Capitolul 18 ⁠✯

 Kit şi Shane au stat împreună în ceea ce ar fi putut fi cel mai frumos moment pe care l-au împărtășit vreodată. Când Shane a exprimat în sfârșit ceea ce era în inima lui, fără să rețină nimic, atât vorbitorul, cât și ascultătorul au simțit un fel de fericire pură. Dacă ar fi putut, ar fi înghețat timpul în acel moment. Dar timpul nu se oprește niciodată. Continuă să meargă înainte, indiferent cât de mult ne-am dori noi, să nu se întâmple. Imaginea cerului uimitor a durat mai puțin de un minut, înainte ca soarele să alunece dincolo de orizont. Strălucirea portocalie a dispărut într-un amurg sumbru. Briza cândva blândă s-a oprit. Atmosfera a devenit liniștită... aproape ciudat de liniștită. Și în acel moment, Shane a simțit să spună ceva, ceva care să-i aducă pe amândoi înapoi la realitate.

-Dar nu putem fi împreună. Oricum va trebui să mă mut în curând. Vom sfârșii despărțiți indiferent de situație. Nu vreau să fiu o povară pentru tine. Kit a înghețat. A încercat să ascundă cât de mult l-au durut acele cuvinte, apoi a răspuns încet.

-Încă nu s-a întâmplat nimic. De ce să-ți faci griji pentru sfârșit acum? Dacă suntem într-adevăr împreună, sunt sigur că ne vom da seama de soluții când va veni momentul.

- Şi dacă nu ne putem da seama? Nu este atât de simplu, Kit. Dacă ne implicăm într-o relație și apoi trebuie să ne despărțim, atunci cred că... este mai bine să nu începem deloc. Kit şi-a coborât privirea, tristețea începând să se strecoare în mintea sa. Dar totuși, s-a forțat să zâmbească ușor și să spună.

-Atunci te voi urma în Germania. Nu este ca şi cum ar deranja pe cineva dacă aș vrea să studiez şi eu în străinătate, nu?

-Tu? Să studiezi în Germania? Shane a ridicat o sprânceană.

-Tu?! Da, eu...Dacă asta înseamnă să îndreptăm lucrurile, nu este cea mai proastă idee. Şi când va veni acel moment... Vom putea în sfârșit să fim împreună fără ca nimic să ne rețină, nu?  Cei doi s-au privit în ochi. Niciunul nu a vorbit. Pentru că, în adâncul sufletului, niciunul nu avea un răspuns, cel puțin, nu încă.

...

-Eşti sigur de asta, fiule? De unde a venit această dorință bruscă de a studia în străinătate? Kit stătea la masă mâncând, în timp ce părinții lui se uitau la el cu îngrijorare.

-Nu te-ai uitat  la un film şi te-ai inspirat, nu-i așa? Tatăl său l-a privit sceptic.

-Sunt sigur. Nu aş vorbi cu voi despre asta dacă nu m-aș fi gândit bine. Nu ați fost voi cei care mi-au tot cerut să mă gândesc serios la viitorul meu? Ei bine, iată-mă, gândindu-mă la asta. A răspuns Kit liniștit.

-Vorbești măcar germană? Dacă plănuiești să studiezi acolo, cum vei supraviețui dacă nici măcar nu ai elementele de bază? Cred că ar trebui să te gândești mai atent, mai ai timp! a spus și mama lui cu blândețe.

-Ai putea să iei un an pauză și să decizi mai târziu. Nu te presăm, ști doar.

-Dar nu am timp. Shane pleacă în curând în Germania. Părinții lui Kit au schimbat priviri cu subînțeles după ce l-au auzit spunând, acel lucru. Kit a tăcut imediat.

-Deci asta e? Vrei doar să-l urmărești pe Shane? Atunci avem dreptate să spunem nu. Pentru că, în cele din urmă, faci asta doar pentru a alerga după un prieten. A spus tatăl lui Kit convins.

- Share nu este doar un prieten. Înseamnă mai mult decât atât. Ambii părinți au tăcut, Kit s-a ridicat şi a ieșit. Indiferent de ce urma, nu avea de gând să lase lucrurile dintre el şi Shane să se termine atât de ușor. Va lupta pentru asta... chiar dacă nu știa încă cum.

...

  Într-un colț liniștit al grădinii, Shane stătea distras mângâindu-i capul lui Kaiju, părând frustrat. O clipă mai târziu, mama lui s-a apropiat. Shane s-a uitat stângaci la ea în timp ce, femeia se așeza lângă el.

-Shane... Te-ai hotărât deja? Vii în Germania cu mine? Tânărul a rămas tăcut, evitându-i privirea.

- Tatăl tău nu mă lasă să o iau pe Cheese. Dar este în regulă. Sincer, este suficient doar să vii tu cu mine. Jin și Name sunt destul de mari acum. Cheese poate rămâne cu tatăl tău. Shane, tu ești cel pe care îl iubesc cel mai mult. Și tu mă iubeşti, nu? Sau faptul că ai fost separat de mine te-a făcut să mă iubești mai puțin? A întrebat femeia cu emoție în glas.

- Încă te iubesc, mae. Acest lucru nu s-a schimbat. Dar dacă tu şi tata ați putea să nu vă mai certați... Aș aprecia cu adevărat asta.

-Tatăl tău şi cu mine suntem prea diferiți. De aceea ne luptăm tot timpul şi ați văzut-o singuri. Dar Shane, Tu ești ca mine, nu te mulțumești cu puțin. Întotdeauna ai avut grijă de tine. Întotdeauna ai muncit din greu pentru un viitor mai bun. Studii în străinătate... Nu a fost şi visul tău? Shane a ascultat, cu fața vizibil cuprinsă de stres.

-Dacă rămâi aici, vei continua să te epuizezi. Să ai grijă de tine,  să  ai grijă de frații tăi, este obositor. Dar dacă vii să locuiești cu mine, eu voi avea grijă de tine. Şi vei avea în sfârșit timp și spațiu pentru a face ceea ce îți dorești cu adevărat. Shane s-a uitat la mama lui. Dintr-o dată, telefonul său s-a aprins, anunțând un apel primit. Tânărul a privit în jos şi a văzut numele lui Kit pe ecran. Apoi s-a uitat înainte şi înapoi, la mama sa și la telefon. În acea fracțiune de secundă, prin mintea lui a trecut  fața lui Kit... cel care îl suna acum. Kit nu avea de gând să-l lase să plece atât de ușor, iar asta  însemna că Shane  trebuia să facă o alegere, nu-i așa?

-Vino cu mine, Shane, a spus mama lui încet.

-Îți vom realiza visele împreună. Shane şi-a imaginat cum ar fi fost să lase acel loc în urmă, să înceapă o nouă viață cu mama sa, trăind liber, construindu-și viitorul. Putea să se vadă pe el însuși, crescând, reușind, trăind tot ce şi-a dorit vreodată, într-o lume mai mare şi mai liberă. Putea avea totul... cu excepția unui singur lucru. Doar unul... Minutele s-au scurs în tăcere. Apelul lui Kit s-a încheiat fără ca Shane să răspundă la telefon.  În acel moment a realizat că trebuia să ia o decizie, pe bune. Shane s-a uitat la mama lui, care i-a zâmbit călduros, încă plină de speranță. A rămas tăcut încă o clipă, apoi în cele din urmă a vorbit.

-Nu merg.

- Shane... A șoptit mama lui, uimită. Părea că voia să întrebe de ce. Dar Shane nu simțea că îi datorează o explicație. La urma urmei, părinții lui luaseră decizii toată viața, fără să le explice și lor, copiilor vreodată lucrurile. De ce trebuia să se explice el atunci?

- Am responsabilități acum. Am o pisică de care trebuie să am grijă, a spus Shane, întrerupând conversația. L-a luat pe Kaiju în brațe și s-a întors spre apartament, lăsând-o pe mama sa stând acolo singură, fără cuvinte.

...

Shane a intrat în cameră, purtându-l pe Kaiju în brațe, exact când tatăl său a ieșit cu o frustrare clară pe chip. Tânărul şi-a privit tatăl plecând confuz, apoi s-a întors și i-a văzut pe Jin, Name şi Cheese uitându-se la el.

- Ce s-a întâmplat? De ce era tata atât de supărat?

-Ei, bineînțeles pentru că este nebun, a spus Jin.

-I-am spus să plece. I-am spus că dacă va merge până la capăt cu vânzarea apartamentului, vă voi lua pe toți și ne vom schimba numele de familie.

-Deci, s-a rezolvat? Noi patru stăm în continuare aici? Shane s-a uitat la Jin neîncrezător. Sora cea mare a dat pur şi simplu  din cap, de parcă tocmai s-ar fi ocupat de toate necazurile. Cu asta, Jin a plecat în camera ei, relaxată şi mulțumită. Name s-a așezat pe canapea şi și-a reluat jocul pe telefonul mobil, ca și cum nu se întâmplase nimic. Cheese a luat o gustare, s-a așezat lângă el şi a început să se uite la un serial pe iPad. Shane a scos telefonul și a  inițiat un apel. Kit a preluat aproape instantaneu.

- Hei Kit... Ne putem întâlni?

...

Shane a alergat spre faleza din apropierea casei și l-a văzut  pe Kit alergând în același timp. S-au repezit unul spre celălalt şi, la unison, au spus:

-Am ceva să-ți spun! Amândoi au făcut o pauză şi apoi au izbucnit în râs.

-Tu spui primul. Din nou, au vorbit în același timp, iar runda a doua, era încă sincronizată. Ceea ce trebuia să fie un moment serios a ajuns să devină neașteptat de amuzant.

-Bine, voi vorbi primul, a decis Shane.

-M-am hotărât, Kit. Nu mă mut în Germania cu mama mea.

-Stai...serios?! A rostit Kit surprins.

- Da. I-am spus deja. Rămân aici. Nu plec nicăieri. Kit a respirat adânc, o ușurare vizibilă i-a acoperit fața.

-Bun. Adică... E grozav! A exclamat el rapid.

-Deci, ce aveai de gând să spui mai devreme? Păreai, atât de entuziasmat.

Adevărul era că Kit plănuise să-i spună lui Shane că va face tot ce poate pentru a studia şi el în Germania, chiar dacă părinții lui nu erau de acord. Dar acum că povestea luase o întorsătură surprinzătoare, Kit a trebuit să renunțe la scenariul original şi să improvizeze.

-Oh... nimic important. Voiam doar să spun că, după ce m-am gândit bine, nici eu nu vreau să merg în Germania.

- Te-ai răzgândit repede, nu? L-a tachinat Shane. Kit a râs şi a spus clar.

-Pur şi simplu îmi urmez  inima. Oriunde ar fi, acolo voi fi și eu. Shane a zâmbit ușor, apoi a respirat adânc înainte de a vorbi.

-Nu am venit să te văd doar pentru a vorbi despre chestiile mele de familie. De asemenea, am vrut să răspund în sfârșit la întrebarea pe care mi-ai tot pus-o în acest timp... şi adevărul este că sunt de acord cu asta.

-Ok...cu ce ești de acord? Shane, care roșise tare deja , a văzut că Kit se prefăcea că nu știe ce vrea să spună. A încercat să clarifice, agitat.

-Ştii... acea întrebare. Cea cu care m-ai tot deranjat zilele acestea.

-Care dintre ele? Kit nu ceda, voia să audă din gura lui Shane.

-Cea la care am răspuns la Bang Saen... dar nu m-ai auzit.

- Ți-am spus, am vrut să aud tare şi clar. Kit nu dădea înapoi, nici măcar puțin. De fapt, s-a aplecat mai aproape, tachinându-l. Shane a trebuit să-şi retragă fața înapoi de rușine.

-Bine! Voi fi iubitul tău. De acum înainte, ne întâlnim oficial. A fost suficient de clar pentru tine?!

- Limpede ca cristalul, iubitule. Şi cu asta, Kit a profitat de moment, reducând distanța şi sărutându-l pe Shane înainte ca acesta să se poată opune. Tânărul a înghețat inițial, apoi a închis încet ochii, topindu-se sub efectul sărutului lui Kit. Era primul lor sărut oficial, ca iubiți.