CAPITOLUL 15

  Mac a intrat în birou și a așezat geanta cu pachețelul de prânz pe masa de sticlă, apoi a mers extenuat la biroul său și s-a uitat fix la geantă.

- Te comporți de parcă aș fi un copil, idiotule, s-a plâns Mac în timp ce privea cutia de prânz.

Fața nervoasă a lui Nan i-a plutit în minte.

Trr... Trr... trr

Telefonul lui Mac a sunat, l-a scos și a răspuns când a văzut că era numărul lui Dew.

- Ce se întâmplă?

Mac a răspuns la apelul prietenului său.

- Ești deja la birou? Dew a întrebat imediat.

- A trecut ceva timp de când am ajuns, ce se întâmplă?a întrebat Mac.

- Nimic, eram îngrijorat, așa că am sunat să văd cum te simți.

Dew a spus pe un ton serios care l-a făcut pe Mac să tacă puțin. Cuvintele lui Nan că Dew îl considera mai mult decât un prieten au venit imediat.

- Oh, mulțumesc, sunt bine, a răspuns Mac, încruntându-se.

Lui Mac nu-i păsa dacă prietenul său îl plăcea cu adevărat, dar nu se gândea la Dew ca la mai mult decât un prieten.

- Ți s-a stricat mașina, nu-i așa? Te voi lua eu în această după-amiază, a spus Dew.

- Nu...ăăă...pot să mă întorc singur, nu vreau să te deranjez, a răspuns Mac, pentru că Nan va veni să-l ia. Nu voia ca Dew să aibă probleme cu el.

- De ce? Sau nenorocitul ăla o să te prindă?a întrebat imediat Dew.

- hhmm a răspuns Mac fără menajamente, Dew a rămas tăcut pentru un moment.

- Dew, ce s-a întâmplat? l-a întrebat Mac pe prietenul său.

- De ce, de ce trebuie să accepți totul? Te amenință? Poți să-mi spui, Mac. a răspuns Dew, făcându-l pe Mac să tacă pentru o clipă, neputând spune nimic.

Nu voia să-i spună nimic prietenului său în acest moment, nu voia să pară mai rău sau mai jalnic în ochii prietenului său.

- Nu mai contează: l-a întrerupt Mac.

- Ba poți să îmi spui? Și pe tine te doare.Dew a strigat frustrat.

- Poți să nu mai vorbești despre asta, Dew? Nu vreau să mă gândesc la nimic. Dacă continui să vorbești, o să închid? Mac s-a prefăcut că este supărat, pentru că el chiar nu voia să vorbească despre asta. Dew s-a liniștit puțin.

- Îmi pare rău, m-am băgat prea mult în treburile tale, a răspuns Dew.

- Nu-i adevărat, Dew, nu vreau să vorbesc despre asta acum. Ți-am spus că atunci când voi fi pregătit, îți voi spune , îi răspunse Mac, pentru că nu voia ca prietenul său să se simtă trist.

- Hmm

Dew a răspuns încet.

- Vrei să vin să te iau la prânz și să mâncăm în oraș?Dew a întrebat din nou, iar Mac a stat acolo ezitant, uitându-se la cutia de prânz pe care Nan o împachetase.

- Nu este nevoie, o să mănânc la birou. Tu lucrezi în magazinul tău, hai să lăsăm asta pentru altă zi.

- Cum dorești ,a răspuns Dew.

- Ei bine, asta e tot pentru moment, mă duc la muncă, i-a spus Mac prietenului său.

Mac a suspinat greu în timp ce își cerea scuze prietenului său în sinea lui înainte de a-și continua munca.

Pauza de prânz

Poc Poc Poc Poc

S-a auzit o bătaie în ușa biroului lui Mac înainte ca secretara să intre.

Domnule Mac, este dupa -amiază. Vreți să vă încălzesc mâncarea?, a întrebat secretara determinându-l pe Mac să își amintească faptul că Nan îi împachetase prânzul.

- Da, este pe masă, a spus Mac.

Secretara a scos cutiea de prânz apoi a incalzit- o, iar Mac s-a oprit din lucru.

Trr... Trr... trr

Telefonul lui Mac a sunat, iar el a răspuns și a făcut un gest obscen, dar a trebuit să răspundă.

- De ce mă suni? a întrebat Mac încet.

- De ce?nu pot să dau un telefon?Se auzi o voce deranjantă.

- Dacă ți-aș spune că nu poți suna, nu m-ai suna?a întrebat Mac.

- Nu,te voi suna chiar dacă nu vrei.

Nan a răspuns imediat.

- Ei bine, atunci de ce mă întrebi dacă nu poți suna? a răspuns Mac.

- Huh, Îndrăznești să îmi răspunzi înapoi. Când mă voi apropia de tine, îți voi mușca buzele ca să te las fără cuvinte.

Nan a spus cu un râs malefic făcându-l pe Mac să se încrunte imediat.

- Deci spune-mi de ce ai sunat? a întrebat Mac.

- De ce te grăbești atât de tare? Sau ți-ai dat întâlnire cu cineva mai bun de exemplu "prietenul" tău?a întrebat Nan cu severitate, subliniind cuvântul "prieten".

- Nicio întâlnire, mă duc să mănânc, a replicat Mac.

- Unde te duci să mănânci?Nan a întrebat din nou.

- În gura mea, de ce întrebi atât de mult?.

Mac a continuat să îl lovească cu cuvinte pe Nan.

- Răspunde-mi bine, nu mă necăji, a spus Nan cu severitate.

- Deci, cum rămâne cu faptul că te deranjez eu? Mac l-a certat puțin.

- Huh, să te deranjez este doar datoria mea, nu trebuie să fii de acord. Știu că mănânci cu gura ta, dacă ai mănâncau-o pe a mea...Nan era pe punctul de a-l enerva din nou pe Mac.

- O să mănânc la birou, nu mă duc să mănânc în altă parte. Mac a vorbit în grabă înainte ca Nan să termine de vorbit, făcându-l pe Nan să râdă ușor.

Fața lui Mac s-a înroșit când a știut ce urma să spună Nan.

- Bine, mănâncă tot orezul învelit. Ah, după ce mănânci, curăță bine cutia. Nan a întrebat din nou.

- Oh, Doamne, îmi dai ordine de parcă aș fi un copil de grădiniță.

Mac nu s-a putut abține să nu se plângă.

- Nu știați că? Maturitatea ta este ca a unui copil care nu știe cum să se maturizeze, a spus Nan, făcându-l pe Mac să simtă resentimente în inima lui.

- Ok, te deranjez, am sunat doar să te salut. Du-te și mănâncă.

Nan a spus încet-încet la sfârșitul propoziției și Mac s-a simțit ciudat de amețit.

- Da, a răspuns Mac înainte ca Nan să închidă.

- La naiba, idiotul ăsta mă scoate din minți, s-a plâns Mac după ce a închis.

S-a ridicat de pe scaun, s-a întins și a ieșit din birou, era ora la care tot personalul de la birou se odihnea.

Mac s-a îndreptat spre biroul tatălui său, dar nu l-a găsit, așa că s-a dus la cantina dar înainte de a deschide ușa, a trebuit să se oprească când a auzit sunetul unor oameni vorbind înăuntru.

- Apropo, Domnul Mac este foarte drăguț, Dao.

Se auzea vocea unui membru al personalului, așa că Mac a continuat să asculte afară, dorind să afle ce aveau de spus ceilalți despre el.

- De ce? a întrebat cineva.

- Când Domnul Mac a venit să ajute în noua afacere a Domnului Kitcha, nu i-a păsat de nimeni, ba chiar a fost arogant când vorbea cu personalul. Nu este ca domnul Kitcha, care încă ne făcea cu mâna! a spus același oficial, Mac a înghețat.

- Așa este, pare să fie din clasa superioară, pare un gentleman. A vorbit secretara lui Kitcha.

- Dar dimineața, când Domnul Kitcha a glumit pe seama pachețelului de prânz împachetat al Domnului Mac, părea atât de timid și de drăguț, chiar dacă la început s-a purtat atât de arogant cu noi.

Femeia a spus din nou, iar Mac s-a încruntat ușor, întrebându-se dacă într-adevăr era arogant așa cum spunea personalul.

- La început, probabil că nu era atât de apropiat și nici nu era familiarizat cu noi, a spus Dao, iar toată lumea părea să fie de acord.

Mac a respirat adânc înainte de a bate la ușă și de a o deschide.

Toată lumea a tăcut instantaneu când l-a văzut pe Mac intrând.

- Cum rămâne cu mâncarea pe care v-am dat-o ca să vă încălziți?a întrebat Mac, cu fața încă inexpresivă.

- Um... este aproape gata, nu va dura mult. Ah, s-a terminat, a spus secretara lui Mac în timp ce a sunat semnalul cuptorului cu microunde.

- Așteptați, vă ajutăm să o duceți la birou, a spus o altă femeie.

Mac a dat din cap.

- Cum rămâne cu cutia de prânz în care a fost împachetat?a întrebat Mac despre cutia de prânz, în timp ce femeia încălzea mâncarea într-un bol care se afla în cantină.

- O voi spăla eu pentru tine, a spus Dao.

Mac a rămas tăcut pentru o clipă, dar a dat din cap înainte de a-și lua propria farfurie și de a pleca.

Mâncarea caldă a fost așezată pe biroul lui Mac.

Mac s-a așezat pe canapea și s-a uitat la mâncarea din fața lui, care consta în burtă de porc și busuioc sărată cu creveți.

Nu părea să fie prea mult ardei iute, dar era încă puțin paranoic, temându-se că Nan va râde de el.

Mac a luat o parte din busuiocul prăjit și a gustat înainte de a zâmbi, deoarece nu era atât de picant pe cât se temea.

Cioc Cioc

S-a auzit un ciocănit în ușa biroului înainte ca tatăl lui Mac să se intre.

- Ai mâncat deja? l-a întrebat tatăl său.

- Ai de gând să mănânci, tată? Vrei să mâncăm împreună?

Mac l-a invitat pe tatăl său pentru că prânzul pe care Nan îl împachetase era suficient.

- Ei bine, hai să mâncăm. Vreau să gust din mâncarea ,,prietenului "tău?, a glumit tatăl lui Mac.

- Despre ce prieten vorbești? Tată, este doar un prieten.

În plus, probabil că a cumpărat mâncarea nu cred că a pregătit-o el. Mac a negat în grabă.

Tatăl lui Mac a zâmbit ușor înainte ca Mac să pună mâncarea pe o farfurie pentru tatăl său.

- Prietenul tău știe probabil că nu mănânci mâncare picantă... chiar dacă mănânci doar lucruri moi, busuiocul nu este picant......, a spus tatăl lui Mac când a văzut mâncarea din fața lui.

Mac nu a vrut să spună nimic.

- Hai să mâncăm, a spus Mac înainte ca cei doi să se așeze să mănânce împreună.

***********************************

Unde vă duceți, domnule?a întrebat Frog când a văzut că Nan terminase de ajuns acasă la ora 14:00 și se îndrepta din nou spre mașină în jurul orei 16:00.

- Mă duc să-l iau pe elev, a spus Nan cu un zâmbet. Frog era nedumerit.

- Cine este elevul? Frate, ieși cu studenții? a întrebat Frog, Nan a râs.

- Este un băiat, Mac. Este un băiat rău. Du-te și aruncă o privire prin casă, Frog, i-a spus Nan subalternului lui înainte de a se urca în mașină și de a pleca.

Frog a trebuit să alerge pentru a închide ușile.

Nan a continuat să conducă în timp ce privea cerul unde norii se așezaseră ca și cum ar fi fost pe cale să cadă.

Nan conducea de ceva vreme când a început să plouă puternic înainte de a ajunge la biroul lui Mac.

Cu toate acestea, nu a condus în zona biroului. În schimb, a parcat în fața unei cafenele din apropiere și a intrat înăuntru pentru a comanda o ceașcă de cafea și pentru a sta și a aștepta în timp ce bea.

De partea lui Mac, privind în ploaia torențială, s-a întors să se uite la ceasul de pe perete și a văzut că era timpul să plece de la serviciu, dar Nan nu sunase, așa că a luat telefonul și s-a sunat singur.

Mac a așteptat un minut.

- Ce?

Vocea lui Nan a răspuns la apel cu un ton normal.

- Vii să mă iei? a întrebat Mac încet.

- Sunt aici.

Nan a răspuns, făcându-l pe Mac să se încrunte confuz.

- Și tu unde ești?

Mac s-a ridicat, a deschis perdelele și s-a uitat afară din birou, deoarece ploaia torențială făcea dificilă vederea afară, dar nu a văzut mașina parcată a lui Nan.

- Nu știu când o să termini, așa că îmi fac o cafea la cafeneaua din fața biroului tău.

Nan a răspuns, ceea ce i-a dat de înțeles lui Mac că știa exact unde se afla.

- Am terminat, vino să mă iei, a răspuns Mac.

- Nu, vino tu la cafenea, eu voi sta aici și voi aștepta.

Nan a replicat, ceea ce l-a determinat pe Mac să se încrunte imediat.

- Cum o să merg pe jos pe ploaia asta? a strigat Mac, pentru că trebuia să meargă 200 de metri de la birou până în fața străzii.

- De ce?

- Ploaia se lipește de picioarele tale și nu poți să mergi? Haide, dacă mergi încet.... mă întorc eu primul ,a spus Nan.

- Du-te înapoi, du-te înapoi. Pot să chem pe altcineva cu mașina ,a argumentat Mac.

- Nu căuta să te rănesc . Ți-am spus să mergi pe jos. Nu-ți face prea multe griji , ce ți-e frică de ploaie?

Vocea gravă a lui Nan s-a stins când Mac a spus că se va întoarce cu altcineva.

- Nu vreau să mă ud! a strigat Mac.

- Ai de gând să mergi pe jos, sau urc eu la birou, cu ocazia aceasta îl salut și pe tatăl tău? i-a răspuns Nan.

- Nu e nevoie, eh! Pot să merg și singur, la naiba! a spus Mac, înainte de a încheia supărat convorbirea și de a se ridica pentru a-și lua lucrurile.

A ieșit din birou și s-a dus direct la biroul tatălui său.

- -Tată, te întorci acasă? l-a întrebat Mac pe tatăl său imediat ce a deschis ușa.

- Încă nu, de ce? a întrebat tatăl lui Mac.

Fața lui Mac era puțin stânjenită, pentru că intenționa să conducă mașina tatălui său până în fața drumului principal.

- Nu ai o umbrelă? a întrebat Mac.

- Nu, am uitat să aduc și eu una, a răspuns tatăl său.

Mac a suspinat încet.

Ei bine, bine, nu te voi deranja, tată, doar du-te repede acasă, a spus Mac, înainte de a părăsi biroul tatălui său.

Domnule Mac, cutia de prânz a fost deja spălată.

Se auzi vocea secretarei lui Mac, așa că acesta s-a dus să o ia.

- Mulțumesc, a răspuns Mac, înainte de a observa umbrela fetei din apropiere.

- Cum te vei întoarce? a întrebat tânăra.

- Prietenul meu așteaptă în cafenea. Trebuie să plec, a răspuns Mac pe un ton normal.

- Atunci poți lua umbrela mea, a spus tânăra.

- Deci nu ai de gând să o folosești? a întrebat Mac.

Dar, în sinea lui, ar fi vrut să aibă și el umbrela.

- Voi aștepta să treacă ploaia și apoi voi pleca.

Femeia a spus din nou. Mac era nehotărât, dar a trebuit să dea din cap dintr-o parte în alta.

- Bine, pot să merg pe jos nu este nevoie de umbrelă,a răspuns Mac fără să vrea să profite prea mult de fată.

Mac a pus telefonul în geanta de lucru și a îmbrățișat-o ca să nu se ude.

Mac a stat în fața biroului oftând, știind că oricum va trebui să alerge în ploaie.

S-a oprit pentru o clipă înainte de a începe să alerge.

Ploaia a căzut, udând corpul lui Mac. A încercat să fugă și să se ascundă sub un copac, a văzut mulți muncitori fugind și ascunzându-se ca el.

Unii oameni mergeau cu motocicletele în ploaie, Mac nu înțelegea de ce nu așteptau să se oprească ploaia și apoi să se întoarcă.

A înghețat la umbra unui copac, apoi s-a întors și a continuat să alerge până când a ajuns în fața cafenelei, ud leoarcă.

Nan a deschis ușa cu un zâmbet pe față.

- Vii la o cafea?

Nan s-a prefăcut că întreabă, în timp ce Mac se holba la el.

- Uită-te la starea mea. Credeți că mă pot integra? La naiba, vreau să merg acasă acum.

Mac a strigat înapoi. Nan a zâmbit ușor.

- Bine, hai să ne întoarcem, a răspuns Nan înainte de a alerga spre mașină cu Mac.

Nan a luat prosopul care se afla în mașină și i l-a dat lui Mac, care l-a luat imediat și și-a șters apa de pe față și de pe păr.

Nan a lăsat cafeaua și a plecat acasă.

- Nu poți să dai puțin mai încet aerul condiționat? s-a plâns Mac, în timp ce Nan a pornit aerul condiționat la maximum până când Mac a început să tremure.

- Mi-e cald, a răspuns Nan.

Mac s-a întors să se uite la el cu o privire sumbră.

- Ce naiba, plouă, nu vezi? a strigat Mac la el.

- Pentru că plouă, e foarte cald , a răspuns Nan cu o expresie calmă.

Mușcându-și buza, Mac a întors capul să se uite afară din mașină cu prosopul lui Nan înfășurat în jurul corpului său.

Nan a zâmbit slab. La jumătatea drumului, mașina a rămas blocată în trafic, făcându-l pe Mac să strângă din dinți și să îndure frigul pentru că era puțin probabil să ușureze aerul condiționat.

Căutând intrarea pe alee, Nan a parcat mașina pe trotuar.

- De ce ai oprit?, a întrebat Mac.

- Am rămas fără țigări. Coboară și cumpără-mi câteva, a spus Nan, în timp ce Mac s-a încruntat.

- De ce eu? Sunt țigările tale, coboară și cumpără-le tu, a răspuns Mac.

- Plouă, nu vezi? În plus, tu ești deja ud și te vei uda mai puțin, dar nu-i nimic, a spus Nan cu un ușor zâmbet pe buze.

- Nu, du-te și cumpără-ți-o singur, a răspuns Mac, fără să se miște.

- Ți-am ordonat să te duci și să cumperi. Nu mai comenta, a spus Nan cu o voce severă. Mac s-a întors să se uite la el cu furie.

- Ai de gând să mergi, sau...? Nan s-a prefăcut din nou că amenință.

- Da!

- Dă-mi banii , a mârâit Mac în semn de cedere. Nan a luat banii din buzunar și i-a dat.

- Ia Marlboro Red, si nu imi uda țigările ,a ordonat Nan.

Mac a luat banii, a deschis ușa mașinii și a fugit spre magazinul Seven, dar oricum era deja ud de la ploaie.

Nan s-a uitat la Mac cu un chicotit , îl amuza să-l enerveze pe Mac. Îi plăcea să privească fețele celorlalți atunci când era distrasă.

- Mă întreb dacă sunt cu adevărat un psihopat? și-a spus el însuși.

După ce a așteptat o vreme, Mac a plecat de la Seven și s-a dus direct la mașina lui, dar Nan a blocat ușa, făcându-l pe Mac să trântească puternic în parbriz pentru că nu putea intra.

- Hei, hei, hei, hei, o să mi se spargă geamul mașinii, a spus Nan zâmbind în timp ce îi deschidea ușa lui Mac.

- Atunci de ce naiba o închizi? La naiba, iar sunt ud, a strigat Mac grăbit să închidă ușa mașinii.

- Am uitat, unde sunt țigările mele? a răspuns Nan.

Mac a aruncat punga de plastic cu pachetul de țigări pe care le-a protejat de ploaie. Nan a acceptat-o cu un zâmbet pe buze.

- Pot fi folosite în același mod .....,a spus Nan zâmbind. Mac a luat prosopul și s-a uscat din nou.

Hapciu Mac a strănutat imediat ,în timp ce se expunea la aerul rece , simțea căldură pe tot corpul și se simțea și amețit.

Nan l-a privit pe Mac pentru o clipă.

- Întoarce-te repede, vreau să fac o baie, a strigat din nou Mac.

Nan a plecat imediat, s-a întors în casă și a parcat mașina în garaj.

Mac a deschis în grabă portiera mașinii și a intrat direct în casă.

- Hei, hei, ești ud, a răsunat vocea lui Frog în timp ce Mac intra cu nonșalanță în sufragerie.

- Lasă-l pe fratele tău să curețe asta! Mac s-a întors și a aruncat cu prosopul în Frog, frustrat, făcându-l pe Nan, care era încă în spatele lui, să râdă .

Mac l-a privit încruntat și s-a îndreptat rapid spre scările .

- Frate, uită-te la el, se comportă de parcă ar fi proprietarul acestei case, a murmurat Frog.

- Lasă-l în seama mea. Un copil răsfățat este așa, se va apleca puțin câte puțin. Du-te și ia o cârpă și fă curat.

Nan i-a spus lui Frog, apoi l-a urmat pe Mac în dormitor.

Frog l-a privit cu un ușor suspinând înainte de a merge să ia un mop pentru a curăța zona umedă.

Nan a intrat în dormitor și nu l-a mai găsit pe Mac, dar nu a fost nevoie să-l caute pentru că a auzit zgomotul din baie și a văzut o dâră de apă pe podea.

A luat o cârpă din dormitor pentru a freca urma de apă pentru că nu voia să alunece din greșeală pe ea.

Mac a intrat în baie și și-a dat repede jos hainele ude înainte de a da drumul la apa caldă pentru a se încălzi.

A strănutat în baie de mai multe ori, simțind cum îl mănâncă nasul. S-a spălat pe cap și a făcut duș, apoi și-a pus un prosop pe el pentru că nu adusese haine în care să se schimbe. Mac s-a oprit pentru o clipă când l-a văzut pe Nan întins pe pat cu telefonul său într-o singură pereche de pantaloni.

- Ce vrei să mănânci la cină? a întrebat Nan.

- Nu vreau să mănânc, a răspuns Mac sec, acum își dorea să doarmă pentru că simțea o căldură ciudată în ochi și în nas.

Apciuu Mac a strănutat din nou. Nan s-a încruntat ușor.

- Să nu-mi spui că te îmbolnăvești din cauza unei ploi mărunte, a spus Nan.

- Nu-i nimic, sunt obosit, vreau doar să mă duc la culcare, a spus Mac, înainte de a se îmbrăca repede.

- Ai chef să iei niște medicamente? a întrebat Nan cu seriozitate.

- Nu, a răspuns Mac, fără să vrea prea multe de la el.

- Ești încăpățânat. Dacă vrei să dormi, du-te la culcare.

A spus Nan .Mac nu i-a spus nimic și s-a întins imediat pe canapea cu o pătură ca să se acopere.

Nan se uita la el. În curând Mac a adormit.

Așa că a coborât la parterul casei pentru a vedea dacă pista era deschisă sau nu din cauza ploii puternice.

Faptul că ploua nu era un obstacol pentru alergătorii rapizi, dar nu se cădea ca cineva să moară pe pista lui, așa că trebuia să verifice mai întâi .

Ploaia s-a oprit la începutul serii, permițându-i lui Nan să deschidă pista pentru ca oamenii să intre.

Și-a luat subalternii pentru a verifica din nou și s-a întors acasă în jurul orei 22:00.

- Frate, vrei să mănânci? Îți încălzesc eu mâncarea?

- Ei bine, ce-i cu Mac, tot în cameră întins este? a întrebat Nan.

- Nu știu, frate, a răspuns Frog.

- Atunci du-te și încălzește mâncarea pentru mine. Eu mă voi duce sus să arunc o privire mai întâi.

I-a spus Nan lui Frog, apoi s-a îndreptat spre camera lui.

Când a deschis ușa, întreaga cameră era complet întunecată, deoarece luminile nu fuseseră aprinse.

Iar Mac dormea probabil de mult timp fără să se trezească. Nan a aprins lumina și s-a uitat la canapea pentru a-l vedea pe Mac ghemuit într-o pătură.

Apoi Nan s-a dus să se uite mai atent, cu intenția de a-l trezi pe Mac pentru a putea coborî să mănânce.

Un fior a venit dinspre corpul micuț ghemuit sub pătură, făcându-l pe Nan să se încrunte.

- Mac, a întins Nan mâna pentru a trage puțin pătura înainte de a simți căldura corpului lui Mac, ceea ce la determinat pe Nan să-și pună imediat mâna pe fruntea lui.

- Hei, capul tău este atât de fragil încât faci febră dacă te uzi în ploaie, a murmurat Nan, realizând că Mac avea cu siguranță febră.