Capitolul 1:

Muzica tare umplea restaurantul-bar în primele ore ale dimineții. Unii clienți dansau pe ritm, alții râdeau și vorbeau, iar alții chiar plângeau, descărcându-și durerea inimii frânte în acel spațiu.

Silueta mică a unui student universitar, client obișnuit al barului, ieșea în evidență în mulțime. Mil avea un chip remarcabil și un stil de dans natural senzual. Stilul său îi trăda gusturile și atrăgea imediat atenția băieților cu aceleași interese — care nu se puteau abține să vină să bea cu el din când în când.

 - Hei, Mil, tipul de la masa din colț e foarte drăguț. Te privește de ceva vreme, a spus Pam, prietena lui, în timp ce Mil dansa. Băiatul s-a întors și a confirmat: într-adevăr, un tânăr cu aspect rebel îl privea intens. De îndată ce privirile lor s-au întâlnit, celălalt băiat a ridicat paharul ca și cum ar fi vrut să propună un toast. Mil a imitat gestul, a băut din pahar și s-a întors la dans.

- Nu ai de gând să inițiezi o conversație? Pare foarte interesat, a spus Far, un alt prieten care era gay, la fel ca Mil.

- Nici gând, a răspuns Mil sec.

- Știi foarte bine cum stau lucrurile... Lui Mil nu-i plac oamenii care îl abordează primii. De asemenea, nu-i plac prea mult persoanele de vârsta lui. Și, cel mai important, îi plac persoanele care poartă ochelari, așa că da, s-ar putea să se uite a doua oară, a adăugat Pam, zâmbind, cunoscând gusturile prietenului ei.

Mil prefera bărbații mai în vârstă, educați, cu o atitudine serioasă, dar nu prea plictisitori. Dacă purtau ochelari, Mil le acorda o atenție specială. Mil știa foarte bine că era greu să găsească pe cineva de genul acesta într-un bar ca acesta.

Între timp, mai multe persoane s-au apropiat de el pentru a ciocni un pahar sau a dansa cu el, dar când au văzut că Mil nu era interesat, s-au retras. Când a venit ora închiderii, Mil și prietenii lui au părăsit barul și s-au îndreptat spre parcare.

- Așteaptă!, a strigat o voce masculină, în timp ce un bărbat alerga spre Mil. Era aceeași persoană despre care Pam spusese că îl urmărea de la masă.

- Da?, a răspuns Mil.

- Eu și prietenii mei mergem să mâncăm niște supă în zori, vrei să vii cu noi?, a întrebat tânărul. Era adevărat că celălalt vorbea pe un ton politicos. Dar privirea lui... avea o foame diferită, de parcă voia să-l devoreze.

Mil a refuzat:

- Mâine trebuie să mă trezesc devreme, nu se poate. Îmi pare rău.

Nu avea nimic împotriva celor care acceptau întâlniri ocazionale, dar nu era stilul lui. Deși nu era un sfânt, după ce i-a răspuns celuilalt bărbat, Mil le-a făcut cu capul prietenilor săi și s-a îndreptat imediat spre parcare, lăsându-l pe tânăr să se uite furios înapoi la Mil pentru că l-a respins. El, care era chipeș și bogat, era obișnuit să primească atenție. Numai Mil îndrăznise să-l respingă, ceea ce nu făcea decât să sporească obsesia celuilalt bărbat. Dar Mil nu știa nimic despre asta.

Mil și prietenii lui aveau o înțelegere: în zilele în care cineva venea cu mașina proprie, proprietarul mașinii nu bea prea mult. Deoarece Mil conducea în acea seară pentru a-și duce prietenii acasă.

Din cauza unei situații neașteptate, un boboc naiv și veteranul popular al campusului sunt de acord să se prefacă că sunt un cuplu, dar acest acord fals începe să trezească sentimente...

- Bietul băiat, era chiar drăguț, spuse Pam, glumind.

- Atunci du-te tu cu el, a răspuns Mil, râzând.

- Nici gând! E drăguț, dar privirea lui e înfricoșătoare.

- Vezi?! Am gândit la fel, a spus Mil, iar Pam a dat din cap.

Când au ajuns la mașină, Mil a tresărit când a văzut pe cineva trecând pe lângă ei. Era un bărbat înalt, îmbrăcat în alb din cap până în picioare. Mil nu îi putea vedea decât spatele.

- Ce s-a întâmplat? De ce ai tresărit?, a întrebat Far.

Mil a dat din cap în direcția siluetei înalte care deja se îndepărta.

- Tipul ăla m-a speriat. Am crezut că am văzut o fantomă, spuse Mil. Prietenii ei râseră.

- Și îmbrăcat în alb... A venit la o petrecere sau la o retragere spirituală?, spuse Mil încet, dar nu se mai gândi la asta înainte ca toți să urce în mașină și să plece să se odihnească.

Au trecut cinci zile. Mil și prietenii lui erau ocupați să termine un proiect pe care trebuiau să-l predea profesorului, așa că nu s-au dus la barul lor obișnuit. Dar, imediat ce l-au predat, Mil nu a pierdut timpul: i-a sunat imediat pe prietenii săi, care au acceptat fără ezitare. Acum, erau instalați la bar, bând.

În timp ce vorbeau și beau, Mil s-a uitat în jur, căutând fețe cunoscute. La urma urmei, avea un prieten din facultate care lucra acolo cu jumătate de normă.

{De ce nu-l văd pe Dol?} se gândi Mil, surprins că nu-și găsea prietenul.

Dar privirea lui se opri asupra unui alt punct din bar, într-o zonă ușor ridicată. Era un bărbat cu ochelari, cu un aer distins, aproape tocilar. Purta o cămașă albă, dar Mil nu-i putea vedea pantalonii, deoarece barul era destul de întunecat și aglomerat. Părul îi cădea peste frunte. Ceva la acel bărbat i-a atras atenția lui Mil. Atmosfera din jurul lui părea diferită, mai magnetică. El observa sala... până când privirea lui s-a întâlnit direct cu cea a lui Mil.

Inima lui Mil a început să bată cu putere. Repede, și-a îndreptat privirea în altă parte și s-a întors către prietenii ei, prefăcându-se că este naturală în timp ce lua o altă înghițitură.

Hin, sau numele său real, Sefas, era proprietarul unui bar deschis și, de asemenea, al unui bar VIP frecventat de mulți clienți și turiști. Obișnuia să se deghizeze în client obișnuit și să stea în zona barului deschis pentru a observa personalul și clienții. Niciun angajat din acel spațiu nu cunoștea fața șefului, cu excepția managerului Phu și a câtorva agenți de pază. Pentru angajați, proprietarul se numea Sefas — dar era doar un nume, niciodată o față. El dădea ordine doar prin intermediul lui Phu.

Când se infiltra în barul deschis, Hin se prefăcea a fi un simplu angajat de birou care venea să bea singur, alteori cerându-le subordonaților săi care lucrau în zona VIP să-i țină companie. Dar, de cele mai multe ori, îi plăcea să fie singur.

Și pentru a ține la distanță oamenii curioși, se îmbrăca discret, chiar puțin cam tocilar, și alegea întotdeauna haine albe. Credea că asta va da impresia unei persoane neinteresante, ca un călugăr urban pe care nimeni nu ar îndrăzni să-l abordeze. Desigur, a uitat un detaliu: niciun credincios nu ar sta să bea într-un bar ca acela. Dar strategia a funcționat: rareori îl deranja cineva, cu excepția angajaților care serveau în acea zonă.

- Nu te duci la clubul VIP?, a întrebat Phu, prefăcându-se că servește gheață, într-un ton scăzut, astfel încât doar ei doi să poată auzi. Era obișnuit ca managerul să coboare și să ajute din când în când.

- Vin imediat. - P'Alan vine să discute afaceri, răspunse Hin. Alan era vărul său, un om influent implicat în traficul de arme. Hin îl ajuta cu contacte și informații, iar în schimb Alan era sprijinul financiar și politic din spatele barului VIP — un spațiu rezervat, plin de secrete despre politicieni, oameni de afaceri, vedete și alte persoane bogate cu gusturi care nu puteau fi dezvăluite publicului.

- Da, domnule, răspunse Phu simplu.

- L-ai mutat pe Dol la clubul VIP, nu-i așa?, întrebă Hin. Dol era un student care lucra cu jumătate de normă la barul deschis. El era adesea responsabil de zona în care stătea Hin. Așa că vorbiseră de câteva ori. Hin aprecia onestitatea și dedicarea băiatului și, cu asigurarea lui Phu că era harnic și de încredere, a decis să-l promoveze în zona VIP, unde salariul era mult mai bun.

- Minunat. Du-te, continuă-ți treaba, a spus Hin, iar Phu s-a îndepărtat.

Hin a mai rămas o vreme, observând. Din obișnuință, privirea lui a măturat încăperea... până când a simțit că cineva îl privește. A căutat sursa acelei atenții și a găsit un tânăr remarcabil, plin de încredere. Din energia lui, nu era niciun dubiu: era gay. Băiatul l-a privit... dar și-a îndreptat repede privirea în altă parte.

Hin ridică ușor sprânceana, intrigat. Nu știa de ce atrăsese atenția tânărului, dar se gândi că probabil avea un chip frumos și o privire obraznică. Apoi, verificând ora, se ridică: era timpul să se întâlnească cu vărul său. Chema chelnerul să plătească nota și plecă.

Se îndreptă spre parcare și intră discret pe ușa laterală care făcea legătura cu clubul VIP. Se opri la birou, se ocupă de câteva lucruri, iar când Alan sosise, se duse imediat să-l întâlnească.

Din partea lui Mil, el și prietenii lui — Pam și Far — au continuat să bea ca de obicei până la închiderea barului. De data aceasta era rândul lui Mil să conducă. A decis să meargă singur să ia mașina, în timp ce Pam și Far s-au dus la toaletă. Nu voia să piardă timpul, așa că s-a dus să-i ia de la ușă.

- Hei. Când Mil a ajuns la mașină, dar înainte să apuce să urce, a auzit vocea cuiva. Când s-a întors să se uite, fața i s-a părut vag familiară.

- Ce? Fața aia... nu-ți amintești de mine, nu-i așa?, a spus băiatul.

- Și tu cine ești? a întrebat Mil, făcându-l pe celălalt să devină puțin serios.

- Acum câteva zile, te-am invitat să mâncăm ceva după ce terminăm aici, dar ai refuzat, și-a amintit bărbatul, cu un ton resentimentar.

- Și? răspunse Mil. Acum își amintea de el. 

- Aș vrea să-ți cer datele de contact, se poate? încercă băiatul, prefăcându-se că era o conversație inocentă.

- Îmi pare rău, nu sunt disponibil, refuză Mil încă o dată, iritându-l și mai mult pe tânăr. În loc să respecte decizia lui Mil, ceea ce lui Mil nu-i plăcea era să dea cuiva false speranțe. De aceea refuză.

- De ce te faci greu de cucerit, huh? spuse celălalt cu o voce mai agresivă, părând să-și piardă controlul asupra emoțiilor. Mil se încruntă imediat.

- Tu ești cel care nu înțelege aici. Dacă nu mai e nimic, scuză-mă, spuse el, deschizând ușa mașinii. Dar înainte să apuce să intre, brațul lui a fost tras cu putere. Mil a încercat să se elibereze, dar mâna bărbatului l-a strâns violent, provocându-i durere. Agresorul a încercat să-l tragă în altă direcție, dar Mil a reacționat: i-a dat un șut bine țintit între picioare.

- AAAAH!, a țipat bărbatul, căzând imediat la pământ.

Mil a profitat de ocazie, s-a urcat în mașină și a plecat să-și ia prietenii.

- URCAȚI ACUM!, a strigat el prin geam. Tonul urgent i-a făcut pe Pam și Far să alerge și să sară în mașină. Mil a accelerat și a plecat.

Dar ceea ce nu știa... era că întreaga scenă fusese văzută de Hin. Acesta fuma, făcându-și rondul în timp ce își aștepta vărul. Inițial, s-a gândit să intervină pentru a-l ajuta pe Mil, dar când a văzut că băiatul se descurcase singur, s-a limitat să privească. Hin s-a apropiat de bărbatul care încă zăcea pe jos, deoarece îl cunoștea bine.

- Thim. Vocea fermă a lui Hin răsună. Atacatorul ridică capul. Era pe punctul de a se plânge, dar când văzu cine îl strigase, păli.

- P... P'Hin. Thim strigă, cu vocea tremurând ușor.

- Ce aveai de gând să-i faci clientului meu? a răspuns Hin rece. Thim era fratele mai mic al unui prieten de-al său.

- Nu am făcut nimic, Phi, jur! Nenorocitul ăla m-a atacat primul. Thim s-a grăbit să se justifice, crezând că, fiind fratele unui prieten al lui Hin, va avea ceva sprijin.

- Dacă nu l-ai fi hărțuit, crezi că te-ar fi atacat? O să trec cu vederea astăzi, pentru că ești deja rănit și zăcești la pământ. Dar nu vreau să mai aud că ai făcut asta unuia dintre clienții mei, ai înțeles?, spuse Hin, trăgând calm un fum din țigară, dar cu vocea plină de amenințare.

- Da... Da, răspunse Thim, speriat. Îi era foarte frică de Hin, dar în sinea lui deja plănuia să-i spună totul surorii sale — care, întâmplător, era și prietena lui.

După incident, Mil le-a povestit totul prietenilor săi. Pam și Far erau furioși pe băiatul care îl hărțuise și i-au cerut scuze lui Mil pentru că l-au lăsat să meargă singur să ia mașina. Au discutat și despre securitatea din bar. Mil, însă, nu a luat problema prea în serios — știa că există agenți de pază, dar în acel moment aceștia erau ocupați în altă parte a parcului. În plus, nu se temea să se întâlnească din nou cu băiatul în bar. Dar prietenii lui i-au cerut să nu mai meargă la bar timp de o săptămână. Mil a fost de acord să respecte dorința prietenilor săi.

După o săptămână, s-au întors la barul lor obișnuit. Au comandat băuturi și s-au distrat ca de obicei.

În timp ce bea, Mil nu știa de ce, dar s-a uitat la masa din colț unde, cu câteva zile în urmă, îl văzuse pe bărbatul în alb stând.

A glumit cu el însuși: - Dacă ar fi fost o fantomă în alb, ar fi fost înfricoșător.

Și a înghețat pe loc. Același bărbat era acolo, arătând exact la fel: cămașă albă, părul căzându-i pe frunte, ochelari. Stătea singur. Mil a simțit o dorință bruscă de a merge să vorbească cu el. A decis: va încerca. Dar dacă atitudinea celuilalt bărbat nu era bună, se va retrage imediat.

- Băieți, mă întorc imediat. Am găsit o țintă și o să-mi încerc norocul, spuse Mil, zâmbind. Prietenii lui râseră, dar îl lăsară să plece — la urma urmei, nimeni nu îndrăznea să provoace probleme în barul acela. Mil își luă paharul și se îndreptă imediat spre persoana pe care o urmărea.

Hin îi observase pe Mil și prietenii lui imediat ce intraseră. Își amintea perfect de el — din privirea de săptămâna trecută și chiar din episodul din parc. A fost surprins să-l vadă pe Mil apropiindu-se cu un pahar în mână, îndreptându-se direct spre masa lui din colț.

- Bună seara, l-a salutat Mil primul.

- Bună seara, răspunse Hin politicos.

- Pot să stau aici puțin?, întrebă Mil cu precauție.

- Desigur, răspunse Hin, curios să afle ce avea de gând Mil. De fapt, Mil era genul de persoană care îi plăcea lui Hin. Dar voia să observe mai atent atitudinea lui Mil, pentru a vedea dacă avea un caracter bun. În parcare, îi plăcuse deja să vadă că Mil știa să se apere și nu era o persoană fragilă.

De îndată ce a primit permisiunea, Mil s-a așezat imediat pe scaunul din fața lui.

- Să toastăm?, a spus Mil, ridicând paharul. Hin a ridicat și el paharul și au toastat.

- Mă numesc Mil. Tu cum te numești?, a întrebat Mil. Era sigură că celălalt bărbat era mai în vârstă decât ea.

- Mă numesc Hin, a răspuns el sec.

- Încântată de cunoștință. Mil a zâmbit, iar Hin a dat doar din cap.

- Vii des la acest bar?, a început Mil conversația.

- Aproape în fiecare zi. Când mă satur de hârțogărie, vin aici să mă relaxez puțin, răspunse Hin. Uneori se sătura de hârțogăraia pe care trebuia să o facă și venea aici să bea, în timp ce observa personalul și clienții.

- Deci ești funcționar?, întrebă Mil din nou. Hin nu voia să dezvăluie adevărul, așa că doar dădu din cap.

- Viața de adult trebuie să fie obositoare, îmi imaginez, a comentat Mil fără să se gândească prea mult. Hin a zâmbit ușor.

- Nu te deranjez, nu-i așa? Doar că te-am văzut singur..., a adăugat Mil.

- Deloc, răspunse Hin. Mil se uită la Hin și zâmbi. Celălalt tip părea foarte politicos, ca un tocilar.

- Mi s-a părut că ești drăguț, așa că am venit să te cunosc, glumi Mil, pe un ton tachinător. Hin îngheță pentru o clipă... și râse în sinea lui când auzi că băiatul îi spunea - Narak.

- Mulțumesc, răspunse Hin.

- Phi nu are niciun prieten cu care să iasă? Îi voi ține companie. Dacă Phi vrea pe cineva cu care să vorbească și să bea, poate conta pe mine, spuse Mil. Recunoscu în sinea sa că era interesat de Hin într-o anumită măsură și că îi va observa caracterul puțin mai mult.

- Am prieteni. Dar rareori avem timp să ne întâlnim. Toți muncesc prea mult, spuse Hin, pentru că prietenii lui erau toți proprietari de companii mari, unii locuiau în străinătate, nu aveau prea mult timp să se întâlnească, dar păstrau legătura constant.

- Viața de adult este într-adevăr înfricoșătoare, nu-i așa?, a suspinat Mil. Deși muzica din bar era tare, ei puteau vorbi ușor acolo, deoarece masa lui Hin era departe de difuzoare.

- Încă studiezi, nu-i așa?, a întrebat Hin. Mil a dat din cap afirmativ.

- Da, sunt la universitate... în anul al doilea, răspunse el. Hin înregistră informația.

- Nu te plictisești stând aici cu mine? Nu sunt prea vorbăreț, spuse Hin.

- Și te plictisești de oamenii care vorbesc prea mult?, răspunse Mil.

- Nu, răspunse Hin, făcându-l pe Mil să zâmbească imediat.

Atunci e perfect. Tu vorbești puțin, eu vorbesc mult. Ne completăm reciproc foarte bine. Așa nu ne certăm cine vorbește mai mult, eheh, spuse Mil, amuzat.

Nu știa de ce, dar se simțea confortabil cu Hin, până la punctul în care s-a ridicat și a venit să vorbească cu el, lucru pe care îl făcea rar. Lui Mil îi plăcea să se apropie de oamenii care îi plăceau, mai degrabă decât să aștepte ca ei să se apropie de el. Cu Hin, Mil simțea că celălalt era abordabil și părea matur și politicos, exact cum îi plăcea lui. De aceea venise să-l întâlnească. Dacă Hin nu voia să vorbească cu el, se retrăgea. Hin, auzind cuvintele lui Mil, zâmbi ușor, fără ca Mil să-l vadă.

- Ai venit cu prietenii, Mil?, întrebă Hin. Se prefăcu că nu știe unde stătea Mil inițial.

- Da, sunt acolo, spuse Mil, arătând discret.

- Bine. E periculos să vii singur, a spus Hin, amintindu-și când Mil fusese hărțuit de Thim.

- Dar și tu ești singur, a replicat Mil. Hin a zâmbit cu bunătate — doar cei care îl cunoșteau cu adevărat știau cât de - inocentă era acea expresie amabilă.

- Nu e același lucru. Mil e mic... dacă apare cineva rău, vei putea să te aperi?, îl tachină Hin.

- Da, am ceva tehnici, răspunse Mil zâmbind.

- Apropo, îți dai seama că sunt gay, nu? a întrebat Mil fără menajamente. Dacă Hin avea prejudecăți, mai bine pleca acum.

- Da, îmi dau seama, a răspuns Hin, neașteptându-se la o astfel de franchețe.

- Și asta te deranjează? a insistat Mil.

- Nu, e perfect normal, răspunse Hin, făcându-l pe Mil să zâmbească. Nu știa dacă Hin avea aceeași orientare ca el, dar atâta timp cât Hin nu avea o aversiune față de asta, era suficient.

Conversația continuă, Mil vorbind animat, Hin răspunzând calm, dar mereu atent. Până când Pam îi trimise un mesaj chemându-l înapoi la masă.

- Vei fi și mâine aici?, întrebă Mil, cu o umbră de așteptare.

- Probabil. De ce?, întrebă Hin.

- Atunci voi veni și eu. Vreau să vorbesc din nou cu P'Hin, spuse Mil zâmbind. Flirta și puțin, pentru că celălalt nu părea jenat sau deranjat de el. Hin chicoti ușor.

- Bine, răspunse el.

Mil voia să-i ceară lui Hin datele de contact, dar se gândi că ar trebui să se mai întâlnească de două sau trei ori înainte să-i ceară asta. După ce Hin îi răspunse, Mil se scuză și se ridică să se alăture prietenilor săi.

Hin continua să-l urmărească pe Mil din când în când, fără ca acesta să știe că este observat.

- Ei, ei... tu te-ai dus prima la el. Asta înseamnă că ți-a plăcut foarte mult, nu?, îl tachină Pam.

- Da. Părea politicos, prietenos... și are deja un loc de muncă, răspunse Mil zâmbind.

- Nu i-am putut vedea foarte bine fața. E chipeș?, a întrebat Far.

- Da, dar părul îi acoperă fruntea, așa că e greu de spus, a comentat Mil.

- Dar ochelarii sunt un bonus pentru tine, a spus Far, cunoscând gusturile prietenului său. Mil a zâmbit, pentru că era exact cum spusese prietenul său.

- Dar încep să-l cunosc. S-ar putea să nu aibă un caracter bun. În plus, încă nu știu care este orientarea lui, spuse Mil.

- E mai bine așa... ne întâlnim într-un loc ca acesta, trebuie să fim pregătiți să avem de-a face cu astfel de oameni, spuse Pam. Ea nu generaliza, spunând că oamenii care frecventau barurile și cluburile noaptea aveau un caracter rău, dar majoritatea, când erau beți, aveau tendința să-și dezvăluie latura întunecată.

Mil a stat să bea și să discute cu prietenii ei încă puțin, aruncând periodic priviri către Hin.

Când a venit momentul să plece, Mil a decis că vrea să-și ia rămas bun de la Hin... dar când s-a uitat la masă, a văzut că era goală.

- Ce? A plecat deja? Nici măcar nu a venit să-și ia rămas bun, a murmurat Mil pentru sine.

Apoi a zâmbit ușor, înțelegea, la urma urmei, se cunoscuseră abia în acea zi. Nu era de mirare că Hin plecase fără să-și ia rămas bun.

Așa că Mil a plecat cu prietenii lui, dar a anunțat imediat: se va întoarce la bar a doua zi.