CAPITOLUL 1

 Dimineața târzie a unei noi zile... 🌤️

Mac își deschise ochii cu o ușoară durere în corp, rezultatul nopții precedente, când iubitul lui îl pedepsise intens în pat până în zori. 😏

De aceea se trezise mai târziu decât de obicei în dimineața aceea.

De fapt, Mac se trezise deja mai devreme, când Nan îi spusese că pleacă la cortul lor și că el poate să se odihnească și să vină mai târziu, când dorește. Mac fusese de acord și se culcase la loc, trezindu-se abia acum.

- E deja atât de târziu? 😮, mormăi Mac, uitându-se la ora de pe telefonul mobil. Se întinse ușor și se dădu jos din pat pentru a face un duș și a se schimba de haine.

- P’Mac!  strigă Tarn, când îl văzu pe Mac coborând de la etajul al doilea al casei.

- Ce este? răspunse Mac.

- Vrei să mănânci acum? Mai devreme, P’Nan a coborât și a pregătit mâncarea. A spus că, dacă P’Mac vrea să mănânce, poate să o încălzească. Pot să ți-o încălzesc eu, spuse Tarn, care se ocupa în prezent de casă.

- Hmm, da, o să mănânc. Mi-e foarte foame, răspunse Mac, iar Tarn alergă să încălzească mâncarea.
Mac îl urmă în bucătărie, deoarece urma să mănânce acolo.

- Deci, ce a pregătit Nan?  întrebă Mac, întinzându-și gâtul pentru a vedea mâncarea.
Zâmbi când văzu bucăți generoase de porc cu sos dulce-acrișor și o supă limpede cu ouă. 🍲

- Nan chiar vrea să mă îngrașe, mormăi Mac, dar cu un zâmbet pe buze, văzând mâncărurile lui preferate.

Luă orezul în timp ce aștepta ca Tarn să termine de încălzit garniturile. De îndată ce totul fu gata, începu să mănânce imediat.

- P’Mac, te duci mai târziu la cortul mașinii?  întrebă Tarn.

- Da, voi merge. Imediat ce termin de mâncat, voi pleca. De ce?  întrebă Mac în schimb.

- Nu, nimic. M-am gândit că nu ieși, așa că voiam să te sun să aranjăm grădina de lângă iazul cu pești, răspunse Tarn.

Mac și Nan cumpăraseră câteva plante și alte lucruri pentru a renova grădina din jurul iazului cu pești. 🌿 Dar toate lucrurile erau îngrămădite lângă casă de două sau trei zile, pentru că cei doi erau prea ocupați și nu avuseseră timp să le aranjeze.

- Ce zici de mâine? Mâine am zi liberă, sugeră Mac.

Tarn fu de acord, lăsând totul în seama lui Mac.

- Atunci voi pregăti echipamentul mâine, bine? spuse Tarn.

Mac dădu din cap și continuă să mănânce.

După ce a terminat, și-a luat geanta și s-a dus la cortul cu mașini. 🚗

- Bună dimineața, Khun Mac!  l-a salutat unul dintre vânzătorii de la magazinul de mașini second-hand, când l-a văzut pe Mac parcând și coborând din mașină.


Mac i-a zâmbit înapoi.

- Bună dimineața. Nan este la birou?  a întrebat el.

- Ah, e acolo, în secțiunea de camionete. A venit un client să se uite la mașini. Doriți să aruncați o privire, Khun Mac?  răspunse angajatul.

Magazinul lui Nan vindea și camionete cu tracțiune integrală, pe care mulți clienți le cumpărau pentru a le transforma în food truck-uri, rulote sau pentru transportul de mărfuri. Aceste vehicule se aflau într-o zonă separată de mașinile obișnuite.

- S-a întâmplat ceva?  întrebă Mac, suspicios în legătură cu sugestia angajatului.
Angajatul râse doar, oarecum stânjenit.

- Cred că ar fi bine să te duci să arunci o privire. Cine știe, poate poți încheia afacerea chiar acum? 😉  răspunse el.

Mac ridică o sprânceană, schimbându-și părerea despre a o aștepta pe Nan în birou, și se îndreptă direct spre secțiunea de furgonete.

- Nu-mi poți face o reducere, Khun Nan?  auzi vocea șireată a unei femei, în timp ce ea îl ținea de brațul puternic al lui Nan.

Angajatul care era cu Nan zâmbi când îl văzu pe Mac apropiindu-se.

Mac înțelese imediat de ce fusese chemat din cauza acelei cliente. 🙄

- Este cel mai mic preț posibil, răspunse Nan, îndepărtându-se de fata care încerca să-l apuce de braț.

- Nici măcar o reducere de zece sau douăzeci de mii? Dacă ai face reducerea asta, poate Lily ar putea...  începu femeia, sugerând o ofertă insinuantă.

- Din păcate, nu putem acorda o reducere mai mare, o întrerupse Mac cu fermitate.
Nan se întoarse când îi auzi vocea și zâmbi când îl văzu. ❤️

- Mă bucur că ești aici. Adevăratul proprietar al magazinului este aici acum. Poți negocia cu iubitul meu, spuse Nan.

Mac se apropie și se opri lângă el, privind cele două femei cu un zâmbet profesional.

- Iubit?  întrebă femeia, surprinsă. Auzise că Nan era într-o relație, dar credea că era cu o femeie. 😳

- Lasă-mă pe mine, mă ocup eu de aceste două cliente împreună cu Sun. Du-te și ocupă-te de treburile tale înăuntru, îi spuse Mac lui Nan, realizând că voia să scape din situația aceea.

- Bine. Scuză-mă, spuse Nan, întorcându-se în birou.

Mac le zâmbi politicos celor două femei și continuă conversația, reușind să încheie afacerea puțin mai târziu. Clienta făcu o rezervare pentru mașină și promise să se întoarcă a doua zi cu plata în numerar.

- Ai încheiat vânzarea, nu?  întrebă Nan, când îl văzu pe iubitul lui intrând în birou.
Mac zâmbi satisfăcut. 😌

- Desigur! Tu ești cel care nu se descurcă, nu-i așa? Două femei și deja ești agitat, glumi Mac.

Reușise să încheie vânzarea cu o conversație prietenoasă și politicoasă.

Clienta fusese fermecată de manierele și zâmbetul lui Mac, iar pentru că nu era genul insistent sau care voia să fure partenerul altcuiva, a renunțat repede când a aflat că Nan era într-o relație cu un bărbat.

- M-aș fi descurcat, dar era enervant. A fost mai bine că ai venit, a răspuns Nan, zâmbind. 😊
Și Mac a considerat că era mai bine că el a rezolvat problema. ❤️‍🔥

Dacă Nan ar fi fost prea supărat, ar fi putut pierde vânzarea.

- Vino aici, spuse Nan, făcându-i semn cu mâna lui Mac, care stătea pe canapeaua din birou.

- Pentru ce? 🤨  întrebă Mac, dar se ridică oricum și se duse la iubitul său.
Nan îl trase ușor de braț, aducându-l mai aproape, apoi îi înclină capul în jos, ținându-l de gât și apropiindu-i buzele... 😘

- Voiam un sărut... Acum te poți întoarce la locul tău, spuse Nan, râzând, doar ca să-l tachineze.
Mac, cu o expresie jucăușă, îi dădu o lovitură ușoară cu pumnul în braț și se așeză din nou pe scaun.

- Ieșiți undeva mâine? Tarn m-a rugat să fac curat în grădina de lângă iazul cu pești. Am lăsat lucrurile acolo de zile întregi, comentă Mac. 🌿

- Putem începe să lucrăm în grădină dimineața, iar după-amiaza vom ieși să cumpărăm câteva lucruri, răspunse Nan.

- Ce să cumpărăm? 🤔  întrebă Mac.

Nan tăcu pentru o clipă.

- Nu contează... De fapt, nu e important, spuse Nan, încercând să ascundă adevărul.

Mac rămase tăcut o clipă, până când își aminti ceva.

- Da, nu uita! Am convenit să cumpărăm cadoul de ziua lui P’Eua! 🎁  spuse Mac, realizând că ziua de naștere a lui Ua era poimâine și că el și Nan plănuiseră să cumpere cadoul a doua zi.

Din cauza agitației de la serviciu, Mac uitase complet.

- Voiam să las lucrurile să decurgă, să văd dacă vei uita, ca să nu mai fim nevoiți să mergem la petrecere, spuse Nan, glumind. 😏


El și Eua se înțelegeau bine acum  într-o relație oarecum de dragoste-ură - dar Nan tot nu voia să meargă la petrecerea de ziua de naștere, pentru că era obosit de oamenii falși care apăreau de obicei la astfel de evenimente.

- Termină. 😄 P’Eua a ținut să ne invite, spuse Mac, zâmbind. Știa că Nan spunea asta doar așa; dacă el ar fi uitat cu adevărat, Nan și-ar fi amintit cu siguranță.

- Atunci să ne hotărâm ce îi vom da. E mai bine să ne gândim acum, ca să știm unde să căutăm, astfel încât să nu rătăcim fără țintă și să pierdem timpul, sugeră Nan.

- Și ce vom cumpăra?  întrebă Mac, pentru că nici el nu avea nicio idee.

Cei doi începură să schimbe idei, până când, după un timp, Nan avu o sclipire. 💡

- Știu ce îi vom oferi. Și să nu îndrăznești să te plângi mai târziu, bine? Cumpăr asta doar pentru că vreau ce e mai bun pentru el, spuse Nan cu un zâmbet ștrengar, făcându-l pe Mac să-și strângă ochii suspicios.

 

- De ce zâmbetul tău pare atât de suspect? 😏  întrebă Mac.
Nan doar chicoti, fără să dezvăluie nimic, păstrând surpriza pentru când vor merge împreună să vadă cadoul a doua zi. 🎉

A doua zi... 🌞

Nan și Mac s-au trezit în jurul orei 8 dimineața. Deoarece era o zi liberă pentru amândoi, au dormit mai mult decât de obicei. Nan s-a dus să facă exerciții, ca de obicei, apoi a luat micul dejun cu Mac. 🍳

- Ești nebun? spuse Nan brusc, făcându-l pe Mac să pară confuz.

- Eu?  întrebă Mac, neînțelegând.

- Bineînțeles că ești! O să lucrăm în grădină, așa că de ce porți un tricou alb? 😅  replică Nan, iar Mac își dădu seama imediat.

- Ai dreptate! Am uitat complet. Mă duc să mă schimb, spuse Mac.

- Îți aduc eu un tricou, răspunse Nan zâmbind.

Mac dădu din cap, fără să se gândească prea mult la asta.

După micul dejun, Nan se duse în dormitor să se schimbe. Deschise sertarul și scoase două tricouri.

- Ce sunt tricourile alea?  întrebă Mac, văzând că erau tricouri cu mâneci lungi și guler, de culoare verde neon și roșu.

Nan i-a dat tricoul verde lui Mac.

- Aceste tricouri valorează o avere, a comentat Nan.

Ochii lui Mac se măriră. 😳

- Serios? Ai cumpărat tricouri atât de scumpe? Nu știu...  răspunse Mac, îndoielnic. Îl cunoștea bine pe Nan și știa că acesta nu ar cheltui niciodată atât de mult pe haine.

- Nu, nu le-am cumpărat. A trebuit să iau îngrășământ de peste zece mii de baht ca să primesc aceste tricouri cadou. 😂 Un cunoscut al meu, pasionat de grădinărit, a cumpărat o cantitate mare și a primit tricouri bonus. I-am cerut două, spuse Nan, râzând.

Mac înțelese atunci că erau tricouri promoționale de la un magazin de produse agricole.

- Serios! Dacă e doar atât, aș putea găsi tricouri ca astea la piață, fără să cheltuiesc atâția bani, spuse Mac, râzând.

- Dar atunci nu ar mai fi distractiv, răspunse Nan, iar cei doi izbucniră în râs în timp ce se schimbau și mergeau să se întâlnească cu Tarn, care îi aștepta deja lângă iazul cu crapi. 🐟

- Hei, tricourile alea sunt cadou gratuit cu îngrășământul, nu?  întrebă Tarn, văzându-i apropiindu-se.

- Da, sunt! Chiar uitasem că le aveam depozitate, răspunse Nan, zâmbind.

- Oh, dar de ce, când P’Mac le poartă, arată ca niște tricouri de designer? 😆

Unii oameni au pur și simplu aura asta, nu? Dacă aș purta eu unul, oamenii ar crede că merg să plantez orez.

Dar pe P’Mac, arată ca o haină scumpă, glumi Tarn.

- Dar eu?  întrebă Nan, prefăcându-se serios.

- P’Nan... mai bine nu vorbim despre asta, răspunse Tarn, glumind, și primi o lovitură ușoară de la Nan.

- Gata cu asta. Hai să începem, altfel nu terminăm până la sfârșitul după-amiezii, spuse Mac.

Nan se duse să ia o pălărie de paie cu boruri largi și i-o dădu lui Mac. 👒

- Pune-ți asta, soarele e puternic. Dacă te simți rău, nu va fi nimeni să mă ajute, spuse Nan.
Mac luă pălăria fără să se plângă.

- Spune doar că ești îngrijorat, e atât de greu? 😏 replică Mac.

Nan îl trase apoi de gât și îl sărută pe obraz, făcându-l pe Mac să se înroșească, mai ales că Tarn era acolo.

- Nu am văzut nimic, nu am văzut nimic! 🙈  spuse Tarn, acoperindu-și glumeț ochii cu mâna.

- Voi doi sunteți la fel!  răspunse Mac, râzând.

Cei trei începură să lucreze împreună în grădină. Alți oameni ar fi putut să-i ajute, dar Nan insistase ca doar ei trei să facă treaba, pentru că voia ca ceilalți să se odihnească.
Și, cum Tarn avea mai mult timp liber decât ceilalți, putea să-i ajute pe Nan și Mac.

- Dar Ton Nam? Nu l-am văzut încă, întrebă Mac, referindu-se la băiețelul fiului lui Taeng, un angajat al magazinului de mașini, care locuia cu ei.

- I-am cerut lui P’Taeng să nu-l aducă încă pe Ton Nam, spuse Tarn.

- Dacă te-ar vedea acum, ar începe să plângă și ar vrea să rămână cu tine. Atunci nu am mai termina niciodată grădina. 😅

- Da, ai dreptate, aprobă Mac, râzând, și se întoarse la treabă.

Mac ajută cât putu, până când fața i se înroși complet de la căldură. ☀️

- Du-te și odihnește-te puțin. O să leșini într-un minut, spuse Nan, văzând expresia obosită a iubitului său.

- Mai pot să rezist, răspunse Mac, cu trupul acoperit de sudoare. 💦

- Mac, du-te să te odihnești, repetă Nan, de data aceasta pe un ton mai serios.
- Du-te și adu niște apă pentru mine și pentru Tarn, îi sugeră el, când îi văzu fața îmbufnată.

- Bine. Vrei apă aromată? Pot să prepar ceva răcoritor, spuse Mac, amintindu-și că o băutură dulce ar fi perfectă pe o asemenea căldură.

- Sigur, răspunse Nan, acceptând sugestia. Așa că Mac intră în casă.

- Prea încăpățânat, mormăi Nan, zâmbind totuși.

- E încăpățânat doar din cauza lui P’Nan! 😜  îl tachină Tarn.

Nan îi aruncă o mână de pământ în cap, iar Tarn începu imediat să-și scuture părul, râzând.

- E cam liniște aici, nu? Hai să punem niște muzică să înveselim atmosfera, spuse Nan, zâmbind, în timp ce luă telefonul și îl conectă la difuzor prin Bluetooth. 🔊

În timp ce lucrau, Mac aduse băuturi reci și dulci pentru Nan și Tarn.

🎶 „Nu e ceva ce poți uita ușor. Când crezi că ai uitat, revine din nou. E ca și cum am fi morți, dar când plecăm, ele rămân stocate în memoria noastră.” 🎶

 

Vocea lui Nan cânta împreună cu melodia, făcându-l pe Mac să scuture din cap, frustrat. 😅
Dar nu spuse nimic - era deja obișnuit cu asta. Până la urmă, Nan punea mereu melodii pe care Mac nu le cunoștea. 🎵💚

🎶 (Melodie: “Bo In” – de Kong Huai Rai)

- De ce nu spui nimic? 🤨 - întrebă Nan brusc.

Mac se întoarse spre el cu o expresie confuză.

- Ce ar trebui să spun? - răspunse Mac.

- Oh, uită-te pe TikTok! 😆 E un clip viral - un soț cântă această melodie, iar soția lui se supără când o aude și începe să-l certe: „Vrei să spui că nu poți să-ți uiți fosta?!”... și de acolo pornește cearta!, povesti Nan amuzat.

Mac oftă și îl privi cu o expresie exasperată. 😑

- Petreci prea mult timp pe rețelele de socializare, o să înnebunești curând, spuse Mac, aruncându-i un pumn de pământ în glumă.
Nan izbucni în râs - voia doar să-l tachineze, ca de obicei.

Între timp, Tarn dădu din cap, știind că și el contribuise puțin la farsa făcută lui Mac.

- Ah, atunci de ce nu pui o melodie pe care vrei să o asculți? - sugeră Nan.

Mac se duse la telefonul lui Nan, căută o piesă care îi plăcea și apăsă play.
De îndată ce melodia începu, Nan se așeză să asculte:

🎶 Mami nu știe că tati se încălzește
La atelierul de reparații auto
Făcând ceva necuviincios...
Fată norocoasă, norocoasă (Ooh)
Fată norocoasă, norocoasă (Da, da)
Fată norocoasă, norocoasă (Uh) 🎶

(Melodie: “Unholy” – de Sam Smith)

Melodia abia începuse, trecuseră doar câteva secunde, iar Nan se opri brusc, scuturând capul dintr-o parte în alta.

Mac izbucni în râs. 😂

- Melodia ta e și mai proastă decât a mea!  spuse Nan, prefăcându-se că-l apucă pe Mac de gât, dar fără să-l strângă.

- E doar o melodie, relaxează-te, răspunse Mac, ridicând din umeri. 😌

- Ce înseamnă melodia asta, Phi?  întrebă Tarn, confuz, neînțelegând foarte bine versurile, pe care nu le mai auzise până atunci.

- Nimic special… doar că versurile sunt puțin imorale, să zicem, spuse Nan, râzând și continuând apoi să fredoneze în timp ce ordona restul spațiului. 🎵

Când a venit ora prânzului, s-au dus în bucătărie și s-au așezat să mănânce. 🍚

- Mami! Mami!  se auzi o voce de copil, făcându-l pe Tarn să se întoarcă brusc.

- Ton Nam, cu cine ai venit? Unde e mama ta?  întrebă Tarn, văzând băiețelul care abia învăța să meargă, clătinându-se adorabil.

- Tá-tá! Mami! strigă micuțul Ton Nam, de îndată ce îl văzu pe Tarn.

Mac, auzind asta, se ridică și se îndreptă spre ușa bucătăriei.

- Ton Nam, unchiul Mac e aici!  spuse Mac.

Băiatul zâmbi larg și alergă spre el, dar căzu și se așeză pe podea.

Nici Mac, nici Tarn nu se alarmară - băiatul nu plânse, ci se ridică repede și se duse spre Mac.

- Trebuie să fii atent, nu poți alerga așa. Unchiul Mac e murdar, nu te pot lua în brațe acum, îl avertiză Mac blând.

Puțin după aceea, mama lui Ton Nam, Taeng, apăru la ușă, vizibil epuizată. 😮‍💨

- Ton Nam, ai fugit din nou de mama ta?  spuse Taeng, frustrată.

- Îmi pare rău… m-am dus doar să spăl vasele în bucătărie… M-am întors o secundă și el era deja aici, în casa mare, explică Taeng, ridicându-și fiul, care însă continua să se zbată, dorind să meargă la Mac.

- Taeng, vino să iei prânzul cu noi!  o chemă Nan.

- Am mâncat deja, mulțumesc! 😊  răspunse Taeng, zâmbind.
Ton Nam întinse brațele, încercând să scape, pentru a ajunge la Mac.

- Lasă-mă să termin de mâncat și apoi ne jucăm, bine?  spuse Mac.

Taeng încercă să-l ducă afară, dar băiatul se împotrivi.

- Lasă-l să se joace aici pentru moment, zise Nan.

Așa că Taeng îl lăsă să se plimbe prin bucătărie, urmărindu-l atent, în timp ce discuta cu Nan și Mac despre treabă și alte lucruri cotidiene.

Când Mac termină de mâncat, Nan îi spuse:

- De ce nu faci un duș și te schimbi de haine, apoi te joci cu cel mic? Tarn și cu mine ne ocupăm de restul grădinii. E al naibii de cald afară, dacă mai stai, o să leșini. 🥵

Nan spusese asta chiar dacă voia ca Mac să-l ajute, dar știa care îi erau limitele - soarele era arzător și se temea să nu i se facă rău.

- Dar atunci o să dureze mai mult să terminăm, zise Mac.

- O să accelerez ritmul și o să muncesc mai mult, terminăm repede, replică Nan, primind o bătaie jucăușă pe umăr de la Mac.

Paff!

- Tu… huh... copilul e aici și vii cu remarci indecente, îl mustră Mac, dar râdea. 😂

- M-am lăsat dus de val, recunoscu Nan zâmbind.
Mac îi aruncă doar o privire dezaprobatoare.

- Dacă nu terminăm azi, terminăm mâine. Nicio problemă, spuse Nan.

- Bine atunci, răspunse Mac, realizând că ajunsese la limita răbdării.
Căldura din ziua aceea era copleșitoare. ☀️

După prânz, Mac se scuză și urcă să facă un duș, lăsând-o pe Taeng să se joace cu Ton Nam în casă.
Nan se întoarse la grădină, ajutat acum și de unul dintre angajați, Am.

Imediat ce termină dușul, Mac coborî să se joace cu Ton Nam.

- Ton Nam, cine e asta?  întrebă Mac, arătând spre Taeng.

- Mami! Mami!  răspunse băiețelul.

- Și cine e acesta?  întrebă Mac, arătând spre el însuși.

- Mami! Mami!  răspunse din nou Ton Nam, făcându-l pe Mac să izbucnească în râs. 😄

- Diferența e doar tonul vocii, nu-i așa?  zâmbi Mac, amuzat de pronunția copilului, care confunda „Mac” cu „mami”.

Mac se jucă o vreme cu el, apoi ceru permisiunea să-l ducă să o vadă pe Nan, dar fără să-l expună la soare.
Taeng profită de ocazie pentru a face ordine în casă.

- Na! Na!  strigă Ton Nam, arătând spre Nan.

- Nu-l scoate la soare, bine?  îl avertiză Nan.

- Știu, stai liniștit. Vom sta aici, la umbră, răspunse Mac, ținându-l pe băiețel în brațe și privindu-l pe Nan de la distanță. 💛

În acel moment, Nan nu purta cămașa de lucru din cauza căldurii, ci doar un maiou.

- Doar un maiou în soarele ăsta? O să te arzi!  se plânse Mac.

- Nicio problemă, bronzul arată stilat! 😎  răspunse Nan râzând.

- Nu e deloc stilat, o să faci cancer de piele! Du-te și pune-ți o cămașă cu mâneci lungi, ai auzit?  spuse Mac, pe un ton serios.

- Deci, șefule, ți-e frică de soția ta? 😏  îl tachină Tarn.

- Eu? Să-mi fie frică de soția mea? Niciodată!  răspunse Nan cu fermitate… dar tot se duse să-și ia cămașa și o îmbrace.

- Dar n-ai zis că nu ți-e frică? râse Tarn.

- Nu mi-e frică de soția mea... mi-e frică de cancer! 😂  răspunse Nan zâmbind.

Mac râse cu poftă la replica lui. ❤️


Mac rămase puțin mai mult pe lângă grădină, plimbându-l pe Ton Nam, până când băiatul începu să caște.

Așa că îl duse înapoi în casă pentru somnul de după-amiază. 😴