CAPITOLUL 13 - AEROPORT

Nu au mai vorbit după sărut. Nu pentru că se simțeau amorțiți, nici pentru că s-ar fi rupt ceva între ei, ci mai degrabă parcă începea să se dezvolte un nou sentiment, dar încă nu era clar.

Day stătea în tăcere în timp ce Mhok se întorcea. Nu a fost nicio conversație, compania era atât de plăcută încât nu era nevoie de cuvinte, iar aroma țigărilor în aer, care chiar dacă nu fumat, devenea deja ceva familiar. Pe ambele părți, parcă se întorceau în lumea lor privată și niciun orie nu căuta să pună întrebări. Și așa a sosit un nou wook.

- Day, am crezut că nu ai vrea să mergi?

Întrebă din nou îngrijitorul său, în timp ce îi punea firul de ghidare pe încheietura mâinii. Erau în același parc, existau doar câteva variații, din moment ce însoțitorul care îl ghida pe Day nu mai era August, ci mai degrabă Mhok.

-Mâine trebuie să alerg, iar dacă nu exersez, nu am nicio șansă să supraviețuiesc. Nu aș atinge obiectivul. Deci e mai bine să exersez, deja mi-am făcut programare la P'On și mi-a spus că orice ar fi, ar trebui să plec, așa că... hai să alergăm împreună, spuse Day în timp ce îi apăsa ferm căștile în ureche înainte de a alerga cu Mhok pe partea stângă.

Mâine aveau să alerge pe echipa On la categoria zece kilometri. Dar lucrul special avea să vină când trecea linia de sosire, pentru că și-ar cere iubita să se căsătorească cu el, iar On îl rugase pe Mhok să-l ajute să filmeze propunerea ca să o poată arăta la nunta lor.

On a fost unul dintre puținii oameni pe care i-a considerat semnificativ în viața lui, așa că Day nu plănuia să rateze această zi importantă.

[Nong August, trebuie să știi că fanii tăi, care te-au urmărit de când joci la dublu, dar acum știi că vei evolua într-o competiție de simplu în China, care probabil va dura câteva luni, le vor fi foarte dor de tine.]

Sunetul provenit de la căștile lui l-a făcut pe Day să încteze antrenamentul, mergând pas cu pas. Astăzi a fost ultima zi a lui August în Thailanda înainte de a lua în străinătate. A fost o conferință de presă la aeroport, dar el se hotărâse să iasă la fugă în loc să fie acolo.

[Aș vrea să-mi iau rămas bun cu câteva cuvinte tuturor celor din jurul meu, prietenilor, colegilor de familie și antrenorilor, fanilor și partenerului meu de dublu, care nu mai este partenerul meu.]

Cuvântul „mate” pe care l-a spus August a făcut ca picioarele tânărului să se miște neregulat pentru o clipă, făcându-l pe Mhok să se oprească și să se întoarcă să întrebe, dar a spus doar că nu se întâmplă nimic și să continue să alerge.

[cred că toți avem propriul nostru drum în viață, dar voi fi mereu bucuros că acea cale s-a intersectat și că am avut ocazia să-i cunosc și să împărtășesc momente reciproce și sentimente bune.]

Tânărul a început să simtă că cade niște margele de sudoare, dar, în același timp, se simțea puternic. A fost incredibil cum totul a revenit la locul său. Mintea care se simțise cândva confuză de sentimente împrăștiate era acum limpede. Uitase complet toate chestiunile care nu aveau legătură cu momentul actual și se concentra doar pe a continua să facă pași înainte.

[Într-o zi, când va trebui să mergem pe drumuri separate, cred că toată lumea va putea înțelege. Fiecare persoană are propriile motive pentru a alege căi diferite în viață. Nu mi-aș dori altceva decât să sper că toată lumea continuă să avanseze fără oprire. Și într-o zi poate ne vom întâlni din nou când drumurile vieții noastre se vor încrucișa din nou.]

Day va continua să avanseze, așa cum a spus fostul său coechipier. Și a ales să lase totul în urmă. Până în acel moment, nu a mai avut nimic și nimeni să se simtă trist. A fost sincer și direct cu sentimentele sale. Când a iubit, a arătat-o. Și când s-a simțit dezamăgit, a îmbrățișat sentimentul și l-a acceptat. Până la urmă, există doar asta.

Picioarele lui au continuat să alerge fără oprire, deși urme de pași vor rămâne în urmă, cât de gravă ar putea fi rana? Trebuia doar să continue înainte fără să se oprească, era cel mai important lucru în viață. Day se uită la imaginea neclară din fața lui, incapabil să se uite la altceva. Și când a venit ziua aceea, nu a promis nimic, că va fi din nou trist.

- Uite, dacă tot îl asculți, voi deveni gelos.

Acea voce răgușită a oprit toate gândurile.

-Ce e în neregulă Phi, pentru ce vei fi gelos? gura îi vorbea în timp ce picioarele îi continuau să alerge.

-De ce, există o lege care îmi interzice să fiu gelos? Nu o cunosc, a spus Mhok și a continuat să alerge.

-Legea nu te nu interzice sa fii gelos de mine,... Dar este interzis statutul? Ce vrei? De ce esti asa?

Întrebarea pe care nu o putea rezolva niciodată era la ce se gândea Mhok

Dar încă nu se simțea pregătit să știe, era foarte nerăbdător încercând să găsească răspunsuri despre propriile sentimente. Tânărului tocmai i se frânsese inima, venind dintr-o dragoste veche și într-o singură noapte, nu putea să uite, nu putea începe nimic altceva cu zâmbetul pe buze.

- Ai uitat că ne-am sărutat?

-M-ai sărutat, nu este ca „ne-am sărutat”. M-ai pus pe față și am rămas acolo.

Cealaltă persoană vorbea despre sărut de parcă ar fi vorbit despre vreme, brusc a început să-și simtă că fața îi dezvăluie și nu știa dacă era din cauza vremii fierbinți sau din cauza sentimentelor sale interne.

-Dar mi-ai acceptat sărutul, îmi amintesc asta, a spus Mhok și a râs.

-Nu mai vorbi. Fii ghidul meu de alergare, hai să vorbim despre altceva, îmi distragi atenția. Ce se întâmplă dacă lovesc un copac și îmi rup capul? alergătorul ghid continua să privească înapoi.

- Day, nu te voi lăsa în pace. Pentru că dacă te prăbușești, aș alerga să te acoper și vei rămâne fără cuvinte.

Acele cuvinte și vocea răgușită și joasă cu care le spunea erau incompatibile.

-Cine ești tu, Singhakraipop? Flirtul este un lucru vechi.

Tânărul s-a plâns și asta a făcut-o pe cealaltă parte să râdă. Dar când au intrat în grădini, de cealaltă parte a parcului, au găsit mulți oameni mergând, așa că conversația s-a oprit, Day s-a concentrat pe alergare, mai ales ca să nu se ciocnească de nimeni. Așa că Mhok trebuia să fie mai atent și, uneori, simțea că scurtează firul de ghidare ca un avertisment.

Ultima zi de antrenament a decurs destul de bine. Au făcut bine alergând zece kilometri. Mhok l-a dus pe Day până la sosire și părea să nu aibă nicio problemă cu distanța, plus cum putea să obosească când era atlet profesionist înainte? Însă în ceea ce privește ghidul, era epuizat, deși nu avea de gând să renunțe. Cei doi bărbați s-au întors la mașină și s-au pregătit să plece.

-Mâine va trebui să vă pregătiți de la ora 5. Cursa începe la 10:30 dar de la mine acasă la a dumneavoastră avem o oră și jumătate, așa că trebuie să fiți gata devreme.

-Se pare că nu vei dormi prea mult în noaptea asta, mă întreb dacă vei avea puterea să alergi, a spus tânărul în timp ce se îndepărta cu mașina din parc.

- Dacă vrei să spui ceva, spune-l, spuse Day cu bună știință.

-Nimic, am vrut doar să vă spun că casa mea este în zona asta, dacă m-am trezit la 4 dimineața poate am mai mult timp!

-Dar dacă m-ai invita să dorm la tine acasă în seara asta... ca să zic așa, a spus tânărul în glumă,

- ar mai trebui să mergi la mine acasă să-mi iei lucrurile? Și va trebui să conduci din nou, spuse tânărul.

-Am făcut o geantă cu lucrurile tale, ca să nu e nevoie să te duci acasă. Ce crezi? Am fost prudent.

-Nu aș spune prudent, mai degrabă că nu-mi lași de ales.

S-a plâns pentru că nu-i plăcea ca Mhok să se poarte așa, de parcă un sentiment s-ar strânge în el. Cu cât vedea mai puțin, cu atât simțea mai mult că oamenii din jurul lui devin stăpâni față de el.

-Nu este că nu-ți las de ales, acum te duc acasă.

Vocea lui Mhok se domoli, probabil pentru că știa că tânărul se simțea nemulțumit.

- Ai fi putut să mă minți, n-aș ști.

-Nu încerc să te oblig să faci ceva ce nu vrei să faci, dar vreau să vezi și tu din punctul meu de vedere. Am datoria să am grijă de tine, doar gândește-te ce ar fi cel mai convenabil și nu te vei simți rău din cauza asta.

A fost cel mai lung discurs ținut de maior. Și asta a spart zidul de furie pe care încercam să-l construiesc. Dacă s-a gândit așa, Mhok nu spusese nimic greșit, doar a uitat pentru o clipă să ia în considerare sentimentele celeilalte persoane.

- Îmi pare rău că te-am făcut să te simți inconfortabil.

Cuvintele lui Mhok au zguduit sentimentele lui Day în piept. Acele cuvinte directe au avut un efect atât de mare, încât el însuși a fost surprins că acest tânăr a făcut o asemenea impresie asupra lui. De cand?

- Nu sunt supărat pe tine, spuse el, respirând adânc.

-Dar nu-mi place că ai pregătit totul dinainte fără să știu eu. Dacă ai fi vrut să mă inviți, m-ai fi întrebat doar dimineața, așa că am fi putut pregăti totul împreună.

-Bine, înțeleg, a fost de acord bătrânul.

-Îmi ceri să te înțeleg, dar trebuie și tu.

A decis să vorbească după un moment de tăcere.

-De când sunt așa, toată lumea gândește și acționează pentru mine, pentru că ei cred că fac ceea ce trebuie. Nu-mi place, simt că trebuie să mă supun ceea ce vor alții și mă opresc să mai fiu eu insumi.

În ciuda faptului că nu putea vedea, Day a putut ghici expresia pe care o va face Mhok, nu se deschisese niciodată așa nimănui, nici măcar cu propria mamă, a spus că toată lumea a făcut-o cu intenții bune, așa că nu a neascultat. , dar cu Mhok... De ce ai simțit că relația ta cu el a ajuns la punctul în care te simțeai confortabil să vorbești despre lucruri precum asta? Simțea că își poate deschide inima, de parcă nu ar fi trebuit să păstreze nimic.

-Nu-mi plac oamenii care mint, fac sau spun lucruri la spatele meu, mai ales oamenii care fac ambele din milă. Îi urăsc mai mult pe aceia.

Cel mai în vârstă i-a luat mâna și a ținut-o, dar de data aceasta nu a rezistat. Nu a făcut nimic, doar m-a lăsat să-l țin de mână așa.

-Day, nu ai putea să mă urăști?

-Nu te urăsc pentru că îmi faci bagajul în secret de la mine, spun doar ceea ce simt, a spus Day, râzând nervos.

-M-ai ținut de mână de atâtea ori și nu m-am plâns niciodată, a spus Mhok pe un ton al vocii de parcă ar fi fost rănit, dar știa că nu intenționa să-l rănească.

- Uneori te porți ca un copil de doi ani, ți-a spus cineva asta înainte?

- Se spune că oamenii îndrăgostiți se comportă uneori ca niște copii. Profesorul Aon mi-a spus.

Mhok a încercat să-l imite și tânărul nu a putut decât să râdă.

Cine ar fi crezut că un tânăr meșter care obișnuia să lupte și să intre în necazuri până a fost închis... Ar avea și o latură ca asta?

-Iubire, despre ce vorbești? Nu am primit niciodată dragoste de la tine. Nu suntem nimic, spuse Day.

-Ei bine, iubirea mea, într-o zi îți va înmuia inima,spuse Mhok în timp ce celălalt doar clătină din cap

- Continuă să crezi asta.

-Deci, cum rezolvăm chestiunea de a rămâne acasă? Nu întârzia să-mi dai răspunsul tău,suntem pe cale sa intram pe autostrada, odata ajunsi, nu va mai fi intoarcere. Nu poţi răzgândește-te mai târziu, întrebă acea voce joasă și răgușită.

Cât despre Day, a avut răspunsul în inimă de multă vreme. Raul. Adevărul nu a stagnat deloc de la început. Pur și simplu a fost supărat de acord fără avertisment, asta-i tot.

-Încetează să te porți ca un copil de doi ani... atunci sunt de acord