CAPITOLUL 10

- Te joci cu Boy, nu- i așa? Mac se întoarse și îl întrebă cu un zâmbet satisfăcut.

- Pur și simplu nu- l suport pe tipul ăla, răspunse Nan ridicând din umeri. Chiar dacă voia mașina aceea, nu era atât de prost încât să liciteze împotriva lui Boy, mai ales că erau și alte mașini din care putea alege. Nan stătea și îl privea pe Boy, care trebuia să se ducă să se ocupe de hârtii, cu un zâmbet batjocoritor. Boy se uită înapoi la Nan cu o expresie nemulțumită, dar nu îndrăzni să- l confrunte, mai ales că erau mulți oameni în jur. După ce așteptă o vreme să vadă mașina pe care o voia, licitația începu din nou. De data aceasta, se părea că Boy nu era dispus să mai riște. Drept urmare, Nan obținu cu ușurință prima mașină la un preț satisfăcător.

- Câte mașini cumperi astăzi?, a întrebat Mac, încercând să ignore privirile nemulțumite ale lui Boy.

- Două, pentru că îi voi pune pe Wai și Ham să le conducă imediat înapoi, a răspuns Nan.

- Asta înseamnă că trebuie să plătim imediat, nu?, a întrebat Mac. Nan a dat din cap în semn de aprobare.

- De fapt, am putea să plătim doar un avans și apoi să plătim suma integrală când ridicăm mașinile, dar vreau să le iau imediat, a spus Nan, conform planului său.

- Ai deja banii?, a întrebat Mac suspicios. Nan a dat din cap în direcția lui Wai, care purta o geantă, indicând că banii erau la el.

- Ai economii, nu- i așa?, a întrebat Mac îngrijorat, știind că Nan avea destul de multe cheltuieli.

- Am deja banii necesari pentru a- mi cumpăra mașina, dar pentru a construi reprezentanța auto și biroul, voi împrumuta de la bancă. Nu trebuie să- ți faci griji pentru cheltuieli, mă descurc eu, a spus Nan cu nonșalanță, nevrând ca Mac să se streseze din cauza asta și să- și piardă concentrarea asupra studiilor.

- Te- ai consultat deja cu Hia?, a decis Mac să întrebe.

- Hia Day?, a răspuns Nan. Mac a dat din cap în semn de aprobare.

- M- am consultat cu el. Mi- a sfătuit să împrumut de la mai multe bănci. Nu iau această decizie singur; am pe cineva cu care să mă consult, de aceea mă simt încrezător să merg mai departe, a spus Nan cu seriozitate, iar Mac știa că cineva ca Nan era întotdeauna prudent.

- Apropo, ar fi o idee bună să deschizi și o spălătorie auto. Nu există nicio spălătorie auto în zona în care intenționezi să deschizi reprezentanța, a sugerat Mac, amintindu- și de absența spălătoriilor auto din apropiere. Acest lucru l- a făcut pe Nan să se oprească pentru o clipă, frecându- și bărbia în gând.

- Ai dreptate. O să mă interesez. Heh heh, începi să mă ajuți să mă gândesc la idei de afaceri, l- a tachinat Nan.

- Doar fac o sugestie. Nici măcar nu știu dacă ar avea succes, răspunse Mac, dar în secret se simțea bine că Nan era interesat de ceea ce propusese. Nan aștepta a doua mașină pe care era interesat să o liciteze și a reușit să câștige licitația cu ușurință. Apoi s- a dus să aranjeze plata și să completeze documentele.

- Te joci intenționat cu mine?, a întrebat Boy, în timp ce Nan și Mac se îndreptau spre mașină, iar Wai și Ham se îndreptau spre alte două mașini pe care le câștigaseră pentru a le conduce acasă. Nan s- a întors să- l privească pe Boy cu o expresie glumeață.

- Cum mă joc cu tine?, a întrebat Nan înapoi.

- M- ai păcălit să licitez pentru o mașină la un preț mai mare, a spus Boy, supărat. Mac s- a sprijinit de mașină, rămânând calm, știind că Nan se poate descurca cu situația.

- Nu te- am păcălit deloc. Voiam mașina aceea, așa că am licitat pentru ea. Dar, pe măsură ce licitația avansa, mi- am dat seama că era prea scumpă și nu merita, așa că am încetat să licitez. Atât.

Cum poți spune că te- am păcălit? Ar trebui să ai mai mult bun simț și să gândești mai bine. Dacă credeai că era prea scumpă, ar fi trebuit să încetezi licitația. De ce ai continuat?, spuse Nan glumind, batjocorindu- l pe celălalt. Boy strânse din dinți, fața lui întunecându- se de furie. - Nu da vina pe mine doar pentru că nu poți recunoaște că ești prost, spuse Nan.

Băiatul părea că vrea să se apropie de Nan, iar Nan s- a apropiat imediat și el, privindu- l cu furie. Cei care erau cu Băiatul l- au ținut înapoi, pentru că Wai și Ham se îndreptau direct spre Nan când l- au văzut pe Băiat căutând scandal.

- Crezi că o să mă sperii doar pentru că ești într- un grup?, a spus Băiatul.

- Cine a spus că o să- mi ajut fratele? Cu cineva ca tine, nu poți concura niciodată cu fratele meu. Sunteți la niveluri diferite. Eu sunt aici doar ca să văd o adunătură de ratați cum se bat, spuse Wai cu voce calmă, ceea ce îl înfurie și mai tare pe Boy.

- Așteaptă și o să regreți, spuse Boy, arătând cu degetul spre Nan înainte de a se întoarce și a pleca. Wai clătină din cap la lașitatea și bravada goală a celuilalt.

- De ce trebuie să spună - așteaptă așa? Crede că e într- un serial sau ceva?, spuse Mac, exasperat. Nan zâmbi ușor.

- Nu contează, Wai și Ham, voi doi mergeți direct acasă. Eu o să ies puțin cu soția mea, spuse Nan zâmbind. Mac se simți puțin jenat când văzu privirea ironică a lui Wai.

Wai și Ham au fost de acord și s- au îndreptat spre mașina lor, în timp ce Nan l- a ajutat și pe Mac să urce în mașina lui.

- Unde mă duci?, a întrebat Mac imediat, curios.

- La Khlong 15, Nakhon Nayok, a răspuns Nan. Înainte de a porni mașina, Mac a părut nedumerit.

- Ce vom face acolo?, a întrebat Mac, neștiind ce se află în zona respectivă.

- Mergem să cumpărăm niște plante, a răspuns Nan zâmbind și a condus direct spre destinația pe care o avea în minte.

- Atunci de ce nu mergem la Chatuchak?, a întrebat Mac.

- Traficul e aglomerat, sunt prea mulți oameni, a răspuns Nan pe scurt. Mac a dat din cap în semn de aprobare și nu a mai întrebat nimic. El și Nan au vorbit despre mașini și planurile de a deschide un magazin de mașini pe parcurs.

- Huh, un sat cu flori și plante ornamentale?, a spus Mac când a văzut un semn pe marginea drumului, iar Nan a virat.

- Da, vând tot felul de flori și plante ornamentale. Hai să ne plimbăm mai întâi cu mașina și să oprim la orice magazin care ne interesează, a spus Nan, deoarece ambele părți ale drumului erau pline de magazine care vindeau plante. Mac a privit cu interes.

- Hei, uită- te la magazinul ăsta.

Florile arată foarte frumos!, a exclamat Mac când a văzut un magazin care vindea plante cu flori în plină înflorire. Nan a oprit în fața magazinului și a coborât din mașină împreună cu Mac.

- Unde ai de gând să le plantezi?, a întrebat Mac.

- Mă gândeam să le pun în jurul iazului tău cu pești pentru moment, iar mai târziu, când vom monta cortul pentru mașină, pot cumpăra mai multe pentru a decora cortul, a răspuns Nan, gândindu- se. De fapt, venise doar să se uite astăzi, dar, din moment ce era deja acolo, a decis să cumpere câteva pentru a le adăuga și în jurul iazului cu pești al lui Mac. Mac s- a plimbat cu interes, chiar dacă soarele era destul de fierbinte.

- Atunci voi alege eu, a spus Mac. Nan a dat din cap în semn de aprobare, așa că Mac s- a plimbat uitându- se la plante până a început să transpire. Cu toate acestea, părea să uite de căldură, deoarece era entuziasmat de alegerea plantelor.

- Heh heh, ca un copil mic, râse Nan și murmură încet. Îl urmă pe Mac, răspunzând la întrebări despre dacă planta asta sau alta era bună de cultivat și întrebând proprietarul magazinului dacă erau dificil de îngrijit. În cele din urmă, Mac a ales două plante de iasomie pitică, două begoniile roșii, două begoniile albe și două begoniile galbene, și a cumpărat și două plante chachawan galbene, care sunt plante cățărătoare. Mac a menționat că îl va ruga pe Nan să facă un spalier pentru ca plantele cățărătoare să crească, astfel încât să aibă o umbră frumoasă.

- Încep să mă întreb dacă eu sau tu ai vrut cu adevărat să cumperi plante, l- a tachinat Nan în timp ce încărca plantele cumpărate în spatele camionetei, deoarece adusese o camionetă cu patru uși.

- De ce nu cumperi nimic?, a întrebat Mac în schimb, apoi s- a oprit când a văzut un angajat al magazinului de plante împingând un cărucior cu plante lângă camionetă, care erau plante cu frunze, inclusiv aproximativ zece ferigi.

- Huh? Nu- mi spune că le- ai cumpărat, întrebă Mac surprins, pentru că nu avea idee când le alesese Nan.

- Da, le- am cumpărat eu. Tu erai prea ocupat să te uiți la plantele cu flori, așa că a trebuit să găsesc niște plante cu frunze pentru a le adăuga, răspunse Nan zâmbind, înainte de a plăti proprietarul magazinului și de a pune plantele cumpărate în spatele camionului.

- Vino înapoi să mă ajuți să le plantez, nu doar să le cumperi, a spus Nan în timp ce se urca în mașină pentru a se îndrepta spre casă.

- Știu, știu. Pornește repede aerul condiționat, e cald, i- a spus Mac repede lui Nan să pornească aerul condiționat.

- Hmph, nu te- ai plâns de căldură în timp ce ne plimbam și ne uitam la copaci, l- a tachinat Nan.

- Nici eu nu știu de ce nu era cald atunci, dar acum e foarte cald, a spus Mac, întinzând ultimul cuvânt. Nan a zâmbit ușor înainte de a opri mașina pentru a cumpăra niște pământ și puțin îngrășământ, apoi s- a îndreptat direct spre casă, oprindu- se să mănânce pe drum înainte de a ajunge.

- Unde ai fost, Hia? Ai adus o mulțime de plante, a întrebat Wai în timp ce se apropia pentru a ajuta la descărcarea plantelor din mașină.

- Nakhon Nayok, răspunse Nan, spunându- i asistentului său care venise să- l ajute să descarce plantele să le pună în grădina lui, lângă iazul cu pești.

- Mă duc să mă spăl pe față și să mă schimb mai întâi, spuse Mac. Nan dădu din cap, dar nu se putu abține să- și tachineze iubitul în glumă.

- Ce vanitos ești! Dacă aș avea acnee, m- aș simți vinovat că ți- aș murdări fața, spuse Nan. Mac clătină din cap la glumele enervante ale lui Nan înainte de a intra în casă, în timp ce Nan se ducea să se pregătească pentru a planta copacii. A ales să îi planteze seara devreme, pentru că astfel copacii proaspăt plantați nu se vor ofili în timpul zilei. Nu după mult timp, Mac veni să îl caute pe Nan.

- Cum vrei să fie structura acoperișului? Găsește un model, iar eu voi pune oamenii să pregătească materialele pentru noi, a întrebat Nan. Mac a căutat repede tipul de structură de acoperiș pe care îl dorea și, odată ce a găsit modelul, Nan le- a dat instrucțiuni subordonaților săi să înceapă construcția structurii principale. La urma urmei, copacii galbeni chachawan nu ar fi putut acoperi acoperișul în curând.

- Odată ce îi plantăm, trebuie să ai grijă de ei și să îi uzi tu însuți, bine?, a spus Nan zâmbind, văzând cum Mac planta cu stângăcie copacii pe care îi cumpărase, deoarece nu mai făcuse niciodată așa ceva.

- Știu, știu, a răspuns Mac.

- Și dacă te întorci la școală, cine va avea grijă de ei?, l- a tachinat Nan în continuare.

- Păi, tu o vei face. Nu mai vorbi atât de mult și vino să vezi dacă groapa pe care am săpat- o este suficient de adâncă, se plânse Mac lui Nan. Nan chicoti ușor înainte de a se apropia să- l ajute să verifice, și au lucrat împreună până când copacii au fost plantați. Mac stătea și privea cu mândrie copacii pe care îi plantase.

- Probabil că este prima dată când plantez copaci în mod serios, spuse Mac.

- Ai fost vreodată să plantezi copaci într- o pădure?, îl întrebă Nan.

Mac a dat din cap, pentru că obișnuia să meargă mai mult în cluburi și baruri decât în pădure.

- O să te duc într- o zi, a spus Nan cu hotărâre, pentru că voia ca Mac să învețe mai multe despre viață.

Bip... Bip... Bip...

Telefonul lui Mac a sunat. S- a dus repede să se spele pe mâini și a răspuns la apel când a văzut că era Ohm.

- Da, ce faci?, a spus Mac când a răspuns la apelul prietenului său.

- Casa ta, zici? Unde este? Vorbește cu Nan despre asta; îi las lui această sarcină, a spus Mac la telefon înainte de a se întoarce către Nan.

- Nan, Ohm vrea să ne invite la el acasă. Ar trebui să vorbești cu el, a spus Mac, aducând telefonul la urechea lui Nan, deoarece mâinile lui Nan erau murdare.

- Ce faci? a spus Nan la telefon.

- Unde... câte case ai de fapt? Hehe, tocmai am fost astăzi la Nakhon Nayok... să cumpăr niște copaci... Da... Bine, voi vorbi mai întâi cu soția mea, apoi voi suna să confirm din nou. În regulă, a vorbit Nan la telefon pentru o vreme, înainte de a- l lăsa pe Mac să închidă.

- Deci, care e treaba? a întrebat Mac imediat.

- Păi, ne invită la casa unchiului său din Nakhon Nayok, pentru că are o casă de vacanță acolo, chiar lângă rapide și pâraie, a transmis Nan ceea ce îi spusese Ohm.

- Și tu ce părere ai? a întrebat Mac curios; și el voia să iasă.

- Ești dispus să fii pasagerul meu pe motocicletă?

Nan întrebă zâmbind, ceea ce îl făcu pe Mac să- și dea seama că Nan îl invita să meargă cu motocicleta.

- Doar noi doi, nu? întrebă Mac.

- Desigur! Pe cine altcineva aș invita? răspunse Nan, părând nedumerit.

- Nu chiar, m- am gândit doar că poate vrei să- l inviți și pe Hia, așa că am întrebat, spuse Mak, gândindu- se că Nan ar putea să- i invite și pe Day și Brick.

- Crezi că Hia și- ar lua soția pe motocicletă?, întrebă Nan înapoi, chicotind. Știa că Day era foarte protector cu Brick și nu voia ca acesta să călătorească în soare și vânt, spre deosebire de el, care voia să- l ia pe Mac cu el pentru a se bucura împreună de soare, vânt și ploaie.

- Hmm, deci mergem mâine?, întrebă Mac. Nan dădu din cap în semn de răspuns.

- După ce terminăm de plantat copacii, ar trebui să- ți împachetezi hainele în rucsac. O să verific mai întâi motocicleta, ca să nu avem probleme în timpul călătoriei, a spus Nan. După aceea, el și Mac au lucrat împreună pentru a termina plantarea copacilor, înainte de a se despărți pentru a face ceea ce le- a sugerat. Mac și- a împachetat hainele, dar nu era sigur ce haine va lua Nan, așa că a coborât să- l caute pe Nan în garaj. Când a intrat, l- a văzut pe Nan verificând o motocicletă care nu era cea cu care fusese înainte la Kanchanaburi.

- A cui e motocicleta asta?, întrebă Mac când văzu Suzuki V- Strom 1000 ABS alb- negru, cu o cutie de depozitare în spate.

- Cineva mi- a adus- o ca garanție, dar nu a putut să plătească, așa că a trebuit să o păstrez, răspunse Nan. De fapt, și lui îi plăcea motocicleta asta.

- Perfectă pentru călătorie, a comentat Mac, încrucișând brațele în timp ce se uita la motocicleta pe care Nan o verifica, care era în stare destul de bună.

- Ai terminat de împachetat bagajele?, l- a întrebat Nan.

- Nu încă. Am venit să te întreb ce haine vrei să iei, ca să pot împacheta totul odată, a răspuns Mac.

- Alege ce vrei. Rămânem doar două nopți. Trebuie să ne întoarcem să verificăm câmpul, iar tu va trebui să- l ajuți pe tatăl tău la muncă, spuse Nan. Mac se întoarse apoi sus să pregătească hainele pentru Nan. Își băgă hainele lui și ale lui Nan în același bagaj. Deoarece mai călătorise cu Nan înainte, știa ce lucruri să pregătească pentru a evita să încarce bagajul prea mult, deoarece mergeau cu motocicleta, nu cu mașina.

......

- Du- te la culcare. Te tot întorci într- o parte și în alta, spuse Nan, în timp ce el și Mac se culcau în jurul miezului nopții, pentru că urmau să plece în călătorie dimineața. Nan intenționa să conducă încet, fără să se grăbească, deoarece călătoria urma să dureze aproximativ două ore.

- Nu pot să dorm, răspunse Mac, iar Nan zâmbi ușor.

- De ce? Ești emoționat din cauza călătoriei?, îl tachină Nan în glumă.

- Poate, răspunse Mac, deoarece nu mai mersese cu motocicleta de mult timp, așa că se simțea puțin emoționat în adâncul sufletului. Când Nan auzi asta, îl strânse pe Mac într- o îmbrățișare puternică.

- Dormi! Nu vei putea adormi stând pe motocicletă, să știi. Nu e o mașină. Dacă adormi și cazi, te las acolo. Nu mă întorc după tine, glumi Nan. Mac îl mușcă jucăuș pe pieptul gol al lui Nan, enervat.

- Mai devreme sau mai târziu, cineva va veni să mă ia, glumi Mac înapoi. Nan chicoti ușor.

- Cine ar veni să te ia? Nimeni în afară de mine nu ar îndrăzni să aibă grijă de tine, spuse Nan zâmbind.

- Și dacă există?, a întrebat Mac din nou. Nan a strâns ușor ochii la Mac și i- a zâmbit răutăcios.

- Ești suficient de curajos să mergi cu ei?, a continuat Nan să- l întrebe pe Mac.

Mac s- a supărat pe Nan.

- Haide, răspunde- mi, l- a tachinat Nan, îndemnându- l să răspundă.

- Nu voi merge. Voi rămâne cu tine pentru tot restul vieții. Trebuie să ai grijă doar de mine, spuse Mac serios, ceea ce îl făcu pe Nan să zâmbească satisfăcut. Apoi îi mângâie ușor spatele lui Mac. Mac se cuibări în pieptul lui Nan și, în scurt timp, adormi ușor. Nan se uită la Max, care adormise deja, scuturând ușor din cap.

- Erai atât de obraznic, iar acum ai adormit înaintea mea, își spuse Nan amuzat, înainte să închidă ochii și să încerce să adoarmă și el.

......

- Asigură- te că verifici curtea și casa, bine, Wai?, îi spuse Nan lui Wai în dimineața unei noi zile, în timp ce el și Mac se pregăteau să plece în călătorie spre Nakhon Nayok.

- Sigur, Hia. Distracție plăcută în călătorie!, răspunse Wai, ajutându- l să lege bagajele și hainele în spatele motocicletei, astfel încât Max să nu trebuiască să care nimic și să poată sta confortabil.

Nan se întoarse să se uite la Mac și îl văzu chinuindu- se să- și ajusteze cureaua de la casca integrală, pe care o pusese deja. Atât Mac, cât și Nan purtau blugi și tricouri, împreună cu jachete lungi de piele pentru protecție solară.

- Vino aici, o să ți- o reglez eu. Dacă încerci să o faci singur, mă îndoiesc că vom pleca undeva astăzi, spuse Nan cu un ton ușor exasperat, în timp ce îl trăgea pe Mac mai aproape de el.

- Dar n- am mai purtat niciodată casca asta, se plânse Mac înainte de a sta nemișcat, permițându- i lui Nan să- i ajusteze cureaua. Nan ajustă rapid cureaua în timp ce se uita în ochii lui Mac, care erau vizibili deoarece acesta nu închiseseră încă viziera. Mac credea că Nan arăta foarte cool cu casca, deoarece aceasta îi făcea ochii ascuțiți să iasă și mai mult în evidență.

Nan închise vizierele ambelor căști, apoi își lovi ușor capul de al lui Mac, chiar dacă amândoi purtau căști. Lovitura ușoară îi provocă lui Mac o senzație bruscă de căldură în față și îl făcu să se simtă timid și agitat, incapabil să explice de ce.

- Ești gata?, întrebă Nan cu voce gravă. Mac dădu din cap în semn de răspuns, apoi Nan se urcă pe motocicletă și o porni.

Mac s- a urcat în spate și și- a înfășurat brațele în jurul taliei lui Nan. Văzând că Mac era gata, Nan a pornit imediat. Mac stătea acolo zâmbind, pentru că era încântat să plece în călătorie cu Nan.

Cât timp erau încă în zona Bangkokului, Nan nu a condus prea repede, pentru că voia ca Mac să se obișnuiască mai întâi să stea în spate, deoarece Mac nu mai fusese pe o motocicletă de mult timp. La început, Mac era puțin tensionat, ținându- se doar de talia lui Nan cu mâinile, dar apoi a început să- l îmbrățișeze strâns, de teamă să nu cadă. Când au început să părăsească Bangkokul, Mac a început să se relaxeze și a devenit interesat de peisajul de- a lungul drumului. Nan a condus cu atenție și, după un timp, a oprit la o benzinărie, ca Mac să poată folosi toaleta.

- Nan, magazinul de tăiței Nong nu este în Nakhon Nayok? a întrebat Mac brusc.

- Da, de ce?, a răspuns Nan, dându- i lui Mac o băutură.

- O să trecem pe acolo? Vreau să mănânc acolo, a întrebat Mac imediat.

- O să trecem pe acolo, dar ești sigur că vrei să mănânci acolo? Nu ți- e teamă că o să te doară stomacul? P'Teng și P'Mam au spus că o să te îmbolnăvești, a spus Nan glumind, iar Mac a râs încet.

- - Idiotule, e doar o glumă, replică Mac.

- Chiar o să mâncăm? Atunci putem opri acolo. Până ajungem la restaurant, ar trebui să fie deschis, spuse Nan. Mac încuviință cu entuziasm înainte ca Nan să- l conducă în călătoria lor. Pe drum, Nan îl supraveghea pe Mac, pentru că era îngrijorat că acesta ar putea adormi accidental. Cu toate acestea, Mac era încă entuziasmat de peisajul de pe ambele părți ale drumului, chiar dacă nu era prea mult de văzut. Voia să absoarbă cât mai mult din priveliște în timpul călătoriei lor. Ohm sună periodic pentru a verifica, dar Mac îi spuse că vor opri să mănânce la restaurantul de tăiței, Nong. În cele din urmă, Nan și Mac au ajuns la restaurantul de tăiței Nong în jurul orei 9 dimineața, când era deja deschis.

- Ce te- a determinat să vrei să mănânci aici?, a întrebat Nan în timp ce îl ajuta pe Mac să- și scoată casca.

- Aseară, am văzut un videoclip pe YouTube în care Peet Eat All venea să mănânce aici, așa că am vrut să încerc și eu, a răspuns Mac, cu vocea puțin joasă. Nan a râs și a dat ușor din cap.

- M- am gândit eu. Te uiți la toate emisiunile alea culinare, iar apoi eu trebuie să te duc să mănânci în toate localurile, nu?, a glumit Nan.

- Nu am de gând să mănânc peste tot! Știam că tot încoace veneam, așa că nu mi se pare mare lucru să ne oprim aici, a replicat Mac. Nan a râs încet, apoi l- a luat pe Mac de braț și l- a condus în restaurant pentru a găsi o masă.

- Ce vrei să mănânci?, a întrebat Nan.

- Vreau orez cu porc crocant și sos roșu de porc, a spus Mac, menționând felul de mâncare dorit. Nan a întrebat personalul despre ingredientele din sos, în special dacă conține usturoi. După ce a aflat că nu conține, a comandat câte o porție pentru fiecare.

- Mmm, e foarte delicios! Sosul e gustos, a spus Mac după ce a luat o înghițitură.

Nan a dat din cap în semn de aprobare, iar el și Mac au devorat fiecare câte trei farfurii de orez cu carne de porc crocantă și sos roșu de porc. Nan s- a simțit destul de satisfăcut să- l vadă pe Mac mâncând atât de mult, deoarece, în realitate, Mac nu mânca de obicei mult la fiecare masă.

- Hei, poți să cumperi ceva de mâncare la pachet pentru mine, să- i dau lui Ohm?, i- a spus Mac lui Nan când și- a amintit.

- Ți- a plăcut atât de mult încât vrei să cumperi la pachet?, Nan întrebă în glumă, dar totuși comandă ceva la pachet. Odată ce au primit comanda, el și Mac și- au continuat călătoria urmând GPS- ul pe care Ohm le- l trimisese. Au trebuit să continue pe o stradă laterală până au ajuns în fața unui complex turistic, unde Nan a parcat motocicleta și l- a sunat pe Ohm.

- Da, am ajuns. Sunt în fața complexului turistic RRM. Mai am puțin de mers, nu? ... Da, bine, a spus Nan la telefon, înainte de a- i înapoia telefonul lui Mac și de a merge puțin mai departe de stațiune, până când l- a văzut pe Ohm stând lângă drum, așteptând.

- Intră și parchează înăuntru, a spus Ohm zâmbind. Nan a intrat în zonă și a parcat sub un copac mare, în fața unei case moderne din lemn. Atmosfera din jur era foarte umbroasă, deoarece erau mulți copaci.

- Hei, ce mai faci? Cum e să fii șofer de scuter pentru Nan?, a întrebat Ohm când Mac a coborât de pe motocicletă și și- a scos casca.

- Sunt obosit, dar e distractiv, a răspuns Mac, apoi a auzit sunetul apei curgând din spatele casei.

- E casa ta?, a întrebat Mac curios.

- E casa de vacanță a unchiului meu. M- a lăsat să vin să stau și să mă distrez. Stațiunea unde ai parcat mai devreme aparține, de asemenea, unchiului meu. M- a rugat să- l ajut să aibă grijă de stațiune! Așa că v- am invitat pe voi doi să veniți să stați cu mine, a răspuns Ohm zâmbind.

- Ce ai mâncat? M- am oprit și am cumpărat niște mâncare de la Nong să- ți aduc, a spus Mac în timp ce îi înmâna lui Ohm o pungă cu un recipient pentru mâncare. Ohm a acceptat- o, părând puțin confuz.

- De ce ai cumpărat atât de mult?, a întrebat Ohm în schimb.

- Nu e doar pentru tine, e și pentru Mac. El a ales- o, a mâncat trei farfurii la restaurant și a vrut să cumpere mai mult pentru a mânca și la prânz, a răspuns Nan în numele lui Mac, făcându- l pe Ohm să râdă înainte de a- i invita pe Nan și Mac în casă. Nan și- a aruncat geanta peste umăr și i- a urmat înăuntru.

Ohm i- a dus pe amândoi la etajul al doilea al casei și i- a condus în dormitorul de lângă camera lui Ohm.

- Nan, vino să vezi asta!, a strigat Mac imediat ce a ieșit pe balcon. Nan l- a urmat afară și s- a așezat în spatele lui Mac, deoarece balconul avea o vedere clară asupra râului care curgea în spatele casei.

- Voi doi puteți să vă despachetați mai întâi. Dacă vreți, puteți să vă odihniți puțin. Eu mă duc să mănânc mai întâi mâncarea pe care ați cumpărat- o, a spus Ohm, dându- le prietenilor săi ocazia să despacheteze și să exploreze camera.

- Nan, poți să te întinzi puțin. O să scot eu hainele din geantă, a spus Mac, observând că Nan călătorise o distanță destul de mare. Chiar dacă stătuse doar în spate, tot simțea dureri.

- Da, după ce termini de despachetat, vino să te întinzi lângă mine, răspunse Nan înainte de a- și scoate blugii și cămașa, rămânând doar în boxeri, apoi se trânti pe pat. Mac se schimbă și el în pantaloni scurți până la genunchi, pentru mai mult confort. Își aranjă hainele din geantă și le agăță într- un mic dulap din cameră. Lăsă ușa balconului deschisă pentru a lăsa briza să intre; nici măcar nu era nevoie să pornească aerul condiționat. Nan nu adormise încă; stătea întins în liniște, urmărindu- l pe Mac cum se mișca pentru a pune lucrurile la locul lor.

- La ce te uiți?, întrebă Mac, nedumerit.

- Mă întreb când o să termini de despachetat, răspunse Nan pe un ton degajat.

- De ce?, întrebă Mac, confuz.

- Păi, ca să poți veni să dormi cu mine, desigur. Grăbește- te! Nu sta prea mult. Haide, nu mă lăsa în suspans, a spus Nan fără ocolișuri, ceea ce l- a făcut pe Mac să roșească puțin.

- Deci nu te poți descurca fără mine, nu? Mac a profitat de moment pentru a- l tachina, vorbind condescendent. Nan a zâmbit ușor în colțul gurii.

- Nu pot fără tine. Inima mea mărturisește că, chiar dacă îmi ia mult timp să răspund la telefon, tot mă simt puțin rănit.

(Cântec: - Heart Confession de Got Jakrapat)

- Ugh, nu poți să cânți un cântec pe care îl știu? exclamă Mac, dar buzele lui zâmbeau amuzat.

- Haha, cântecul ăsta mi- a venit în minte, răspunse Nan nonșalant.

- Credeam că nu mai cânți; ai fost tăcut o vreme, îl tachină Mac.

- Oh, pur și simplu nu mi- a venit niciun cântec în minte, răspunse Nan înainte de a- și pune mâna pe patul de lângă el. Mac clătină din cap zâmbind și apoi se urcă să se întindă lângă Nan de bunăvoie.