CAPITOLUL 16

- Ce a spus Nan?, a întrebat Ohm după ce Mac a încheiat convorbirea cu Nan.

- A spus să ne întâlnim la restaurantul TT la prânz și să-l aducem și pe cel mic, a răspuns Mac, iar Ohm a dat din cap în semn de înțelegere.

- M-a rugat să merg și eu?, a întrebat Anop încet.

- Da, nu-ți face griji. Nu e ca și cum te-ar lua să faci ceva.

Prietenul meu va găsi o modalitate de a te ajuta cu slujba. Sincer, mi-ar plăcea să lucrezi la acest birou, dar prietenul meu a spus că există și alte opțiuni disponibile, răspunse Mac.

- Îți mulțumesc foarte mult, P'Mac, pentru amabilitatea ta, spuse Anop emoționat, ridicând mâinile pentru a se înclina în fața lui Mac. Mac ridică imediat mâinile pentru a-i răspunde la salut.

- Să așteptăm puțin aici și apoi să plecăm împreună, a sugerat Mac. Anop s-a așezat pe o altă canapea să-l aștepte pe Mac, în timp ce Ohm a continuat să se joace pe telefon până când a venit momentul să plece la restaurant. Mac și Ohm l-au dus pe Anop la mașina lui Ohm. Tânărul era puțin stângaci, îngrijorat că ar putea murdări mașina luxoasă a lui Ohm, dar Mac i-a spus să se relaxeze. Anop a stat rigid tot drumul până la restaurant, unde Nan sunase deja să rezerve o masă.

- Nan a aranjat de fapt o cină la un restaurant; mă întreb dacă o să plouă, glumi Ohm cu Mac, gândindu-se că Nan se va întâlni doar la un loc obișnuit.

- Exagerezi; cred că e mai probabil să fie secetă, a răspuns Mac cu umor. Anop i-a urmat în tăcere pe Mac și Ohm până au ajuns la masa rezervată de Nan.

- De ce a rezervat o masă atât de mare?, a întrebat Mac, nedumerit, când l-a văzut pe Nan așezat la o masă lungă care putea găzdui 7-8 persoane.

- Va veni cineva în curând, a răspuns Nan înainte de a-l trage pe Mac să se așeze pe scaunul de lângă el, deoarece Nan stătea la capul mesei. Ohm s-a așezat lângă Mac și l-a lăsat pe Anop să se așeze pe scaunul din fața lui Mac, care era și lângă Nan, pe cealaltă parte. Anop s-a simțit puțin tensionat când s-a confruntat cu privirea severă a lui Nan.

- Nong An, el este iubitul meu, Nan. Nan, el este Nong despre care ți-am povestit, An, îi prezentă Mac pe cei doi unul altuia. Anop a fost oarecum surprins să vadă că Mac avea un partener de sex masculin, dar nu s-a simțit deloc dezgustat, deoarece printre prietenii lui se aflau și persoane cu orientări sexuale diferite.

- Bună, a spus Anop, ridicând mâna într-un gest de salut către Nan, în timp ce vorbea cu voce tremurândă. Nan a dat din cap în semn de aprobare.

- Ai putea măcar să încerci să arăți un pic mai prietenos? Îl sperii pe copil, a spus Mac, fără să-și ia prietenul în serios.

- Unde e Wai?, a întrebat Mac despre Wai.

- L-am lăsat să rămână la licitația de mașini, a răspuns Nan.

- Te fac să pierzi la muncă?, îl întrebă Mac. Nan scutură imediat din cap.

- Sunt relaxat, răspunse Nan, făcându-l pe Ohm să chicotească ușor.

- Pe cine mai așteptăm?, continuă Mac să întrebe.

- Dew, Three și fratele lui mai mare, răspunse Nan, făcându-l pe Mac să ridice sprâncenele din curiozitate.

- O să afli în curând. Deocamdată, să comandăm mâncare. Poți să comanzi orice vrei, nu te simți obligat să te abții. Nu te simți incomod, îi spuse Nan lui Mac înainte să se întoarcă să vorbească cu Anop, făcându-l pe băiat să zâmbească ușor în timp ce se gândea la cât de diferiți erau Mac și Nan și totuși reușeau să fie împreună.

- Vorbește frumos cu copilul, bine? Nu te mai purta dur cu el. An, nu te speria; așa e Nan, îi spuse Mac lui Nan înainte ca acesta să-l tragă mai aproape, să-și pună un braț în jurul gâtului lui și să-i răvășească părul cu cealaltă mână.

- Da, stăpâne. Cine ar putea fi la fel de ordonat ca tine?, spuse Nan, fără prea multă seriozitate.

Mac mormăi puțin la Nan înainte să-l lase să comande mâncare, în timp ce Anop era mulțumit cu orice alegeau ceilalți, deoarece putea mânca orice. În timp ce așteptau mâncarea și sosirea celorlalți, Nan îl întrebă pe Anop despre educația lui și află că Anop absolvise doar liceul la Centrul de Educație Non-Formală și nu-și continuase studiile deoarece trebuia să o ajute pe mama lui să muncească pentru a câștiga bani. Mama lui vindea cârnați Isaan la grătar dintr-o căruță pe care o parca în fața pieței, la intrarea în aleea lor. Anop a obținut un loc de muncă la hotel pentru că cunoștea o parte din personalul de acolo. De fapt, Anop a început ca spălător de vase, dar, deoarece în acea zi nu erau destui chelneri, l-au chemat pe Anop să ajute, ceea ce a dus la incidentul pe care l-a trăit Mac.

- Au sosit, a spus Nan, arătând cu capul spre alee.

- Uau, de ce au venit toți împreună?, a spus Mac, confuz, când i-a văzut pe Dew, Three și cei doi frați mai mari ai lui Sam, împreună cu un alt copil mic.

- Scuze că am întârziat, P'Nan, P'Mac. Uh, bună, P'Ohm, Three l-a salutat imediat pe Ohm cu un wai când l-a văzut, iar Ohm a răspuns cu un zâmbet.

- P'One, stai aici, i-a spus Mac, care înțelesese oarecum ce se întâmplă, lui One să se așeze lângă Anop.

- P'Two, du-te și stai lângă P'Ohm acolo. Nu știu de ce te iei după noi, se plânse Three de al doilea frate mai mare al său înainte de a se așeza lângă One și de a o trage pe Dew să stea

la capul mesei, de cealaltă parte, chiar în fața lui Nan. Dew salută din cap pe Mac și Ohm.

- - Hei, și eu vreau să ajut la alegerea unei bone pentru copil, să știi, se plânse Two înainte de a se așeza lângă Ohm, pe care nu-l mai întâlnise până atunci și pe care nu se gândise să-l salute.

- Hei, ești copilul mătușii Nil, cea care vinde cârnați?, îl salută One pe Anop, care ridică repede mâinile în semn de salut, surprins și el.

- Vă cunoașteți?, întrebă Mac, confuz.

- Vine des să cumpere cârnați de la magazinul mamei mele, răspunse Anop.

- Da, locuiește în cartierul nostru, răspunse One, cu ochii puțin măriți.

- Nu-mi spune că persoana pe care Nan o va prezenta este acest copil?, întrebă One, iar Nan dădu din cap în semn de aprobare.

- Băiatul a fost hărțuit, așa că și-a pierdut slujba. Mac vrea să-l ajute să-și găsească de lucru, iar eu mi-am amintit că Three se plângea că caută un îngrijitor, așa că m-am gândit să-l aducem să discutăm și să vedem cum merge, a răspuns Nan.

- Te cheamă Anop, nu? Dacă îmi amintesc bine, a întrebat One, auzind-o mai înainte pe mama tânărului strigându-l pe nume.

- Da, a răspuns Anop încet.

- Putem vorbi și mânca în același timp, frate?, întrebă Doi, iar Unu se întoarse să-și privească fratele mai mic cu o expresie serioasă.

- Păi, mi-e foame, răspunse Doi pe un ton mai blând.

- Comandă orice vrei să adaugi, îi spuse Unu. Doi chemă apoi un chelner pentru a cere meniul, chiar dacă la masă erau deja servite câteva feluri de mâncare comandate de Nan. Între timp, Ohm și Doi discutau și se certau despre ceva, dar Mac și Nan erau mai interesați de conversația dintre Unu și Anop.

- Ce părere ai, P? Copilul este potrivit?, a întrebat Mac, pentru că voia sincer să-l ajute pe tânăr. Nan mânca în timp ce servea și niște mâncare în farfuria lui Mac. Unu l-a intervievat apoi pe Anop pentru o vreme, înainte de a-i permite să se așeze și să mănânce, în timp ce ei continuau să discute.

- Nu servi din partea aceea; mâncarea ta e aici, l-a avertizat Nan pe iubitul său în legătură cu mâncarea, deoarece comandase separat pentru Mac. În acel moment, Nong Khanom, fiul mic al lui One, care dormea în cărucior, s-a trezit. One a decis să-l lase pe Anop să aibă grijă de fiul său, iar rezultatul a fost mai bun decât se aștepta.

- Hei, cred că o să fii lăsat pe dinafară, l-a tachinat Three pe fratele său mai mare, deoarece Nong Khanom părea să-l placă foarte mult pe Anop, acordându-i aproape nicio atenție tatălui său. One a zâmbit satisfăcut și, după ce au discutat o vreme, i-a spus lui Anop să se întoarcă cu ei pentru a mai discuta puțin. În plus, casa lui Anop era aproape de casa familiei lui One.

- Oricum, te rog să ai grijă de An pentru mine, bine, P'One? Dacă Anop nu lucrează cu tine, nu-i nimic; îi voi găsi altă slujbă, a spus Nan după ce au terminat de mâncat și s-au îndreptat spre mașină.

- Nu-ți face griji; cred că pot să-l angajez ca babysitter, a răspuns One, întorcându-se să se uite la Anop, care îl ținea în brațe pe Nong Khanom.

- Mulțumesc foarte mult, P'Mac și P'Nan, a spus Anop. Nan a dat din cap în semn de aprobare înainte ca familia lui One să se îndrepte spre mașină, în timp ce Three a plecat cu Dew.

- O să vin să te caut acasă, bine, P'Mac?, strigă Three înainte să urce în mașină, lăsându-i pe Nan, Mac și Ohm în parcare.

- Hei, Ohm, am observat că ai avut o ceartă cu Two, îl întrebă Mac pe prietenul său, pentru că părea că Ohm și Two avuseseră o mică neînțelegere în timpul mesei.

- Tipul ăla e o adevărată bătaie de cap. Serios, ești sigur că e în același an cu tine, Mac?, spuse Ohm, zâmbind, pentru că nu lua lucrurile în serios. În plus, Ohm era mai tânăr decât Mac, și cu mult. Dar, deoarece erau în același an, deveniseră prieteni.

- Desigur, răspunse Mac.

- Ai grijă la fantomele care te împing, spuse Nan, zâmbind răutăcios. Ohm clătină din cap.

- Nu mă poate împinge. Dacă nu mi-ai fi spus că e seniorul meu, aș fi crezut că e mai tânăr decât mine, răspunse Ohm, apoi îi făcu un semn cu capul lui Nan.

- Deci, te întorci cu mine și cu Mac sau îl iei pe Mac cu tine?, a întrebat Ohm, deoarece Mac venise cu mașina lui.

- Lasă-l să se întoarcă la muncă. Mă întorc și eu să licitez pentru mașini, a răspuns Nan înainte să se despartă în parcare. Mac s-a întors la muncă cu Ohm, în timp ce Nan a plecat să liciteze pentru mașini.

Nan a condus să-l ia pe Mac de la birou în jurul orei 16:00, după ce a terminat licitația de mașini și a rezolvat câteva treburi. S-a dus direct să-și vadă iubitul. Nan a intrat în birou, familiarizat cu locul, salutând câțiva angajați pe care îi cunoștea, înainte de a se îndrepta spre tatăl lui Mac pentru a-l saluta. Au discutat despre lucruri legate de dealership-ul auto pentru o vreme, până când Mac l-a sunat pe Nan.

- Sunt în biroul tatălui tău... intră și vorbește mai întâi cu el. Aveam de gând să vin să te caut, dar m-ai sunat primul. De ce ai sunat când puteai să vii pur și simplu?, a spus Nan pe tonul său obișnuit, înainte de a închide telefonul iubitului său.

- L-ai sunat?, a întrebat tatăl lui Mac zâmbind.

- Da, a răspuns Nan. La scurt timp, Mac a deschis ușa biroului tatălui său.

- De ce nu ai bătut la ușă? E nepoliticos, l-a tachinat Nan pe iubitul său.

- Știu că ești în biroul tatălui meu, așa că nu am simțit nevoia să fiu politicos, a replicat Mac înainte de a se așeza pe scaunul de lângă Nan.

- Ești aici. Nu te-ai gândit să mă anunți dinainte?, a spus Mac, fără să pară prea serios.

- Nu m-am gândit că o să mă suni. Îți e dor de mine?, îl tachină Nan în fața tatălui iubitului său, pentru că, la urma urmei, tatăl lui Mac cunoștea deja bine personalitatea lui Nan. Mac se prefăcu să fie exasperat de Nan.

- Și Ohm?, întrebă Nan despre Ohm.

- S-a întors deja, răspunse Mac.

- Bine, hai să luăm cina la tata acasă astăzi. Te grăbești să pleci undeva?, îl invită Mac pe iubitul său, deoarece nu mai fusese la casa lui de ceva vreme.

- Nu mă grăbesc. Putem merge, a spus Nan. Tatăl lui Mac a chemat apoi menajera să pregătească cina și pentru Nan și Mac. După aceea, Nan a mai stat puțin de vorbă cu tatăl lui Mac înainte de a se întoarce la biroul lui Mac, deoarece urmau să plece de la birou la ora 17:00.

- Te-ai întâlnit cu Boy astăzi?, a întrebat Mac.

- Da, dar nu a îndrăznit să liciteze împotriva mea, a răspuns Nan zâmbind.

- Probabil se teme că o să-l tachinezi din nou, a spus Mac, râzând la gândul acesta.

- Deci, când vine prietenul tău?, a întrebat Nan despre prietenul său care era în străinătate.

- Ohm a spus că va ajunge joi. Hai să mergem să-i luăm, i-a sugerat Mac iubitului său.

- Și ce-mi oferi în schimb?, întrebă Nan, ridicând ușor o sprânceană.

- Încerci să profiți din nou de mine?, se plânse Mac, fără să fie foarte serios. Nan izbucni într-un râs încet.

- Nan, strigă Mac cu voce îngrijorată.

- Nu încerc să profit de tine, te vreau doar pe tine, spuse Nan, făcându-i cu ochiul.

........

- Nan, strigă Mac cu voce îngrijorată, în timp ce Nan făcea exerciții fizice în sala de sport miercuri seara. Mâine, prietenii lui Mac, care erau plecați în străinătate, urmau să sosească după-amiaza. Așadar, Nan le dăduse instrucțiuni angajaților săi să curețe camerele de oaspeți în vederea pregătirii.

- Ce?, întrebă Nan în timp ce făcea abdomene, fără să-și întrerupă exercițiile.

- Păi... Mac ezită puțin, determinându-l pe Nan să se oprească din făcut abdomene și să-și privească iubitul cu sprâncenele încruntate.

- De ce am senzația că ești pe cale să-mi spui ceva care o să mă enerveze?, interveni Nan, ghicind din expresia lui Mac. Mac zâmbi ușor și dădu din cap.

- Păi, probabil că e adevărat. Ohm tocmai a sunat să-mi spună că Jeff va veni cu vărul său, explică Mac, urmărind reacția lui Nan. Nan suspină ușor.

- Deci, vor sta toți la mine, nu? întrebă Nan, sincer supărat auzind numele lui Jeff. Totuși, nu era prea supărat pentru că, sincer să fie, nu-i păsa prea mult de Jeff – atâta timp cât acesta nu făcea nimic care să-l provoace.

-

Da, dar Ohm a spus că, dacă nu te simți confortabil, îi va separa pe Jeff și vărul său și îi va caza la fratele său, îi transmise Mac ceea ce îi spusese Ohm. - Nu e nevoie de asta. Lasă-i pe Jeff și vărul său să stea jos, iar Danny, Joe și Frank pot sta sus.

Dar dacă se simt inconfortabili și vor să doarmă cu Ohm, asta depinde de ei, a spus Nan, deoarece cel puțin cealaltă parte era prietenă cu Mac.

- Ești bine?, a întrebat Mac din nou, pentru a se asigura.

- De ce n-aș fi bine? Ce ar putea face el ca să nu fiu bine?, a răspuns Nan cu voce fermă, făcându-l pe Mac să tacă pentru o clipă.

- Nu voi face nimic în privința asta, pentru că știu că tu înțelegi ce îmi place și ce nu, a spus Nan, cu vocea puțin mai blândă.

- Știu, a răspuns Mac.

- Ei bine, asta e bine. Sună-l pe Ohm și spune-i că sunt de acord să vină dacă Jeff vrea să doarmă aici, a spus Nan din nou.

- Da, mulțumesc mult. Știu că casa ta este spațiul tău privat, dar totuși îi lași pe prietenii mei să stea aici, spuse Mac. Nan dădu din cap în semn de aprobare, iar Mac se duse să-l sune pe Ohm. După un timp, se întoarse la Nan.

- I-am spus lui Ohm, iar el a spus că îl va suna mai întâi pe Jeff să vadă ce părere are, îl informă Mac pe Nan.

- Bine... și unde vor călători prietenii tăi în Thailanda?

Întrebă Nan, în timp ce Mac se așeză pe scaunul de lângă aparatul de exerciții pe care îl folosea.

- Nu știu încă, dar au menționat că vor să meargă la plaja din sud. Și... vor să mergi cu ei, continuă Mac în șoaptă, nesigur dacă Nan va fi de acord, având în vedere că în ultima vreme fusese destul de ocupat cu munca și cu instalarea cortului pentru mașină.

- Vrei să merg sau nu?, întrebă Nan pe un ton normal.

- Vreau să mergi în excursie cu noi, dar în ultima vreme ești ocupat. Nu știu dacă ai vrea să mergi, spuse Mac, exprimându-și gândurile.

- Dacă nu merg, vei merge cu prietenii tăi?, întrebă Nan din nou. Mac rămase tăcut pentru o clipă, deoarece o parte din el voia să meargă în excursie cu prietenii, dar o altă parte era îngrijorată pentru Nan.

- Prefer să rămân și să te ajut cu munca. Când se vor întoarce la Bangkok, pot să mă întâlnesc cu ei acolo, spuse Mac. Nu spuse asta pentru că voia să-și evite iubitul, ci pentru că știa că Nan era foarte obosit. Voia să-l ajute să-și ușureze sarcina când se va întoarce.

- Heh heh, pari atât de reticent. Dacă vrei să mergi, merg cu tine, spuse Nan, făcându-l pe Mac să zâmbească imediat de bucurie.

- Dar munca ta?, întrebă Mac apoi.

- O să-l las pe Wai să se ocupe de ea pentru moment. Ar fi bine pentru mine să iau o pauză și apoi să mă întorc și să mă ocup de toată munca odată, spuse Nan pentru a-l liniști pe Mac.

- - Și tu nu faci nimic în momentul ăsta, nu-i așa?, întrebă Nan. Mac dădu din cap în semn de aprobare.

- Atunci du-te schimbă-te de haine și vino să faci exerciții cu mine, spuse Nan, făcându-l pe Mac să se strâmbe imediat.

- Sunt obosit, protestă Mac.

- Obosit de ce? Ai o slujbă confortabilă la birou. Nici măcar nu știu dacă lucrezi, spuse Nan, fără să fie prea serioasă.

- Ba da! Și cine ți-a spus că munca la birou nu e obositoare? Să-ți folosești mult creierul poate fi epuizant, să știi!, a replicat Mac. Nan s-a prefăcut șocată.

- Ai creier?, a spus Nan înainte să râdă când Mac l-a lovit jucăuș pe umăr, din supărare.

- Au! Cel care a strigat a fost Mac, nu Nan, ceea ce l-a făcut pe Nan să zâmbească și să râdă.

- Care e problema ta? Tu m-ai lovit; tu ai ales să te rănești, l-a tachinat Nan cu un zâmbet, deoarece Mac tocmai îl lovise chiar în mușchi.

- Serios, ai mâncat metal sau ceva? Umărul tău e atât de tare, s-a plâns Mac, fără să fie prea serios, dar îi plăcea cu adevărat fizicul iubitului său.

- Și partea asta e tare, spuse Nan, luând mâna lui Mac și punând-o pe propria lui inghinală. Fața lui Mac se înroși de rușine și își retrase repede mâna.

- Obiceiuri proaste! Mac nu știa cum să-și numească iubitul și, chiar dacă ar fi știut, asta nu l-ar fi afectat pe Nan. Nan doar râse, mulțumit că îl tachinase.

- Haide, du-te și schimbă-te de haine. Ar fi bine să mergi pe banda de alergare 10-15 minute, a sugerat Nan, dorind ca iubitul său să facă puțină mișcare.

- Când eram acolo, mergeam și munceam toată ziua; e ca și cum aș face exerciții, a replicat Mac.

- Dar acum că te-ai întors, nu ai mai făcut deloc exerciții fizice. Grăbește-te și schimbă-te de haine, insistă Nan din nou. Mac făcu o față nemulțumită, dar în cele din urmă acceptă să se schimbe de haine în cameră înainte de a coborî din nou la sala de sport. Nan îl aștepta lângă banda de alergare.

- Sunt gata, mormăi Mac puțin.

- Hai să facem mai întâi niște întinderi. Vino aici, te ajut eu, a spus Nan în timp ce se apropia de Mac, dar Mac l-a evitat.

- Nici gând, pot să mă întind singur. Ești prea puternic; în loc să fac exerciții, probabil că va trebui să mă duci mai întâi la spital, a protestat Mac repede. Nan a râs încet, dar i-a permis lui Mac să se întindă singur. După un timp, Mac s-a trezit stând pe banda de alergare.

- Mai întâi mergi încet, apoi începe să alergi, îi spuse Nan. Mac dădu din cap în semn de aprobare înainte de a începe să meargă. Nan stătu o clipă uitându-se la Mac, apoi se hotărî să facă și el exerciții. Nan aprinse televizorul din sala de sport și puse un spectacol de comedie solo al lui Note Udom, pentru a-l ajuta pe Mac să se relaxeze în timp ce mergea. Funcționă; Mac alterna între mers și jogging ușor, în timp ce se uita la spectacol și râdea. Nan, care boxa în apropiere, s-a uitat la iubitul său și a zâmbit. S-a gândit că nu avea nevoie de nimic mai mult în viață decât zâmbetul persoanei pe care o iubea. Chiar dacă îi plăcea să-l tachineze și să-i joace feste lui Mac, era hotărât să aibă grijă de Mac în felul său.

- Am terminat, sunt obosit, a spus Mac când a început să se simtă obosit.

- Hei, nu te așeza încă, a insistat Nan înainte ca Mac să oprească banda de alergare și să coboare.

Deodată...

Whoosh...

- Heh, asta e tot ce-ți trebuie ca să-ți slăbească picioarele?, a glumit Nan în timp ce se apropia să-l ajute pe Mac, care avea picioarele slăbite și se așezase pe podea. Mac a râs și el de el însuși.

- Am uitat că alergam pe banda de alergare, a spus Mac, zâmbind, pentru că atunci când alergi sau mergi pe banda de alergare și apoi cobori, ai senzația că plutești, ceea ce l-a făcut pe Mac să-și piardă echilibrul și să se așeze pe podea, dar nu a căzut tare.

- Trebuie să faci exerciții fizice cel puțin patru zile pe săptămână. Ăsta e un început, a spus Nan în timp ce-și ajuta partenerul să se ridice.

- - Mi-e foame, a spus Mac.

- Tocmai ai terminat exercițiile și deja te plângi că ți-e foame? Du-te și bea niște apă și odihnește-te mai întâi, apoi putem lua cina mai târziu, i-a sfătuit Nan. Mac s-a dus să bea niște apă și a stat să se uite la emisiunea de comedie încă puțin, înainte ca Nan să sugereze să facă un duș și să ia cina.

- Nan, a strigat Mac încet, întins pe pat.

- Hmm?, răspunse Nan ieșind din baie.

- Te duci la stadion?, întrebă Mac.

- Mă gândeam să mă duc puțin. S-a întâmplat ceva?, răspunse Nan. Mac zâmbi timid.

- Mă dor picioarele. Îmi dai niște ulei de masaj? Nu mai vreau să mă dau jos din pat, spuse Mac cu voce plângăcioasă, dar pentru Nan, părea mai degrabă că se făcea drăguț.

- De ce ești atât de bun la a fi drăguț și a mă tachina în ultima vreme?, mormăi Nan încet. Mac ridică ușor o sprânceană.

- Ce insulte îmi arunci în secret?, întrebă Mac.

- Dacă aș vrea să te insult, nu ar trebui să o fac în secret; ți-aș spune direct, răspunse Nan. Mac chicoti puțin.

- Mă duc să-ți aduc uleiul de masaj. Ești atât de slab, încât doar de la puțină plimbare și alergare, deja te dor picioarele, îl tachină Nan.

- Nu sunt construit ca tine, replică Mac. Nan râse încet și se duse să aducă uleiul de masaj pentru Mac. Odată ce avu uleiul, Nan se așeză pe marginea patului.

Mac se ridică să se așeze, dar se sperie când Nan îi apucă brusc picioarele și le așeză pe coapsele lui puternice.

- Stai, stai, stai. Ce faci?, întrebă repede Mac.

- Sunt pe cale să încep să tricotez, răspunse Nan. Mac ridică ochii la Nan, enervat.

- O să-ți masez picioarele. Dacă ai face-o singur, probabil că ai rata punctele potrivite. Ai sfârși doar prin a te unge cu ulei, spuse Nan, iar Mac nu avu ce să-i răspundă.

- Bine, dacă vrei să-mi faci masaj, n-ai decât. E plăcut să ai pe cineva care să-ți facă asta, spuse Mac cu nonșalanță. Nan îi lovi jucăuș capul cu tubul de ulei de masaj, apoi începu să aplice uleiul în timp ce îi frământa mușchii picioarelor lui Mac. Mac se întinse din nou pentru a-l lăsa pe Nan să-i maseze picioarele.

- Mmm... ce bine e... da... chiar acolo, spuse Mac, scoțând sunete de plăcere pe măsură ce Nan atingea punctele care îl dureau.

- E foarte confortabil, Alteță, îl tachină Nan.

- Tu te-ai oferit să mă masezi, așa că nu începe să râzi de mine, ripostă Mac. Nan zâmbi ușor și continuă să-l maseze pe Mac.

- Sss...

Ah... Mmm..., gemu Mac în timp ce Nan îl masa foarte bine.

- Auziți cum gemi așa, nu mai vreau să merg la cursele de cai, spuse Nan, continuând să-l maseze pe Mac.

- De ce?, întrebă Mac.

- Pentru că îmi vine să te dezbrac și să fac ce vreau cu tine până leșini pe pat, răspunse Nan, făcându-l pe Mac să-și mărească imediat ochii.

- Nu mă mai tachina, protestă Mac. Nan chicoti ușor și nu mai spuse nimic. Mac stătea întins acolo, privind-o în tăcere pe Nan.

- Sincer, sunt surprins că ești atât de drăguță cu mine și faci lucruri de genul ăsta. Credeam că o să mă lași să-mi masez singur picioarele, spuse Mac, spunând ce gândea.

- Dacă te-aș lăsa să-ți masezi singur picioarele, te-ai simți jignit?, întrebă Nan.

Mac a dat din cap.

- Nu chiar, pentru că, sincer, de când am început să ne întâlnim, nu m-ai răsfățat și nu mi-ai îndeplinit toate capriciile. Dacă ar fi să exprim asta în procente, mi-ai îndeplinit dorințele poate în 20% din cazuri, iar în 80% din cazuri doar m-ai tachinat și m-ai necăjit, a spus Mac în glumă.

- Îți place când te tachinez?, a întrebat Nan înapoi. Mac a zâmbit ca și cum ar fi avut ocazia să spună ceva important.

- Îmi place asta și îmi place aia... Îmi place sclipirea din ochii tăi, îmi place zâmbetul ăsta......

Îmi place de tine, a început Mac să cânte o melodie de Namtoey.

- Am cântat-o deja, să nu îndrăznești să cânți și tu, l-a întrerupt Nan imediat.