Capitolul 1

[ Kan și Beam, din perspectiva lui Yoenim ]

Diiiiiiiiing.....

Clopoțelul a sunat, marcând sfârșitul ultimei ore la faimoasa școală secundară din provincie.

Zgomotul care a răsunat i-a făcut pe elevi să se bucure că se întorc acasă.

Micul elev se întoarse imediat spre prietenul său înalt, care stătea în partea din spate,

după ce profesorul ieșise din clasă.

- Graf, mă poți duce azi? N-am adus mașina.

Spuse Beam, un băiețel care îi cerea asta celui mai bun prieten al lui.

- Mergi la salonul lui P’Day?  Întrebă Graf înapoi, iar Beam încuviință. 

- Bine, dar mai întâi trecem pe la magazinul tatălui meu.  Zise Graf.

- Mhm, bine. Mulțumesc. Spuse Beam cu un zâmbet, înainte să-și pună lucrurile în rucsac

și să iasă din clasă împreună cu Graf și restul prietenilor lor.

Au mers până la parcarea elevilor. Graf și-a împins motocicleta înainte să pornească motorul.

Beam s-a urcat imediat în spate.

- De ce nu porți cască?  întrebă Beam.

- Ah, nu, nu, îmi stric stilul. N-o să ne prindă poliția.  Spuse Graf.

Și, într-adevăr, cum spusese Graf, provinciile nu sunt foarte stricte cu regulile de circulație.

După ce zise asta, au ieșit rapid din școală.

În scurt timp au ajuns în fața celui mai mare magazin de materiale de construcții din provincie.

- Oho… Hia Kan e iar aici… a venit să-mi aducă suvenirul. Beam, coboară repede.

Spuse Graf când văzu mașina fratelui său parcată în fața magazinului,

făcându-l pe Beam să încremenească.

- Ce… fratele lui Graf e și el în magazin? întrebă Beam emoționat și nervos.

- Hm… mă întreb de ce, tocmai s-a întors dintr-o expoziție din străinătate. Intră primul. 

 Zise Graf, trăgându-l de mână pe prietenul lui ca să intre împreună în magazin.

Angajații magazinului l-au salutat prietenos pe Graf și îl cunoșteau deja și pe Beam.

Inima lui Beam a început să bată mai repede când a zărit chipul cuiva

pe care îl admira în secret de mult timp.

Nici măcar Graf nu știa că Beam era îndrăgostit de fratele lui mai mare.

 -Tată, bună.  Graf și-a ridicat mâna pentru a-și saluta respectuos tatăl.

Beam a făcut și el un semn din mână în semn de salut.

- Hei, derbedeule, ai venit la timp.  îl salută tatăl lui Graf, întorcându-se apoi

spre prietenul fiului său. 

- Hei Beam, cum e tatăl tău? Am fost ocupat în ultima vreme, n-am apucat să-l vizitez. 

spuse tatăl lui Graf cu un zâmbet.

- E bine. Răspunse Beam cu un zâmbet, apoi tăcu.

Chipul i s-a înroșit când a văzut figura înaltă a persoanei pe care o admira, ieșind din birou.

- Hei… suvenirul meu?  întrebă Graf imediat când îl văzu pe fratele lui.

- E în birou, în geanta albastră. Răspunse Kan calm.

Privirea lui Kan s-a îndreptat spre puștiul în uniformă școlară,

pe care l-a observat din cap până în picioare. Beam nu părea prea în largul lui,

dar și-a ridicat mâna să îl salute respectuos pe Kan.

- Uh… bună, P’Kan. Spuse Beam cu voce tremurată.

Beam vizitase casa lui Graf de multe ori. Îl văzuse des pe Kan, dar încă se simțea tensionat.

Chiar dacă era foarte fericit.

La început, Beam a fost surprins de el însuși că a ajuns să placă în secret un bărbat.

Cu cât îi vedea mai des chipul, cu atât sentimentul creștea tot mai tare.

Beam recunoștea pentru sine că, în fața acestui tip, nu ar îndrăzni niciodată să spună ceva,

pentru că știa că Kan este un bărbat adevărat. L-a văzut doar cu femei.

NOTĂ: „Bărbat adevărat”… știm că termenul corect ar fi heterosexual.

Dar să ținem cont că este o altă cultură, iar cartea este din 2013. Multe lucruri au evoluat până astăzi,

haideți împreună să continuăm să luptăm pentru ca totul să devină mai bun.

Cât despre Graf, acesta se dusese să-și vadă suvenirurile. Beam a evitat să rămână în picioare

și a ieșit să aștepte în fața magazinului.

- Mergi la salonul lui P’Day, Nong Beam?  întrebă o angajată care tocmai intrase în magazin.

- Oh… da.   Răspunse Beam zâmbind, pentru că se cunoșteau.

- Pe unde a tot umblat zilele astea? Nu l-am mai văzut pe la salon.  întrebă din nou aceeași angajată.

- Phi Day a plecat în Anglia… nu știu când se întoarce.   

Răspunse Beam, iar angajata încuviință înainte să se îndepărteze spre clienți.

- Unde mergi?  o voce calmă îl strigă, făcându-l pe Beam să întoarcă privirea,

dar apoi se întoarse imediat la loc, pentru că nu îndrăznea să se uite direct la Kan.

- Uh... merg la D&N.  Răspunse Beam în șoaptă, inima bătându-i ca o tobă.

NOTĂ: D&N este salonul de înfrumusețare al lui Day.

- La salonul de frumusețe?  Spuse Kan pe un ton întrebător, deoarece salonul lui Day

era destul de popular.

- Huh, da... Beam lucrează part-time acolo.  Răspunse Beam, bucuros că putea vorbi cu Kan astfel.

De obicei îi era permis doar să arunce o privire și să spună un salut scurt.

- Și eu merg în direcția aia. Te duc eu.   Spuse Kan cu vocea lui calmă, obișnuită.

Beam se fâstâci puțin.

- Ah... păi... azi Beam n-a adus motocicleta. Spuse Beam cu vocea tremurată.

- Cine te-a adus?  întrebă Kan.

Beam făcu o față confuză înainte să-l vadă pe prietenul său ieșind.

- Hei, ai treaba?  întrebă Graf pe fratele lui.

- Ce s-a întâmplat?  întrebă Kan înapoi.

- Poți să-l duci pe Beam în locul meu, bine? Mama mă duce la cumpărături.  Spuse Graf.

- Hm... Graf, nu e nevoie. Pot lua un moto-taxi singur.  Spuse Beam repede,

încercând să-și liniștească prietenul.

- E în regulă, ți-am zis că te duc eu . Dar nu pot, așa că lasă-l pe Hia Kan să te ducă în locul meu.

Îl poți duce pe Beam?  întrebă Graf din nou pe fratele său.

- Da, Ies chiar acum.  Răspunse Kan.

Dar Beam încă era derutat, jenat să refuze

- Poate prietenul tău nu vrea să meargă cu mine. Spuse Kan din nou.

- Nu... nu... Beam crede că P’Kan este foarte amabil.  Spuse tânărul repede.

- Nu-ți fie teamă. Du-te cu Hia, ca să nu-mi mai fac griji. 

Spuse Graf, mângâindu-i ușor părul lui Beam,

în timp ce Kan încă privea.

- Uh... mhm... bine. Dacă Beam nu îl deranjează pe P’Kan.

  Spuse Beam întorcându-se spre el respectuos.

- Sa mergem.  Spuse Kan calm, înainte de a porni spre mașina lui.

Beam se întoarse să-l privească pe Graf.

- Du-te, nu e fioros.  Spuse Graf prietenului său.

Beam încuviință, înainte să meargă să deschidă ușa și să se așeze pe scaunul din față.

De cum închise ușa, Kan ieși și el din magazin.

Beam stătea încordat, uitându-se pe geam. Simțea palmele reci, nu mai fusese niciodată singur cu Kan

până acum.

- Ce e cu Graf?  întrebă o voce profundă, făcându-l pe Beam să-și ridice ușor sprâncenele,

apoi să se întoarcă derutat spre Kan.

- Ce vrea să spună P’Kan?  Beam chiar nu înțelegea întrebarea lui Kan.

- Ești iubitul lui Graf?  întrebă Kan din nou, iar fața lui Beam se miră imediat.

- Oh, nu... nu... Beam și Graf sunt doar prieteni.  Se grăbi să se apere Beam, cu pulsul accelerat.

 Kan zâmbi vag.

- Serios? De fiecare dată când vă văd acasă, sunteți mereu în cameră.

Spuse Kan pe un ton aspru, făcându-l pe Beam să tremure.

- Facem teme și proiecte împreună... uneori vin și alți prieteni.

  Răspunse Beam, neîndrăznind să spună că nu ieșea din camera lui Graf doar ca să nu dea peste Kan

și să se simtă jenat, ca acum.

Kan rămase tăcut, fără să mai spună nimic. Beam nu înțelegea de ce întrebase asta.

Nu mult după aceea, Kan opri în fața D&N.

- Cum te întorci diseară? întrebă Kan înainte ca Beam să coboare.

- Mă întorc cu P’Belle, managera salonului.  răspunse Beam, ridicând mâna în semn de mulțumire

înainte de a coborî.

Tânărul alergă imediat spre salon.

Kan rămase tăcut, privindu-l câteva clipe, apoi plecă.

🐱🐱🐱

Trecuse o lună de când Kan îl dusese. Beam îl întâlnea rar pe Kan în mod direct.

Când mergea la casa lui Graf, îl surprindea doar un moment, iar Kan nu vorbea prea mult.

Beam putea doar să-l spioneze în secret, ca de obicei.

Într-o zi, familia lui Beam a anunțat o seară specială. Sora lui mai mare, care era la facultate

într-o altă provincie, urma să vină la cină cu ceva important de spus. Așa că Beam a părăsit salonul

și a fugit spre casă.

- Am ajuns!  Spuse Beam intrând în bucătărie, unde mama și sora lui găteau.

- Du-te și fă un duș maxim în zece minute. Mâncarea e aproape gata. 

Bee se întoarse spre fratele ei mai mic, zâmbind.

Beam era foarte mândru de sora lui. Bee era adorabilă, bună la școală și la gătit.

Îl iubea și avea mare grijă de Beam.

Beam se apropie și o îmbrățișă din spate.

- De fiecare dată când te întorci, nu dai un telefon lui Beam. 

Spuse Beam cu voce răgușită, pentru că sora lui locuia acum într-un cămin aproape de universitate.

De fapt, ea venea acasă aproape în fiecare săptămână, când nu avea examene sau proiecte.

Și, în afară de asta, îl suna săptămânal.

- De ce să sun? Știi că vin în fiecare săptămână, ca de obicei.  Spuse Bee zâmbind.

- Atunci ce se întâmplă de fapt, de m-ai făcut să plec de la salon și să vin direct acasă?

Și pe deasupra gătiți atâtea feluri.  întrebă Beam curios.

- Apropo de job, hei... Când o să renunți la munca aia? De ce vrei să muncești?

Ai o mama și o sora care îți dau tot ce vrei.  Spuse Bee gânditoare.

De fapt, familia lui Beam stătea bine financiar, dar nu erau foarte bogați.

Tatăl lui Beam era inginer-șef electrician în provincie. Mama lui lucra tot în domeniul electric.

Însă Beam voia să muncească pe cont propriu. Nu voia să-și deranjeze părinții sau sora când avea nevoie de ceva.

La început, familia nu fusese de acord, dar n-au putut rezista insistenței lui Beam.

Îl cunoșteau bine pe Day, așa că erau destul de liniștiți cu jobul lui Beam,

deși îi spuneau frecvent să renunțe.

- Oh... soră Bee, nu mai deschide subiectul ăsta. Beam mai bine merge să facă duș.

Beam evită discuția și se retrase rapid în camera lui.

Bee doar clătină din cap la adresa fratelui ei adorat.

- Bee, ce crezi că o să zică când află despre tine?  întrebă mama, știind cât de mult o iubea Beam

pe Bee și cât de apropiați erau.

- Beam a crescut, mamă. Are deja simțul responsabilității.

Cred că va înțelege. 

Spuse Bee zâmbind, înainte să o ajute din nou la gătit.

Cât despre Beam, ajuns în cameră, aprinse imediat computerul.

Ecranul se lumină, făcându-l să zâmbească.

- M-am întors, P’Kan. Spuse Beam zâmbind spre fotografia cu Kan pe care o salvase pe ecran.

Fotografia pe care Beam o salvase pe ascuns din laptopul lui Kan,

când Graf i-l împrumutase pentru un proiect de grup. Beam o salvase și o păstrase fără să știe nimeni.

Dar fu rănit în secret când văzuse o poză cu Kan alături de o femeie.

Totuși, Beam alesese doar poza cu Kan. Câteva fotografii erau ascunse și într-un sertar al biroului încuiat, ca să nu le găsească nimeni.

În acel sertar se aflau aproape toate secretele lui Beam. Atât fotografiile lui Kan, cât și jurnalul scris

pentru Kan. Beam nu credea că poate îndrăgi un bărbat atât de mult.

Deschise sertarul și privi fotografia lui Kan zâmbind.

Toc, toc.

- Beam, grăbește-te și fă un duș. Mama și tata te așteaptă!  Strigă Bee din fața camerei

- Imediat . Răspunse Beam rapid, înainte să se ridice și să ia un prosop ca să meargă la baie.

Beam făcu un duș și se schimbă de haine. Chiar când era pe punctul de a termina,

auzi sunetul unei mașini care se oprea în fața casei, însă Beam nu dădu importanță.

Cum casa lui Beam se află într-un ansamblu de locuințe din sat, putea fi o mașină obișnuită

care venise la casa de alături.

După ce termină, Beam coborî imediat scările, temându-se ca nu cumva părinții lui să-l aștepte deja

și să se întrebe ce are sora lui de spus. Când ajunse la masa de cină, rămase surprins, sora lui nu era acolo.

- Tată… Phi Bee?  întrebă Beam despre sora lui.

- S-a dus să primească musafirul în fața casei. În curând va veni un oaspete să mănânce cu noi. 

Spuse tatăl lui Beam zâmbind.

Beam păru surprins, dar nu spuse nimic, căci o ajuta pe mama lui să pună masa.

- Intră primul.  Spuse Bee oaspetelui, dar Beam nu se întoarse, fiindcă punea curry-ul de portocale

într-un bol.

- Bună, mătușă. O voce se auzi din spate, făcându-l pe Beam să se jeneze și să se întoarcă.

Poc!

Capacul oalei din mâna lui Beam căzu pe podea. Ochii tuturor se întoarseră spre Beam.

Dar ochii lui Beam erau șocați privind chipul tânărului înalt.

- Beam, chiar ești neglijent.  Spuse mama, fără să considere incidentul ceva serios.

- Îmi pare rău.  Beam îl ridică repede și îl spălă imediat, inima bătându-i tare.

- Beam, ai salutat oaspetele?  îl strigă tatăl lui.

Beam întoarse rapid mâna spre Kan și ridică mâna pentru a face wai-ul tradițional.

- Bună.  Spuse Beam încet.

- Bună.  Zâmbi Kan, făcând inima lui Beam să bată și mai tare. În timp ce se întreba de ce Kan

venise la casa lui.

- Phi Kan, ia loc.  Spuse Bee zâmbind tânărului.

Când masa fu pusă, toți se așezară. Tatăl lui Beam stătea la capul mesei. În stânga, mama și Beam.

În dreapta, Bee și Kan.

Kan adusese un coș cu daruri pentru tatăl lui Beam și schimbă câteva vorbe.

Beam nu îndrăznea să se uite prea mult în ochii lui Kan, însă îl privea pe ascuns.

Când Kan întorcea privirea către el, Beam o evita mereu.

- Bee, spune-ne, că stăm aici și suntem confuzi.  spuse mama lui Beam,

făcându-l pe Beam să se uite la sora lui.

- Ce se întâmplă, P’Bee? întrebă Beam sora, fără să îndrăznească să se uite la Kan.

Simți cum îi ia foc fața când privirea lui Kan se aținti asupra lui.

- Beam, am ceva să-ți spun.  Spuse Bee zâmbind. 

Beam făcu o față nedumerită.

- Ce?  întrebă din nou Beam.

Simți o vibrație ciudată la inimă, când își văzu sora întorcându-se zâmbitoare spre Kan.

- Eu și P’Kan suntem împreună. Azi, P’Kan a cerut să mănânce la noi, de aceea a venit.   

Spuse Bee zâmbind.

🔸️Împreună...

🔸️Împreună…

🔸️P’Kan este împreună cu P’Bee…

Beam nu știa cât timp rămase în tăcere după ce auzi ce spusese sora lui.

Toți începură conștient să mănânce și să vorbească. Beam luă o lingură și își puse orez,

simțindu-se neputincios.

Era ca și cum inima i-ar fi fost strivită, până abia mai putea respira.

Voia să se ridice, dar îi era teamă că toți s-ar întreba ce are.

- Beam.  O voce îl strigă.

- Beam?

- Beam!  Vocea îl striga din nou.

Beam ridică privirea, dar o întoarse imediat când văzu ochii lui Kan privind fix către el.

Beam simți ca și cum Kan ar zâmbi ironic pe sub mustață.

- Ce sa întâmplat, frate?  întrebă Bee. 

- Te-am strigat de atâtea ori.  Spuse Bee.

- Ah, nimic. Mă gândeam puțin la raportul pentru grup.  Se eschivă Beam.

- Mănâncă, nu te mai gândi la altceva. Fața ta e așa palidă, nici n-ai mâncat prea mult orez? 

întrebă din nou Bee, îngrijorată pentru fratele ei mai mic.

- Uh… Beam e puțin amețit. O să urc, iau un medicament și mă culc.

Spuse Beam, ridicându-se în grabă.

Ochii lui Beam ardeau acum ca și cum ar fi vrut să plângă

. Dar se abținu, de teamă ca părinții și sora lui să nu bănuiască ceva.

- Ce s-a întâmplat?  întrebă Bee, confuză, înainte să se întoarcă spre Kan ca să-și ceară scuze.

Beam intră în cameră, încuiă ușa și se aruncă pe patul larg.

🔸️Aaaahhhh…

Beam își afundă fața în pernă și scoase un strigăt slab.

Ceea ce tocmai aflase îi provocase o durere și un fior ascuțit în inimă.

Nu s-ar fi așteptat niciodată ca sora lui să fie împreună cu Kan.

Beam nu știa nici când venise Kan să o curteze pe sora lui.

Beam plânse o vreme. Auzise sunetul ușii de jos deschizându-se.

Se ridică în grabă și trase puțin cortina, deoarece fereastra camerei lui Beam

dădea spre partea din față a casei.

Văzu sora lui mergând împreună cu Kan către mașină. Ce își spuneau,

Beam nu putea ști. Știa doar că amândoi zâmbeau și râdeau împreună.

Mâna puternică a lui Kan îi mângâie ușor capul lui Bee, făcându-l pe Beam să simtă

cum i se frânge inima la vederea acelei imagini. Bee îi făcu cu mâna, înainte ca Kan

să meargă spre portiera din dreptul șoferului.

Beam încremeni când văzu ochii lui Kan privind spre fereastra lui, cu un zâmbet pe buze.

Beam se retrase repede, știind că sigur Kan îl văzuse. După ce auzi mașina lui Kan plecând,

Beam stătea pe pat plângând în hohote, înăbușit, ca de obicei.

Cioc,Cioc...🚪

- Beam, deschide-mi ușa.

O voce îl chemă, făcându-l pe Beam să fugă la baie și să-și spele fața.

- Un minut.  Spuse Beam, înainte să alerge să deschidă ușa camerei pentru sora lui.

- Serios acum, de ce ai ochii atât de umflați?  întrebă Bee șocată.

Beam strânse buzele pentru o clipă, înainte să-și îmbrățișeze imediat sora.

- Beam are durere de cap. Spuse Beam, cu voce tremurată. Nu îndrăznea să spună adevărul.

- Atunci, ai luat deja medicamentul? Hai să stăm întâi pe pat. Ce ai făcut de ai o durere de cap așa?

Te simți bolnav sau îți vine să vomiți?  întrebă Bee îngrijorată.

Beam o îmbrățișă pe după talie pe sora lui drăgălașă. Beam clătină încet din cap.

- Cred că azi vremea a fost prea caldă… Când Beam a pornit aerul condiționat,

corpul lui nu s-a putut adapta la timp. Spuse Beam cu voce înfundată.

- Corpul tău e atât de firav. Nu știu dacă faci vreun pic de mișcare sau nu,

dar mai bine ia medicamentul și apoi te odihnești. Să îți provoci durerea de cap până să plângi așa…

Dacă starea ta nu se îmbunătățește, sună-mă, da?  Spuse Bee fratelui ei mai mic.

Beam încuviință, iar Bee se ridică, îi dădu o pastilă fratelui său ca să o ia și îl lăsă să se întindă în pat,

învelindu-l cu o pătură.

- Stai întins , încui eu camera pentru tine. Dormi. Mâine, dacă nu îți e mai bine, te duc la doctor. 

Spuse Bee cu un zâmbet, stingând lumina camerei și încuiind ușa când ieși.

De îndată ce Bee ieși, Beam începu să plângă din nou. Gândindu-se că trebuie să renunțe la Kan,

pentru că nu vrea să se simtă vinovat față de scumpa lui soră Bee...

🐱🐱🐱

- Cum te simți, Beam?  îl întâmpină tatăl lui Beam când îl văzu ieșind din cameră. Ieri seară,

Bee le spusese părinților că Beam avusese o durere de cap.

- Sunt mai bine.  Răspunse Beam încet.

- Hai să mâncăm, Beam. Mergi azi la salonul lui P’Day?  întrebă Bee.

- Mă duc după-amiază, pentru că dimineață am stabilit să mă întâlnesc cu prietenii

ca să aranjăm o masă la școală.  îi spuse Beam surorii, pentru că azi era sâmbătă.

- Ah... Da, P’Kan a spus că va veni să mă, si o te ducem si pe tine. 

Spuse Bee, făcându-l pe Beam, care era pe punctul de a începe să mănânce terciul de orez,

să se oprească pentru o clipă.

- Mai bine merg singur. Spuse Beam grăbit.

- E în regulă, P’Kan a spus că îl ia și pe Graf. Are multe lucruri de dus, așa că Graf

a cerut să vină să-l ia și pe Beam. Spuse Bee, zâmbind.

- Și tu unde mergi? 

- Am o întâlnire, așa că P’Kan s-a oferit să mă ducă.  Spuse Bee, făcându-l pe Beam

ă simtă cum din nou îi cade inima.

Încearcă să nu se gândească la Kan, dar nu reușește. Beam stă și mănâncă terciul o vreme.

Se auzi sunetul unei mașini oprind dincolo de poartă.

- P’Kan a venit, haide repede.  Spuse Bee, înainte să se întoarcă să-și ia rămas-bun de la părinți.

Beam își luă rucsacul cu mâinile tremurânde. Nu vrea să vadă imaginea surorii lui împreună cu Kan,

dar e inevitabil.

- Beam, haide repede.  Vocea lui Graf îl strigă din mașină, când coborî geamul ca să-l cheme pe Beam.

Beam îi zâmbi ușor lui Graf. Când Graf deschise ușa din interior, îl lăsă să se așeze.

Bee se așeză în față, lângă Kan…

- Bună, soră Bee.  O salută Graf.

-Bună. Răspunse Bee.

- Bună, frate Kan.  îl salută Beam pe tânărul înalt, cu voce joasă.

- Buna.  Răspunse Kan, privind spre Beam prin oglinda retrovizoare. Apoi porniră la drum.

Bee și Kan vorbeau în șoaptă.

Beam doar își privea sora și viitorul cumnat cu o expresie tristă.

- Ce e, Beam? De ce ai ochii atât de umflați?

Bi…

Sunetul claxonului se auzi brusc, făcându-i pe Beam și Graf să se zguduie surprinși.

- Ce s-a întâmplat, frate?  întrebă imediat Graf, când Kan apăsă claxonul.

- A ieșit o mașină din gang.  Răspunse Kan.

Bee făcu o față confuză, dar nu spuse nimic.

Beam era și el nedumerit, dar când văzu ochii lui Kan privind prin oglinda retrovizoare,

i se făcu frică în clipa în care Kan îl privi brusc cu o expresie aspră,

ca și cum ar fi fost supărat pe cineva.

- Ah… Beam tot nu a spus ce are, hmm? Spuse Bee.

Graf se întoarse să-l întrebe pe Beam.

- Graf, aseară Beam avea dureri de cap și a plâns toată noaptea. Noroc că și-a revenit.

Altfel, cu siguranță l-aș fi dus la doctor.  Spuse Bee.

- Serios? Ai febră?  Zise Graf, punând mâna pe fruntea lui Beam. 

- Nu are febră.  Adăugă Graf, trecând palma peste obrazul lui Beam

- Graf, dă-mi sticla de apă.  Spuse Kan calm,

făcându-l pe Graf să-și retragă mâna de pe obrazul lui Beam

și să ia apa din compartimentul din spate

pentru Kan.   

- Deschide-o pentru mine. Nu vezi că fratele tău conduce? 

Spuse Kan din nou, iar Graf făcu ce i se ceru.

După ce bău apă, Kan conduse și opri în fața școlii.

Beam coborî pentru a-l ajuta pe Graf să ia lucrurile din spatele mașinii.

- Mulțumesc, Hia.  îi spuse Graf fratelui lui.

- La ce oră termini?  întrebă Kan.

- Încă nu știu. De ce?  întrebă Graf.

- Când termini, spune-mi. Te iau eu înapoi.  Spuse Kan.

- Ah, bine… azi Hia Kan e neobișnuit de drăguț. Mă îndoiesc că o să-și arate adevărata față

în fața lui Bee.  îl tachină Graf pe fratele mai mare, fără să știe că își rănește cel mai bun prieten.

- Graf, eu intru primul.  Spuse Beam, înainte să-i zâmbească ușor surorii și să intre repede în școală.

- Beam, te rog… așteaptă!  îl strigă Graf înainte să alerge după el.

Kan se rezemă de scaun și își urmărea fratele mai mic mergând alături de băiatul acela, cu privirea fixă.