CAPITOLUL 17

- Lasă-mă să conduc mașina mea. Așa, Jeff și fratele lui mai mic pot veni cu mine, spuse Ohm în dimineața târzie a unei noi zile, când trebuiau să-i ia pe prietenii lui Mac de la aeroport.

- Ia doar dubița mea; una e suficientă. Toată lumea ar trebui să stea împreună. Nu spune că sunt ipocrită, spuse Nan pe un ton monoton.

- Fă ce spune Nan, interveni Mac. Ohm dădu din cap în semn de aprobare, iar Nan plecă să spună cuiva să pregătească mașina VIP. Nan câștigase această mașină la o licitație, era în stare excelentă, cu mai puțin de 30.000 de kilometri la bord, și era de un negru intens.

- Ești sigur că Nan e de acord să vină Jeff?, îl întrebă Ohm în șoaptă pe Mac, pentru a se asigura.

- Da, e în regulă. Sincer, nu cred că lui Nan îi pasă deloc de Jeff, atâta timp cât Jeff nu face probleme. În plus, fiind în casa lui Nan, Jeff ar trebui să dea dovadă de respect, răspunse Mac. Ohm dădu din cap în semn de aprobare, iar Nan se întoarse pentru a se pregăti să plece cu mașina.

- Ai avut o noapte grea sau ceva? Mergi de parcă ai fi fără energie, îl tachină Ohm când văzu mersul ciudat al lui Mac. Mac îi aruncă imediat o privire furioasă prietenului său.

- Nu mai gândi rău. Ieri, Nan m-a pus să alerg pe banda de alergare. Mă dor picioarele, a replicat Mac. Nan a zâmbit la schimbul de replici; aseară, după ce i-a făcut un masaj lui Mac, i-a spus să se odihnească, în timp ce el se ducea să se ocupe de pista de curse și se întorcea mai târziu.

- Chiar a fost nevoie să-l pui să facă exerciții?, întrebă Ohm.

- Hei, trebuie să se pună puțin în formă. Trebuie să poată face față energiei mele, spuse Nan înainte ca Mac să-l lovească în umăr din supărare. Pentru a-și ascunde jenă, deoarece știa ce voia să spună Nan, acesta zâmbi ușor înainte de a-și pune brațul în jurul umerilor lui Mac și de a-l invita în mașină, care era deja parcată și aștepta lângă subordonatul său, Nu.

Deoarece Nan îi ceruse lui Wai să se ocupe de niște treburi acasă pentru el, Mac, Ohm și Nan s-au urcat în cele trei locuri adiacente, iar Nu a condus direct spre aeroport.

La sosirea la aeroport, Nu a parcat mașina în parcare, în timp ce Nan, Mac și Ohm au intrat înăuntru să caute o cafenea unde să aștepte.

- La ce oră aterizează avionul?, întrebă Nan odată ce se instalaseră în cafenea. Mac se uită la ceasul de mână.

- În aproximativ jumătate de oră. Mă întreb dacă vor vrea să doarmă sau să mănânce mai întâi, a răspuns Mac.

- Dacă le este foame, putem opri să mâncăm, dar dacă vor să doarmă, îi vom duce direct acasă, a răspuns Nan.

- Nu ai alte treburi de rezolvat, nu-i așa?, l-a întrebat Ohm pe Nan. Nan a dat din cap.

- Nu.

Cel mult o să verific mașina pe care am câștigat-o la licitație. Oh, și în legătură cu contractorul pentru corturi, bunica și bunicul mi-au recomandat pe cineva, spuse Nan, întrucât Ohm îi sugerase anterior propriii lui rude.

- Sigur, nicio problemă, răspunse Ohm. Mac se uită la Nan cu un zâmbet, ceea ce îl făcu pe Nan să ridice o sprânceană la partenerul său.

- Ce?, întrebă Nan înapoi.

- Nu credeam că vei accepta un furnizor recomandat de bunicii tăi, spuse Mac zâmbind. Deși Nan îi iertase pe bunicii săi, rareori se implica în relația cu ei sau le cerea ajutorul. Uneori, când îi ofereau ceva, el nu accepta.

- Eua mi-a adus istoricul profesional al antreprenorului să-l consult. L-am verificat și era în regulă, așa că am fost de acord, a răspuns Nan pe un ton normal, dar Mac nu s-a putut abține să nu zâmbească ironic. Cu toate acestea, era fericit că Nan începea să se apropie puțin mai mult de rudele sale materne.

- Atunci când vei începe construcția?, întrebă Ohm.

- Luna aceasta, intenționez să obțin mai întâi terenul și să ajustez drumul. Apoi, voi proiecta din nou pentru a stabili ce trebuie construit și unde, răspunse Nan.

- Hmm, dacă ai nevoie de ajutor, spune-mi, a spus Ohm. Nan a dat din cap în semn de aprobare, iar cei trei au continuat să discute despre mașini și diverse alte subiecte.

- De ce zâmbești, Ohm? Ai înnebunit?, l-a întrebat Mac pe Ohm când s-a întors de la baie, după ce se îndepărtase pentru o clipă.

- Sunt într-o dispoziție bună.

Nu e în regulă să zâmbesc?, a răspuns Ohm. Mac l-a privit pe Ohm confuz, dar nu a mai întrebat nimic, pentru că era aproape ora la care urma să sosească prietenul său. Cei trei s-au dus să aștepte la ieșirea de sosiri. A fost anunțat zborul cu care venea prietenul lui Mac. Nan stătea cu brațul peste umărul lui Mac, în timp ce Mac și Ohm se aplecau să-și caute prietenul, pe măsură ce timpul trecea.

- Uite-i! a spus Mac când și-a văzut prietenul împingând un cărucior cu bagaje. Fran, care l-a zărit primul pe Mac, a ridicat repede mâna pentru a-l saluta. Nan s-a uitat și l-a văzut pe Jeff venind cu un copil drăguț cu părul auriu, dar nu i-a acordat prea multă atenție. Nan l-a lăsat pe Mac să se ducă să-și îmbrățișeze și să-și salute prietenul.

- Hei, Nan, mulțumesc că ne-ai lăsat să stăm la tine, a spus Jonathan în timp ce se apropia să-i strângă mâna lui Nan. Nan a dat din cap în semn de aprobare și i-a strâns mâna celuilalt. Și ceilalți

au venit să-l salute pe Nan, inclusiv Jeffy, dar expresia acestuia din urmă era neutră. Nan nu părea să-i acorde prea multă importanță.

- El e fratele tău mai mic, Jeff?, a întrebat Mac, iar băiețelul cu părul auriu a zâmbit dulce.

- Da, e fiul mătușii mele. A venit să mă viziteze în vacanță, așa că l-am invitat să vină cu noi. Îl cheamă Jerry. Jerry, el e prietenul meu Mac. Iar el e... Jeff era pe punctul de a-l prezenta pe Nan, dar băiatul pe nume Jerry s-a apropiat și s-a oprit în fața lui Nan, întinzându-i mâna cu un zâmbet.

- Bună, eu sunt Jerry, a spus băiatul, făcându-i pe prietenii lui Mac să se uite imediat la el. Mac l-a privit pe Jerry cu o expresie calmă.

- Nan, a răspuns Nan scurt, înainte de a se apropia și a-și pune brațul în jurul umerilor lui Mac, lăsând mâna băiatului atârnând în aer.

- Nu crezi că ești puțin nepoliticos cu fratele meu mai mic?, a întrebat Jeff. Nan i-a aruncat o privire lui Jeff și a zâmbit ușor.

- N-am spus niciodată că sunt politicos, nu-i așa? Încă nu te-ai obișnuit cu asta?, a răspuns Nan.

- Ei bine, vreți să vă odihniți sau vă este foame? Nan vă poate duce la locul potrivit, a întrebat Ohm pentru a schimba subiectul.

- Vreau să mă odihnesc mai întâi, a răspuns Danny. Nan a dat din cap în semn de aprobare, apoi a scos telefonul pentru a-și suna angajații să aducă mașina să-i ia la ieșire.

- O să aștept mașina în față, a spus Nan cu voce calmă, apoi l-a luat pe Mac de braț și l-a condus imediat, în timp ce Jerry mergea cu Jeff.

- Hei, Nan vă lasă să-l deranjați la el acasă, așa că măcar arătați puțin respect față de proprietar, i-a avertizat Om pe prietenii săi cu bune intenții.

- Eu nu fac nimic. Nan este cel care se poartă urât cu mine și cu fratele meu, îi spuse Jeff lui Ohm.

- Nan nu are nicio problemă cu tine, doar nu crea probleme, îi repetă Ohm. Jeff dădu din cap în semn de aprobare, înainte ca Ohm să plece să vorbească cu Frank.

- Hei, Nan, Mac, ce faceți aici?, se auzi o voce, făcându-i pe Nan și Mac să se întoarcă și să vadă că era Two, fratele mai mare al lui Three.

- Am venit să luăm un prieten. Tu ce faci?, răspunse Mac. Two aruncă o privire prietenilor lui Mac, apoi expresia lui se întunecă.

- Eu doar las un prieten; sunt pe cale să plec. Ne mai vedem.

spuse Two, apoi plecă repede. Mac părea confuz, dar nu se gândi prea mult la asta. Toți stătură o vreme la ieșire, așteptând, până când duba lui Nan veni să-i ia. Odată ce bagajele lor fură încărcate în dubă, se așezară imediat, Nan și Mac ocupându-și locurile obișnuite. Ohm era pe punctul de a se așeza lângă Nan, dar Jerry îl trase mai întâi de cămașă.

- Mi se face rău în mașină; pot să stau aici?, a întrebat Jerry. Ohm s-a uitat imediat la Nan.

- Dacă ți se face rău în mașină, stai în față, lângă șofer, a spus Nan, arătând cu capul spre scaunul din față, lângă asistentul său. Jerry a făcut o mutră supărată.

- Hotărăște-te repede; nu putem sta mult timp în parcare, a spus Nan cu voce severă.

- Jerry, vino să stai aici, îi spuse Jeff fratelui său mai mic, așa că Jerry se îndreptă fără tragere de inimă să stea lângă fratele său. Ohm își ocupă locul obișnuit înainte de a închide ușa. Nan se întoarse și îl văzu pe Mac uitându-se fix la el.

- Puștiul ăla te place cu siguranță, îi șopti Mac lui Nan în thailandeză.

- Serios? Și ce dacă?, întrebă Nan, iar Mac zâmbi ușor.

- Îmi pare rău pentru copilul ăla. Nu știu ce fel de probleme i-ai putea cauza, spuse Mac râzând. Nan se aplecă mai aproape de urechea iubitului său, frecându-și nasul ascuțit de lobul moale al urechii lui Mac, făcându-l pe Mac să tremure.

- Nu ești deloc gelos?, întrebă Nan în glumă.

- Aș vrea să fiu, dar se pare că tu nu intri în joc, așa că nu voi fi gelos. Și nu te gândi să mă tachinezi făcându-mă gelos. Nu m-am întors la tine doar ca să ne certăm, înțelegi?, spuse Mac, anticipând răspunsul lui Nan. Nan zâmbi și chicoti ușor; știa bine când și cum să-l tachineze pe Mac.

- Pari priceput în ultima vreme, spuse Nan înainte de a-i da lui Mac un sărut jucăuș pe frunte.

- Hei, despre ce vorbiți? Puteți vorbi în engleză? Ca să putem trage cu urechea și să vedem dacă flirtați unul cu celălalt, îi tachină Jonathan, care stătea pe bancheta din spate cu Nan și Mac.

Acest lucru îl făcu pe Mac să se întoarcă imediat pentru a-și certa prietenul, deși nu serios, pentru că știa că prietenul său glumea. Prietenii lor râseră la rândul lor. După un timp, ajunseră la casa lui Nan. Toți păreau să se cunoască destul de bine, deoarece mai fuseseră acolo înainte, cu excepția lui Jerry, care era în vizită pentru prima dată.

- Mac, du-ți prietenii să vadă dormitorul. Lasă-i să se odihnească, așa cum ți-am spus. Mă duc să verific mașina în garaj. Lasă-ți prietenii să se odihnească, se pot trezi mai târziu pentru cină, a spus Nan. Mac a dat din cap în semn de aprobare înainte ca Nan să se îndrepte spre garaj.

- Haideți, vă duc în camera de oaspeți, le-a spus Mac prietenilor săi înainte de a-i conduce pe Jeff și Jerry în dormitorul de la parter.

- Te fac să te simți incomod?, întrebă Jeff. Mac clătină din cap.

- Nu, nu dacă ești aici ca prieten, răspunse Mac. Jeff zâmbi ușor.

- E atât de crud cu tine, și totuși vrei să-l vezi din nou, spuse Jerry în fața lui Mac, făcându-l pe acesta să-l privească pe tânăr cu o expresie calmă.

- Uh, îmi cer scuze în numele lui Jerry. Ar trebui să-i duci în cameră; trebuie să mă odihnesc puțin, spuse Jeff. Mac dădu din cap în semn de aprobare înainte de a pleca fără să mai acorde atenție tânărului. Mac credea că Jeff probabil îi va spune fratelui său mai mic despre sentimentele sale pentru el.

- Să-l lăsăm să doarmă în apartamentul meu?, întrebă Ohm. Mac scutură din cap.

- Nu mai sunt un scandalagiu ca înainte, spuse Mac zâmbind, înainte de a-și duce cei trei prieteni la etajul al doilea, să doarmă în altă cameră, în timp ce Ohm rămase în apartamentul fratelui său.

- I-am adus pe Jeff și Jerry în starea asta. Ești de acord cu asta, nu, Mac?, întrebă Danny când intrară în cameră.

- E în regulă, răspunse Mac.

- Puștiul părea drăguț și simpatic în avion, dar nu credeam că se va agăța de Nan, interveni Jonathan, care observase și el că Jerry era interesat de Nan. Mac zâmbi ușor.

- Nu-ți face griji pentru mine, mai bine fă-ți griji pentru puștiul ăla, spuse Mac râzând ușor.

- Ați călătorit mult cu avionul; trebuie să fiți obosiți. Puteți să vă odihniți puțin. Vă voi trezi pentru cină diseară. Să o luăm ușor astăzi și vom vedea mai târziu ce facem mâine, a spus Mac, știind că prietenii lui vor avea probabil jet lag. Prietenii lui Mac au fost de acord înainte ca el și Ohm să-i lase să se odihnească.

- Te duci undeva mai întâi sau o să tragi un pui de somn și o să aștepți să se trezească?, întrebă Mac.

- Ar trebui să mă duc să fac niște comisioane, apoi o să caut ceva de mâncare și pentru ei, ca să nu o deranjăm prea mult pe Nan, răspunse Ohm. Mac încuviință din cap, apoi îl conduse pe Ohm la mașină și se îndreptă spre pista de curse să o caute pe Nan.

- Unde s-a dus Ohm?, întrebă Nan, observând mașina lui Ohm plecând.

- A ieșit să facă niște comisioane. Se va întoarce seara. Am auzit că intenționează să cumpere și ceva de mâncare pentru noi, răspunse Mac, repetând ce îi spusese prietenul său.

- Asta e mașina pe care ai câștigat-o la licitație?, întrebă Mac în timp ce se plimba printre mașinile aliniate în garaj, așteptând să fie vândute.

- Da, am adus-o să verific mai întâi starea ei. Oh, mă duc să verific un loc. Vrei să vii cu mine?, întrebă Nan. Mac dădu imediat din cap în semn de aprobare.

- Atunci îi las pe băieții ăștia să aibă grijă de prietenii tăi pentru moment, dar cred că prietenii tăi probabil dorm cu toții, spuse Nan înainte de a pleca să se spele pe mâini. Apoi îl conduse pe Mak la mașină și se îndreptară spre locul unde Nan urma să instaleze cortul pentru mașină. Nu le luă mult să ajungă, locul fiind la mică distanță de pista de curse a lui Nan. Nan aranjase ca cineva să vină și să pregătească zona.

- Vrei să rămâi în mașină sau să cobori?, l-a întrebat Nan pe iubitul său după ce a parcat.

- Prefer să cobor, a răspuns Mac și a ieșit din mașină împreună cu Nan. Nan s-a dus să-l salute pe omul cu care se întâlnea și a început să se plimbe pentru a vedea care zone trebuiau nivelate, iar Mac îl urma stângaci, deoarece terenul nu era foarte neted, ceea ce îngreuna mersul.

Când Nan s-a întors să-și privească iubitul, a observat că Mac transpira.

- Vrei să aștepți în mașină? S-ar putea să leșini aici, i-a sugerat Nan când a văzut expresia lui Mac.

- Bine, a răspuns Mac încet, deoarece nu era obișnuit cu vremea caldă și se chinuia să meargă. A luat cheile mașinii de la Nan și s-a întors să se așeze în mașină, cu aerul condiționat pornit. Mac s-a jucat cu telefonul, aruncând priviri către Nan, până când a văzut o femeie care s-a apropiat să-i aducă apă lui Nan și apoi l-a urmat. Mac s-a încruntat suspicios, deoarece femeia părea să încerce să-l atingă periodic pe Nan. Așa că l-a sunat imediat pe Nan. L-a văzut pe Nan uitându-se la mașină înainte de a răspunde la apel.

- Ce s-a întâmplat?, a întrebat Nan, în timp ce Mac își mușca ușor buza.

- Când termini de vorbit?, a răspuns Mac.

- Mai durează puțin, ce s-a întâmplat?, a continuat Nan să întrebe.

- Mi-e... foame, dar nu-i nimic, pot să aștept. Termină-ți treaba mai întâi, s-a gândit Mac. Voia neapărat să o întrebe despre tânăra femeie, cine era, dar nu voia să-i dea lui Nan ocazia să-l tachineze.

- Încă 10 minute, a răspuns Nan. Imediat ce Mac a confirmat, Nan a închis și s-a întors să vorbească cu cealaltă persoană. Mac l-a urmărit pe Nan fără să-și ia ochii de la el până când Nan s-a întors la mașină, urmat de tânăra femeie.

- Ce păcat că nu poți rămâne mai mult. Voiam să te invit la o cafea, se auzi vocea tinerei în mașină, așa că Mac coborî geamul.

- Ai terminat? Mi-e foame, strigă Mac înainte ca Nan să apuce să răspundă, făcând-o pe Nan să se întoarcă și să zâmbească ușor.

- O să plec acum; iubitul meu începe să devină nerăbdător, îi spuse Nan tinerei cu un zâmbet, făcând-o să ezite puțin când auzi.

- Iubitul tău?, întrebă tânăra pentru a se asigura. Când Nan dădu din cap, ea zâmbi stânjenită înainte de a se da la o parte pentru a-l lăsa pe Nan să deschidă ușa și să urce în mașină.

- Fiica proprietarului, spuse Nan cu nonșalanță.

- De ce îmi spui asta?, răspunse Mac pe un ton normal, de parcă nu era deloc curios. Nan chicoti ușor.

- Pentru că pari foarte curios. Dacă nu-ți spun, o să te superi pe mine, răspunse Nan. Mac strânse ușor buzele, realizând că iubita lui era perspicace.

Nan bănuise asta încă din momentul în care Mac îl sunase.

- Mi-e doar foame. Hai să mâncăm ceva mai întâi, apoi putem cumpăra niște alimente să le ducem. Chiar dacă Ohm a spus că va aduce el mâncare, cred că e mai bine să cumpărăm ceva în plus, sugeră Mac pentru a schimba subiectul. Nan zâmbi cu înțeles.

- Bine, o să mă opresc să cumpăr și niște băuturi. Cred că prietenii tăi vor dori să bea ceva în seara asta, spuse Nan, iar apoi se duseră să cumpere mâncare și băuturi. Înainte de a se întoarce acasă, Nan îi rugă pe subordonații săi să-l ajute să care băuturile pentru a le pregăti, în timp ce el și Mac se relaxară lângă iazul cu pești de lângă casă.

- Nan, știu că uneori Jeff pare să se joace cu mintea ta. Nu ai de gând să faci nimic violent, nu-i așa?, a întrebat Mac pentru a se asigura.

- Poți să definești ce înțelegi prin violent?, a întrebat Nan pe un ton normal.

- Păi... să-i faci rău fizic sau ceva de genul ăsta, a răspuns Mac. Nan a zâmbit ușor.

- Depinde de el și de ce îmi face. Nu sunt un copil mic care nu s-ar gândi să se răzbune pe cineva care mă enervează. Sunt o persoană nesăbuită și sălbatică; ar trebui să știi asta, a răspuns Nan cu un pic de amuzament.

- Lasă-mă să te întreb ceva: dacă Jeff ar intenționa cu adevărat să se ia de mine și de tine, l-ai apăra?, l-a întrebat Nan pe iubitul său.

- Dacă ar merge prea departe, nu l-aș apăra. Am fost întotdeauna prietenul lui, dar dacă vrea să nu mai fim prieteni, ar trebui să-l las să plece, răspunse Mac sincer, ceea ce o făcu pe Nan să zâmbească satisfăcută că Mac nu era orbitor de părtinitor față de prietenul său. Nan și Mac continuară să discute și să glumească o vreme. După ceva timp, Nan îl invită pe Mac să facă exerciții la sală. Chiar dacă Mac a ezitat puțin, Nan l-a târât oricum cu el.

- O să alerg doar pe banda de alergare, a sugerat repede Mac.

- Da, cam o oră, alternând între mers și alergare, a răspuns Nan. Mac s-a încruntat, dar a fost de acord să alerge pe banda de alergare, în timp ce Nan alerga pe un alt aparat lângă el.

- Iată-vă, amândoi în formă, soț și soție, i-a salutat o voce, în timp ce Ohm se apropia de cei doi.

- Hei, tu. Vrei să faci puțină mișcare?, l-a invitat Nan.

- Mai bine aștept, a răspuns Ohm, apoi s-a dus să se așeze pe canapeaua din sala de sport. Nan și-a scos tricoul și a continuat să facă tracțiuni, în timp ce Ohm stătea de vorbă cu Mac, care mergea pe banda de alergare.

- Oh, faceți exerciții?, a strigat o voce aparținând unui băiat cu părul auriu. Ma și Ohm s-au întors și au văzut că era Jerry, fratele mai mic al lui Jeff.

- Ești treaz? Unde e Jeff?, a întrebat Ohm.

- E în baie. Va veni imediat, a răspuns Jerry și s-a îndreptat imediat spre Nan, care ridica haltere.

Nan l-a privit ușor, dar nu i-a acordat prea multă atenție.

- Ai un corp grozav. Îmi plac foarte mult băieții cu un fizic ca al tău, a spus băiatul, făcându-l pe Mac să se uite imediat, deoarece tonul băiatului sugera că voia să-și exprime sentimentele.

- Oh, serios? Ei bine, mie nu-mi plac băieții cu o constituție fizică mică, ca tine, a răspuns Nan, făcându-l pe băiat să înghețe, în timp ce Mac și Ohm au schimbat zâmbete amuzate.

- Atunci ce fel îți plac?, a întrebat Ohm, asigurându-se că băiatul îl aude.

- Prefer un fizic mai robust, ca al lui Mac, a spus Nan direct, făcându-l pe Mac să roșească.

- Ai grijă ce spui și gândește-te că copilul ascultă, a remarcat Mac, simțindu-se puțin iritat de Jerry.

- Nu mai sunt copil, replică imediat Jerry.

- Mă refer la un copil răsfățat, spuse Mac în thailandeză, făcându-l pe băiat să pară confuz.

- Ce spui? Nu înțeleg, întrebă repede Jerry.

- Mac a spus... e adevărat, nu mai ești copil, răspunse Ohm în numele lui, ceea ce nu se potrivea cu ceea ce spusese Mac. Mac chicoti încet.

Jerry îl privi pe Mac sceptic, întrebându-se dacă Mac spunea într-adevăr ceea ce susținea Ohm, dar nu mai întrebă nimic. Băiatul se întoarse din nou către Nan.

- Chiar vreau să fac exerciții fizice. Poți să mă înveți?, spuse Jerry cu o voce dulce. Nan îl privi pe Jerry înainte de a da din cap în semn de aprobare.

- Du-te și schimbă-te. Ai adus teniși? Îl întrebă Nan. Băiatul dădu imediat din cap, apoi ieși în fugă din cameră să se schimbe. Nan se uită la Mac și văzu că și Mac se uita la el. Nan ridică ușor din umeri.

- Copilul iubește sănătatea, cred că trebuie să-l ajut să se antreneze puțin, spuse Nan.

- Încep să-mi pară rău pentru copilul ăla, spuse Mac, pentru că era sigur că Nan nu avea de gând să-l învețe pe Jerry cum trebuie. Nu după mult timp, Jerry intră împreună cu Jeff.

- Ești sigur, Jerry, că vrei să faci exerciții?, îl întrebă Jeff pe fratele său mai mic.

- Desigur, răspunse Jerry zâmbind, înainte de a se îndrepta direct spre Nan, în timp ce Mac se duse să facă întinderi lângă canapeaua pe care stătea Ohm. Văzând asta, Jeff se duse să stea și să discute și el cu Ohm.

- Sunt gata, spuse Jerry. Nan îl privi pe băiat de sus până jos. Adidașii pe care îi purta băiatul erau de la o marcă renumită, doar pentru a fi la modă, și nu păreau foarte potriviți pentru exerciții fizice, dar Nan nu spuse nimic.

- Hai să ne încălzim puțin mai întâi, spuse Nan, apoi îi arătă lui Jerry câteva exerciții de încălzire pe care să le urmeze.

Băiatul a ascultat fără probleme, aruncând și priviri furișe către Mac și zâmbind ușor. Mac a dat încet din cap.

- În mod clar își caută necazuri, a mormăit Mac.

După întindere, Nan l-a pus pe băiat să alerge pe banda de alergare timp de 20 de minute pentru încălzire. Băiatul a urmat instrucțiunile fără probleme.

- Nu alergi cu mine?, a întrebat băiatul.

- Am alergat deja, a răspuns Nan și s-a îndreptat spre Mac, care stătea pe scaunul lung, iar Nan s-a așezat lângă el. Băiatul părea supărat că Nan nu stătea lângă el, ci s-a îndreptat spre Mac. Nan l-a întrebat pe Ohm despre locurile pe care voia să le viziteze cu toții, fără să acorde prea multă atenție băiatului, până când acesta a terminat de alergat și s-a îndreptat repede spre Nan.

- Uau, am alergat deja 20 de minute, spuse băiatul. Nan dădu din cap în semn de aprobare și se ridică pentru a se duce la un stâlp care avea niște perne și frânghii elastice atașate.

- Să încercăm un alt tip de exercițiu, spuse Nan în timp ce îl împinse pe băiat să se sprijine de stâlp, apoi îi fixă frânghia în jurul taliei, cu o pernă pentru a amortiza impactul la nivelul stomacului.

Băiatul zâmbi când Nan se apropie de el, deoarece Nan trebuia să-i fixeze frânghia, iar băiatul îi făcu o față arogantă lui Mac, care privea.

- Acum o să-ți arunc mingea. Trebuie să alergi înainte, schimbând stânga și dreapta pentru a prinde mingea, apoi să mi-o arunci înapoi, bine?, spuse Nan pe un ton serios.

- Bine, a răspuns imediat băiatul, pentru că părea că Nan va trebui să stea cu el tot timpul și nu se va mai așeza lângă Mac.

- Să încercăm, a spus Nan și i-a aruncat mingea lui Jerry, care se afla în partea dreaptă. Băiatul a alergat repede să o prindă, dar frânghia din jurul taliei sale a acționat ca o frânghie elastică, trăgându-l înapoi, ceea ce l-a făcut să cadă pe spate pe pământ.

- Au!, exclamă băiatul. Nan stătea cu mâinile în șolduri, privindu-l cu o expresie calmă.

- M-a tras!, spuse Jerry.

- Da, te trage, așa că trebuie să-ți folosești forța. Ridică-te și încearcă din nou, spuse Nan pe un ton mai ferm. Mac, care stătea și privea, râse în secret.

- Ți-am spus, îți cauți singur probleme, își spuse Mac.

- Nu mă pot ridica, îi spuse băiatul cu voce plângăcioasă lui Nan.

- Dacă nu te poți ridica, atunci oprește-te, îi răspunse Nan. Băiatul se strâmbă ușor, dar în cele din urmă acceptă să se ridice singur.

- Haide, să încercăm din nou, spuse Nan și aruncă mingea băiatului. Băiatul alergă repede să o prindă și o aruncă înapoi lui Nan, forțându-se să nu cadă, deoarece frânghia îl trăgea înapoi. Fața băiatului se înroși de oboseală; după ce trimise mingea înainte și înapoi de mai puțin de 20 de ori, se prăbuși la pământ.

- Gasp... Nu mai pot... Hai să ne oprim pentru moment, Jerry a făcut repede un semn cu mâna pentru a cere o pauză. Nan stătea acolo, uitându-se la el cu o expresie calmă.

- Poți să mă ajuți să mă duci? Chiar nu mai pot sta în picioare, a implorat din nou băiatul.

- Fiecare are grijă de ai săi.

Mac, hai să mergem să facem un duș, îi spuse Nan lui Jeff înainte de a-l invita pe Mac să se întoarcă sus pentru a face un duș. Mac zâmbi ușor și se ridică imediat pentru a o urma pe Nan.

- Hei, chiar ai de gând să mă lași așa?, îl strigă Jerry pe Nan, dar Nan îl ignoră, așa că Jeff a trebuit să-l ajute pe fratele său mai mic să se așeze și să se odihnească.

- Ar fi bine să ai o asigurare de viață sau o asigurare de sănătate, spuse Ohm în glumă.