Capitolul 7 – Micul dragon🔞

Gândind că situația se va îmbunătăți după ce Thian a plecat furtunos, s-au înșelat; tensiunea încă mocnea. În loc ca vicleanul inspector să iasă afară pentru a se calma, lucrurile au stat altfel. La doar două mese distanță, femeia care vorbise cu Mangkon mai devreme fusese acum oprită și stătea la povești și cu Thian.

Da, ești un mare cuceritor și tu! Femeia aceea se apropiase de el mai devreme doar pentru că voia să întrebe de inspector. O, tu, bărbat chipeș, bogat și fermecător.

O pereche de ochi rotunzi a fixat scena din fața lui timp de câteva minute. Ochii care odinioară străluceau arătau acum vizibil stinși. Ceva îi vâjâia prin minte, așa că Mangkon și-a ridicat paharul și a tras o înghițitură mare.

Există cu siguranță ceva între cei doi, a concluzionat Lukplub. Dar, în acel moment, nu a putut întreba prea multe, văzând starea amândurora. Parcă ar fi geloși unul pe celălalt.

"Nong Plub, la ce oră mergi acasă?"

"Uh... cred că plec acum."

"Plec și eu."

Întâlnirea trebuia să fie distractivă, dar se transformase într-o atmosferă sufocantă. Mangkon a încercat tot ce a putut să-și țină emoțiile sub control. Nu se mai simțise niciodată așa. Faptul că inspectorul pălăvrăgea cu orice femeie nu era, în mod normal, treaba lui. Probabil era o consecință a ceea ce făcuse el mai devreme.

"Dacă tu poți vorbi cu fetele, de ce eu nu pot?"

"Trișorule!"

Prima propoziție a fost moale, de parcă plutea pe briză, în timp ce a doua a fost rostită tare și cu subînțeles. Iar persoana care nu avusese intenția să bea până se îmbată a ridicat paharul și a băut iar și iar.

"P'Mangkon, e de ajuns. O să te îmbeți."

"Dar am venit aici să bem, Nong Plub."

Phuwin și Lukplub, care nu-l mai văzuseră niciodată pe Mangkon așa, au putut doar să ofteze. Și exact când mâna lui dreaptă era pe cale să ridice din nou paharul arămiu, a fost înșfăcată de cineva.

"Hai acasă."

Mangkon s-a întors imediat spre sursa vocii. Ochii tăioși erau marcați de o seriozitate pe care nu o mai văzuse niciodată.

"Dă-mi drumul."

"Phu, Nong Plub, trebuie să-l duc pe Mangkon acasă. E beat."

"Pot să merg singur. Inspectorul nu trebuie să intervină."

"Nu poți pur și simplu să asculți?"

Persoana purtată pe sus pe sub braț era extrem de nemulțumită. Cu toate acestea, nu se putea măsura cu forța bărbatului înalt; Thian l-a gestionat rapid, aruncându-l pe bețiv peste umăr, fără să-i pese de zgomot sau de loviturile ușoare care sunau ca o pisicuță care își folosește toate puterile în zadar.

"Inspectore! Pune-mă jos chiar acum!"

"Să te zbați e inutil. Poți să țipi când ajungem în cameră."

Mangkon nu putea decât să scrâșnească din dinți, lovind spatele lat fără niciun efect. Nebun de inspector!

Situația din mașină era stânjenitoare. Tăcerea se așternuse între ei. Șoferul purta o expresie compusă, dar în capul lui era un haos total și trăgea cu ochiul la persoana rezemată de geam, care privea în depărtare. În cele din urmă, căldura arzătoare din inima lui i-a spus că nu mai poate suporta, așa că a vorbit, rupând tăcerea.

"Despre ce vorbeai cu tipul ăla adineaori? Păreai că te distrezi."

Mangkon a ezitat puțin înainte de a răspunde cu o voce de om beat:

"Doar discuții diverse. E inginer la o companie mare... Dar n-ar trebui să-i spui 'tipul ăla', știi?"

"Ești interesat de el, sau cum?"

"Vezi-ți de treaba ta!" Și tu tocmai vorbeai cu o femeie.

Răspunsul a făcut ca în mașină să se aștearnă din nou tăcerea. Thian era atât de frustrat încât și-a presat limba de interiorul obrazului pentru a ușura acest sentiment pe care nu-l înțelegea. Viteza mașinii a crescut odată cu emoția arzătoare. Thian s-a concentrat la drumul din față, cu ambele mâini strângând volanul, dar capul îi vâjâia la nesfârșit. Nu se mai simțise niciodată așa; cu fetele acelea, simțea mereu că are controlul total. Dar căsătoria asta pentru a scăpa de ghinion... Totul era diferit.

"Nu te deranjează că e bărbat?"

"Dacă îmi place de el, îmi place. Care e problema?" Nu-i mai păsa de gen de ceva vreme.

"Deci, dacă ar fi să... treceți la intimitate, ai fi de acord?"

Bărbatul ușor amețit s-a întors să-l privească pe cel care punea întrebările. Ce naiba? De ce întreabă așa direct? Inspectorul ăsta e așa nerușinat. Dacă doi oameni se iubesc, ce e rău în a fi intimi?

"Dacă e iubire, atunci totul e în regulă."

"Dacă ne-am săruta, te-ai simți bine, Mangkon?"

Ce fel de întrebare nebunească e asta?! Fața blândă a lui Mangkon s-a aprins instantaneu. Inima îi bătea atât de tare încât simțea că o să-i sară din piept la acea întrebare. Niciun răspuns, niciun cuvânt nu a ieșit de pe buzele sale subțiri. Tot drumul spre casă a fost marcat de tăcere.

Și imediat ce mașina s-a oprit, bărbatul micuț a coborât în grabă și a mers direct în dormitor de parcă fugea de ceva, înșfăcând imediat haine pentru a face un duș. Deși apa caldă care curgea peste corpul său l-a făcut să se simtă puțin mai bine, capul îi era plin de întrebările nebunești ale acelui "tată al Casanovelor".

Dacă chiar l-aș săruta pe inspector, cum m-aș simți?

"Ești nebun, Mangkon, oprește-te chiar acum!"

Pentru că nu voia să se gândească prea mult, și-a scuturat capul cu putere, sperând să alunge gândurile turbulente. Dar corpul său a refuzat să coopereze. Ceva se schimba. Scoală acum? E ridicol. Micuțul dragon de aur stătea în poziție de drepți aproape de miezul nopții, făcându-l pe proprietar să n-aibe altă alegere decât să-și acopere fața, mormăind încet pentru sine:

"Fie, doar pentru un minut."

Bărbatul excitat s-a așezat încet și s-a sprijinit cu spatele de marginea căzii într-o încercare de a se relaxa.

"Ah... uh..."

Un gemet ușor i-a scăpat. A încercat să-și adune simțurile și să-și imagineze ceva frumos pentru a face acest disconfort să dispară. Totuși, oricât încerca să-și imagineze, imaginea chipului chipeș al inspectorului Thian continua să-i plutească în minte. Întrebarea din mașină era încă la fel de clară de parcă tocmai ar fi auzit-o.

"Dacă ne-am săruta, te-ai simți bine, Mangkon?"

Răspunsul era chiar în fața lui; cum ar fi putut să refuze? Mâna sa zveltă a coborât să apuce cauza tuturor problemelor. Corpul i-a tremurat ușor la prima atingere. Se simțea atât de bine.

Genele sale frumoase s-au închis încet. Chipul enervant și provocator, zâmbetul jucăuș, tonul glumeț cu care îl striga, toate răsunau în mintea lui.

"Ah... Aah..."

Un fior s-a răspândit din cap până în picioare. Chiar se ajuta singur în timp ce se gândea la persoana de afară? Era greșit și nepotrivit.

"Uh..." Atât de bine...

Emoțiile i-au crescut și mai mult. O imagine cu el sărutându-l pe vicleanul inspector i-a fulgerat în minte. Forța neintenționată a imaginației sale a crescut direct proporțional cu mișcarea mâinii sale albe care urca și cobora. Dragonul de aur era mișcat odată cu emoțiile în creștere, iar vârful a început să lucească de lichidul limpede care era pe cale să se reverse.

"I-Inspectore Thian..."

O voce dulce a gemut încet, încercând să se abțină, dar i-a scăpat fără voie. Destul de tare cât să se audă afară...

Auzind ceva, simțurile auditive ale inspectorului de poliție l-au comandat să meargă spre ușa băii automat. A devenit neliniștit, temându-se că ceva nu e în regulă cu celălalt. Imediat ce și-a auzit numele strigat, s-a speriat și mai tare și n-a ezitat.

Buf! Ușa băii a fost deschisă imediat.

"Ce s-a întâmplat, Mangkon?"

Bărbatul îngrijorat a venit să întrebe. Totuși, scena din fața lui l-a făcut pe Thian să se oprească brusc. Bărbatul scund era rezemat de cadă cu fața roșie și ochii rotunzi și măriți.

"I-Inspectore, vă rog să plecați!"

Vocea clară a strigat tare, răsucindu-și corpul pentru a scăpa de privirea vicleană. Totuși, dovada incontestabilă era încă la vedere, pe măsură ce ochii tăioși s-au concentrat pe mâna albă care încă plutea lângă dragonul de aur. Îngrijorarea de acum un moment a dispărut într-o clipă. Ochii negri s-au transformat în ochii unei vulpi viclene. Buzele curbate au zâmbit complice.

"Vrei să te ajut?"

"N-nu, te rog, pleacă!"

Dar Thian nu s-a clintit. Mai mult, a făcut încet pași spre el, șoptindu-i la ureche cu o voce joasă:

"Lasă-mă să te ajut și vei putea dormi liniștit."

Voluntarul n-a mai așteptat refuzul celuilalt, intrând imediat în spațiul îngust al căzii. Proximitatea l-a făcut să simtă suflarea celuilalt, dar bărbatul jenat l-a împins rapid pe celălalt.

"Inspectore! Nu vă jucați așa!"

"Nu mă joc", a șoptit Thian aproape de urechea lui. Apoi a ridicat o mână puternică pentru a prinde mâna lui Mangkon care încă își ținea membrul și a început să-l ajute fără nicio ezitare.

"Ah... Aaahh..."

"Ai spus că e o torpilă, dar ăsta e doar un dragon mic."

"Dacă tot ajutați, nu mai vorbiți atâta."

"Te simți excitat când ești beat, soțule?" Asta din cauza inspectorului, nebunul ăla.

Fața blândă a lui Mangkon s-a aprins. Și-a coborât privirea pentru a evita contactul vizual. Era atât de nedrept că acum era complet gol, iar emoțiile îi fuseseră aprinse din nou.

"Uh... m-mâna..."

"Îți plac mâinile mele, Nong Mangkon?"

Bărbatul care cedase nu a putut rezista. Nu putea nega cât de mult îi plăcea atingerea mâinilor inspectorului. Era complet diferită de a lui.

"N-nu mai vorbiți așa."

"Dar 'chestia' ta stă dreaptă în mâna mea." O, care e problema lui blestemată? De ce nu sapă o groapă să dispară din baie?

Micul dragon s-a extins tare contra mâinii și se părea că cineva voia să-l tachineze. S-a oprit din mișcare pentru un moment înainte de a-și folosi degetul mare pentru a mângâia vârful.

"Ce... ce faceți, inspectore?"

"Micul tău dragon e drăguț, știi?"

Drăguț ca și proprietarul lui.

Un zâmbet răutăcios a apărut la colțul buzelor. Ochii inspectorului au scanat persoana din fața lui cu prezumție. Copilul ăsta își ascundea calitățile. Pielea lui era fină și albă, ca laptele. Talia lui era zveltă și bine proporționată. Chiar dacă nu avea pieptul generos, avea o față dulce și albă, îmbujorată de jenă, făcând scena din fața lui prea tentantă pentru a fi ignorată.

"Ce... la ce vă uitați, inspectore?"

"Doar văd cum arăți când nu porți uniforma."

"Sunteți un inspector nebun."

"Ești frumos, să știi. Mai frumos decât majoritatea femeilor."

Mangkon nu mai putea să îndure această tachinare mult timp. Chiar avea de gând să-l împingă pe celălalt bărbat, dar a fost tachinat la rândul lui de mâna mare din nou.

"I-Inspectore..."

"Făcând fața asta, trebuie să fii aproape de final, soțul meu?"

"Aah... sunt aproape."

Mâna care se oprise din mișcare și-a reluat datoria. Inima lui Mangkon a bătut din nou sălbatic. Membrul i-a fost mângâiat încet până s-a umezit, iar apoi presiunea mișcărilor a crescut în sus și în jos după bunul plac. O senzație palpitantă i-a străbătut tot corpul. Corpul său alb a început să slăbească, pieptul ridicându-se cu respirații scurte, de parcă ar fi fost aproape de sfârșit.

"Puteți să măriți viteza puțin?"

"E micul tău dragon aproape de final?"

"Uh... Da."

"De ce nu mă implori? Poate voi fi bun."

"Inspectore!" Ce persoană vicleană.

Ochii căprui deschis au privit furioși, dar corpul lui era neajutorat în acest punct. Atât disconfortul care ajunsese la vârf, cât și inima care se umfla erau prea mult.

"P-P'Thian... poți să te grăbești pentru Mangkon, te rog?"

"Ce... ce ai spus?"

"P'Thian."

Atât numele dulce cu care l-a strigat, cât și fața care implora peste măsură, cine ar putea rezista? Un sentiment a fost trimis direct în centrul inimii lui Thian. Nici el nu mai putea suporta mult. Membrul său se simțea amorțit și strâns sub pantalonii din material de calitate. Dar a fost de acord să fie un soț bun și să-i îndeplinească dorințele soțului său.

"E acest P destul de rapid pe placul tău, soțul meu?"

Thian a adăugat o formulă de politețe ca să-l cucerească, fiind satisfăcut de reacția pe care o primea de la cel mai tânăr. Dar deodată, întrebarea pe care o pusese s-a întors să-l bântuie în cap.

Dacă l-aș săruta pe Mangkon?

Acțiunea a fost mai rapidă decât gândul. Mâna care îi prindea coapsa fină s-a ridicat pentru a trage gâtul soțului său mai aproape fără ezitare și și-a presat buzele curbate de buzele mici ale celuilalt.

Moale, la naiba.

Dorința de a-l poseda a crescut. Limba sa moale a deschis încet gura persoanei care era aproape fără putere, înainte de a intra să exploreze dulceața și de a-i suge în secret, cu blândețe, buza inferioară. Era ca și cum cineva ar fi fost vrăjit. Thian a adâncit sărutul mai mult, gustul din gura sa fiind măturat și explorat. O dulceață care se răspândea copleșitor de bine. Era mai bun decât oricine altcineva gustase vreodată.

Tânărul inspector încă săruta fără încetare. Mâna de jos își îndeplinea funcția la fel de bine ca înainte. Dar întrebarea a apărut din nou:

"Dacă ar fi să ne sărutăm, te-ai simți bine, Mangkon?"

Sentimentele lui Mangkon în acest moment nu pot fi cunoscute, dar ale lui Thian... s-au simțit cu adevărat bine.