CAPITOLUL 11 - UN BAR NORMAL

- Crezi că arăt bine?

l-a întrebat Day în timp ce era în mașină în tăcere, August îi confirmase locul și ora de la începutul zilei și l-a asigurat că nu va trebui să-l aștepte, că va fi la timp orice ar fi, asta timp nu ar fi inconveniente. Numai că de acea dată nimic nu a mers bine, dar nu aveau să se mai întâlnească în Phillipe pentru că nu putea primi o rezervare, așa că August i-a spus că se va întâlni la un bar în care mergeau ei. Era mic, prietenos și nu era multă lume.

-Te porți ca un adolescent la prima lui întâlnire, a batjocorit Mhok.

- Ca? Uau, spuse Day, simţindu-se că roşeşte puţin.

- Ți-ai fixat tivul cămășii de vreo douăzeci de ori, încă puțin și-ți aduc o riglă.

-Am măsurat-o deja, așa că știi cât de entuziasmat sunt, cealaltă persoană a răspuns pe un ton lejer.

-Păi, August mi-a spus ceva ciudat, ce crezi? Când m-a invitat mi-a spus: nu te scuza. Dar tonul lui... nu părea normal, a spus el deschis.

-Pentru că? Care era tonul lui?

- De parcă l-aș implora pe Phi, nu știu cum să-i explic.

Odată ce a spus-o, s-a simțit stânjenit. De la început nu știa dacă roșește sau nu, dar acum se simțea mai încrezător. Mhok a râs, dar nu a spus nimic. Day ajunsese acolo după ce iertase August, deși nu auzise întreaga poveste a celor întâmplate în acea zi, dar o interpretase puțin mai departe cu ceea ce el însuși putea vedea.

-Cred că azi o să-mi mărturisesc dragostea lui August, a spus el, iar atmosfera a fost din nou învăluită în tăcere.

-Oh, chiar aşa...

-Probabil că nu am nimic de pierdut, dar aș vrea cel puțin să văd expresia ta înainte de a nu mai vedea nimic. Vreau doar să-i spun înainte de a fi prea târziu.

Mhok nu spuse nimic, dar îi apăsă ușor mâna pe umărul lui în semn de simpatie. Și după aceea, pentru tot restul drumului, atmosfera a fost din nou tăcută. Tânărul avea o mulțime de gânduri nebunești în cap, mai ales că azi urma să se spovedească, iar răspunsul primit, s-ar putea să nu fie ceea ce se aștepta.

Cum ar trebui să procedez dacă da?

- Suntem aici... te duc la bar.

Mașina s-a oprit și cuvintele șoferului l-au trezit . A așteptat ca cealaltă persoană să deschidă ușa înainte de a ieși afară și a respira adânc, câștigând încredere.

L-a luat de braț pe Mhok și l-a urmat până la barul unde își făcuse programarea cu August. Îi veneau amintiri vechi,cum el si August le plăcea să evadeze în secret pentru a bea un pahar împreună aici, din moment ce nu era niciodată multă lume și se apropiau și de proprietarul barului . Așa că a fost greu ca povestea să ajungă la urechile antrenorului.

-Suntem în fața magazinului.

Mhok a vorbit, apoi mâna lui s-a mișcat să deschidă ușa, simțind aerul care venea din interior, prospețimea plutind în jurul lui făcându-se simțită.

Mhok a intrat înăuntru și a putut auzi o melodie blândă, accea muzică blândă întâmpinându-i. Day și-a scos telefonul pentru al suna pe August.

Day și-a căutat telefonul mobil să-l scoată și să-l sune pe August, dar încă nu reușise să o facă când dintr-o dată s-a auzit o prăbușire și s-au văzut hârtii zburând, imaginea neclară care a apărut în fața lui Day era multe persoane și obiecte care păreau a fi baloane colorate.

-La multi ani!

August a mers până când Day l-a văzut limpede, deși nu s-a apropiat suficient. Sunetul cântării de la mulți ani răsuna peste tot. Vocile amestecate și vocile multor oameni au adus amintiri bune. Trebuie să fi venit toți prietenii lui din grupul de badminton. Day și-a ținut entuziasmul în frâu, dar nu complet. Nu din cauza numărului de oameni, ci pentru că, în ochii lui, părea să fie ceva mai mult în atitudinea lui August.

- P'Mhok, acum mă voi ocupa de Day.

Persoana din față spuse în timp ce ținea mâna lui Day, care încă îl ținea de brațul lui Mhok. La început a crezut că August își va pune mâna și pe antebraț, așa cum obișnuia să facă Mhok, dar nu, August a continuat să-l țină de mână.

Căldura aceea i-a făcut inima să sară puțin.

-La mulți ani Day... Mă duc să aștept în mașină.

Tânărul dădu din cap înainte de a-l auzi pe cealaltă persoană deschizând ușa și plecând. Putea simți vântul afară pentru o clipă. Vocea aceea l-a făcut să se gândească la ceva, dar nu a durat mult pentru că vocea altui prieten a răsunat.

-Day, vino să stingi lumânările. Te-am așteptat până am obosit.

Se auzi un scârțâit. Gândurile lui Day au revenit apoi la problema în discuție. August l-a condus la o masă rezervată în partea stângă, iar el s-a așezat în partea dreaptă; Gee se întoarse către Day și Day îi șopti.

-Cine e acolo?

Ea a răspuns că cei mai mulți dintre ei erau prieteni apropiați care jucau badminton. Cât despre August, punea lumânări pe tort și se pregătea ca Day să le stingă.

- Nu uita să-ți i pui o dorință, i-a spus August în timp ce așeza tortul în fața lui Day.

-Lasă-mă să mă gândesc, a spus Day cu voce tare, înainte de a zâmbi trist.

-Ar putea fi puțin dificil... dar vreau să-mi fac operația de cornee cât mai curând posibil.

Tânărul a continuat să vorbească până la sfârșit, dar înainte de a stinge lumânările, a simțit că i se strânge ușor mâna ca pentru a-l încuraja. Apoi a zâmbit și a stins lumânările, care s-au stins. Dumnezeu nu poate fi atât de bun în unele lucruri, dar crud în altele, cine știe?

Împreună cu Gee, au tăiat tortul și au împărțit feliile tuturor. Curând râsetele au revenit, când se serveau băuturi și se făceau pâine prăjită. Proprietarul barului a trecut să-l salute pe Day și să-i ureze la mulți ani înainte de a pleca.

-Voi doi mâncați calm, o porție este suficientă. Mâncați împreună.

El și August au primit o bucată de tort să mănânce între ei doi. August a râs dar nu i-a păsat, Day a luat furculița și a încercat să taie o bucată dar a fost destul de greu, a simțit moliciunea prăjiturii dar partea dificilă a fost să-l ducă la gură.

- Te ajut să mănânci, spuse în cele din urmă August.

Day dădu din cap, văzu vag o mână luând o bucată de tort de mărimea unei mușcături și apropiindu-se încet de ea, deschise gura la momentul potrivit, dar păru că o închide prea repede.

Jumătatea rămasă din prăjitură de pe lingură i-a căzut în poală și smântână și gem roșu aprins i s-au uns pe picioare.

- La naiba.

Day și August au exclamat surprinsi, pentru că pantalonii pe care îi purta Day erau albi, așa că pata roșie era foarte vizibilă. Tânărul a încercat să ia un șervețel pentru a se șterge.

-Te ajut eu.

August a luat un șervețel pentru a-l curăța, dar a sfârșit prin a încurca lucrurile. În plus, din moment ce zona pătată era în apropierea picioarelor lui, cu cât August era mai curățat, cu atât Day se simțea mai jenat.

- Nu-ți face griji, spuse Day.

- Bine, lasă-mă să te ajut, insistă August în timp ce continua curățenia.

- Ți-am spus să renunți!

Vocea lui Day era atât de tare încât era aproape un țipăt. Mâna lui August, care făcea curățenie, s-a oprit și s-a dat înapoi neputincios. Un sentiment de vinovăție i-a invadat inima, stricase din nou totul. Cealaltă persoană nu făcuse nimic rău, dar parcă nu putea să nu provoace probleme tuturor.

-Îmi pare rău... eu...părea să-și fi pierdut cuvintele, nici nu se putea explica. Ce s-a intamplat cu el?

-Bine, înțeleg, a răspuns August.

-Te rog să mă duci afară, aș vrea să iau aer curat pentru o clipă.

Tânărul se întoarse către Gee care stătea în stânga lui. Cel mai bun prieten al lui s-a ridicat apoi și l-a luat. Probabil că August nu a mers după el pentru că i-a lăsat clar că vrea să aibă un moment de liniște.

Day i-a spus prietenului său să-l ducă pe o bancă de cealaltă parte, nu departe de parcare. I-a cerut să-l lase să stea acolo singur, la început Ji s-a făcut că nu cedează, dar a insistat că are un telefon mobil, iar dacă are nevoie de ceva, o va suna imediat. Prietena ei i-a spus apoi că pleacă, la scurt timp după ce Day a scos un oftat adânc. Dar nu înainte de a auzi sunetul cuiva care stă pe banca din apropiere.

-Nu vreau ca ziua de azi să fie o amintire proastă pentru tine,
spuse August, eliberând un oftat lung în timp ce făcea el.

Atmosfera aerisită din afara barului a făcut să se răcească puțin inima lui Day. Rușinea care se ivise înainte a dispărut, pentru că știa că cealaltă parte nu vrea decât ce e mai bun și nu voia să gândească ușor.

-Vreau să spun mai bine decât asta. Nu vreau să te simți rău, spuse August, de parcă nu prea știa ce să spună.

Tot ceea ce se întâmplase părea să-i fi diminuat nivelul de încredere, ducând-o aproape la zero. Tot ceea ce credea că vrea să facă, s-a umplut de îngrijorare și părea că orice problemă mică ajungea să fie greu de rezolvat.

- O, bine... încă nu ți-am făcut cadoul de ziua ta, spuse August încet.

-Acea?

-Inchide ochii.

Tânărul a închis ochii așa cum i-a cerut cel mai bun prieten. În mintea lui, a încercat să ghicească ce gândea cealaltă parte. Ce i-ai fi cumpărat cadou? S-a gândit că poate ar putea fi ceva exercițiu, dar nu. Day a înțeles greșit deoarece cadoul primit a fost atingerea moale de pe buze.

Ochii i s-au marit de șoc! Inima îi tremura incontrolabil, putea să vadă clar chipul celuilalt, ca niciodată înainte. August a închis ochii și a zâmbit în timp ce îl săruta. După o clipă, chipul s-a îndepărtat și a vorbit zâmbind.

- Cadoul meu de ziua mea.

August a spus cu un zâmbet larg, inima lui Day bătea necontrolat.

Persoana din fața lui îi auzise cu siguranță mărturisirea în acea zi și de aceea l-a sărutat.

Prin urmare, el știa că acest act are un singur sens. Day și-a ridicat mâinile și le-a adus la fața celeilalte persoane, l-a apucat și i-a adus buzele la el, când brusc ochii lui s-a lărgit surprins.

Day simți că August își mișcă buzele spre el în sus și în jos, iar într-o secundă s-a îndepărtat brusc șocat. Era sigur că în ultima clipă i-a văzut fața, iar cealaltă parte nu era deloc fericit.

- Nu... nu am vrut să spun așa!