CAPITOLUL 18🔞

 ⚠ Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠

Mac nu și-a terminat fraza. Nan și-a aplecat fața spre el dându-i un sărut pasional.

Limbă fierbinte s-a lipit de micuța limbă a lui Mac . Nan a simțit căldura din gura lui Mac, dar el a continuat să se agațe și să se miște dintr-o parte în alta.

Mâna lui Mac s-a apropiat de pieptul lui, încearcă să îl împingă dar nu se putea mișca pentru că Nan îi strângea puternic ceafa.

Sărutul l-a făcut pe Mac să se simtă fierbinte pe tot corpul, căldura ajungându-i până la față.

- Ugh ... hmmm.

Mac a lăsat să iasă un geamăt. Nan și-a folosit cealaltă mână pentru a mângâia fesele lui Mac care se aflau în poala lui,iar asta îi făcea pielea de găină lui Mac.

Nan și-a tras degetul lung în sus și în jos pe faldurile feselor sale, făcându-l pe Mac să se cutremure.

- Nu ... nu... Mi-e rău...nenorocitule, a spus Mac din nou cu o voce tremurândă.

După un timp Nan s-a îndepărtat de pe pieptul lui pentru a-i sărut bărbia în timp ce își mișca nasul dintr-o parte în alta.

De asemenea, Mac se simțea epuizat..doar faptul că era sărutat îl făcea să tremure peste tot.

Miezul lui creștea ușor în dimensiune, chiar dacă era bolnav.

- Voi calma căldura din interior a spus Nan cu o voce răgușită, iar cu nasul mângâia înainte și înapoi obrajii lui Mac și vârful bărbiei lui.

- Hmm ... prietenul ...Mac era pe cale vorbească despre Dew și Three, dar a fost asaltat de limba caldă a lui Nan ...a atins partea de sus .

Limba caldă a lui Nan a atins vârful sânului .

- Ah ... ah ... nu, a gemut Mac și și-a umerii îi tremurau ușor cu furnicături.

Una dintre mâinile lui Nan a sprijinit spatele lui Mac, iar cealaltă a mângâiat șanțul fesei sale.

Sărut Sărut Sărut Sărut

Sunetul de aspirație pe partea de sus a pieptului lui Mac l-a făcut să se simtă rușinat.

Inima lui voia să îl respingă, iar gura voia să îi interzică. Dar trupul său nu făcea ceea ce voia inima lui, corpul lui reacționa la fiecare atingere.

- Uff... nu fi atât de prost... doare... ah.

Mac a strigat când Nan a supt partea de sus pieptului său mai tare ca niciodată.

Faptul că Mac era bolnav îl făcea să se simtă mult mai dureros decât înainte. Dar se simțea, de asemenea, mai sensibil cu fiecare atingere.

- Ah... ouch

Mac și-a mușcat buza când Nan a întins mâna care era pe fesele lui pentru a atinge membrul său acum mărit.

Nan a frecat miezul lui Mac în sus și în jos până când acesta a tresărit. Mac nu-și putea controla propria dorință și a căzut pe umărul lui Nan, apoi Nan a alunecat înapoi în miezul lui Mac, frenetic.

- Ah... ah ... ah.

Mac și-a mușcat buza pentru a-și reprima gemetele, de teamă că Dew si Three îl vor auzi.

Nan a zâmbit în colțurile gurii când a văzut expresia lui, mișcându-și mâinile în sus și în jos fără să se oprească.

Înainte ca el să simtă tensiunea din corpul lui Mac. Nan și-a folosit degetul mare pentru a acoperi vârful miezului lui Mac, care a început să țâșnească apă curată, făcându-l pe Mac să se simtă inconfortabil și fierbinte în abdomenul său, pentru că el nu reușea să se elibereze încă.

Mac s-a uitat la el în agonie.

- Lasă-mă să te iau , bine? Și o să te las să te eliberezi.

Nan a spus, mușcând ușor pe umărul lui Mac, ceea ce la făcut pe Mac..... pielea lui să se ridice și mai mult.

- Pot să fac asta și singur...

Mac a spus cu încăpățânare, mușcându-și buza pentru a-și înăbuși frustrarea de moment.

--Ei bine, dacă nu mă lași să o fac vei rămâne așa ,a spus Nan.

Mac uitându-se la el cu ochii chinuiți de febră și de dorința de a se elibera.

Mac a tras mâna lui Nan de deasupra miezul lui, Nan a întins mâna și a împins mâna lui Mac... de asemenea, frecându-și vârfurile degete cu mai multă energie, provocându-l pe Mac să tresară.

- Ești rău, la certat Mac .

- Știu de mult timp, a răspuns

Nan, uitându-se în continuare la el, așteptând un răspuns.

Mac și-a mușcat buza, îngustându-și ochii la Nan înainte de a se apleca să îi mângâie umărul puternic încă o dată.

- Fă ce vrei, îmi dai dureri de cap, a spus Mac cu o voce răgușită.

Dorința de a se elibera părea acum mai dureroasă decât o durere de cap.

Nan a ridicat un zâmbet în dreptul buzelor înainte de a aluneca în jurul miezul lui Mac.

- Ah... ahhhhhhh, a strigat din nou Mac ,în timp ce Nan îi freca miezul rapid.

Mâna lui Mac a apucat-o pe cea a lui Nan căutând o strângere.

- Ah ... ah ...

Mac a gemut . Nan a accelerat în fața corpului lui Mac s-a contractat în timp ce el și-a eliberat sucul dragostei între burta lui Nan și Mac.

Simțind o senzație de nedescris obosit, chiar dacă nu făcuse nimic, Mac a respirat adânc peste umărul său puternic.

Nan l-a mișcat pe Mac ușor pentru a-și desface prosopul, permițându-i lui Mac să-i vadă membrul fierbinte. Nan a luat apa dragostei lui Mac și a dus-o la crăpătura din spate, făcându-l pe Mac să tresară.

- Tu ... ai de gând să rămâi în poziția asta?a întrebat Mac cu o voce răgușită.

Nan a zâmbit ușor.

- Ei bine, spațiul este limitat. Dă-mi o mână de ajutor să terminăm cât mai repede, astfel încât ca să te poți duce la culcare și să te odihnești.

Nan a spus cu blândețe la sfârșit, ceea ce l-a făcut pe Mac să se simtă o vibrație ciudată în pieptul său.

Cuvintele lui Nan erau ca o vrajă. Mac s-a ridicat puțin în picioare, Nan si-a ținut membrul fierbinte iar degetele lungi încă mai întindeau apa dragostei.

- Apasă în jos încet, a spus Nan cu o voce răgușită, iar Mac a început se împingea încet în jos.

Tânărul a dat din cap când a simțit vârful tijei fierbinți a lui Nan fiind introdusă încet în canalul lui .

- Nu pot, a spus Mac tremurând.

Apoi Nan și-a mutat o mână să susțină talia lui Mac. Cealaltă mână si-a ținut membrul și a mișcat ușor pentru a-l introduce în corpul lui Mac.

- Ah... doar un pic mai mult... și el va intra.

Nan a spus în timp ce vârful tijei a fost introdusă.

Mac a fost transpirat, cu fața contorsionată de furnicături și arsuri. A auzit un geamăt în timp ce se apăsa împotriva tijei lui Nan.

- Ugh...

Mac a gemut în timp ce îl prinde de umăr pe Nan.

- Este îngrozitor de fierbinte înăuntru....în tine, a spus Nan cu o voce aspră.

- Ugh... Ei bine, mi-e rău. ah... Mac la certat în ciuda faptului că era cu durere în gât, înainte de a se ridica când Nan și-a împins șoldurile în sus, până când membrul a intrat în întreaga lungime, făcându-l pe Mac să aibă un pic de durere de stomac.

- Huh, a pufnit Nan cu satisfacție în timp ce vedea expresia lui Mac.

Corpul lui Mac era fierbinte, ceea ce l-a făcut pe Nan să se simtă rău, dar acum nu mai putea să se oprească.

- Îndepărtează-te puțin, a spus Nan.

Mac s-a uitat la el cu ochii ușor înlăcrimați înainte de a se mișca. S-a ridicat în picioare și s-a ghemuit cu picioarele pe podeaua din baie, cu trupul lipit de corpul lui Nan.

- Ah ... ah ... Mac a gemut inconștient.

Nan a continuat să-i ridice șoldurile din când în când.

Mac nu a accelerat prea mult ritmul pentru că nu avea prea multă energie, dar...asta îl face pe Nan puțin mai nebun.

- Oh... Doamne... corpul tău este atât de fierbinte în interior.

Nan a spus, lingându-și buzele uscate. Mac a continuat să se miște în poala lui cuibărindu-și fața în umărul lui. Ambele mâini se aflau acum în jurul gatului lui Nan. Cât despre mâna lui Nan, este bine înfiptă pe fesele lui Mac. Nan s-a aplecat, și-a îngropat nasul în umărul lui Mac pentru a face un semn....înainte ca privirea lui să alunece...spre deschiderea ușii de la baie, care în mod intenționat nu s-a închis complet.

Nan a zâmbit ușor când a observat că cineva se uita pe ușă.

- Ah... ah ...

Mac sa plâns puțin mai tare când Nan a ridicat ușor talia lui și l-a aruncat în jos, făcând membrul să lovească punct sensibil din interiorul corpului lui Mac.

- Ahhh ... yah ... nu mai fi atât de tare ... ohhhh...

Mac a gemut cu o voce răgușită. Nanl-a legănat pe Mac în sus și în jos în timp ce el își legăna șoldurile.

Nan s-a uitat fix în privirea bărbatului care spionat, și nu a trecut mult timp până când a auzit sunetul ușii care se închidea în camera lui.

- Ce a fost zgomotul ăsta? Mac a întrebat încet.

- Huh, gemetele tale..

Nan nu a vorbit despre sunetul de la ușă în acel moment, dar în schimb s-a ridicat în picioare și l-a ridicat pe Mac în timp ce tija era încă conectată forțându-l pe Mac să îi îmbrățișeze gâtul său și mai strâns ... decât înainte.

În timp ce Nan mergea, membrul se ciocnea periodic cu interiorul.

Mac a strâns din dinți, reținându-și gemetele sale înainte ca Nan să împingă spatele lui Mac de peretele băii, un braț puternic alunecând sub picioarele lui îndoite pentru al susține.

- Ține-mă strâns, a spus Nan, cu vocea răgușită, nu prea tare, înainte de a face un pas înăuntru și afară.

- Ah ... ah ... ah.

Mac a gemut excitat, simțind cum canalul său amoros se strânge mai strâmt ca niciodată și se simțea mai fierbinte ca niciodată.

Transpirația de la amândoi se scurgea.

- Rahat ... ah ... da , a gemut Nan cu excitare la fel de fierbinte.

Nan își legăna șoldurile atât de repede încât gemetele lui Mac puteau fi se auzeau în afara băii ,Dew și Three au fost uitați.

- Ah ... da, a gemut Nan împreună cu sunetul cărnii care se lovea.

Nan și-a accelerat șoldurile în sus, din ce în ce mai repede, până când Mac a simțit o mică furnicătură în culoarul din spate.

- Ugh... ah... Sunt obosit ... Nu pot....

Mac a gemut pentru că îi era rău, era mai obosit decât în mod normal.

- Doar un pic mai mult... ah... și voi... termina, a murmurat Nan.

Fața lui Mac s-a înroșit când a auzit gemetele lui răgușite.

Nan și-a accelerat șoldurile până când Mac a fost aproape de a se elibera din nou.

- Aaah... ah, vocea răgușită a lui Mac a răsunat de emoție. Unghiile lui au săpat în spatele lui Nan pentru a se elibera încă odată.

Nan s-a lovit de șoldurile lui un pic mai mult și a eliberat și el în canalul lui Mac.

- Aaaaaaaaaaaaah, a gemut Nan cu o senzație de furnicături.

Fața lui Mac a aterizat pe umărul lui puternic și respirația lui a devenit grea.

Apa iubirii lui Nan curgea ușor prin gravitație înainte de a-l lua pe Mac la chiuveta de marmură și retragându-si încet membrul.

- Transpirând așa, garantez că mâine vei fi vindecat.

Nan a spus cu un zâmbet. Mac își dorea cu adevărat să-l blesteme, dar acum îl durea gâtul de la gemetele de mai devreme.

- Așteaptă puțin. Am de gând să te curăț încă o dată, ca să poți dormi, a spus Nan.

Oricât de rău ar fi fost, nu voia să profite și să hărțuiască o persoană bolnavă. După ce a auzit ca Nan a spus despre curățenie, Mac se gândi la prietenul său.

- Dew....a spus Mac cu o voce răgușită.

Nan a zâmbit ușor.

- Mă întreb dacă s-a întors?

Auzind că ușa a fost închisă mai devreme.Nan a spus pe un ton normal înainte să-l ia pe Mac să îl spele.

Mac îl lăsase pe Nan să facă ce voia, pentru că pur și simplu nu mai avea puterea să se împotrivească.

Aproape adormise chiar în timp ce Nan îl curăța atent în baie.

– Dacă ți-e somn, poți să dormi, spuse Nan pe un ton blând. Și ca și cum ar fi apăsat un buton invizibil, Mac adormi instantaneu, inconștient.

– Uau… chiar ai adormit? murmură Nan, ascultând sforăitul slab. Se gândea că Mac trebuie să fie extrem de epuizat, altfel nu ar fi cedat atât de ușor.

Cu grijă, Nan îl scoase din baie. Așa cum se așteptase, Dew și Three nu mai erau în cameră.

– Hei… dacă vreți să vă jucați cu mine, va trebui să vă planificați o viață întreagă în avans, Dew și Three, mormăi el ironic.

Îl îmbrăcă pe Mac cu grijă, apoi îl așeză în pat și îl înveli cu o pătură moale.

– În concluzie... n-ai mâncat, n-ai luat nici pastilele. Uff... te las să dormi mai întâi, mai spuse pentru sine, privind chipul obosit al lui Mac.

Cum Mac dormea dus, Nan se îmbrăcă și coborî să mănânce. Apoi făcu o scurtă vizită la pistă, înainte să se întoarcă acasă târziu în noapte.

– Nan! strigă o voce feminină în timp ce el discuta cu o cunoștință.

Nan se întoarse, ridicând ușor o sprânceană.

– Ce e, Melon? întoarse el salutul cu o expresie neutră.

Tânăra alergă spre el și îi cuprinse brațul cu ambele mâini.

– Îți amintești întâlnirea noastră? întrebă ea entuziasmată.

Nan zâmbi ușor. Cămașa ei transparentă îi lăsa să vadă mai mult decât era decent.

– Cum să nu-mi amintesc?

– Deci... mergi cu mine în seara asta, Nan? întrebă ea cu o privire ispititoare.

Nan o privi în tăcere, încercând să ia o decizie.

Trr... Trr... Trr

Telefonul său începu să sune. Aruncă o privire pe ecran, ridică o sprânceană... „Micul Mac?”

– Nan? Ce se întâmplă? insistă fata, văzându-l distras.

– Așteaptă, zise scurt, ridicând telefonul la ureche. Era ciudat ca Mac să-l sune.

– Ce s-a întâmplat? întrebă direct, cu fata încă agățată de brațul său.

– Eh… – răspunse vocea răgușită a lui Mac. Nan nu înțelese clar.

– Ce? N-am auzit.

– Mi-e... foame... idiotule... tusea lui Mac se auzi slab prin telefon.

Un zâmbet i se strecură pe buze.

– Ți-e foame? Sau vrei altceva în loc de mâncare? glumi el.

Tuuuu...  apelul se închise.

Nan râse înfundat și puse telefonul în buzunar.

– Ce s-a întâmplat, Nan? întrebă Melon.

– Îmi pare rău, Melon. Nu putem continua, spuse calm, cu un zâmbet stins pe buze.

– De ce? M-ai lăsat baltă de atâtea ori! izbucni fata cu vocea-i stridentă.

– Trebuie să mă întorc... să hrănesc pisica de acasă.

– Ce pisică? Tu ai o pisică? Și dacă o hrănești, nu poți să continui apoi cu mine?

– Huh... pisica asta e mai specială. Are nevoie de puțin TLC... și de lapte cald, zâmbi Nan, cu o voce alunecoasă, plină de subînțeles.

Fata rămase înmărmurită.

Nan îi îndepărtă ușor mâna de pe braț.

– Vorbim mai târziu, – adăugă, apoi se întoarse să dea câteva ordine oamenilor lui și plecă spre casă.

– V-ați întors, domnule? întrebă Frog când îl văzu intrând în casă.

– După ce am plecat… te-ai întors în camera mea? întrebă Nan direct.

Frog clătină din cap.

– Ce s-a întâmplat? adăugă curios.

– Nimic. Mai este ceva terci pentru Mac? întrebă Nan.

Frog dădu din cap afirmativ.

– Atunci încălzește-l puțin și du-l în camera mea, – ceru din nou.

– Deci… ceea ce i-am dus mai devreme n-a fost mâncat? întrebă Frog mirat.

– Nu. A adormit imediat. Dar mai devreme… m-a sunat și mi-a spus că îi e foame. Haha... uite că acum îndrăznește să mă sune, râse Nan în timp ce se îndrepta spre dormitor.

Când deschise ușa, Mac se uita la televizor. Întoarse doar capul, apoi reveni la ecran.

Nan se apropie de castronul de ovăz neatins și îl privi cu o sprânceană ridicată. Mac nici măcar nu se aștepta ca Nan să se întoarcă atât de repede.

– E terci aici. De ce nu l-ai mâncat? întrebă.

Mac rămase tăcut.

– M-ai auzit? reluă Nan, pe un ton scăzut.

Mac ridică privirea. Ochii îi erau încețoșați.

– E frig, spuse răgușit.

Expresia lui trăda dezgustul și frustrarea.

– Aaa, nu se poate mânca rece, domnule. Trebuie să fie cald, nu? ironiză Nan.

Mac se încruntă imediat. Nan se așeză pe marginea patului, lângă el.

Adevărul era că Mac nu voia să-l sune… dar când se trezise, stomacul îl dureau rău și nu avea puterea să coboare. Și, într-un colț al minții sale, considera că era vina lui Nan că se simțea așa. Așa că, instinctiv, îl chemase.

– Și de ce nu l-ai rugat pe Frog să încălzească mâncarea? întrebă Nan cu voce calmă.

– Nu am avut putere… și nu sunt șeful tău. Nu vreau să cerșesc de la nimeni, – murmură Mac, încă răgușit.

– Huh… atât de mândru, – comentă Nan sarcastic. Îi puse mâna pe frunte și Mac tresări la atingerea rece.

– Corpul tău e tot fierbinte. Dacă aș fi în locul tău, aș fi luat medicamentul, m-aș fi întins o vreme și acum aș fi fost bine, zise Nan.

– Nu sunt ca tine. Nu sunt la fel de rezistent, replică Mac, cu un sarcasm apăsat.

– Nu te simți bine, dar gura îți merge perfect, spuse Nan, apoi întinse mâna și îi prinse gura.

– Auu! exclama Mac, scuturându-l și încercând să-i desprindă mâna.

Nan râse scurt, iar Mac se încruntă vizibil iritat.

– Îți mai e foame? întrebă Nan.

Mac nu-i răspunse. Se încruntă și mai tare, dar stomacul i se auzea de la distanță.

– Dacă nu răspunzi, vei muri de foame, a spus Nan cu o falsă amenințare.

– Flămând, a răspuns Mac imediat, fără să-l privească. Nan zâmbi slab.

– Stai puțin, i-am cerut lui Frog să-ți încălzească terciul, adăugă, apoi își scoase cămașa, rămânând doar în pantaloni.

Cioc, cioc.

O bătaie discretă în ușă.

Nan s-a ridicat, a deschis și l-a privit pe Frog, care ținea un castron aburind.

– S-a făcut, frate, a spus acesta.

– Mulțumesc. Du-te și odihnește-te, i-a răspuns Nan, luând terciul și închizând ușa în urma lui.

Se apropie de pat.

– Ridică-te și așază-te la picioarele patului, spuse, apoi așeză o măsuță joasă și castronul cu grijă.

– Mănâncă singur. Mie mi-e lene să te hrănesc.

– Nici eu nu voiam să faci asta, mormăi Mac, suficient de încet cât să nu-l audă.

Se așeză încet, epuizat, iar stomacul îi dădea târcoale cu un foșnet nemulțumit. Luă o lingură, amestecă terciul și sufla ușor.

– Hei, de ce sufli? Nu spuneai că nu-ți place mâncarea rece? întrebă Nan, așezându-se lângă el cu un zâmbet ironic.

Mac îl fulgeră cu privirea. Dar nu replică.

– Nu sufla prea tare, spuse Nan, apucând lingura și ducând-o direct spre gura lui.

– Ah! Fierbinte! strigă Mac, simțind căldura terciului arzându-i buzele. Lăsă rapid lingura și se șterse nervos la gură.

– La naiba… la naiba! mormăi, întorcându-se brusc spre Nan și trăgându-l de ureche.

– Au! Mac, dă-mi drumul! Mă doare! protestă Nan, râzând printre dinți.

Mac nu avea suficientă forță, dar măcar se răzbuna cum putea.

Nan îi îndepărtă mâna cu blândețe.

– Nu mai mănânc! zise Mac, încruntat, prefăcându-se că adoarme.

Dar stomacul lui avea alte planuri.

– La naiba… mormăi, cu voce joasă, dar tot înfometat.

– Dacă mai înjuri o dată, te plesnesc, îl avertiză Nan, ridicând o mână.

Mac închise instinctiv ochii. Se aștepta la ce e mai rău.

Dar mâna nu a lovit. În schimb, degetele lui Nan i-au prins gâtul cu grijă, iar acesta se aplecă încet spre el...

- O să arunc o privire, a spus el cu o voce gravă, în timp ce se uita la buzele lui Mac, roșii din cauza căldurii terciului.

- Mă doare... un pic, a murmurat Mac, în timp ce Nan îi ținea maxilarul strâns.

Un deget apăsă ușor pe buzele lui. Fața lui Mac se înclină ușor într-o parte.

- Hub, lasă-mă să văd, a zis Nan în glumă.

Mac se trase înapoi, dar buzele reci ale lui Nan se lipiră de ale lui, încă fierbinți.

- Au... scăpă din gâtul lui Mac, aproape fără voie.

Limba lui Nan alunecă înainte și înapoi, atingând-o jucăuș pe cea a lui Mac. Acesta tresări imediat, o senzație ușoară făcându-i pieptul să se încordeze.

Limba caldă a lui Nan îi atinse provocator vârful limbii, înainte ca acesta să-i muște buzele, într-un sărut moale. Apoi Nan se retrase puțin doar pentru a reveni cu un alt sărut, mai apăsat. Încă o dată, buzele i se lipiră de ale lui, făcându-l pe Mac să se înroșească până în vârful urechilor.

- Gata, roșeața a dispărut. Continuă să mănânci, spuse Nan, ridicându-se și întorcându-se, în timp ce Mac rămase nemișcat pentru o clipă.

- Um... Ce îmi faci? întrebă Mac încet.

- Roșeața buzelor tale a trecut. Dar... știu exact cum să fac să-ți înroșesc fața, chicoti Nan.

Mac se încruntă.

- Idiotule, murmură, rușinat, dar nu prea convins.

- Gura ta... o poți folosi și pentru a lua pastilele înainte să dormi, spuse Nan pe un ton normal.

Mac se întoarse spre terci și continuă să mănânce singur, fără să se mai uite la el nici măcar o clipă.

Între timp, Nan își strângea lucrurile din cameră.

Trr... Trur... Trr.

Telefonul lui Nan vibra. Îl ridică, privi ecranul, apoi schiță un zâmbet într-un colț al buzelor. Luă o țigară și ieși pe balcon să răspundă.

Mac îl urmări pentru o clipă, apoi își continuă masa în liniște.

- Um, ce s-a întâmplat? întrebă Nan la telefon, expulzând un nor de fum.

- Hei, totul e gata, nu-i așa?… E în regulă… Nici măcar nu vreau să fac asta, dar voi doi... vreți să vă ocupați de viața mea? Ei bine, vă mulțumesc foarte mult. Asta e tot.

Nan închise apelul, apoi rămase pe balcon, trăgând din țigară, cu gândurile pline de numele Dew și Three.

Nan știa că cei doi, Dew și Three, plănuiau să intervină și să-l despartă de Mac.

În ziua în care aceștia ieșiseră să mănânce la un restaurant de la celălalt capăt al orașului, unul dintre oamenii lui Nan, aflat întâmplător în magazin, le-a auzit discuția. Informația nu întârziase să ajungă la el.

Nan mai trase un fum din țigară.

- Îmi pare rău...

- M-am înșelat de la început. E vina ta că te-ai îndrăgostit de o persoană ca mine, murmură el, adresându-se în gând lui Three. Îl considera un frate mai mic, dar chiar și așa, nu avea dreptul să se amestece în viața și în alegerile lui.

Când fumul se risipi în aerul rece al nopții, Nan se întoarse în dormitor.

Mac mâncase deja jumătate din castronul cu terci și părea să fie sătul.

- Nu ziceai că îți era foame? întrebă Nan, apropiindu-se de el.

- Am mâncat destul, răspunse Mac calm.

Nan clătină ușor din cap, apoi se apropie cu paharul de apă și medicamentele.

- Hai, ia-ți pastilele, îi spuse, apoi puse masa japoneză și castronul gol într-un colț al camerei. Luă paharul din mâinile lui Mac, care deja înghițise pastilele fără alte comentarii.

- Sprijină-te de căpătâiul patului pentru început, nu te întinde imediat. Altfel, o să ai reflux, adăugă Nan, pe un ton neutru.

Apoi se ridică și începu să caute un film. Mac, între timp, privi cu coada ochiului către umărul său, unde zgârieturile erau încă vizibile. Nu era nevoie să întrebe ale cui erau. Știa.

Fața i se înroși ușor, dar când Nan reveni și porni filmul, Mac își mută imediat privirea în altă direcție.

Nan se așeză și se sprijini comod de tăblia patului. Mac se întinse și el, somnoros și obosit, mai ales după ce stomacul plin îi dăduse o senzație de moleșeală.

Capul i se înclină ușor spre Nan și, fără să-și dea seama, adormi cu capul sprijinit de umărul lui.

Nan îl privi pentru o clipă, zâmbind slab.

- Ei bine, chiar și stând jos adormi, șopti el, apoi îl prinse ușor și îl întinse pe pat, acomodându-l printre perne.

- Hmm... murmură Mac în somn, înghesuindu-se fără să vrea mai aproape de Nan.

Acesta îl privi din nou, atent la fața sa relaxată, în timp ce Mac, inconștient, ridică mâna și o așeză ușor pe obrazul lui.

Nan ridică o sprânceană ușor, surprins de gestul involuntar.

Palma lui Mac era rece, dar atingerea aceea îl făcu pe Nan să clatine din cap, amuzat. Nu se mișcă. Îl lăsă pe Mac să-l țină așa, iar cu degetul mare, începu să se joace ușor cu degetele lui Mac, fără să-l trezească.

Apoi luă telefonul, verifică ceva pentru câteva momente, îl puse deoparte și se întoarse spre ecranul televizorului.

În camera aceea tăcută, lumina difuză și respirația liniștită a lui Mac păreau să-l aducă pe Nan, măcar pentru o clipă, într-un colț de pace.