CAPITOLUL 11

- Hei... Și eu vreau să călătoresc în străinătate, spuse Mac zâmbind, în timp ce se întindea lângă Nan. După un timp, se întoarse să-și privească iubitul și ridică imediat o sprânceană.

- Nu e suficient că studiezi în străinătate?, întrebă Nan râzând.

- Mă refer la alte țări, răspunse Mac.

- Unde vrei să mergi?, întrebă Nan, păstrându-și vocea calmă în timp ce privea spre balcon.

- În Japonia, răspunse Mac, aruncând o privire spre expresia lui Nan. Nan zâmbi ușor în colțul gurii.

- Economisește niște bani. Când te întorci să studiezi de data asta, dacă reușești să economisești suficient pentru a călători confortabil, te voi duce într-o călătorie data viitoare, sugeră Nan.

Mac ridică imediat capul pentru a privi fața lui Nan.

- Ești sigur că, dacă reușesc să economisesc, nu te vei răzgândi?, întrebă Mac pentru a se asigura. Nan chicoti ușor.

- Da, nu mă voi răzgândi, dar nu-ți mai lua muncă suplimentară, spuse Nan preventiv, făcându-l pe Mac să se încrunte puțin.

- Dacă nu lucrez, cum pot economisi bani?, se plânse Mac.

- Poți economisi dacă îți propui cu adevărat. Nu mai ieși la petreceri pentru o vreme; să nu crezi că nu știu, spuse Nan ferm, întorcându-se să-l privească pe Mac. Mac se opri puțin.

- Merg cu Ohm, știi? Nu merg singur și nu o fac des, explică Mac, pentru că era o perioadă în care prietenii lui organizau petreceri de ziua lor și el trebuia să participe.

Uneori îi spunea asta lui Nan, alteori nu, știind că, dacă mergea cu Ohm, Nan nu se supăra.

- Zic doar să nu te pui pe defensivă, spuse Nan zâmbind.

- Vorbești prea mult; du-te la culcare și odihnește-te, spuse Mac, schimbând imediat subiectul. Nan își dădu seama că nu mai trebuia să aducă vorba despre petrecere.

- Păi, tu m-ai invitat să vorbim. Cum pot să dorm?, îl tachina Nan jucăuș. Mac se prefăcu că se ridică, dar Nan îl apucă repede de braț.

- Unde te duci?, întrebă Nan cu voce calmă.

- Vreau doar să poți dormi confortabil, răspunse Mac. Nan se uită fix la Mac fără să spună nimic, înainte ca Mac să zâmbească ușor, știind că Nan probabil credea că era sarcastic.

- Doar dormi. Mă duc să-l caut pe Ohm; vreau să verific casa, a spus Mac. Nan i-a dat drumul brațului lui Mac.

- Trezește-mă peste o oră, atunci, a spus Nan înainte de a închide ochii. Mac a fost de acord și s-a dat jos din pat pentru a-l căuta pe Ohm jos.

- Unde e Nan?, a întrebat Ohm când l-a văzut pe Mac intrând în sufragerie.

- L-am lăsat să se odihnească puțin. Tu ce ai de gând să faci, sau te duci undeva?, întrebă Mac.

- Mă gândeam să verific puțin stațiunea și apoi să vă iau prânzul. Vrei să vii cu mine? Nu va dura mult, îl invită Ohm.

- Dar Nan?, întrebă Mac ezitant.

- Lasă-l să se odihnească pentru moment. Dacă se trezește și nu te vede, te va chema, răspunse Ohm. Mac dădu din cap în semn de aprobare.

- Dar ar trebui să-i spun mai întâi; probabil că încă nu a adormit, spuse Mac. Se gândi că ar fi mai bine să-l informeze mai întâi pe Nan. Se întoarse sus și îl chemă pe Nan în șoaptă.

- Nan... Nan, își chemă Mac iubitul. Nan deschise ușor ochii, încă amețit.

- Mă duc la stațiune cu Ohm, spuse Mac. Nan se încruntă ușor.

- De ce te duci?, întrebă Nan pe un ton neutru.

- M-a invitat să mergem la o plimbare și o să-l ajut să aducă prânzul, răspunse Mac, așa cum îi sugerase Ohm. Nan se uită la Mac, apoi dădu din cap în semn de aprobare.

- Nu-i deranja prea mult, bine? Spune-i lui Ohm să-mi pregătească niște bere, spuse Nan, care voia să se odihnească puțin. Mac dădu din cap în semn de răspuns, apoi coborî scările să-l caute din nou pe Ohm și îi menționă berea pe care o ceruse Nan.

- Soțul tău chiar nu poate trăi fără alcool, nu-i așa?, îl tachină Ohm.

- Meriti un pumn în gură, îi răspunse Mac prietenului său, fără să ia prea în serios faptul că se referise la Nan folosind cuvântul - soț. Ohm chicoti ușor în timp ce amândoi încuiară casa și se îndreptară pe poteca de lângă casă spre stațiune, care nu era departe. Era un gard și o poartă care făceau legătura între casă și stațiune.

- Sunt mulți oameni aici, spuse Mac când văzu mașinile parcate în parcare.

- Dacă ar fi fost o vacanță lungă, ar fi fost și mai mulți, răspunse Ohm înainte de a-l conduce pe Mac să exploreze zona stațiunii.

- Este foarte spațioasă. Când m-am uitat din față, nu mi-am dat seama că va fi atât de mare, spuse Mac în timp ce Ohm îi arăta cazările stațiunii.

- Nici măcar nu ți-am arătat jumătate din ea, a spus Ohm în glumă.

- Bine, ajunge. Mi-e cald; vreau să găsesc ceva de băut, a recunoscut Mac, renunțând la turul stațiunii.

- Te duc în față, chiar lângă râu. Hai să găsim ceva de băut acolo, a sugerat Ohm înainte de a-l conduce pe Mac la malul râului, care era și un restaurant.

- Bună, Ohm!, îl salută recepționera cu căldură.

- Bună, P’Prae! Ce mai faci astăzi?, răspunse Ohm.

- Avem un grup de 20 de oaspeți care sosesc după-amiază. Au rezervat și o sală de banchet, răspunse tânăra angajată. Ohm dădu din cap în semn de înțelegere.

- Atunci, dacă apare vreo urgență, sună-mă, bine? Prietenul meu vine în vizită astăzi, așa că s-ar putea să nu trec pe aici să verific des, îi spuse Ohm direct tinerei. Ea zâmbi în răspuns, înainte ca Ohm să-l ducă pe Mac să comande băuturi, apoi se așezară la o masă lângă râu.

- Putem să înotăm?, întrebă Mac.

- Da, dar dacă vrei puțină intimitate, poți înota la casă. Oh, au și rafting aici. Vrei să te alături?, l-a invitat Ohm cu un zâmbet. Mack a făcut o mică grimasă, pentru că nu mai făcuse niciodată așa ceva.

- Nu sunt prea bun la asta, a răspuns Mac. Ohm nu a insistat, pentru că se gândea în secret să o invite pe Nan, iar Nan probabil că ar fi găsit o modalitate să-l ia și pe Mac la rafting.

- P’Ohm!, strigă o voce, urmată de un impact brusc al unui băiat care sări și îl îmbrățișă pe Ohm din spate.

- Cum ai ajuns aici, Aon?, îl salută Ohm pe băiat, pe care Mac nu-l recunoscu deloc, așa că nu știa cine era. Dar, uitându-se la fața lui, Mac crezu că arăta ca un licean.

- L-am rugat pe tata să mă lase să stau aici. Off a venit și el, spuse băiatul. Ohm se uită atunci după persoana despre care vorbea Aon și văzu un alt băiat intrând cu o expresie plictisită.

- Bună, P’Ohm, băiatul numit Off ridică mâna și îl salută imediat pe Ohm. Ohm încuviință din cap în semn de răspuns.

- Ah, am uitat să vă fac cunoștință. Aon, Off, el este prietenul meu, îl cheamă Mac. L-am invitat să petrecem timpul împreună. Mai este încă unul, dar el se odihnește acasă. Mac, ei sunt fiii unchiului meu, care deține stațiunea de aici. Cei doi sunt gemeni, Ohm i-a prezentat pe verișorii săi mai mici lui Mac. Băiatul a ridicat imediat mâna pentru a-l saluta pe Mac, iar Aon l-a privit pe Mac cu ochi strălucitori.

- P’Mac e atât de chipeș, spuse Aon timid. Mac zâmbi ușor în răspuns.

- Chiar sunt gemeni?, îl întrebă Mac pe Ohm, pentru că cei doi nu semănau deloc. Aon era mic, cu o față drăguță și pielea deschisă la culoare, în timp ce Off era mai înalt, cu o față mai bine conturată.

- Sunt gemeni, dar din ouă diferite, îi explică Ohm lui Mac.

- P’Mac va sta și el cu noi acasă, nu-i așa, P’Ohm?, l-a întrebat Aon imediat pe Ohm.

- Da, dar nu-l deranja prea mult pe Mac, Aon, proprietarul este protector, a spus Ohm, anticipând privirea lui Aon asupra lui Mac.

- Ce vrei să spui? Nu mă gândesc la nimic, a răspuns Aon timid, fața lui înroșindu-se când l-a văzut pe Mac privindu-l cu un zâmbet.

Mac îi zâmbi afectuos, fără să se gândească la nimic.

- Mă duc să comand prânzul pentru voi. Din moment ce voi doi vă alăturați nouă, putem merge împreună acasă, spuse Ohm înainte de a se ridica să comande prânzul pentru frații lui mai mici.

- Câte zile stai, P'Mac?, întrebă Aon în timp ce se așeza lângă Mac.

- Probabil două nopți, nu sunt sigur, răspunse Mac.

- Super! O să am un prieten cu care să mă joc în apă, pentru că Off nu prea vrea să se joace cu mine, îl tachină Aon pe geamănul său.

- Păi, îți place să te joci jocuri copilărești. Ești deja mare, replică Off, iar gemenii începură să se certe. Mac credea că nu părea o ceartă serioasă, ci mai degrabă o glumă.

- Ce-i cu voi doi? Vă certați tot timpul, se plânse Ohm când se întoarse, înainte de a le spune fraților să se așeze și să aștepte să se întoarcă împreună la cabană. Între timp, Aon discuta cu Mac, punându-i diverse întrebări, iar Mac îi răspundea ca de obicei, până când sosiră mâncărurile pregătite de restaurant. Cei patru ajutară apoi să le ducă înapoi la cabană, fără să uite să ia și niște bere.

- Aon, nu face prea mult zgomot. Prietenul meu doarme sus. Tu și Off mergeți să dormiți în cealaltă cameră pentru moment, bine?, le-a spus Ohm fraților săi mai mici. Chiar dacă casa aceasta aparținea celor doi băieți, tatăl lor îi dăduse lui Ohm autoritatea de a avea grijă de Aon și Off. Aon și Off au fost de acord înainte de a se îndrepta sus, spre camera lor. Între timp, după ce Mac l-a ajutat pe Ohm să pună lucrurile la loc în bucătărie, s-a dus să vadă ce face Nan, care dormea de peste o

oră. Dar Mac nu intenționa să-l trezească pe Nan încă; voia să mai doarmă puțin. Așa că s-a întins în liniște pe patul de lângă el. Totuși, se părea că Nan se trezise deja.

- Cât e ceasul?, a întrebat Nan.

- E prânz. Ți-e foame? Ohm a comandat mâncare pentru noi, a răspuns Mac.

- Nu mi-e chiar foame încă, dar dacă ție și lui vă e foame, mâncați, a răspuns Nan, îmbrățișându-l pe Mac. Mac și-a odihnit capul pe umărul puternic al lui Nan.

- Oh, frații mai mici ai lui Ohm sunt și ei aici. Sunt gemeni și sunt la liceu, a menționat Mac, amintindu-și.

- Băieți? Fete?, întrebă Nan.

- Amândoi băieți, răspunse Mac. Nan dădu din cap în semn de înțelegere și rămăseseră nemișcați încă puțin. Apoi Nan se ridică să se spele pe față, pentru că nu voia ca Ohm și cei doi frați mai mici să-l aștepte prea mult pe el și pe Mac. După ce se spălă pe față, Nan și Mac coborâră împreună.

- P'Mac a coborât! vocea veselă a lui Aon răsună, dar băieții înghețară și se încruntară când văzură un alt tânăr coborând cu brațul în jurul lui Mac.

- Ai dormit bine? îl salută Ohm pe Nan.

- Da, a fost bine, răspunse Nan, uitându-se la cei doi băieți mai mici. Ohm îl prezentă apoi pe Nan celor doi frați mai mici, iar amândoi îl salutară pe Nan cu un wai.

- Hai să luăm prânzul. Să ne așezăm în curtea din spate. Atmosfera e plăcută, a sugerat Ohm. Aon a încercat să se apropie și să se agațe de brațul lui Mac pentru a merge împreună, dar băiatul mai mic a scos un țipăt când Nan l-a tras pe Mac să meargă cu el. Băiatul mai mic i-a privit pe Nan și Mac cu curiozitate.

- Motocicla din fața casei este a ta, P'Nan?, a întrebat Off cu interes, în timp ce se așezau la masa din curte, cu Nan și Mac stând împreună, Ohm la capul mesei, iar Off și Aon stând vizavi de Nan.

- Da, a răspuns Nan scurt, sprijinindu-și brațul pe spătarul scaunului lui Mac.

- Este foarte tare, P'.

Vreau și eu una, dar tata nu-mi dă voie, spuse Off cu o umbră de frustrare.

- Pentru ce o vrei?, întrebă Nan.

- Ca să merg repede, bineînțeles!, răspunse Off, crezând că era evident.

- Unde ai merge cu ea?, întrebă Nan din nou. Off părea ușor confuz.

- Păi, pe șosea, P'. Unde altundeva aș putea merge cu ea?, răspunse Off, gândindu-se că Nan era de acord.

- E normal că nu au fost de acord, spuse Nan cu voce monotonă. Ohm râse, în timp ce Off părea puțin confuz.

- Să mâncăm, sugeră Ohm, iar toată lumea începu să-și servească orezul în farfurii și să mănânce împreună.

- P'Mac, încearcă fructele de mare sote. E specialitatea restaurantului nostru, spuse Aon în timp ce servea fructele de mare sote în farfuria lui Mac.

Ohm se uită imediat la Nan.

- Mulțumesc, spuse Mac cu un zâmbet ușor. Aon îi zâmbi imediat, dar trebuia să înceteze să mai zâmbească când Nan luă felul de mâncare prăjit pe care tânărul îl servise lui Mac și îl puse în farfuria lui. Aon se uită la Nan cu confuzie și nemulțumire. Mac se întoarse imediat să se uite la Nan.

- Poți să mănânci?, a întrebat Nan, deoarece felul de mâncare prăjit era destul de picant și conținea și usturoi.

- Nu, a răspuns Mac încet, în timp ce Nan se uita la Aon cu sprâncenele ridicate.

- Lui P'Mac nu-i place să mănânce asta?, a întrebat Aon, neștiind.

- Mac este alergic la usturoi și nu suportă mâncarea picantă, a răspuns Ohm, iar Mac a zâmbit timid.

- Am comandat mâncarea prăjită pentru mine și Nan, iar tu ai astea, a arătat Ohm spre mâncarea destinată lui Mac.

- Mulțumesc, omule, a răspuns Mac.

- Îmi pare rău, nu știam că P'Mac nu poate mânca asta, a spus Aon încet, aruncând o privire către Nan, care îl privea cu o expresie calmă.

-

- Nu-i nimic, a răspuns Mac înainte să continue să mănânce împreună. Off o invita ocazional pe Nan să discute, pentru că îi plăceau mașinile. Când a aflat de la Ohm că Nan se pricepea la mașini și avea o pistă de curse, Off aproape că a început să o idolatrizeze pe Nan. Aon a încercat și ea să-l angajeze pe Mac în conversație, dar era deseori întreruptă de Nan.

- Se poate face și rafting aici, P'Mac. Vrei să mergem să ne jucăm împreună după-amiază?, a sugerat Aon. Mac părea interesat.

- Să o facem mâine, interveni Nan, făcându-l pe Mac să ezite puțin, dar apoi să dea din cap în semn de acord cu Nan.

- Da, sună bine să ne jucăm mâine. Să lăsăm asta pentru mâine, bine, Aon?, îi răspunse Mac lui Nan, apoi se întoarse să vorbească cu băiatul, făcându-l pe Aon să se uite la Nan cu nemulțumire și o oarecare confuzie.

- Atunci să ne jucăm astăzi în apa din spatele casei, propuse Ohm, deoarece în spatele casei era o terasă din lemn unde puteau sta și se putea juca, iar de acolo puteau intra ușor în apă. Atmosfera era foarte plăcută. Toți au fost de acord. După ce au terminat de mâncat, au ajutat cu toții la curățenie. Ohm s-a dus să pregătească băuturi pentru ca ei să se așeze pe terasa din lemn de lângă apă.

- P'Ohm, Aon a alergat și l-a apucat repede de braț pe vărul său.

- Ce este?, a întrebat Ohm. Aon s-a uitat în stânga și în dreapta, pentru că voia să vorbească cu Ohm, doar ei doi.

- Vreau să știu care este relația dintre P'Nan și P'Mac. De ce P'Nan pare atât de posesiv cu P'Mac și mă întrerupe mereu?, l-a întrebat Aon pe Ohm, simțindu-se nedumerit. Ohm a râs imediat.

- Nu ți-am spus că proprietarul lui Mac este gelos?, a răspuns Ohm. Aon a făcut o pauză, ochii lui mărindu-se.

- P'Nan este proprietarul lui P'Mac? P'Mac și P'Nan sunt un cuplu?, a întrebat Aon, surprins.

- Așa este. Te avertizez dinainte. Nu te implica prea mult cu Mac. Dacă te mușcă câinele ăla, nu veni să plângi la mine să-i spui fratelui tău, pentru că te-am avertizat deja, spuse Ohm în glumă. Știa că Nan nu avea intenția să-i facă nimic grav fratelui său mai mic. La urma urmei, Aon era ca un copil care, când găsește ceva ce-i place, vrea să fie aproape de acel lucru, dar cu siguranță nu voia să se lupte pentru el. În plus, Ohm credea că Mac nu era chiar atât de interesat de fratele său mai mic.

- Nu voi plânge. Ce mi-ar putea face?, spuse băiatul încăpățânat, în parte pentru că voia să câștige disputa ca un copil.

- Bine, bine. Poți să-l ajuți pe fratele tău să ducă răcitorul afară?, îi spuse Ohm, înmânându-i răcitorul. El a dus o cutie de bere în veranda din spate și l-a văzut pe Nan întins pe un șezlong, cu Mac așezat lângă el, în spațiul liber. Între timp, Ohm îl trimisese pe Off să aducă niște suc de la resort.

- P'Mac, ce vrei să bei? Avem bere și Sprite, întrebă băiatul, încercând să-l mulțumească.

- Bere, mulțumesc, îl întrerupse Nan, făcându-l pe Aon să se oprească ușor și să se uite supărat la Nan.

- L-am întrebat pe P'Mac, răspunse băiatul, făcându-l pe Mac să se întoarcă imediat spre Nan, îngrijorat că Nan ar putea fi nemulțumit de băiat.

- Sunt doi oaspeți; nu crezi că e nepoliticos să întrebi doar unul?, replică Nan, făcându-l pe Aon să se încrunte puțin.

- Vreau aceeași bere ca Nan, interveni repede Mac, nevrând să-l pună pe Ohm într-o situație dificilă, fără să știe că Ohm stătea acolo râzând de fratele său mai mic care era tachinat de Nan.

- Bine, îi răspunse Aon lui Mac, apoi luă o cutie de bere pentru Mac și i-o dădu lui Nan fără ezitare. Nan îi dădu berea lui Mac.

- Deschide-o pentru mine, spuse Nan, iar Mac o luă și o deschise pentru el.

- Nu poți să o deschizi singur? De ce trebuie să-l folosești pe P'Mac?, Aon nu s-a putut abține să răspundă sarcastic, iar Nan a zâmbit ușor, ceea ce l-a confundat pe Aon – nu înțelegea de ce Nan zâmbea.

- Nu e ciudat pentru mine să-mi deschidă soția berea. Ciudat e că un străin pune la îndoială acest lucru,

spuse Nan, făcându-l pe Mac să se simtă brusc jenat. Se simțea destul de timid că Nan îi spunea - soție în fața tânărului. Aon rămase fără cuvinte, iar fața i se înroși ca urmare a cuvintelor lui Nan. Se simțea rușinat de cuvântul - soție folosit de Nan și, de asemenea, se simțea puțin jignit de remarca sarcastică a lui Nan despre faptul că era un străin.

- Crezi că sunt prea lipicios?, a replicat tânărul, refuzând să cedeze.

- Nu-ți dai seama?, a ripostat Nan.

- Nan, ajunge. E doar un copil, să știi. Îmi pare rău, Ohm, a spus Mac, mustrându-l pe Nan și întorcându-se să-și ceară scuze prietenului său.

- Heh, nu-i nimic. L-am avertizat deja, a spus Ohm direct, în timp ce Aon i-a aruncat o privire furioasă fratelui său mai mare.

- P'Nan nu pare deloc potrivit pentru P'Mac, a spus Aon, refuzând să cedeze. Mac nu a putut decât să suspine, pentru că Aon nu voia să înceteze să se certe cu Nan.

- Păi, chiar nu sunt potrivit, spuse Nan pe un ton normal. Nu se simțea deloc supărat sau nervos pe cel mai tânăr; era doar iritat de încăpățânarea lui. Aon nu era cineva de care să se teamă că ar putea să-i fure Mac-ul, deloc. Chiar dacă își dădea seama că Aon era interesat de Mac, era clar că era un interes copilăresc.

- Dar ne înțelegem foarte bine. Ne potrivim perfect, în toate privințele, oriunde, oricând, repetă Nan cuvântul - potrivire. Mac se înroși la față pentru că înțelesese ce voia să spună Nan, în timp ce Aon părea confuz.

- Trebuie să înțelegi, Nan, că vărul meu mai mic este inocent, spuse Ohm în glumă, iar Nan izbucni în râs. Aon se întoarse imediat către vărul său.

- Ce vrei să spui, P'Ohm? Nu înțeleg, îl întrebă imediat băiatul. Ohm zâmbi în răspuns, dar nu îi lămuri nimic fratelui său mai mic. Nan clătină ușor din cap înainte de a ridica berea pentru a bea.

- Vino și stai aici, spuse Nan, sprijinindu-se de fotoliu, mișcându-se puțin și chemându-l pe Mac să stea lângă el.

- Pot să stau aici, răspunse Mac, simțindu-se oarecum timid că trebuie să se înghesuie pe același fotoliu. Faptul că era singur cu Ohm nu-l făcea să se simtă atât de timid, dar cu Aon și Off acolo, era altceva.

- Vino și stai aici, repetă Nan. Mac încruntă sprâncenele și mormăi în barbă, dar se conformă și se mută lângă Nan, punându-și brațul în jurul umerilor lui Nan. Aon se întoarse să se uite după ce nu primi niciun răspuns de la Ohm. Nan ridică o sprânceană la Aon, ceea ce îl făcu pe Aon să mormăie în barbă.

- Ar trebui să mă schimb mai întâi înainte să cobor să mă joc în apă, spuse băiatul, îndepărtându-se pentru a se pregăti înainte de a se schimba.

- De ce trebuie să-l tachinezi pe copil?, îl întrebă Mac pe Nan după ce Aon intră în casă.

- Păi, fratele mai mic al lui Ohm m-a deranjat primul, răspunse Nan cu nonșalanță.

- Și eu cred la fel. L-am avertizat, dar el tot încăpățânat. Poate că ar fi bine pentru el să înfrunte realitatea, a fost de acord Ohm cu Nan în privința tachinării lui Aon.

- Voi doi aveți obiceiuri proaste, știți, să tachinați copiii, a spus Mac, fără prea multă seriozitate, pentru că știa că Nan nu-l tachina prea mult pe Aon, ci doar îl necăjea în glumă.

Dar când a văzut că Ohm nu părea nemulțumit, s-a simțit ușurat, chiar în momentul în care telefonul lui Ohm a sunat. Ohm s-a separat de grup pentru a răspunde la apel.

- Mai ai încă acel farmec de soț pentru cei mai tineri?, l-a tachinat Nan, când au rămas singuri.

- Atracție de soț? Despre ce vorbești?, a răspuns Mac, părând confuz.

- Păi, genul care face ca oamenii să te vrea ca soț. Chiar crezi că puștiul ăla te vrea ca soție?, a spus Nan fără menajamente, însoțită de un zâmbet jucăuș.

- Și ce dacă? Nu pot fi soțul altcuiva? Nu e ca și cum n-aș fi avut niciodată o soție, a replicat Mac. Nan a ridicat ușor o sprânceană și a râs.

- Ce? De ce râzi? întrebă Mac imediat când observă că Nan chicotea.

- Ha ha, da, ai avut o soție, dar asta e în trecut. Pentru că acum, tu însuți ai devenit soție. În plus, cred că nu mai poți reveni la statutul de soț, spuse Nan glumind. Mac strânse ușor ochii și se prefăcu că ridică din umeri.

- Nu știi până nu încerci, îl tachină Mac, înainte ca Nan să-l tragă ușor de păr din spate pentru a-l face să se întoarcă spre el.

- Dacă vrei să mori, atunci încearcă, spuse Nan pe un ton serios, dar ochii lui sclipeau, indicând că nu era cu adevărat supărat. Mac își mușcă puțin buza, reprimându-și un zâmbet.

- Îndrăznești să mă omori, Nan? O să mă împuști cu un pistol sau o să mă înjunghii cu un cuțit?, întrebă Mac în glumă. Nan zâmbi răutăcios.

- Nu te voi ucide cu lucrurile astea, răspunse Nan înainte de a se apropia mai mult de iubitul său.

- Te voi face să mori în pat, spuse el înainte de a-și lipi buzele de ale lui Mac. Mac se retrase ușor, încercând să se îndepărteze surprins.

- Stai, dacă ne vede cineva?, protestă Mac. Nan ridică din umeri și îl sărută imediat din nou pe Mac, fără să-i pese dacă îl vede cineva, pentru că cineva ca el nu era deloc timid.

La început, Mac se opuse, dar când fu atras de sărutul lui Nan, care îi fură sufletul, se înmui și îi răspunse la sărut. Limbile lor se împletiră, provocând un fior în piepturile lor.

- Mm... uh..., scoase Mac un sunet din gât.

- P'Mac, hai să ne jucăm în apă...