Capitolul 19 ✯

 La jumătatea primului semestru, era din toate punctele de vedere, o perioadă lină şi   pașnică,  cel puțin din perspectiva lui Kim. Relația lui cu Moon a fost dulce şi stabilă, fără semnale că vor fi probleme la orizont. În plus, faptul că Shane şi Kit începuseră oficial să se întâlnească a fost, de asemenea, un mare plus, nu doar pentru ei doi, ci şi pentru Kim. Pentru că, cel puțin, nu era singurul din grupul lor care avea o persoană specială. Asta însemna că nu ieșea prea mult în evidență şi de asemenea acest fapt, îl proteja puțin de tachinările şi loviturile lui Per şi Tar.La urma urmei, cei doi erau încă puțin precauți cu Shane, așa că nu îndrăzneau să-l tachineze că are un iubit, atunci Kim era în siguranță în mod implicit. În acel moment, Kim  simțea că ultimul său an era aproape perfect. Cu mai puțin de o jumătate de an înainte de absolvire, nu-şi putea imagina ce ar putea veni să zguduie lucrurile. Asta până într-o zi când difuzorul şcolii a anunțat brusc: "Kimhan Panurak, clasa 6/1, te rog să te prezinți imediat la biroul de disciplină". Kim era complet confuz. În toată viața sa de elev, nu fusese chemat niciodată la biroul de disciplină. Sigur, nu era tocmai un student model, încălcase o mulțime de reguli, dar chiar şi aşa, reuşise întotdeauna să stea departe de acea ,,cameră de temut”. Oare putea fi vorba despre relația lui cu Moon? Nu... Nu avea sens. Chiar dacă se întâlneau, nu făcuse nimic nepotrivit. Se ştia încă de la începutul anului şcolar că ofițerul disciplinar anterior, demisionase la sfârșitul semestrului trecut. Şcoala urma sa numească pe cineva nou în acest rol, dar până atunci, acel nou ofițer nu apăruse niciodată. Dar în ziua aceea, lucrurile s-au schimbat şi Kim s-a întâmplat să fie unul dintre puținii norocoși care l-au întâlnit primii pe noul șef al disciplinei studențești. Încă confuz şi uşor neliniştit, Kim s-a îndreptat spre biroul de disciplină. Când a deschis ușa, a fost întâmpinat de priveliștea unei femei în vârstă de patruzeci de ani așezată la birou, semnând documente. Era surprinzător de elegantă şi părea caldă, nu ca ofițerii stricți și intimidanți pe care îi întâlnise înainte.

  - Bună dimineața! a salutat Kim cu un ton politicos, dar precaut. Femeia, îmbrăcată într-o     rochie cu imprimeu floral şi așezată în spatele plăcii de titlu pe care scria „Director adjunct al disciplinei studențești”, a zâmbit blând şi a dat din cap, făcând semn ca Kim să se aşeze.

 -Bună dimineața, Kim. Sunt Khru Paan. Sunt noul ofițer de disciplină”, a spus ea cu o voce blândă. Kim a înghițit nervos, nesigur de intențiile care se ascundeau în spatele feței ei zâmbitoare, mai ales că, nu avea idee de ce era chemat.

 Pentru că a fost chemat la biroul de disciplină, Kim a devenit subiectul de discuție al întregii clase. Tar și Per, în special, au fost cei mai curioși. Bineînțeles, oricât de importantă părea situația lui Kim, Tar nu a uitat să-l privească pe Kit, care stătea aproape, lângă Shane ca de obicei.

-Îl aștept doar... Shane îmi dă meditații la matematică, îți amintești? a spus Kit. Dar toată lumea ştia, așa că probabil nici nu  conta ce scuză găsea Kit. De când au început să se întâlnească, Kit şi Shane au fost practic inseparabili. Chiar îl apăra, mai recent.

-Care e problema dacă  ascultă şi el? A întrebat Shane, țâfnos.

- Bine, nu contează. A spus Tar batjocoritor.

-Oricum, aceasta nu este doar o întâlnire de clasă. Dacă oamenii vor să-şi aducă partenerii, nu cred că este vreo problemă. Shane şi-a dat ochii peste cap şi a răspuns pe un ton plictisit.

 -Treci la subiect. Ai spus că este urgent.

 -V-am chemat pe toți aici pentru a expune păcatele lui Kim, a anunțat Tar dramatic. S-a întors către Kim şi a rostit apăsat.

-Deci? Ce ai făcut ca să fii chemat de noul profesor de disciplină?

-Stai, de când avem un nou profesor de disciplină? a întrebat Kit, confuz.

-Avem... a răspuns Tar.

-Tocmai a început recent. Nu mă întrerupe, totuși. Vreau să aud ce a făcut Kim.

-Nu am făcut nimic. A răspuns Kim categoric.

-Atunci de ce te-a chemat? Per a intervenit.

-Ea este mae a lui Moon.

- Ce?! A strigat toată lumea la unison, uimită. Kim a oftat şi a repetat.

-Khru Paan, noua profesoară de, disciplină este de fapt mama lui Mon. Încăperea a devenit complet tăcută. În timp ce colegii săi de clasă se uitau la el șocați, gândurile lui Kim s-au întors la ceea ce se întâmplase în acel birou cu doar câteva ore în urmă...

...

După ce a stat în birou doar cinci minute, Kim a început să devină suspicios când a văzut plăcuța cu numele lui Khru Paan, al cărui nume complet era „Prangthong Damrongtham”. Exact același nume de familie ca Moon. Motivul pentru care iubitul său se  transferase aici în ultimul an, era pentru că a urmat-o pe mama sa. Doar că, în ultimele două luni, avea probleme personale de rezolvat, aşa că numirea ei fusese amânată până la jumătatea semestrului. Odată ce prezentarea s-a terminat, lui Kim i s-a făcut pielea de găină când și-a dat seama de motivul pentru care fusese chemat în biroul de disciplină. Era din cauza lui Moon!

-Deci... eşti apropiat de fiul meu, nu? Khru Paan a trecut direct la subiect.

- Uh... Da, suntem destul de apropiați, a spus Kim. De îndată ce Kim a răspuns, Khru Paan s-a uitat la dosarul său de student de pe masă. Kim a înghiţit greu, când femeia a început să vorbească despre performanța lui academică.

-Din câte văd, notele tale sunt medii, nu ești deosebit de activ în activități extra curriculare, scorul tău de comportament nu este rău, dar nici grozav. Din punct de vedere al personalității.... nimic nu iese  în evidență, cu excepția faptului că eşti vesel... Kim, a cărui față era atât de încordată încât amorțise, a forțat un zâmbet. Era cunoscut faptul că a fi etichetat „vesel” într-o evaluare a elevilor era echivalentul a fi cineva atât de remarcabil încât profesorul de clasă nu avea nimic altceva de spus.

- Deci, ţi-ai făcut vreun plan pentru viitor?  Ce facultate ținteşti? a întrebat Khru Paan în continuare.

- Uh... Nu m-am gândit încă la asta, a spus Kim. -Oh, e în regulă. Pari o persoană care nu grăbește lucrurile. Oricum, dacă vreodată ai nevoie să vorbești, nu ezita să mă consulți. Te voi Invita la masă la mine acasă, cândva. Fața lui Kim s-a luminat instantaneu.

 -Chiar pot venii?

-Desigur! Ușa mea este întotdeauna deschisă pentru tine. Dar mai bine să facem mai întâi o programare, nu sunt liberă în fiecare zi. După aceea, au mai schimbat câteva cuvinte înainte de a se despărți. Odată ce Kim a ieșit din cameră, a scos un oftat imens de uşurare. Nu știa cum o vor vedea alții, dar el personal a luat această situație ca fiind una pozitivă.

În următoarea zi, a fost prima dată când Khru Paan şi Moon au venit împreună la școală.

-Mae, lasă-mă în față. Voi intra singur în școală. A spus Moon, în timp ce el și Khru Paan se aflau în apropierea clădirii.

-De ce nu intrăm împreună? Ce rost are să mergi înainte?  

-Dar nu am fost de acord Mae, că nu vom veni la școală împreună? Am fost de acord să mă transfer aici doar pentru că mi-ai promis că  vom merge separat.

-Copile, îți este teamă că oamenii vor afla că ești fiul unui profesor disciplinar ? Moon nu a răspuns. A rămas nemișcat, uitându-se pe geam, în timp ce Khru Paan a continuat.

-Chiar dacă eu nu spun nimic și nici tu, unii oamenii își vor da seama în cele din urmă. Nu poți ascunde așa ceva. Şi nici nu mă poți învinovății  pentru transferul școlar. Nu ești  fericit aici? Ai deja un  prieten apropiat.

- El este iubitul meu, Mae. Nu un prieten apropiat.

-Bine, atunci. Khru Paan a răspuns categoric şi nu i-a mai acordat atenție lui Moon. Asta  l-a făcut pe tânăr să se simtă puțin iritat.

....

-Merg la aceeași școală cu mama mea încă de la grădiniță. Pe atunci, nu mă gândeam prea mult la asta. Dar pe măsură ce am crescut, am început să simt că prietenii mei, nu îndrăzneau să se apropie prea mult. Când  lipseau de la cursuri, nu mă chemau cu ei,  pentru că le era teamă că îi voi denunța la mae. Când a trebuit să se transfere aici, chiar nu am vrut să vin cu ea. Dar ne-am cartat și am pierdut în fața ei. I-a mărturisit Moon lui Kim, după ce au stabilit să se întâlnească la bibliotecă.

- Cred că ar trebui să-i fiu recunoscător că te-ai transferat, altfel se putea să nu ne întâlnim niciodată! a răspuns Kim pe un ton care trebuia să sune vesel. Încerca să uite avertismentele prietenilor săi că Khru Paan era cu ochii pe el. În niciun caz... lucrurile mergeau în sfârșit bine între el şi Moon. Nu putea lăsa așa ceva să devină un obstacol!

-De aceea nu vreau ca nimeni să știe că mama mea este noua profesoară de  disciplină. Pentru că toată lumea ar începe să mă trateze diferit. Nici măcar nu știu dacă asta te-ar include și pe tine. Kim a vrut să-l liniștească pe Moon, chiar dacă în adâncul sufletului său nu se simțea pe deplin în siguranță. Dar a forțat un zâmbet şi l-a apucat de mână pe tânăr, făcându-i o promisiune.

- De ce ai crede asta? Îmi place de tine, Moon. Indiferent al cui copil ești, tot aş vrea să fiu cu tine. Nimic nu ar putea schimba vreodată modul în care simt.

- Ești sigur că lucrurile între noi nu se vor schimba? A întrebat Moon neîncrezător.

 -Nu o vor face! a spus Kim curajos.

-Mă poți întreba de câte ori vrei. Îți voi da mereu același răspuns. Moon şi Kim şi-au zâmbit unul altuia. Chiar atunci, bibliotecara s-a apropiat de ei.

-Moon, eşti fiul lui Khru Paan, şeful adjunct al disciplinei, nu? Oricât de mult ar fi încercat, menționarea lui Khru Paan a fost suficientă pentru a-i declanșa teamă lui Kim. Instinctiv I-a împins pe tânăr deoparte şi s-a tras rapid înapoi. Şi-a dat seama că a greșit doar când l-a văzut pe Moon uitându-se la el, cu ochi mari, șocat. Apoi tânărul l-a lovit puternic și  i-a strigat:

-Kim!  În secunda următoare, Moon și-a luat lucrurile și a plecat supărat. Kim a alergat repede după el.

-Moon... Îmi pare rău... Aşteaptă!  Kim I-a urmărit până la lift, dar Moon i-a închis ușile în față înainte de al putea ajunge din urmă. Tot ce a putut face Kim a fost să stea acolo, dorind să-şi smulgă părul din cap. -La naiba, Kim... La naiba, idiotule... Ai dat-o în bară!