Capitolul 6 – Îți place?

Un alt lucru pe care l-am învățat fiind soțul inspectorului Thian este că trebuie să îmi reprim orice sentiment de ezitare în fața cuvintelor dulci și a vorbelor mieroase...

Din experiența mea de douăzeci și opt de ani, am întâlnit nenumărate persoane talentate, fie că este vorba despre inspectorul Phuwin sau despre Nong Lukplub, care s-a clasat primul pe țară la examene. Dar cineva ale cărui vorbe sunt la fel de bune ca aspectul său fizic și care te poate hrăni constant cu cuvinte dulci și tachinări... nu am mai întâlnit niciodată pe cineva așa.

Inspectorul Thian este primul.

În fiecare zi în care sunt împreună, Mangkon trebuie să se autoeduce și să revină la realitate. De multe ori, ca să fie sincer și fără a îndulci lucrurile, a început să își piardă încrederea în sine, temându-se că într-o zi va cădea în capcana inspectorului Thian.

"Nicio șansă, nu mă voi îndrăgosti de cineva așa."

"Hmph, este un mare crai. Să te îndrăgostești de el ar fi o risipă de sentimente."

În timp ce gura sa mică mormăia, ecranul telefonului s-a aprins brusc, afișând numele sergentului de poliție Lukplub, sau Nong Plub, soțul inspectorului Phuwin.

"Ce s-a întâmplat, Nong Plub?"

("P'Mangkon, mi-e atât de dor de tine!")

"Dacă îmi spui că ți-e dor de mine așa, o să mă certe inspectorul Phu?"

("Pot să vin să fiu certat diseară?")

"Poftim? Vii în Chiang Mai?" Ochii căprui deschis s-au mărit de bucurie, deoarece și lui îi era dor de ofițerul său superior și de apropiatul său frate mai mic.

("Da, vin cu P'Phu.")

"Cu siguranță nu voi rata asta, ne vedem atunci, Nong Plub."

După ce a închis, polițistul era într-o dispoziție extrem de bună. Cel puțin, în această perioadă de incertitudine cu privire la momentul în care se va muta înapoi în Chiang Rai, întâlnirea cu cineva apropiat era cu siguranță binevenită.

Nu era mult de lucru astăzi, doar înregistrarea diverselor documente ale cazurilor în sistem. De asemenea, inspectorul Thian era plecat astăzi pe teren. Viața lui era liniștită ca niciodată, deși, poate prea liniștită...

Vorbind de momente nepotrivite! Chiar când se gândea la persoana din gândurile sale, a apărut brusc o notificare de mesaj. Degetele frumoase au glisat pentru a-l deschide și a-l citi.

"Hei. Phu și Nong Plub vin astăzi în Chiang Mai."

"Știu. Am făcut planuri."

Mangkon a tastat și a trimis răspunsul.

"Bine, ne întâlnim acasă, putem merge împreună."

"Bine."

Câteva propoziții au fost suficiente pentru a se înțelege. Proprietarul telefonului a închis apoi ecranul, dar două minute mai târziu a apărut o altă notificare, deoarece o fotografie fusese trimisă de aceeași persoană.

Thian a trimis o fotografie.

Imediat ce a deschis-o, nu s-a putut abține să nu zâmbească. Era o poză cu chipul chipeș al inspectorului lipit de un ursuleț de pluș maro aflat pe un raft într-un centru comercial. Cel care a făcut poza a făcut o mutră amuzantă imitând ursul, alături de mesajul:

"Văzând asta, mi s-a făcut dor de tine."

"Să mă îmbrățișezi pe mine este mult mai cald decât să îmbrățișezi un urs, Nong Mangkon."

"Ești nebun!" Știe că este tachinat, dar prima propoziție, în care spune că îi este dor de el, îi face brusc inima să se simtă bine.

La ce fel de "dor" se referă el de fapt?

Ceasul a ticăit până la ora 16:00, sfârșitul zilei de lucru. Mangkon și-a condus motocicleta înapoi la conacul Phiromsamorn. Înainte de a intra în casă, s-a oprit să îi salute pe unchii și mătușile care îngrijeau grădina, apoi s-a grăbit sus, în dormitorul său acum familiar. Dar, în grabă, a uitat să bată la ușă și a deschis-o fără permisiune. Totuși, în acea fracțiune de secundă, ochii săi mari și rotunzi s-au mărit și mai mult la vederea celor din fața lui.

Inspectorul stătea în mijlocul camerei purtând doar lenjeria intimă.

"In-Inspectore!"

La naiba! Bărbatul cu fața blândă și rotundă și-a abătut repede privirea și s-a întors imediat cu spatele. Inima îi bătea cu putere pentru o clipă. Ciudatul ăla pervers, uitase că nu este singur? Dar apoi și el a uitat că nu a bătut la ușă.

"De ce te întorci cu spatele? Nu vrei să vezi ce am?"

"Nu e nevoie să fii timid. Nu mi s-ar scoala pentru cineva la fel de plat ca tine."

Hmph! L-a insultat mult prea mult!

Mândria lui avea o valoare mai mare de atât. Bărbatul mai mic s-a întors rapid și l-a găsit pe cel care rostise acele cuvinte stând destul de aproape pentru ca ochii săi blânzi să îl poată examina amănunțit.

"Inspectore, chiar dacă nu am bustul mare, ouăle mele sunt drăguțe, să știți", a replicat Mangkon.

"Dragon de aur sau dragon mic?"

"Dragon torpilă!"

Thian a izbucnit în râs la acea propoziție, folosindu-și ochii negri pentru a privi în jos către proprietarul acelui dragon cu care se lăuda. Probabil era oricum mai mic decât al lui.

"Inspectore! Sunteți un pervers!"

"Du-te și îmbracă-te", a spus Thian.

"Doar voiam să fac cunoștință cu dragonul cel mic."

"Dacă nu te oprești, chiar o să îți dau un pumn!"

"Bine, bine. Atât de aprig, soțul meu", a răspuns Thian. Iarăși! Tot nu a putut rezista să nu îl tachineze.

Locul de întâlnire pentru cei patru bărbați în acea seară a fost un bar relaxat din zona Nimman. Dar soțul și soțul de formă au ajuns cu aproape zece minute întârziere. Cauza a fost tachinarea lui Thian, care l-a înfuriat pe Mangkon și aproape a dus la o bătaie adevărată.

Atmosfera din bar era discretă, cu muzică live care cânta încet, alături de pălăvrăgeala oamenilor. Zona pe care o rezervaseră era afară, unde bătea vântul. Pe măsură ce cei doi au intrat în bar, au văzut fețele cunoscute făcându-le cu mâna și strigându-i.

"P'Mangkon, inspectore Thian, aici!"

"Nong Plub!"

Mangkon era cel mai fericit. S-a grăbit cu entuziasm spre masa din extrema stângă, înainte de a se repezi să își îmbrățișeze dragul frate mai mic polițist.

"Mi-a fost atât de dor de tine, Nong Plub!"

"Și mie mi-a fost dor de tine, și de P'Phu la fel", a răspuns Plub.

Mangkon a zâmbit larg și și-a mutat ochii rotunzi spre superiorul său apropiat. Chiar dacă Phuwin afișa o față serioasă, tânărul inspector își suprima emoțiile. Pentru că lucraseră împreună mulți ani, nu era ciudat că se îngrijora pentru subalternii săi.

"Și inspectorului Phu trebuie să îi fi fost dor de mine, nu?"

"Ești chiar ceva deosebit, Mangkon."

Datorită familiarității lor, mâna lui albă l-a apucat jucăuș pe braț pe Phuwin. Dar mișcarea sa a fost întâmpinată cu o privire tăioasă de la cineva care stătea în spatele lui.

"Bănuiesc că nimeni nu îmi mai recunoaște existența."

"Inspectore Thian, vă rog să luați loc."

Și astfel a început o conversație pe care nu o mai avuseseră de mult timp. Discuția inițială a implicat întrebări generale despre cum se simte toată lumea, urmate de cazul la care lucrau. Mâncarea a început să sosească alături de băuturi alcoolice. Dar, ca de obicei, duruliul ofițer Lukplub a ales să bea ceai cu lapte și perle, lăsându-i pe cei mai în vârstă să se răsfețe cu băuturi amețitoare.

Phuwin a luat o înghițitură din băutura sa.

"Am auzit că cineva preia cazul Ronapop."

"Da, am alte lucruri de făcut", a răspuns Thian.

"Ești chiar foarte solicitat, nu-i așa?" i-a spus Phuwin lui Thian cu un ton glumeț.

"Atât de solicitat încât ai deja o iubită, inspectore?" Lukplub, care ascultase cu atenție, a intervenit în conversație cu o întrebare generală. Acest lucru a făcut ca ochii negri să privească spre persoana de lângă el înainte de a răspunde pe un ton jucăuș.

"Nimeni nu ar fi interesat de un polițist ca mine, Nong Plub."

Mangkon a strâns din buze în secret la răspunsul care înșela întreaga lume. Vai, cum ai putea spune asta? Ce e cu toate acele femei din lista lui?

"Este aceasta o minciună pe care o spui copiilor, inspectore Thian?" a punctat viclean Phuwin.

"Haide. De ce nu mă crezi? Mangkon este cu mine tot timpul. Vedeți și voi", a spus Thian, înclinându-și capul pentru a-i răspunde persoanei de lângă el, cu vocea nuanțată de ștrengărie.

"Dacă inspectorul nu are pe nimeni, mă duc să mă călugăresc pentru dumneavoastră", a replicat imediat Mangkon.

"Chiar ai de gând să te călugărești pentru mine? Nu-mi vine să cred că cineva chiar crede ce spune."

"Doar un prost v-ar crede."

Între cei doi a izbucnit o ceartă. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă vicleanul inspector nu ar fi flirtat și tachineat încontinuu până când Mangkon abia a mai putut suporta. În cele din urmă, Mangkon s-a scuzat pentru a-și calma emoțiile.

"A plecat", a mormăit cineva și l-a privit ieșind.

Pe măsură ce cel tachineat se îndepărta, a fost întâmpinat de două perechi de ochi plini de dezaprobare. Phuwin chiar a clătinat din cap spre bunul său prieten, în vârstă de treizeci și patru de ani, dar căruia încă îi mai place să îi tachineze pe alții.

"Inspectore Thian, lui P'Mangkon probabil îi este ciudă acum", a observat Plub.

"Nu este supărat. Ne tachinăm des", a răspuns Thian.

"Hmph, nu îl tachinezi prea mult", l-a mustrat din nou Phuwin.

"De ce? Îl tachinez cu afecțiune", a spus Thian, sincer atașat.

"Doar aveam chef de tachinare", a replicat Phuwin, rânjind.

Conversația a curs pe parcursul timpului, dar persoana care se scuzase pentru a merge la baie nu se întorsese încă. Cineva a început să devină neliniștit așteptând, dar când a scanat zona din împrejurimi, l-a zărit pe Mangkon la distanță, stând și vorbind cu o femeie.

Thian privea fix, cu toată atenția, iar asta l-a făcut pe prietenul său apropiat să întrebe curios:

"De ce te uiți așa?" Sau femeia care a venit să vorbească cu Mangkon este o altă femeie de-ale tale?

"Nimic. Doar mă uit", a răspuns Thian, dar ochii nu i s-au întors la masă.

Femeia a plecat, dar înainte ca polițistul să se poată întoarce la masă, un bărbat chipeș a intervenit și a început să vorbească cu el, părând că se înțeleg de minune.

De ce nu pot sta mai aproape? Nu aud!

Thian înjura în sinea lui în timp ce ceva începea să fiarbă în el. Cei doi vorbeau veseli, sunetul râsului soțului său răsunând alături de un zâmbet strălucitor care era clar vizibil.

De ce zâmbește așa?

Frustrarea l-a asaltat, urmată de o căldură care îi urca în cap. Încerca să urmărească scena cu calm, pocnindu-și limba de obraz pentru a se împiedica să reacționeze prea mult. Dar starea lui Thian se reflecta în ochii lui Phuwin și ai lui Lukplub.

Cei doi prieteni au schimbat priviri complice, ca și cum ar fi pus o întrebare profundă.

"Thian, tu...!" l-a avertizat Phuwin cu voce joasă.

"Mă întorc imediat, Phu", a spus Thian.

Nu mai pot suporta, la naiba! Când l-a văzut pe tipul ăla aplecându-se aproape să îi vorbească lui Mangkon, picioarele lui lungi s-au mișcat automat. Doar câțiva pași rapizi au fost suficienți pentru a ajunge între cei doi.

"Se întâmplă ceva aici?" a întrebat Thian, prefăcându-se că lămurește situația.

"O, nu, doar pălăvrăgeam", a răspuns bărbatul chipeș, înainte de a adăuga: "Aș putea primi numărul lui Mangkon?"

Copile, nu știi că soțul lui este pe cale să îi plesnească o venă chiar aici?

Deodată, tânărul inspector a simțit nevoia să își exercite drepturile de soț. Fața stoică pe care o afișase cu puțin timp în urmă se transforma în severitate fără îndoială. Ochii negri îl fixau pe străin cu neprietenie, în timp ce se gândea: De ce nu l-am pus pe Mangkon să poarte inelul? Ca să știe că este căsătorit.

"Mă tem că acest lucru nu este posibil", tonul lui Thian era egal, dar plin de nemulțumire.

Înșfăcat!

Un braț alb a fost apucat și tras înapoi spre masă, dar mișcarea bruscă a adus un strigăt puternic de protest de la cel târât.

"Dă-mi drumul! Ce faceți, inspectore?"

"Doar te ajut. Arătai inconfortabil lângă tipul ăla."

"Nu eram inconfortabil. Vorbeam. Să veniți aici așa este nepoliticos." Ce e cu inspectorul?

"Îți place, nu-i așa?"

Vocea groasă a coborât cu încă o octavă, dar Mangkon a refuzat să dea înapoi. A izbucnit o a doua ceartă. Lukplub a încercat să medieze, dar nu a părut să funcționeze. În cele din urmă, de data aceasta Thian a fost cel care a plecat furtunos.

La naiba! Ce naiba sunt eu?!