Capitolul 15 ✯

 - Shane, nu i-ai mai văzut niciodată pe frații lui Kit, nu? Acesta este P’Kard, joacă badminton și este pe cale să se ridice la nivel național. Este mai mereu plecat în tabără de antrenament, așa că dacă vrei să-l vezi, trebuie să mergi pe teren. A spus mama lui Kit, prezentându-i lui Shane pe cei doi frați mai mari ai lui Kit în timpul unei cine, acasă.

-Mae... haideți...a spus P’ Kard, fratele mijlociu, stânjenit. Între timp,  P’Kạn, cel mai mare, a ieșit din bucătărie cu mai multă mâncare, punând-o pe masă în timp ce comenta.

-Lasă-o să se entuziasmeze,  poate așa nu mă va mai deranja pe mine. Mama lui Kit s-a întors apoi să-l prezinte și pe Kan  lui Shane.

- Și acesta este P’ Kan, cel mai mare. Acest designer de modă, și-a petrecut toată ziua ascuns în studioul său. Într-un minut este aici, în următorul  zboară spre o altă prezentare de modă...

-Bla, bla, bla,  a întrerupt P’ Kan, dându-și ochii peste cap. Mae i-a ciupit brațul jucăuș, în timp ce întreaga masă râdea. Kit a rămas tăcut, în timp ce Shane privea uimit. Kit părea puțin plictisit de toată conversația, dar mama lui a continuat cu entuziasmul, întorcându-se către Shane. Motivul pentru care toată lumea este acasă la cină astăzi, este Kale, singura soră, care se întoarce din  Los Angeles. Tatăl său o ia de la aeroport, vom  avea o adevărată reuniune de familie. În acel moment o voce veselă și clară a răspuns din ușă.

-Ați bârfit cu toții despre mine? Toată lumea s-a întors spre voce. Kale și tatăl lor au intrat zâmbind și trăgând de niște valize mari. Mae a zâmbit la rândul ei, deschizându-și brațele pentru a o îmbrățișa. Kale a alergat să o îmbrățișeze și să o sărute cu dragoste pe mama ei. Fata a continuat să-i îmbrățișeze pe P’ Kan și P’ Kard, apoi s-a întors către Kit.

-Nu mă vei îmbrățișa? Haide, nu te purta așa. Kit a oftat, s-a ridicat și a îmbrățișat-o rapid înainte de a se întoarce la locul său. Mae s-a întors apoi din nou către Shane.

-Și aceasta este  Kale, sora mai mare a lui Kit. Este fotograf la Hollywood. A spus mândră mama.

-Oh, e doar un mic studio, Mae. Nu face să sune atât de dramatic, a replicat Kale, apoi s-a întors către Shane.

-Ești prietenul lui Kit?

-Da. Mă bucur să te cunosc, Kale. Fata a zâmbit și i-a întors  respectuos salutul. Kit, care se eschivase tăcut pe tot parcursul conversației, a început brusc să facă ordine în dreptul său pe masă.

-Sunt sătul. Mă duc să studiez.

- Ce? Kit, tocmai am ajuns aici, a spus Kale, puțin surprinsă.

-Vei mai fi prin preajmă câteva zile, nu? Tocmai când părea că o ceartă între frați era pe cale să  înceapă, Shane a intervenit pentru a calma lucrurile.

-Este foarte concentrat pe studiu în aceste zile. Toți frații s-au uitat la Kit cu o față surprinsă. Tânărul a oftat și s-a îndreptat spre scări. Shane era pe cale să-l urmeze, dar Kit l-a oprit.

-Nu te  grăbii, Shane. Mănâncă mai întâi, apoi urci. Voi lucra la problemă în timp ce te aștept. Cu asta, Kit s-a îndepărtat. Shane l-a privit tăcut, simțindu-se puțin îngrijorat.

...

Kit  stătea întins pe burtă pe pat, mâzgălind ceva pe hârtie, când s-a auzit o bătaie în ușă.

-Intră. Shane a deschis ușa și a intrat, l-a văzut pe Kit desenând și l-a ironizat ușor.

-Am crezut că faci exerciții, așa ai spus. În timp ce vorbea, Shane s-a urcat pe pat lângă tânăr. Kit i-a dat o fișă de lucru completă.  

-Am terminat. I-a răspuns scurt. Shane s-a uitat și a văzut că Kit terminase de fapt toate problemele. Părea puțin surprins, dar nu a putut să reacționeze, pentru că cineva a bătut din nou la ușă și înainte ca Kit să răspundă, ușa s-a deschis.  Era mama lui Kit. Tânărul, s-a întors către Shane.

-Mă voi întoarce imediat. S-a ridicat şi şi-a urmat mama afară. Lăsat singur in camera lui Kit  pentru prima dată, Shane nu s-a putut abține să nu se uite în jur cu curiozitate. A observat jucării şi figurine de artă, un birou plin de creioane şi rechizite colorate. Unele dintre creioane fuseseră folosite până la dimensiuni mici. Erau desene, benzi de manga și câteva ilustrații preferate, pe care Kit le decupase şi le fixase pe diferite părți ale biroului. Shane era impresionat. În liniștea încăperii vedea o latură a lui Kit, pe care nu o observase înainte. La scurt timp, Kit s-a întors şi a așezat cadoul de la sora lui într-un colț, apoi s-a așezat din nou pe pat lângă Shane ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Tânărul s-a uitat la el şi a spus îngăduitor.

-Poți deschide mai întâi cadoul dacă vrei.

-Las-o baltă. Îl voi deschide mai târziu.

-Familia ta este de-a dreptul  minunată, a spus Shane serios. Total diferită de a mea.

-Ce este în neregulă cu familia ta? Shane nu a răspuns imediat. Kit a decis să preseze puțin.

-Spune-mi despre familia ta. Ști deja totul despre părinții şi frați mei, dar eu încă nu știu nimic, despre ai tăi. Sau... Nu vrei să vorbești despre asta?

-Nu e că...nu vreau. Dar te interesează ceva, în  special? Ce vrei să știi?

-Ei bine... nimic în mod special. Poți începe cu  ce fac ei pentru a-și câștiga existența. Shane s-a gândit  o clipă înainte de a decide să se deschidă.

-Tatăl meu lucrează în domeniul imobiliar. Chestii de afaceri. Și mama mea... A fost actriță. Totuși, nu una faimoasă, ea a apărut în industrie cu tatăl meu.

-Sună destul de bine până acum.

-A fost bine. Adică, au stat destul de mult pentru a avea patru copii. Dar, la o lună după ce s-a născut fratele meu mai mic, tatăl meu a dat faliment. Nu și-a revenit niciodată complet. Mama mea a început să devină nefericită. Nu știu cine a renunțat primul, dar în cele din urmă, s-au despărțit. Fiecare și-a întemeiat propria familie. Așa că noi ceilalţi, eu și frații mei, am ajuns să  creștem singuri.

-De aceea, de fiecare dată când merg acasă la tine, îți văd doar frații și niciodată părinții? A întrebat Kit ușor nedumerit.

-Ei ne vizitează din când în când, dar nu locuim împreună. Pentru că ori de câte ori se văd, ajung să se certe.

-Și tu, ești de acord cu asta? A întrebat din nou Kit dorind să înțeleagă punctul de vedere al lui Shane.

-Da. Nu o văd ca pe un fel de traumă sau altceva. Sincer, cred că este mai bine pentru toată lumea în acest fel. Dar... totuși mi-ar plăcea să am o familie ca a ta, cu genul acesta de vibe. Un bucătar faimos, un doctor ca  mae, frați de succes... Tânărul a oftat, înainte de a continua.

-Nu am pe nimeni pe care să-l admir.

 -Asta nu contează. În cele din urmă, te descurci bine pe cont propriu. Sincer, este mai bine să fii cel mai bun într-o casă plină de oameni normali decât să te simți ca o experiență într-o casă plină de oameni de succes. A încercat Kit să-l consoleze.

-Crezi că tu ești doar o experiență, Kit? Crezi că tu ești eșecul familiei? Shane a ridicat o sprânceană și l-a privit întrebător.

-Nu... am dat doar un exemplu.

-Nu ești un eșec, Kit. Bine, poate că nu ești grozav la școală, dar probabil că ai un talent pe care nici măcar nu ai realizat că îl ai.

 -Cum ar fi? Kit a întrebat fără să ridice privirea.

-Păi... realizarea benzilor desenate.

-Acela? Oricine poate face asta. A rostit Kit nonșalant.

 -Nu, nu toată lumea poate. Uite-mă pe mine  la desen. Shane a luat  radiera lui Kit și a început să deseneze o  figură pe ea. Kit a râs.

-Încerci să desenezi prost intenționat, așa că încă nu mă simt mai bine.

- Hei! Ăsta este cel mai bun lucru pe care îl pot face! Shane a făcut o față dulce când a fost insultat. Kit a râs  și mai tare, iar Shane nu s-a putut abține să nu se alăture.

-Haide, dă-mi radiera. Voi desena ceva pentru tine.

-Desenează-l pe Kaiju. Kit a dat din cap și a început să schițeze versiunea prea rotundă și dolofană a micuțului Kaiju, pentru Shane.

-Pisica mea nu este atât de grasă! A exclamat Shane și amândoi au izbucnit în râs fericiți.

....

   După ce Shane a vizitat casa lui Kit de multe ori, a venit în sfârșit  ziua în care și Kit a vizitat casa lui Shane. Ca de obicei, tânărul ii dădea meditații lui Kit, dar privirea elevului era mult mai concentrată pe tutore decât pe materialul de studiu.

-Ce te uiți? Ar fi indicat să te uiți mai mult la problemele de matematică. Kit s-a întors la treaba lui și a început să se confrunte cu misterul creionului. Shane l-a observat pe Kit desenându-l din nou  pe Kaiju și s-a gândit să-și folosească  autoritatea.

-Ești aici pentru a face probleme, nu pentru a desena.

-Tocmai termin examenul intermediar. Nu trebuie să insiști atât de mult. A răspuns Kit liniștit.

-Da, dar ar trebui să începi să te gândești la viitor. Se apropie examenele de admitere la universitate. Când este timpul să îți alegi specializarea, putem să nu uităm scorurile medii și să facem un plan, meditații și pentru alte materii, nu doar pentru matematică. Kit a zâmbit în timp ce îl asculta pe Shane vorbind serios despre viitor.

-Uau... Am planificat viitorul acum?

-Pentru ce este acest  zâmbet? L-a întrebat Shane mirat.

-Gândește-te... Dacă te plângi atât de mult, asta   înseamnă că vrei ceva serios cu mine, nu? Kit s-a uitat direct în ochii lui Shane. Tânărul l-a privit  înapoi și inima a început să-i bată brusc. S-a agitat, pierzându-și calmul în timp ce a început să-și adune în grabă, lucrurile.

-Ce spui ? Asta nu are niciun sens.

-Nu cred că ceea ce întreb este atât de complicat. Deci... ți-ai dat seama că deja suntem...Pot doar să întreb direct? Ce suntem noi acum? Shane s-a prefăcut că nu  aude întrebarea. Kit, ca răspuns, l-a prins pe Kaju.

-Dacă nu răspunzi, îl fur pe Kaju și îl duc acasă. Shane s-a năpustit imediat să-l smulgă pe Kaju din brațele tânărului, spunând:

-Nu mai complota să-mi furi pisica! L-a ținut pe Kaiju aproape, protejându-l și îmbrățișând-l  strâns și chiar îngropându-și fața în blana lui moale.

-Deci? Ai de gând să-mi răspunzi acum? Kit a insistat . Shane a ezitat, continuând să se joace cu Kaiju. Dar ca și cum ar fi simțit tensiunea, pisica s-a strecurat din brațele lui și a fugit, lăsându-i pe Shane și Kit singuri în cameră.

-Kaiju! Unde te-ai dus? Shane a început să-l urmărească, dar Kit I-a apucat de braț.

-Lasă-l să se joace. Tu trebuie să-mi răspunzi.

-Să-ți răspund la ce? Mă întrebi tot felul de lucruri în fiecare zi. Shane s-a gândit că era mai bine să plece după pisică, dar Kit a văzut că voia să se eschiveze. L-a tras într-o îmbrățișare strânsă și caldă. Shane a tresărit, îngrijorându-se. La împins pe Kit care  îl strângea, blocându-l în îmbrățișare.

-Ce naiba?! Dă-mi drumul...

 -Nu te mai preface că nu știi. Răspunde-mi doar ce suntem noi mai exact, acum?

Shane s-a întors să se uite la Kit. S-au confruntat unul pe celălalt, cu ochi încrucișați. Niciun cuvânt nu a ieșit din gura lui Shane, dar în schimb, cei doi s-au aplecat încet înainte, până când buzele lor s-au unit într-un sărut blând. Dar acela era diferit de primul. De data aceea, amândoi au înțeles pe deplin unde se aflau și ce făceau. Kit l-a sărutat pe Shane cu o atingere tandră, deliberată. Era încă la fel de dulce ca prima dată. Shane și-a permis să se topească, fluturii din  stomacul lui, fluturând sălbatic între ei, înainte și apoi prin sărutul pe care îl împărtășeau. S-au sărutat mult timp, fără niciun semn de oprire. Emoțiile au crescut, apropiindu-se de un punct pe care niciunul nu l-a putut controla. Dar, din nou, au fost întrerupți. Cineva a intrat în cameră. Kit și Shane s-au despărțit în stare de șoc. Shane s-a întors spre  silueta care tocmai intrase și a spus: -Mae?! Kit a înghețat la auzul acelor  cuvinte, dându-și seama că persoana care intrase, era mama lui Shane. Câteva momente mai târziu, a intrat și tatăl, ținând-o pe Cheese de mână, încă în uniformă școlară. Părinții lui Shane s-au uitat la Kit. Tânărul și-a ridicat stângaci mâinile într-un salut și s-a bâlbâit.

-Bună seara... Sunt Kit, prietenul lui Shane. Tânărul a devenit nervos, întrebându-se dacă părinții au văzut ce făceau ei. Părinții lui Shane au răspuns politicos, apoi tatăl lui Shane s-a întors cu o  expresie serioasă.

-Strigați-o pe Jin și chemați-o... Acum! Trebuie să vorbim urgent!!