CAPITOLUL 16

  Frog! Frog!

O voce puternică a strigat din vârful scărilor, făcându-l pe Frog să alege imediat.

- Da, Frate, a răspuns Frog cu o voce mirată, în timp ce se uita la Nan, care se afla la etajul doi al casei.

- Fă-mi terci de ovăz, a spus Nan .

- Ah, ce să fac cu mâncarea pe care am făcut-o? a întrebat Frog confuz.

- Îl voi pune pe Mac să o mănânce, este bolnav, a spus Nan, înainte de a intra în dormitor.

S-a întors să ia un prosop și l-a înmuiat în baie cu apă caldă, apoi s-a așezat pe canapea.

- Mac, mă auzi?

Nan l-a strigat încet pe Mac, trăgând pătura în jos în timp ce Mac o trăgea să se acopere.

- Ugh...

Mac a încercat să tragă pătura împotriva frigului, în timp ce ochii îi erau încă închiși, dar nu a avut puterea să se abțină.

- Rece...

Mac a gemut, cu vocea răgușită, cu ochii încă bine închiși și cu trupul tremurând ușor.

Nan a pus o cârpă pentru a i-o pune pe față, dar Mac a îndepărtat-o.

- Chiar și fără să-ți dai seama, tot ești încăpățânat, s-a plâns Nan fără să îl ia în serios.

Văzând că canapeaua era destul de îngustă, nu putea să îl șteargă cu cârpa pe Mac.

Nan a lăsat cârpa deoparte, l-a luat pe Mac în brațe și l-a dus să doarmă pe patul său larg.

- La naiba, să nu te speli pe cap și să te culci fără să-l usuci.....o să ți se facă rău, a murmurat din nou Nan, amintindu-și în acel moment că Mac își usca neglijent părul.

Nan i-a dat jos cămașa și l-a șters ușor.

- Nu am făcut niciodată asta pentru nimeni, de ce trebuie să fac asta pentru tine?

Nan s-a plâns, nu credea că o va face cu blândețe, dar a făcut-o ca și cum ar fi fost persoana lui.

Mac a continuat să gemă din cauza febrei.

Cioc-cioc-cioc

S-a auzit o bătaie în ușă.

- Intră, a spus Nan înainte ca Frog să deschidă încet ușa dormitorului.

- Ce s-a întâmplat, Frog?

Am venit să te întreb dacă te pot ajuta cu ceva, spuse Frog în timp ce se apropia de el și se uită la Mac, care era întins pe pat, iar Nan îl întorcea acum pentru a se șterge pe spate cu prosopul.

- Ai gătit deja terciul? a întrebat Nan, pentru că tocmai îl curățase și avea de gând să-l trezească pe Mac să mănânce terci înainte de a-i da medicamentele.

- Fierb terciul pentru încă 10 minute. O să-l curăț eu pentru dumneavoastră, domnule. A spus din nou Frog.

- Bine, du-te jos și uită-te la terci, îl voi vcurata eu însumi, a spus Nan în timp ce îi curăța corpul lui Mac.

Frog s-a uitat la el surprins pentru că nu mai avusese niciodată grijă de cineva în felul acesta.

- Frate, îți faci griji pentru el? a întrebat curios Frog.

Nan s-a oprit pentru o clipă, dar a continuat să-l curețe pe Mac.

- Nu vreau ca el să moară în casa mea, a spus Nan încet înainte de a se uita la Frog.

- De ce întrebi atât de mult? Poți să cobori și să vezi mâncarea, l-a certat Nan pe subalternul lui.

Frog a dat încet din cap și a plecat.

Nan a lăsat să iasă un oftat ușor și a continuat să îl curețe pe Mac.

- Rece... nu face asta.

Mac începea să se trezească la auzul conversației dintre Nan și Frog ,dar nu înțelegea nimic pentru că era puțin amețit.

- Nu am făcut nimic, doar te-am curățat, a spus pe un ton aspru.

Mâna lui Mac încă se mișca dintr-o parte în alta în timp ce deschidea încet ochii pentru a vedea pe Nan care stătea lângă el.

- 0 ce ai de gând să faci?

Mac s-a mișcat ca să se îndepărteze de Nan, dar nu mai avea putere.

- Te curăț, stai nemișcat, mâinile mele vor sta nemișcate, a spus Nan din nou, Mac fiind încă amețit.

Nan a continuat să îl curețe.

- Nu, e rece, a spus Mac cu o voce răgușită.

- Te voi curăța și apoi te voi îmbrăca. Ești bolnav, nu știi? a spus Nan, făcându-l pe Mac să se uite în jur și să-și dea seama că era întins pe patul lui Nan. Mac s-a așezat în picioare.

- Hei, unde te duci? Nan a întrebat imediat.

- Mă duc să dorm... singur... pe canapea, a spus din nou Mac, Nan scoțând un oftat adânc.

- Dormi aici, nu-ți face prea multe griji, te voi lăsa să dormi bine într-un loc spațios, nu-i așa că e frumos? Să te întorci și să dormi într-un loc îngust ca o canapea? a murmurat Nan .

Mac s-a forțat să se ridice, chiar dacă era atât de amețit încât camera se învârtea.

Nan l-a presat pe Mac să se întindă ca de obicei în timp ce arăta cu degetul în sus.

- Stai nemișcat, Mac. Să nu crezi că pentru că ești bolnav, nu-ți voi face nimic.

Nan a spus cu seriozitate. Făcându-l pe Mac să rămână tăcut pentru o clipă înainte de a închide ochii și de a-și pune brațele peste ochi.

- Uh... doar... fă ce vrei să faci... dă-o-n mă-sa dacă... doar dă-o-n mă-sa, a spus Mac tremurând.

Nan a întins mâna și i-a dat părul epuizat pe spate.

- Nu vei muri atât de ușor. Chiar dacă ești bolnav ,poți să mă insulți în continuarea, a spus Nan, continuând să-l curețe din nou .

Și-a băgat mâna în pantalonii lui Mac pentru a verifica, nu i-a atins miezul, dar asta nu a făcut decât să-l facă pe Mac să se simtă jenat . Când a terminat de curățat pe Mac, l-a îmbrăcat .

- La naiba, sunt obosit a spus Nan după ce a aruncat prosopul în chiuveta din baie. Apoi s-a întors și s-a întins pe pat lângă Mac, care dormea cu ochii închiși și respira pe gură. Dar nu dormea cu adevărat, deoarece îi era teamă că Nan îi va face ceva.

- Nu te culca încă. Mănâncă și ia medicamentele mai întâi, a spus Nan.

- Nu vreau să mănânc, a răspuns Mac, care avea o durere în gât și nu voia să înghită nimic.

- Trebuie să mănânci, altfel cum o să iei medicamentele? Mănâncă ceva ca să-ți umpli stomacul, a spus Nan cu o voce severă.

Cioc Cioc Cioc

S-a mai bătut o dată la ușa lui Nan, când ușa s-a deschis, Frog a adus un bol de terci în cameră.

- Pune-l aici, a spus Nan, arătând spre noptieră. Frog l-a pus pe noptieră.

- Ai pus usturoi prăjit în el? a întrebat Nan când a văzut mâncarea.

- Nu am făcut-o, domnule, a răspuns Frog.

Nan a dat din cap în semn de recunoaștere.

- Mulțumesc foarte mult, mă voi ocupa eu însumi de el. Du-te și odihnește-te, i-a spus Nan subalternului său.

- Cum rămâne cu mâncarea ta frate? a întrebat din nou Frog, deoarece Nan nu mâncase încă.

- Pune-o în bucătărie, voi coborî și vii mănânca singur. Du-te la culcare. Nan a spus din nou.

- Da, a răspuns Frog.

Mac s-a uitat puțin la Frog și Frog se uita la el, dar Mac nu a avut puterea să spună nimic.

Când Frog a plecat, Nan a adus un castron de terci la pat și a folosit o lingură pentru a-l amesteca și a suflat pentru a-l răcori.

- Ridică-te și mănâncă mai întâi terciul, i-a spus Nan lui Mac, care era încă întins.

- Mac, ți-am spus să te ridici, a spus din nou vocea severă a lui Nan.

- Nu pot să mă ridic... nu pot... să mă mișc, a spus Mac cu o voce răgușită.

- Și chiar acum o clipă, te-ai prefăcut că te ridici și te duci să dormi pe canapea ,a spus Nan, fără să îl ia în serios, înainte de a așeza bolul cu fulgi de ovăz pe noptieră și de a se mișca pentru a-l ajuta pe Mac să se ridice și a-l sprijini de căpătâiul patului.

Mac s-a aplecat pe spate, cu gâtul îndoit, dar a trebuit să se forțeze să se ridice.

Nan a luat din nou bolul cu terci de ovăz, Mac s-a uitat în jos la bol și a trebuit să își întoarcă privirea.

- Ce se întâmplă? a întrebat Nan când a văzut expresia lui Mac.

- Ceapa... pute, a spus Mac sec, Nan a tăcut.

- Ți-e rău de la stomac? De aceea miroși a ceapă, a spus Nan cu seriozitate.

- Atunci pur și simplu nu voi mânca , a spus Mac, prefăcându-se că se întinde.

- Hei, hei, nu te întinde, hei, o voi scoate eu de aici...... o să mori pentru că ești atât de mofturos, s-a plâns Nan, Mac s-a uitat la Nan vrând să-i răspundă că e vina lui că s-a îmbolnăvit așa, dar nu a vrut să vorbească prea mult pentru că îl durea gâtul.

Nan s-a gândit cum să scoată ceapa, dar a ales să o mănânce el însuși, inclusiv coriandrul, până când nu a mai rămas decât orezul și cotletele de porc, dar mai rămăseseră câteva resturi de legume.

- În regulă acum...

Nan i-a întins un castron de fulgi de ovăz ca să se uite la el.

Mac a înghițit în sec din cauza durerii din gât.

- Dă-mi... o să mănânc... doar puțin... aceeași lingură ca și tine?a întrebat Mac, îngustându-și ochii.

- Mac, de ce te plângi? Noi doi schimbăm mai mult decât saliva ,a spus Nan, ceea ce l-a făcut pe Mac să roșească și mai mult, dar nu a putut spune nimic. Și a întins mâna pentru a lua bolul cu fulgi de ovăz.

- O să-l țin eu. Ai puterea să ții castronul sau îl vei vărsa pe patul meu? O să țin eu bolul pentru tine, dar vei mânca singur.

Nan a spus din nou, Mac a tăcut o clipă înainte de a-l privi.

- Nu pot să mănânc, a spus Mac, pentru că nu se simțea bine și avea de gând să facă mizerie. Nan și-a îngustat puțin ochii la Mac.

- Chiar ești bolnav? Nan s-a prefăcut că spune, Mac s-a încruntat înainte ca Nan să zâmbească.

- Ei bine, dacă vrei să te hrănesc, spune-mi frumos, nu trebuie să mă implori, a spus Nan sarcastic făcându-l pe Mac să înghețe.

- O să mănânc singur, a spus Mac în grabă, cu fața tremurând din cauza durerii de gât. Nu voia ca Nan să creadă că îl implora.

- Nu, te voi hrăni eu . Taci, a mormăit Nan înainte de a lua niște terci și de a-l duce la gura lui Mac, care s-a uitat la el cu ezitare.

- Ai de gând să o mănânci sau nu? a întrebat Nan cu o voce calmă, apăsându-l pe Mac cu privirea, făcându-l să deschidă gura pentru a accepta terciul, Nan afișând un zâmbet satisfăcut în colțul gurii, apoi oferindu-i lui Mac încă o gură de terci când a văzut că o înghițise pe prima.

Terciul cald l-a făcut pe Mac să se simtă un pic mai bine, dar încă se simțea grețos pentru că stomacul lui nu voia să ia nimic.

- Mâine odihnește-te. Nu trebuie să te duci la muncă, a spus Nan.

Mac a rămas nemișcat ascultând, gândindu-se că, dacă nu va reuși, chiar va trebui să-și sune tatăl pentru a-l anunța. Nan i-a mai dat o lingură, iar Mac a deschis gura.

- Dimineață, o să-l rog pe Frog să facă terciul mai bine, ca să nu fie nevoie să pună legume în el .

Nan a mormăit, dar Mac a ascultat, Nan a continuat să-l hrănească pe Mac, dar Mac și-a împreunat mâinile și a dat din cap.

- Nu mai pot... mânca, a spus Mac în liniște.

- Ce s-a întâmplat? Ai mâncat doar 3 îmbucături, mai mănâncă, a spus Nan certându-l.

Fața lui Mac era puțin încrețită din cauza amețelii și a durerii de cap.

- Mai mănâncă încă 4 mușcături, s-a oferit Nan.

Mac a ridicat două degete în semn de ofertă pentru că nu voia să spună nimic.

- Ce spui? Poți să continui să te lupți și să mănânci mai mult? Bine, a spus Nan cu nonșalanță, știind cu adevărat ce voia să spună, dar vrând doar să-l enerveze pe Mac.

- La naiba..

Mac nu s-a putut abține să nu-l insulte.

- Hei, acum poți să deschizi gura. Ei bine, două înghițituri, două înghițituri, apoi poți să-ți iei medicamentul înainte de culcare. Și mie mi-e foame, așa că vreau să cobor să mănânc ceva pe seara.

Nan s-a plâns înainte de a-i mai da lui Mac încă două îmbucături de terci și apă caldă de băut, pentru că lui Mac îi era sete.

- Nu bea prea multă apă. Așteaptă medicamentul, așteaptă un minut ,a spus Nan, înainte de a se ridica, de a pune bolul pe masă și de a se duce să deschidă dulapul cu medicamente pentru a lua un set complet de antihistaminice, pastile pentru tuse și antiinflamatoare Mac s-a încruntat la numărul de pastile din mâna lui Nan.

Nu erau greu de luat, dar s-a uitat la numărul de pastile și s-a gândit că erau prea multe.

- Ai o mulțime de lucruri, să știi. Atât tuse și muci, cât și muci și corpul tău este fierbinte. Ia-le, nu-ți face prea multe griji, a spus Nan.

Mac trebuia să ia medicamente și să bea apă. Nan s-a bucurat că Mac nu era un pacient dificil, altfel ar fi avut dificultăți în a lua pastilele. Mac i-a înmânat înapoi paharul cu apă înainte de a cădea în pat, epuizat, căldura din corpul său continuând să se răspândească.



Văzând că Mac era deja în pat, Nan a ieșit din cameră pentru a mânca ceva. L-a găsit pe Frog stând în bucătărie și așteptând.

- Oh, Frog de ce nu te-ai dus la culcare? a întrebat Nan.

Frog s-a ridicat imediat și l-a servit cu mâncare.

- În caz că ai nevoie de ceva, a răspuns Frog înainte de a-i pune o farfurie cu mâncare lui Nan.

- Este în regulă, mă descurc și singur. Te trezești și ai grijă de casă în fiecare dimineață, Tot vei sta treaz până târziu așteptându-mă, du-te la culcare, a continuat Nan din nou.

- Pot să spun un singur lucru?

Frog a întrebat în timp ce Nan continua să mănânce.

- Ce?

Nan a întrebat în timp ce mânca.

- Cred că ar trebui să-l lași pe Mac să plece acasă. Se pare că vrea cu adevărat să meargă acasă, a spus din nou Frog.

- Ei bine, știu că vrea să meargă acasă. Dar nu-l voi lăsa să se întoarcă atât de repede, a spus Nan pe un ton normal.

- Și ai de gând să-l ții acasă așa? Chiar nu te ascultă, a continuat Frog.

- Ei bine, Mac este atât de încăpățânat încât nu mă satur de el, a răspuns Nan cu o ușoară ridicare din umeri.

Frog a rămas fără cuvinte.

- Frate, vrei să mă ocup mai întâi de vase? a întrebat din nou Frog. Nan a făcut semn cu mâna.

- Nu, o voi face eu . Tu poți să te culci, i-a spus Nan din nou lui Frog.

Frog a fost de acord înainte de a părăsi bucătăria.

Nan s-a așezat să mănânce până s-a săturat, apoi a luat vasele, le-a spălat și s-a întors în camera lui de la etaj. Mac încă tremura puțin. Nan s-a dus să se așeze pe marginea patului și și-a pus din nou mâna pe fruntea lui, putea simți căldura emanată de corpul lui Mac.

S-a ridicat și s-a dus să facă un duș, și-a schimbat hainele și apoi i-a pus din nou o cârpă pe el. A șters-o pe fața lui Mac. Zgomote înăbușite au ieșit din gâtul acestuia când cârpa umedă i-a atins fața, dar oricum nu s-a trezit.

- De ce trebuie să stau și să am grijă de tine? a murmurat el.

Dar mâna lui a continuat să șteargă corpul lui Mac în timp ce termina de curățat. Nan s-a apropiat și s-a întins lângă Mac, dar la distanță, astfel încât cealaltă parte să poată dormi confortabil.

1 Suflare...

Sunetul a ceva greu care lovea podeaua din cameră îl sperie pe Nan imediat ce lumina de afară a strălucit.

Nan s-a uitat rapid de cealaltă parte a patului și l-a văzut pe Mac stând pe podea lângă patul în care ar fi trebuit să fie întins, făcându-l pe Nan să se ridice rapid și să se îndrepte spre Mac.

- De ce stai acolo?

Nan l-a apucat pe Mac pentru a-l ridica de pe podea, care a încercat să-i împingă mâna de pe el, dar nu avea nicio putere. Corpul lui Mac era încă atât de fierbinte încât Nan simțea și el asta.

- Stai nemișcat, la naiba. Nu ai puterea să pleci nicăieri, a spus vocea profundă a lui Nan.

Mac s-a întors să se uite la el cu ochii injectați de sânge și cu oboseala febrei.

- Baia, a spus Mac cu o voce răgușită.

Asta îl face pe Nan să-și dea seama că Mac trebuie să fi vrut să meargă singur la toaletă, dar, epuizat, a căzut pe podea.

- Dacă nu poți să mergi, de ce nu mai trezit, mârâi Nan înainte de a-l ajuta pe Mac să se ridice în picioare și de a-l conduce la baie.

Mac s-a întors să se uite la el surprins, dar nu a avut puterea să întrebe. Nan l-a condus pe Mac în baie.

- Ieși afară, a spus Mac scurt.

- Ce naiba? Dacă nu te țin, probabil că te vei lovi cu capul de toaletă. Te voi ajuta să faci tot ce vrei, a spus Nan.

Mac s-a încruntat, pentru că cum putea să-și facă treburile când era așa?

- Bine, mai întâi o să-ți dau jos pantalonii....ii dau si eu.... a spus Nan, prefăcându-se că-și dă jos pijamaua, dar Mac a apucat-o lejer. Nan a zâmbit ușor când a văzut fața înroșită a lui Mac.

- Voi face asta ,a spus Mac scurt, fără să vrea să spună prea multe.

- Ah, cred că am făcut mai mult decât atât, a spus Nan.

Mac, deja înfierbântat, se simțea și mai fierbinte decât înainte, mai ales pe față. Nan tocmai se juca cu Mac și îl sprijinea să se așeze pe toaletă.

- Poți să ai grijă de tine însuți?

Nan a întrebat din nou pe un ton serios. Mac a dat din cap, deși avea ochii roșii.

- Voi aștepta în fața toaletei, când termini voi intra și te voi scoate de aici, a spus Nan, iar Mac a dat din cap.

Când a văzut că Mac se așezase deja în picioare, Nan a ieșit din baie și a așteptat ca Mac să se ocupe de el, când a auzit duiumul de apă, a mai așteptat puțin înainte de a deschide ușa și a constatat că Mac încerca să se ridice, așa că a alergat să-l ajute.

Mac nu înțelegea de ce cealaltă persoană trebuia să aibă atât de multă grijă de el. Oare se simția vinovat că îl îmbolnăvise, Mac nu a văzut expresia plină de remușcări a lui Nan.

- De ce nu ți-ai revenit? Te-am curățat din nou aseară, a mormăit Nan în timp ce Mac se spăla pe mâini.

Dintr-o dată

Mac a simțit o senzație de amețeală, s-a clătinat puțin de unde stătea Nan, făcându-l pe Nan să alerge și să-l apuce.

- Hei, ce s-a întâmplat? a întrebat Nan imediat ce a văzut că fața lui Mac era palidă.

- Vreau să mă duc la culcare, a răspuns Mac încet, acum chiar voia să se culce.

- Mai bine mergi mai întâi la doctor. Când te întorci, mănânci ceva să-ți umpli stomacul și dormi.

Nan a spus serios. Mac a clătinat încet din cap.

- Nu, mă duc să dorm, a spus Mac tremurând.

- Mai bine te-ai duce la doctor să vezi simptomele și să iei medicamente pentru a trata boala ,a spus Nan din nou.

Mac a apucat strâns tivul cămășii și a clătinat din nou din cap.

-Nu, a insistat Mac.

Ochii lui Nan s-au îngustat ușor.

- Cred că trebuie să ai ceva. Nu știu, te voi duce eu, a spus Nan și imediat l-a luat pe Mac în brațe și l-a dus spre mașină.

Chiar dacă cealaltă parte are o formă masculină normală, pentru Nan, Mac este oricum ușor.

Nan l-a ținut pe Mac de șold, l-a apucat de ambele picioare și l-a agățat pe Mac care a trebuit să îl îmbrățișeze și să își pună capul pe umărul său puternic . Nan l-a condus afară din cameră și a coborât cu grijă treptele casei.

- Ce s-a întâmplat, domnule?

Un alt subaltern al lui Nan a venit în grabă și a întrebat pe un ton alarmat când l-a văzut pe Nan conducându-l pe Mac afară din cameră.

- Du-te sus și ia cheile de la țeava din camera mea. Geanta este chiar la capul patului.Il voi duce la doctor, a spus Nan, subalternul său urcând în grabă la etaj pentru a lua cheile.

Nan l-a dus pe Mac să aștepte în mașină, mulți dintre subordonați au venit și au întrebat surprinși.

Inclusiv Frog care s-a apropiat rapid pentru a-i deschide ușa mașinii.

- Vrei să te conduc eu? a întrebat Frog.

- Nicio problemă, voi conduce eu însumi, mulțumesc foarte mult, a spus Nan cu o voce calmă înainte de a-l așeza pe Mac pe scaunul pasagerului și de a regla scaunul mașinii astfel încât să poată dormi în el.

Nan a închis portiera mașinii și s-a îndreptat spre partea laterală a biroului înainte de a ieși din casă pentru a merge la o clinică din apropiere.

A durat ceva timp din cauza ambuteiajului de dimineață.

Nan s-a întors să se uite la Mac care tremura, așa că a redus încet intensitatea aerului condiționat, Mac a fost treaz tot timpul, dar nu a spus nimic.

Nan a întins mâna și și-a luat geaca de pe bancheta din spate și a pus-o peste corpul lui Mac.

- Acoperă-te, a spus Nan, nu credea că îl va acoperi singur pe Mac.

Mac nu a cerut nimic, a apucat jacheta pentru a se acoperi pentru că era frig și corpul lui era foarte fierbinte.

- Asculți muzică? a întrebat Nan, Mac s-a încruntat.

Când s-a uitat, l-a văzut stând acolo zâmbind, probabil căutând din nou probleme cu el, ca de obicei.

- Nu, a trebuit să răspundă Mac, nevrând să aibă și mai multe dureri de cap dacă mai punea un cântec pe care nu-l putea auzi.

Nan a râs încet . Mac a vrut să-l blesteme pentru că era într-adevăr un psihopat, pentru că era atât de bolnav și încă mai căuta în mod constant probleme.

După un timp, a ajuns la clinică, a parcat în parcare înainte de a-l lua pe Mac.

Fața lui Mac a devenit palidă, incapabil să meargă.

- Ce s-a întâmplat, sau vrei să te țin în brațe? a întrebat Nan, în timp ce simțea că Mac îl ține puțin în jos.

- Ai nevoie să mergi la un doctor? a întrebat Mac cu blândețe.

- Dacă nu mergi la doctor, cum te vei face bine? Va trebui să lipsești de la serviciu câteva zile, nu-i așa?. Nan a îndrăznit să vorbească. Mac s-a încruntat.

- Dacă nu vrei să mergi singur, atunci te duc eu Nan s-a prefăcut că îl ia în brațe pe Mac, dar i-a împins în grabă pieptul, chiar dacă nu avea putere, dar nici nu voia să se facă de râs în fața celorlalți trecători.

- Voi merge singur, a spus Mac în grabă, cu vocea răgușită.

Nan a zâmbit înainte de a-l conduce pe Mac spre clinică.

Nan a informat personalul de la recepție, așa că Mac s-a așezat și a așteptat în timp ce a tastat câteva detalii despre pacienți.

- Sunteți alergic la vreun medicament? a întrebat Nan, întorcându-se, Mac a dat din cap, dar s-a încruntat ușor.

Până când doctorul a cerut o examinare internă, Nan l-a luat pe Mac cu el.

Doctorul i-a verificat temperatura corpului, după ce i-a examinat o vreme gâtul și sistemul respirator, s-a ajuns la concluzia că amigdalita era inflamată, însoțită de febră și tuse cu ceva mucus.

- Vă voi face o injecție pentru febră, a spus medicul, înainte ca Mac să apuce imediat brațul persoanei care stătea lângă el.

Nan s-a întors să se uite la Mac cu surprindere.

- Ce? a întrebat Nan, uitându-se la el.

Mac s-a uitat și el la el cu ochii injectați de sânge și cu lacrimi mici, cu buzele ușor încruntate.

- Fără injecții, a spus Mac încet, cu capul înclinat în jos, făcându-l pe Nan să înțeleagă ce se întâmpla. Știa de ce Mac nu voia să se ducă la doctor în primul rând.

- O injecție ,o dată și febra va dispărea ,a spus Nan, iar Mac a clătinat din cap.

Doctorul a așteptat mai întâi decizia lui Mac.

- Nu, a spus din nou Mac, cu fața lui de parcă ar fi fost pe punctul de a plânge.

- Ți-e frică de ace?

Nan a întrebat scurt. Mac s-a simțit jenat, dar a trebuit să dea din cap pentru că îi era foarte frică de ace.

Mac putea lua orice pastilă, dar singura rugăminte era să nu facă injecții.

- Hei, de ce ți-e frică? Ai fost injectat cu un ac mai mare, a spus Nan în fața doctorului. Făcându-l pe Mac să-și muște buza de jenă extremă, pentru că știa ce însemna asta.

- Oh, doare, haha....

Mac a gemut ușor în timp ce Nan îl ciupea de braț.

- Este o injecție ușoară, nu va durea, a spus doctorul.

Acest lucru l-a făcut pe Mac să se simtă puțin jenat de doctor.

- Du-te și fă-ți injecția și ia pastilele, cum vei putea să pleci altfel?

- Injectează-l domnule doctore ...Nan s-a întors spre doctor.

Mac putea să se opună sau să fie încăpățânat, dar știa că oricum va primi Injecția.

Nan l-a luat pe Mac în brațe și l-a așezat cu fața în jos pe pat.

Mac a încercat să se uite tot timpul la doctor până când acesta a fost în fața lui.

- De ce te uiți? Când vezi un ac, te sperii. Cea mai bună cale este să nu te uiți, a spus Nan cu o voce aspră.

Fața lui Mac se încrunta puțin pentru că nu se putea abține să nu se uite.

După un timp, doctorul a intrat și i-a tras pantalonii lui Mac puțin mai jos până la șolduri și a șters zona cu alcool.

Mac i-a luat acum mâna lui Nan ca pe un refugiu pentru că îi era frică de ace încă din copilărie.

Nan a zâmbit ușor văzându-i expresia copilăroasă, gândindu-se că o va păstra pentru viitor.

- Ah...a țipat Mac în timp ce acul îi era introdus în șold, pe față îi venea să plângă pentru că creierul său imaginar crease deja o imagine a acului.

- Hei, e gata. Ești ca un copil, a spus Nan râzând ușor când a văzut că doctorul a scos acul.

Mac și-a strâns pumnul cu putere. Doctorul l-a lăsat mai întâi să stea nemișcat.

- Doare, a spus Mac în liniște.

- Mac, nu fi un plângăcios. Ai suportat mai mult decât atât și te doare? a spus Nan, fără să-l ia în serios, înainte de a-l imobiliza pe Mac în scaun.

Doctorul a stat puțin de vorbă cu Nan despre îngrijirea pacientului înainte de a pleca să ia medicamentele, să plătească facturile și să-l ducă pe Mac înapoi la mașină.

Nan a condus direct spre casă, dar înainte de a ajunge la intrarea în oraș a oprit mașina în fața unui magazin de terci.

Mac a simțit cum Nan a coborât din mașină, deși motorul era pornit. A deschis încet ochii pentru a o căuta pe cealaltă persoană, s-a uitat în oglinda retrovizoare și a văzut că Nan cerea terci de terci.

A rămas nemișcat, privindu-l. În ciuda ochilor săi greoi, un mic sentiment s-a format în inima lui, deși nu ar fi trebuit să se întâmple.

Mac a suspinat adânc. Apoi a închis încet ochii și, la scurt timp după aceea, Nan s-a întors la mașină, a pus o pungă de terci pe bancheta din spate și și-a pus dosul mâinii pe fruntea lui Mac.

- Hai să ne întoarcem și să luăm niște prosoape umede, murmură Nan înainte de a porni mașina și de a pleca spre casă.

Mac a simțit o căldură ciudată în inimă, dar a încercat să nu se gândească la asta până când a ajuns acasă.

Nan l-a trezit pe Mac și l-a dus pe scări până în camera lui. L-a pus pe Frog să ia terciul de ovăz de pe bancheta din spate și să i-l toarne într-un bol.

- Stai puțin. Nu sta întins acolo, am să te curăț ca să poți mânca și să-ți iei medicamentele, a spus Nan cu o voce calmă.

Mac a rămas tăcut pentru că nu prea avea energie să vorbească. Nan l-a condus la baie.

- Ce faci?

Mac a apucat rapid tivul cămășii în timp ce Nan încerca să i-o dea jos.

- Te voi spăla, a răspuns Nan.