică să nu fii drogat din nou?, se plânse Nan înainte de a-și trimite subordonații să cumpere medicamente.

Când a primit medicamentele, Nan s-a întors la Mac.

- Trezește-te, Mac, îi spuse Nan, lovindu-l ușor cu piciorul în spate, ceea ce îl făcu pe Mac să deschidă ochii și să se trezească imediat. Când a văzut cine era, Mac s-a ridicat repede și s-a așezat în colțul camerei.

- Ce vrei?, întrebă Mac cu voce răgușită, simțindu-se amețit, ca și cum ar fi avut febră.

- Mănâncă mâncarea și apoi ia medicamentul dacă nu vrei să mori în camera asta, spuse Nan, cu un pachet de pastile pentru scăderea febrei pregătit.

- Nu o să mănânc chestia ta, îl certă Mac.

Nan zâmbi ușor înainte de a lua cutia cu prânzul și de a trage picioarele lui Mac spre el, făcându-l pe Mac să se întindă pe saltea. Apoi se urcă și se așeză călare pe corpul lui Mac, înainte de a-i acoperi gura și de a scoate imediat orezul din cutie și de a-l îndesa în gura lui Mac.

- Au... dă-mi drumul... ugh, se înecă Mac cu orezul.

- Ai de gând să mănânci singur sau vrei să te hrănesc eu? Alege, Mac îl privi îngrijorat.

- Bine... o să mănânc singur, spuse Mac cu voce tremurândă.

- Așa, spuse Nan înainte să coboare de pe corpul lui Mac și să pună cutia cu prânzul deoparte.

- Mănâncă, spuse Nan cu voce gravă.

Mac a luat imediat cutia cu prânzul și s-a așezat să mănânce. Nan s-a dus să se așeze pe un scaun din colțul camerei, cu o brichetă în mână. Așezat, el îl privea pe Mac cu ochii nemișcați, făcându-l pe Mac să stea nemișcat și să mănânce.

Mac a mâncat cu greu din cauza durerii de gât și, după câteva înghițituri, a pus cutia cu prânzul jos.

- Sunt sătul, nu mai pot mânca, spuse Mac.

Nan aruncă atunci un pachet de pastile în fața lui.

- Ia-le, spuse Nan din nou, iar Mac luă pastilele.

- Um... o să mă lași să plec?, întrebă Mac.

- Nu încă. O să aștept până când Day îmi va spune să te las să pleci, spuse Nan monoton. Se uită și la corpul lui Mac.

Hei! Cine e acolo? Aduceți o cămașă, a strigat Nan la subordonații săi.

Curând, un tip a deschis ușa și i-a adus o cămașă. Nan i-a aruncat-o imediat lui Mac.

- Pune-o pe tine, nu te uita așa. Nu sunt atât de rău, a spus Nan când l-a văzut pe Mac uitându-se la el cu ochii mari. A apucat imediat cămașa și a îmbrăcat-o cu mâinile tremurânde.

- Dacă nu vrei să te rănesc grav, hai să lămurim lucrurile, spuse Nan în șoaptă.

- Ce vrei să lămurești cu mine din nou? Nu e de ajuns?, întrebă Mac cu voce răgușită.

- E de ajuns?, spuse Nan prefăcându-se că devorează corpul lui Mac, dându-i fiori. Mac apucă repede pătura să se acopere. Nan zâmbi ușor.

- Hei, ce crezi că o să fac cu tine? întrebă Nan sarcastic, făcându-l pe Mac să-l privească cu ură.

- De fapt... să faci sex cu un bărbat nu doare deloc. E și mai strâmt decât când sunt cu o fată. Dar cu tine, dacă nu ar fi fost din necesitate, nu aș vrea să fac nimic, spuse Nan.

- Deci crezi că vreau să faci sex cu mine? La naiba, spuse Mac furios și cu reticență către cealaltă persoană care vorbea de parcă îl insulta.

- Oh!, strigă Mac când Nan se ridică și călcă pe glezna lui Mac, care era dezlegată, dar rănită de la noaptea precedentă.

- Nu vorbi cu mine, dacă nu vrei să-ți fac rău. Taci din gură, sau dacă vrei mai mult, voi chema mai mulți oameni să mă ajute, a spus Nan înainte de a-și lua piciorul de pe glezna lui și de a părăsi camera, închizând ușa. Mac l-a privit cu resentimente, dar nu putea face nimic.

Toată ziua, Nan l-a forțat pe Mac să mănânce și să ia medicamente în camera lui. După ce Mac termina de mâncat, se întorcea afară.

.........

- Așteaptă!, strigă Mac înainte ca Nan să părăsească camera în seara celei de-a doua zile.

- Ce?, întrebă Nan, scuturând ușor din cap.

- Vreau să fac un duș și să mă schimb. Pot să mă schimb, te rog?, întrebă Mac.

- Oh, am uitat că ești fiul unei regine a frumuseții. Nu arată prea bine, spuse Nan sarcastic.

- Stai puțin, o să-l pun pe băiat să-ți aducă niște haine. Apoi o să-ți scot lanțul și o să ți-l dau, a spus Nan înainte de a pleca să le dea ordine subordonaților săi.

Nan a intrat în biroul său de acasă și i-a lăsat pe subordonați să-l supravegheze pe Mac.

Subordonații lui Nan au intrat, au luat lanțul și i-au dat hainele.

Mac s-a îndreptat încet spre baie, durerea din spate persistând, dar se simțea mai bine decât în prima zi, deoarece Nan îl obligase să ia medicamente la fiecare masă. Mac a făcut un duș și s-a gândit la o modalitate de a evada, deoarece nu mai era un lanț care să-l țină legat. După duș, se simțea revigorat și plin de energie. Mac a deschis ușa băii și i-a găsit pe servitorii lui Nan așteptându-l cu lanțul în mână.

- Uh... Vreau o sticlă de apă. Dați-mi-o, a spus Mac.

- Păi, stai puțin. Hai să-ți punem mai întâi lanțul, au spus subordonații lui Nan înainte de a face un gest pentru a-i pune lanțul în jurul gleznei lui Mac, dar Mac s-a întors să se uite la scaunul pe care îi plăcea lui Nan să stea, apoi l-a apucat repede și l-a lovit pe bărbat în mijlocul spatelui. Subordonații lui Nan au leșinat brusc. Mac a fugit din camera deschisă și a căutat în liniște o cale de scăpare.

- Hei, cum ai ieșit?, a strigat un alt subordonat al lui Nan, în timp ce se grăbea să-l prindă pe Mac.

Mac intră în bucătărie în căutarea unei arme, apoi ia repede câteva cuțite și ține unul în mână.

- Nu intra! Altfel, îți tai dinții. Pleacă! Mac a fluturat cuțitul, făcându-l pe subordonatul lui Nan să ezite să intre. Mac s-a mutat în cealaltă parte pentru a da un pas înapoi și a-și permite să iasă din bucătărie. Mâna lui Mac tremura, dar el a încercat să reziste. S-a îndreptat spre sufrageria casei. Subordonații lui Nan au rămas în picioare și au așteptat, deoarece Mac scutura cuțitul înainte și înapoi.

- Ce se întâmplă?, a întrebat Nan înainte de a-l vedea pe Mac tremurând cu un cuțit în mână.

- Cum s-a întâmplat asta?, a întrebat Nan cu voce sumbră, întorcându-se către subordonații săi.

- L-a lovit pe Win cu un scaun, a spus unul dintre subordonații săi. Așa că Nan s-a apropiat încet de Mac.

- Nu te apropia de mine, o să te înjunghii, a spus Mac, uitându-se în jur cu precauție. Nan l-a privit cu o privire severă. Gândindu-se că persoana din fața lui nu era diferită de un câine vagabond care căuta un mod de a lupta.

- Ce crezi că-mi poate face un cuțit?, întrebă Nan în șoaptă. Mac îl privi cu ochii tremurând.

- Poți să te descurci sau nu, dar eu o să încerc să scap, spuse Mac din nou și încercă să se îndepărteze încet de casă.

Nan se apropie încet de el, în timp ce Mac îl privea fix, fără să-și ia ochii de la el.

- Nu te apropia de mine, strigă Mac.

- Au... dă-mi drumul!, a țipat Mac în timp ce arunca cuțitul care se îndreptase direct spre el. Cuțitul i-a intrat în stomac, rupându-i cămașa și provocând o mică sângerare la nivelul abdomenului. Dar Nan l-a apucat pe Mac de încheietură, răsucindu-i brusc spatele, până când cuțitul a căzut zgomotos pe podea. Nan i-a răsucit brațul lui Mac în spate, strângându-i gâtul cu putere.

- Ți-am spus să stai nemișcat, altfel o să te rănești, a spus Nan strângând din dinți furios.

- Hei, sângerezi, a spus subordonatul lui Nan.

- E prea departe de inimă. Adu-mi un lanț, apoi urmează-mă în camera mea, a ordonat Nan înainte de a-l împinge pe Mac înainte. Dar Mac s-a oprit și s-a zbătut dintr-o parte în alta.

- Nenorocitule, dă-mi drumul, a strigat Mac.

- Dacă nu taci și mergi drept, o să-ți rup brațul, spuse Nan cu voce severă, făcându-l pe Mac să înceteze imediat să se zbată, deoarece brațul care era răsucit la spate îl durea.

Nan și Mac urcară scările până la ultimul etaj al casei, înainte ca subordonații lui Nan să-i deschidă ușa. Nan îl duse pe Mac în camera lui și îl împinse pe canapeaua din colț. L-a lovit cu pumnul și l-a pălmuit pe Mac până când acesta a căzut pe podea.

- Ugh... dă-mi drumul, spuse Mac, în timp ce Nan îl apucă de păr și îl trase, făcându-l pe Mac să ridice privirea.

Brusc, dosul mâinii lui Nan lovi din nou fața lui Mac.

- Vrei să încerci din nou?, țipă Nan în fața lui Mac, înainte de a lua lanțul de la subordonații săi.

- Nu, ce ai de gând să faci?, a spus Mac, scuturând din cap. Nan i-a pus un colier de oțel și un lanț care era înfășurat în jurul gâtului lui Mac, înainte de a lega capătul lanțului de piciorul patului.

- Ai de gând să-l ții aici?, au întrebat subordonații lui Nan.

- Da, o să-l supraveghez. Nu aveți altceva de făcut? Nu vă faceți griji pentru rana mea, a spus Nan sec.

Apoi subordonații lui Nan părăsiră imediat camera. Nu îndrăzniră să obiecteze, pentru că știau că Nan era într-o dispoziție proastă. Mac era prăbușit pe podea lângă canapea când Nan se îndreptă spre trusa de prim ajutor din dulap, o așeză pe pat și își scoase cămașa.

- Îndrăznești să mă înjunghii?, spuse Nan cu voce gravă, în timp ce se ridică și își bandajă rana.

- Nu-mi poți face asta. Nu sunt un animal, a țipat Mac.

- Vom vedea, a spus Nan, aruncându-i lui Mac o privire severă din colțul ochiului.

- În camera asta, să nu crezi că poți găsi altă cale de scăpare. Îți garantez că, dacă încerci să fugi, nu vei fi lovit așa, l-a amenințat Nan, iar Mac s-a ridicat încet și s-a așezat cu reticență pe canapea.

- Oh, și să nu crezi că poți găsi ceva cu care să mă rănești din nou, pentru că dacă mă rănești din nou, te voi răni de o sută de ori mai tare, spuse Nan înainte de a lua niște tifon pentru a acoperi rana, apoi luă trusa de prim ajutor și își puse cămașa înainte de a ieși din cameră și a închide ușa. Mac încercă să-și scoată gulerul de fier de la gât, dar nu reuși să scape de el, așa că se prăbuși încet, epuizat, pe canapea.

.........

Nan plecă să se ocupe de hipodrom la răsărit și se întorcu devreme dimineața. De îndată ce intră în cameră, îl văzu pe Mac ghemuit pe canapea. Se trezi speriat și imediat apucă pătura și se acoperi, în timp ce îl privea pe Nan, care se plimba prin cameră cu ochii plini de teamă.

- Baia e acolo, poți să intri. Dar nu face zgomot, spuse Nan.

Mac a tăcut în timp ce Nan s-a dus la pat și s-a întins, indiferent față de Mac și fără teamă că acesta ar putea face ceva. Când Mac s-a trezit, nu a mai putut adormi, simțindu-se paranoic în legătură cu totul. Se mișca în liniște, iar acest lucru a continuat până când a trecut ceva timp și Mac a adormit din nou. Dar, în curând, Mac a fost din nou surprins când a sunat telefonul lui Nan.

Nan s-a trezit în tăcere pentru a răspunde la apel, anunțându-l pe Mac că era Day. După ce a încheiat convorbirea cu Day, s-a întors să se uite la Mac.

- Mâine, Day va veni să vorbească cu tine. Pregătește-te, a spus Nan în cele din urmă, înainte de a se ridica să meargă la baie și apoi de a le cere subordonaților săi să-i aducă mâncare și apă lui Mac, în dormitor.

...........

- Coboară scările, a spus Nan la sfârșitul zilei următoare, înainte de a se apropia să desfacă lanțul patului, dar nu i-a dat drumul lui Mac.

Nan îl purta pe Mac într-o stare de epuizare și traumatizare, coborând scările pentru a se întâlni cu Day și Brick.

- La naiba, Day, Mac strânse din dinți și îl certă pe Day, prefăcându-se că sare pe el când îl văzu pe Day așezat. Dar nu se putea mișca cum voia, deoarece lanțul îi era strâns în jurul gâtului. Între timp, Day rămase impasibil.

- Poartă-te frumos, Mac, vino și ia loc, a spus Nan cu voce gravă, înainte de a-l aduce pe Mac, care l-a privit pe Day cu resentimente și s-a așezat strângând pumnii. Dar nu a îndrăznit să facă nimic, doar ochii îi sclipeau.

- Ce mai vrei de la mine?, a întrebat Mac cu un ton dureros, nici măcar nu îndrăznea să-l privească pe Brick, pentru că se simțea rușinat de starea în care se afla.

- Nu am prea mare nevoie de tine, Mac. Știu că mă urăști pentru că te-am făcut să te simți așa. Dar te-am avertizat de multe ori înainte. Ți-am dat prea multe șanse, dar tu nu te-ai gândit. Brick este al meu, este soția mea. Cine îndrăznește să se pună cu el, îl pot face să moară de viu și nu mi-ar păsa deloc, spuse Day cu voce monotonă. Ochii ascuțiți îl priveau fix pe Mac, fără să-și ia privirea. Mac era foarte speriat și își întoarse privirea.

- Când o să mă eliberezi?, întrebă Mac din nou.

- O să-l las pe Nan să te elibereze, doar dacă promiți că nu te vei mai pune cu mine sau cu Brick, pentru că, dacă nu promiți, clipurile tale vor circula și îi vor aduce nemernicului ăla o mulțime de profit, spuse Day din nou.

Mac se întoarse și îl privi cu ură. Nan stătea și asculta, ca și cum nu i-ar fi păsat prea mult.

- Mac!, strigă Brick. Mac îngheță, dar nu îndrăzni să se uite la Brick. Un sentiment de frustrare îi invădupi inima.

- Nici eu nu vreau să treci prin așa ceva, dar eu am trecut prin asta. Trebuie să-ți trăiești viața și să-ți creezi propria poveste, spuse Brick.

Mac tot nu se uita la el.

- Toți suntem diferiți. Îmi pare rău, doare mai mult decât suficient. Am trecut și eu prin lucruri rele ca tine, știu cum te simți. Dacă încă te iubești, renunță la tot. Și totul va fi diferit, bine? spuse Brick din nou. Mac înghiți încet înainte să dea din cap

- Nu am nimic împotriva ta, spuse Mac încet, acceptându-și propriul destin.

- Dacă poți să înțelegi și să accepți asta, îl voi lăsa pe nemernicul ăla să te elibereze, bine?, spuse Day, iar Mac dădu din cap.

Deși inima lui era furioasă, nu era în stare să se lupte cu oamenii lui Day și Nan.

- Ei bine, lasă-l să plece acasă, oricum. Nu trebuie să faci nimic în privința asta, spuse Day. Nan, care tăcuse tot timpul, dădu din cap.

- Bine, spuse Nan înainte de a se uita la Mac.

- Du-te sus acum, spuse Nan.

Mac se ridică imediat și se îndreptă spre scări. Sunetul lanțului care îi fusese eliberat din mână lovi podeaua. Lui Mac nu-i păsa de lanțul lung care se târa pe podea, voia doar să dispară din fața lui Day și Brick. Se întoarse sus și se prăbuși epuizat pe canapea, încurajându-se că în curând va pleca de acolo. Mac rămase singur când ușa dormitorului se deschise.

- O să mă eliberezi acum, nu-i așa?, întrebă Mac.

- Da, răspunse Nan, mergând să strângă lucrurile din cameră.

- Atunci eliberează-mă. Day ți-a ordonat să mă eliberezi, spuse Mac din nou.

Nan se întoarse să-l privească înainte de a se apleca să ia cheia. Mac zâmbi imediat ce fu eliberat.