CAPITOLUL 4

Până când paznicul de noapte a venit să stea de pază în față, el a mers să-l caute pe Athip la birou, pentru că știa că Athip obișnuia să mai lucreze încă. 

- Nu ai terminat încă treaba, nu-i așa? a întrebat Wai când a intrat în birou.

- Ai vreo treabă? a întrebat Athip

Wai a râs încetișor în gât. 

- Nu e nimic, doar că am inventat un motiv să vin să te caut. Dar nu uita, da? Avem întâlnire la masă. 🍲 a spus Wai, amintindu-i.

- De fapt, tu... Athip era pe cale să spună ceva. 


- Vreau să iau masa cu tine. a spus Wai apăsat, tăindu-i vorba lui Athip dinainte, făcându-l pe Athip să se oprească brusc din ce voia să zică.

- Nu te simți stânjenit dacă trebuie să mănânci împreună cu mine?  a întrebat Athip curios.
Wai a ridicat ușor din umeri.

- Stânjenit de ce? Nu simt nimic de genul ăsta. Nu uita că am mâncat împreună cu tine încă din prima zi.  a spus Wai zâmbind, făcându-l pe Athip să-l privească fără să înțeleagă.

- Atunci du-te și odihnește-te puțin. Eu mai am de terminat niște lucru. 💻 a răspuns Athip.
Wai a dat din cap că a înțeles, dar nu s-a ridicat deloc; în schimb, s-a așezat pe scaunul din față și s-a jucat pe telefon. 


Biroul lui Athip. 

Athip s-a gândit că Wai va pleca singur mai devreme sau mai târziu, așa că și-a văzut de lucru. Totuși, nu prea avea concentrare, pentru că simțea clar privirea celui din fața lui. 👀

Click! 📸

- Oh... am uitat să opresc sunetul. a exclamat Wai, făcându-l pe Athip să ridice imediat privirea spre el. A văzut atunci că Wai își întorsese telefonul în direcția lui.

- Ai făcut o poză, nu-i așa? a întrebat Athip.
Wai a zâmbit în semn de confirmare. 

- Domnule Wai... vocea lui Athip a coborât puțin, pentru că simțea că acesta îi făcuse poză. 💓


- Nu mai folosi tonul ăla sever , doar mă jucam cu camera telefonului. a răspuns Wai.

- Și deci ai făcut poze cu mine ca să testezi camera, nu? Atunci, te rog să le ștergi. 📱 a spus Athip pe un ton calm, dar ferm.

- De ce să le șterg? Eu zic că sunt drăguțe. Mai bine le păstrez și le pun ca imagine de ecran.  a spus Wai, apăsând pe telefon cu un zâmbet larg, făcându-l pe Athip să rămână uimit pentru o clipă. 😳

- Ești nebun?! De ce să pui poza mea ca fundal de ecran? a întrebat Athip imediat. 


- Păi o să le folosesc ca să-i șantajez pe băieții din atelier să muncească mai harnic.  a spus Wai, făcându-l pe Athip să încremenească imediat.

- Glumeam.  O să le folosesc ca să-mi dea curaj la muncă, de fapt. Ah… mi-am amintit! Mai bine mă duc să strâng hainele puse la uscat, uitasem complet de ele. Tu să nu te pierzi prea tare în muncă, da? La ora 6 seara  mergem să mâncăm împreună. a spus Wai șugubăț, apoi a căutat repede o scuză ca să dispară, temându-se că Athip i-ar putea lua telefonul să șteargă pozele.

Athip nici nu a apucat să mai spună ceva, că Wai ieșise deja în grabă din birou. 
Athip a rămas singur, cu obrajii fierbinți. 

- /Copil nebun… ce fel de încurajare mai e și asta…/ 🙄 a murmurat Athip pentru sine, dar nu s-a putut abține să nu roșească. 

- Hai să mergem cu mașina mea, bine?  a spus Wai, pentru că voia să se ofere să conducă el însuși.
Athip, care deja făcuse duș și se schimbase în haine curate, a dat din cap aprobator înainte să urce în mașina lui Wai. 


- De fapt, e mașina lui Hia Nan 🚙, mi-a dat-o să o folosesc. Eu nu am propria mea mașină. a spus Wai zâmbind, în timp ce pornea din parcare, fără niciun ton de ironie sau autoironie. 🙂

- N-am zis nimic. a răspuns Athip.
Wai a zâmbit din nou. 

- Am vrut doar să spun că sunt un angajat sărac, un tip obișnuit. Poate că nu par să am de toate, dar sunt sincer.  a spus Wai, făcându-l pe Athip să tacă.
De fapt, Athip voia să-l întrebe - sincer în ce privință? dar îi era teamă de răspuns, așa că a ales să rămână tăcut. 

- Nu mai întrebi nimic?  a zis Wai în glumă.

- Ce o să mâncăm?  a întrebat Athip, dar nu era întrebarea la care Wai ar fi vrut să răspundă, așa că acesta a râs încet, amuzat de felul în care Athip încerca să schimbe subiectul. 

- Ce zici de jim jum (fondue thailandeză)?  Îmi place mult un local, sosul lor e foarte bun. Poți să mănânci așa ceva? a întrebat Wai.

- Pot. a răspuns Athip scurt.

- E un local unde se stă pe jos, ești ok cu asta?  a mai întrebat Wai.
Athip s-a întors să-l privească mirat.

- De ce n-aș fi ok?  a întrebat Athip la rândul său.

- Păi…  era pe cale să spună Wai, dar Athip părea că înțelesese deja de unul singur.

- Vrei să spui că par prea aristocrat și nu m-aș potrivi să stau pe jos și să mănânc așa ceva, nu-i așa?  a spus Athip cu o ușoară ironie în glas.

- Dar eu n-am zis nimic încă.  a răspuns Wai cu voce blândă.
Știa bine că Athip era un om simplu, pentru că mergeau adesea să mănânce împreună la taverne sau la tarabele de tăiței de pe stradă. 

- Chiar dacă nu spui, eu știu… pentru că și ceilalți gândesc la fel. a murmurat Athip cu voce obosită. 

Știa că nu se înțelegea ușor cu lumea. Nu pentru că ar fi fost arogant, ci pentru că nu știa cum să se poarte și era prea serios în orice situație. Tocmai de aceea, ceilalți îl priveau ca pe cineva sever, greu de apropiat. 🥀

- Alții ar putea să creadă asta, dar eu nu.  a spus Wai sincer. 

- Când te-am întrebat dacă ești bine, nu era pentru altceva decât pentru că ți-ai scrântit glezna ieri, nu-i așa?  Te-am văzut șchiopătând azi și voiam doar să știu dacă ți-ar fi confortabil să stai pe podea.

În dimineața aceea, Wai îl văzuse pe Athip șchiopătând. Întrebase până aflase că, în seara precedentă, Athip alunecase în baie și își scrântise glezna. Nu era grav, doar o entorsă ușoară.

Când Athip a auzit asta, a rămas uimit, apoi și-a întors fața și a coborât din mașină, simțindu-se puțin jenat. 

Wai s-a întors să-l privească și a zâmbit ușor  când i-a văzut obrajii roșii, îmbujorați ca niște petale de trandafir. 🌹

- Pot să stau. a răspuns Athip încet, dar suficient de clar încât Wai să audă.

Wai a condus direct spre deliciosul restaurant Jim Jum , aflat chiar pe plajă 🌊, unde era întins un covoraș pe podeaua de ciment.

Pe marginea drumului  erau puse saltele mici ca să stea oamenii pe ele. Athip privea curios, pentru că trecuse de multe ori cu mașina pe acolo , dar nu avusese niciodată ocazia să se oprească.

- Hai să stăm acolo, e mai bine.  Wai l-a condus pe Athip spre masa de la margine, ca să poată simți briza mării la ceas de seară. 

- Ești alergic la vreo mâncare? 🤔 a mai întrebat Wai o dată.

- Nu, pot să mănânc orice. a răspuns Athip.
Cei doi au comandat fiecare ce își dorea 🍲🥢 și apoi au rămas să aștepte.

Athip privea spre mare, dar gândul lui a fugit înapoi la fosta iubire 💔… ochii i s-au întristat și au căpătat o umbră. 

- Ești obosit?  vocea lui Wai s-a auzit deodată, făcându-l pe Athip să se întoarcă să-l privească.

- Obosit de ce?  a întrebat Athip, nedumerit.

- Am impresia că pari obosit… e din cauza muncii?  a continuat Wai.
Athip a clătinat din cap.

- Nu am nicio problemă la serviciu. a răspuns Athip, calm ca de obicei.
Wai a zâmbit ușor. 

- Atunci înseamnă că e din cauza vieții personale. ❤️💭 a spus Wai, făcându-l pe Athip să încremenească puțin, necrezând că Wai ar putea să vadă atât de clar.

- Domnule Athip, aveți prieten(ă)?  a întrebat Wai, făcându-l pe Athip să simtă o tresărire bruscă în inimă. 💓

- Am avut. a răspuns Athip direct.

De fapt, de când se mutase aici, nu mai vorbise niciodată despre viața lui personală cu cineva. Nu avea prieteni aici, iar chiar și angajații erau mai mult încordați în preajma lui. 

- Asta înseamnă că v-ați despărțit. a spus Wai din nou, dorind să afle mai multe despre Athip.

- Da. M-a părăsit ca să se căsătorească. 🥀 a spus Athip deschis și, în sinea lui, s-a simțit de-a dreptul demn de milă.
Dacă l-ai fi întrebat dacă încă îl doare, Athip ar fi recunoscut că da, încă mai există o urmă de durere… 

…mai slabă decât înainte, dar tot acolo. 🥀

- Îmi pare rău că am întrebat.  a spus Wai cu vinovăție, pentru că nu se gândise că Athip trecuse printr-o experiență atât de tristă.

- Nu e nimic. Fostul meu iubit voia familie, copii și soție. a spus Athip ca și cum nu l-ar fi afectat, dar în sufletul lui încă îl durea. 💔

- Fostul iubit al lui Athip era bărbat? 😳 a întrebat Wai ridicând sprânceana.

- Da. Sunt gay. 🌈 a decis Athip să-i spună direct lui Wai, pentru că voia să-i vadă reacția. Dacă Wai ar fi disprețuit homosexualii, atunci s-ar fi îndepărtat singur, iar Athip nu și-ar mai fi făcut iluzii că Wai ar putea fi interesat de el.

- Da. a răspuns Wai cu un zâmbet , făcându-l pe Athip și mai confuz. 

- Nu simți nimic? Faptul că ți-am spus că sunt gay? a continuat Athip.

Wai a râs încet în gât  și nu a zis nimic până când mâncarea a fost adusă la masă. 🍲 A așteptat până când vânzătoarea s-a îndepărtat.

- Ai uitat, oare, că Hia Day și soția lui, It, sunt și ei un cuplu de bărbați? 💕 Dacă aș fi avut o problemă cu asta, cum aș fi putut lucra cu ei? a răspuns Wai, făcându-l pe Athip…

Își aminti brusc.

- Așa e… dar faptul că stai acum la masă cu mine, nu-ți e teamă de mine?  a întrebat Athip curios.
Wai a pus ingrediente proaspete în oala de lut  cu o atitudine relaxată, iar Athip l-a ajutat, adăugând și el legume. 

- Teamă de ce?  Să-ți fie frică că m-ai putea lua cu forța? a întrebat Wai înapoi, iar Athip a rămas fără cuvinte. 

- Eu nu mă tem… de fapt, chiar aștept.  a spus Wai, făcându-l pe Athip să încremenească pe loc și să-l privească imediat în față. 

- Ce vrei să spui prin asta?  a întrebat Athip curios.

Wai a zâmbit șiret 😏 și i-a pus în farfurie o salată de caracatiță 🐙 pe care Athip o comandase.

- Mănâncă mai întâi, apoi vorbim.  a spus Wai zâmbind.
Athip l-a privit câteva clipe ; văzând că celălalt nu avea de gând să adauge nimic, s-a apucat să mănânce în tăcere, gândindu-se că probabil Wai glumise. Totuși, în timp ce mâncau, Wai îi punea mereu mâncare în farfurie din când în când. 

- Pot să-mi pun singur. Tu mănâncă-ți porția ta. a spus Athip jenat , în parte și pentru că încă nu știa cum să reacționeze la vorbele lui Wai de mai devreme.
Wai a râs încet în gât , iar Athip și-a încruntat sprâncenele , dar nu voia…

…să întrebe nimic acum, de teamă că altfel nu s-ar mai putea bucura de mâncare. 
Chiar dacă Athip îi spusese lui Wai să nu-i mai pună mâncare în farfurie, acesta continua să-i servească mereu 🥢, până când Athip a cedat și l-a lăsat așa.

- Cum ți se pare mâncarea de aici?  a întrebat Wai cu o atitudine relaxată.

- E gustoasă. Cred că ar trebui să mai vin și data viitoare.  a spus Athip, lăsând să se înțeleagă că ar reveni în acel loc.

- Perfect atunci. Atunci venim împreună.  a spus Wai, făcându-l pe Athip să se oprească iar, surprins. 😳

- Cred că dacă vii cu mine o să fie cam plictisitor.  Mai bine cheamă pe altcineva data viitoare. a spus Athip, făcându-l pe Wai să ridice ușor sprânceana. 

- Cine a zis că e plictisitor cu tine? Eu, când vin cu tine, mă simt bine, dimpotrivă. 💕 a răspuns Wai, făcându-l pe Athip să simtă cum i se înroșește brusc fața , iar inima i se zbătea de parcă îl gâdila dinăuntru. 💓

- Cum vrei tu… a tăiat Athip discuția, temându-se de propria inimă  și a schimbat subiectul spre muncă. Au vorbit despre treburile de la local, iar Wai i-a răspuns ca de obicei. Până la urmă, au mâncat pe săturate  și au chemat nota.

- Lasă, plătesc eu.  a spus Athip, din obișnuința celui mai în vârstă.

- Mai bine împărțim nota.  Nu vreau să profit de tine. a spus Wai.
Nu voia să insiste că plătește el, pentru că știa că Athip, un om ca el, nu ar fi acceptat niciodată. Așa că cea mai bună soluție era să propună să împartă. 🙂

- Nu cred că profiți. Eu sunt mai în vârstă, așa că prefer să te invit eu.  a spus Athip serios.
Wai a oftat ușor. 

- De ce tot aduci vârsta ca scuză? Am spus că împărțim, deci împărțim. a răspuns Wai cu aceeași seriozitate.

Athip a încremenit puțin , pentru că privirea lui Wai avea aerul unui adult care mustră un copil 😅, deși în realitate Athip era cel mai mare.

- Cum vrei tu atunci. a cedat Athip de bunăvoie, iar Wai a zâmbit mulțumit. 
Nota pentru masă au împărțit-o pe jumătate, fiecare plătind partea lui. 💳

- Vrei să mergem undeva după aceea?  a întrebat Wai pe Athip, după ce urcaseră amândoi în mașină.

- Nu, vreau să merg să mă odihnesc.  a răspuns Athip.

- Sigur mergi să te odihnești și nu înapoi la muncă?  a întrebat Wai prevenitor, pentru că Athip obișnuia să lucreze peste program.

Athip i-a aruncat o privire ușor încruntată , simțindu-se prins, iar Wai a zâmbit subtil. 🙂

- Merg să mă odihnesc.  a răspuns Athip, resemnat.

Wai a zâmbit și a condus direct înapoi spre local. 

Când au ajuns, amândoi au coborât din mașină și au mers împreună spre intrarea din spatele locuinței.

- Mulțumesc că m-ai dus să mănânc. 🍲 a spus Athip cu jumătate de glas, ca și cum nu avea de ales.

- Nicio problemă.  a răspuns Wai zâmbind, iar Athip s-a întors să urce scările.

- Stai, te ajut eu.  l-a strigat Wai, pentru că știa că Athip încă avea dureri la gleznă.

Athip s-a oprit brusc, iar Wai a venit lângă el și i-a cuprins talia cu brațul său puternic. 
Inima lui Athip a început să bată nebunește 💓🔥 din cauza apropierii dintre ei.

- Nu-i nevoie, pot să urc singur.  a spus Athip cu o voce stânjenită, luat prin surprindere.

- Nu fi încăpățânat.  a spus Wai, zâmbind, și l-a ajutat să urce etajul.
Athip a mers alături de el, neavând de ales

.
Mirosul corpului lui Wai, acel parfum natural bărbătesc,  l-a făcut pe Athip să-și strângă buzele cu jenă , dar și-a păstrat chipul serios, fără să știe cât de roșu era la față. 🔥

/Nu sunt un copil…/  a murmurat Athip, pentru că Wai îi spusese că e încăpățânat.

- Dacă nu ești copil, atunci poți să cumperi singur.  a replicat Wai imediat, făcându-l pe Athip să nu mai îndrăznească să zică nimic. 

Când au ajuns în fața camerei lui Athip, Wai i-a dat drumul, lăsându-l să deschidă ușa. 🚪

- Ăă… mulțumesc. 🙂 a spus Athip.

- Nu vrei să continui discuția de la jim jum?  a glumit Wai, făcându-l pe Athip să-și amintească faptul că atunci voia să știe de ce spusese Wai acele lucruri, dar acesta îi zisese - mănâncă mai întâi, apoi vorbim.

- Mai bine vorbim altădată. Acum vreau să mă odihnesc.  a spus Athip, riscând să închidă conversația. Deși înainte era foarte curios, acum nu mai avea curajul să afle răspunsul. Inima lui ezita… 🙈💓

- Bine atunci. Când vei fi pregătit, dacă vrei să mă întrebi sau să vorbești cu mine, doar spune-mi. 🙂 a spus Wai, zâmbind cu înțelegere.

- Mda… atunci o să intru înăuntru.  a spus Athip, dorind din tot sufletul să ajungă în cameră, pentru că nu mai știa cum să se comporte în fața lui Wai.

- Da. Noapte bună. Cuvintele lui Wai i-au făcut inima să tresară 💓, pentru că, toată săptămâna de când Wai stătea acolo, îi ura noapte bună în fiecare zi.

- Mda… noapte bună. a răspuns Athip la fel ca în fiecare seară, înainte să intre repede în cameră. 🚪
Odată ajuns în dormitor, a oftat adânc  și și-a dus mâna la cămașa din dreptul pieptului stâng ❤️, acolo unde inima îi bătea nebunește.

Wai îl făcea să tresară într-un fel pe care nu-l putea controla. 🙈🔥

Athip nu se înțelegea prea bine nici cu propriul suflet. 😔

Vorbele și gesturile lui Wai îl făceau, pe ascuns, să-și dea speranțe , dar în același timp găsea mereu argumente să le doboare.

- Sunt mult mai în vârstă decât el… ⏳ Și, pe deasupra, copilul ăsta e și heterosexual. Nu-ți mai face iluzii, Athip. El doar se joacă, doar glumește cu tine. 🥀 și-a spus singur, ca un avertisment.

Apoi s-a pregătit de culcare , dar inima lui continua să tresară la fiecare bătaie 💓, neliniștită și tremurătoare.

- Diseară mergem să bem ceva?  a întrebat Wai într-o după-amiază, când el și Athip intrau împreună în depozitul cu piese auto.

- Cu ce ocazie?  a întrebat Athip înapoi.

Din tot atelierul, doar cu Wai putea vorbi fără să simtă tensiune. 

- Nu e nicio ocazie specială. Doar voiam să te invit la o întâln… pardon, la un pahar. 😏💕 a spus Wai în glumă, făcându-l pe Athip să-i arunce o privire piezișă. 

- O să văd… poate mai am de lucru până târziu.  a răspuns Athip.
Wai a oftat încet. 

- Poți să lași pe mâine, nu-i problemă. Hia Day nu o să zică nimic. Tu te presezi singur prea mult. 🙂 a spus Wai.

Știa că Athip era un om dedicat muncii , dar uneori prea dedicat, până la exagerare.
Athip a rămas tăcut o clipă când a auzit asta. De fapt, nu avea nimic urgent de făcut, doar că era genul de om care voia să termine imediat tot ce începea, ceea ce îl făcea să fie prea serios. 😓

- La ce oră?  a întrebat Athip, făcându-l pe Wai să zâmbească satisfăcut pentru că reușise să-l facă să se mai relaxeze. 

- Pe la opt seara, să zicem. 🌙 a răspuns Wai.

Athip a dat din cap aprobator și a mormăit un răspuns scurt.

Wai a zâmbit mulțumit , iar apoi amândoi și-au văzut de lucru în continuare.

- Ești gata, nu-i așa?  a întrebat Wai, când Athip a coborât din camera de odihnă.

- Da. a răspuns Athip.

- Atunci mergem cu mașina mea. 🚗 a spus Wai

Cei doi au urcat împreună și Wai l-a dus pe Athip la un local relaxat, de tip semi-pub, 🍷🎶 unde se auzea muzică în surdină, creând o atmosferă plăcută.

Athip a fost destul de mulțumit de acel loc. 

- De când stai la atelier, nu te-am văzut să mergi nicăieri, în afară de piață sau pentru treburi de serviciu.  a spus Wai, încercând să-l prindă pe Athip într-o conversație, în timp ce stăteau la băut și așteptau mâncarea. 🍷

- Nu știu unde aș putea să merg. a răspuns Athip direct. 

- Atunci, în zilele libere, ce-ar fi să mergem împreună într-un loc din apropiere? 🚙 Eu oricum nu prea apuc să călătoresc. a profitat Wai de ocazie ca să-l invite.

- Dacă am timp liber… a răspuns Athip, ducând paharul la buze pentru o înghițitură. 

Când a venit mâncarea, cei doi au început să mănânce și să vorbească în același timp. 
Athip simțea că se relaxa mult când era cu Wai , iar Wai observa asta și era mai mult decât mulțumit. 💕