Capitolul 4 – Bastoanele pentru protecția câinilor 🐾

Obiectele personale erau mutate din locuința poliției în frumoasa și grandioasa vilă Piromsomorn. Mangkon nu avea de ales; s-ar putea spune că se preda cu reticență. Stătea pe gânduri, reflectând la decizia luată. Oare se punea singur într-o poziție dificilă? Deși doamna ordonase într-adevăr transferul lui la Chiang Mai, nimeni nu l-ar fi putut forța să accepte căsătoria cu inspectorul Thian dacă el însuși nu și-ar fi dat acordul.

Of. Mangkon nu se putea decide.

Un suspin îi scăpa periodic. Cel care își aranja lucrurile era adâncit în gânduri. Trebuia să devină coleg de cameră cu inspectorul. Din fericire, dormitorul celuilalt nu era prea îngust, având un dressing împărțit pe zone, astfel încât vizitatorul să nu se simtă prea vinovat că îi invadează spațiul personal.

Lucrurile personale au fost aranjate cu grijă pentru a economisi spațiu. Chiar și așa, exista un lucru care îl măcina: faptul că trebuia să împartă patul cu inspectorul playboy. După negocieri purtate încă de dimineață, totul fusese în zadar. Thian argumentase:

"Dacă dormi pe podea, ce se va întâmpla dacă mama intră noaptea? Își dorește atât de mult să ne purtăm de parcă suntem îndrăgostiți; ajută-mă să-i arătăm că ne iubim."

Să arătăm că ne iubim, eh? Noi nu ne iubim de fapt. Cum o să pară asta?

Nu era ca și cum nu ar fi fost niciodată îndrăgostit. Avusese o prietenă cu care ieșise mult timp, până chiar înainte de a intra la academia de poliție. Motivul despărțirii a fost că ea a spus că el arată ca cineva fără viitor. Dar a fost doar o scuză pentru cineva care voia să găsească pe altcineva mai bun.

"Hei, ai terminat de aranjat lucrurile?" O voce groasă a vorbit, readucându-l pe Mangkon, care fusese cu gândul în altă parte, la realitate.

"Nu am multe lucruri, inspectore."

"Atunci du-te să faci un duș și culcă-te. Mi se face somn."

Ochii rotunzi au privit ceasul de perete, care arăta ora zece fix. Era rezonabil să îi fie somn. Mangkon a făcut ascultător ce i s-a spus, ducând o pijama cu model cu ursuleți în baie. Din această zi, pentru următoarele șase luni, trebuia să se obișnuiască să împartă camera cu cineva.

Of, doar rabdă. Sunt doar șase luni.

Timpul a trecut încet până când a venit ora de culcare. Lumina în cameră era încă aprinsă. Dar înainte de a o putea stinge, s-a auzit deodată o bătaie în ușă, de trei ori în total, urmată de deschiderea ușii înainte de a fi dat permisul. Și în acea clipă, bărbatul înalt l-a tras rapid de braț pe cel mai mic pe pat, dar a ajuns să cadă peste el.

"Ins... Inspectore!"

"Hopa, întrerup ceva?"

"Prea dulce."

Prima imagine pe care a văzut-o Pharada i-a provocat un zâmbet de satisfacție la colțul buzelor. Fiul ei era într-o poziție în care își îmbrățișa soțul. I s-a părut cu adevărat înduioșător. Se părea că mutarea lui Mangkon în casă va ajuta la dezvoltarea relației lor într-o direcție pozitivă. Chiar acum, erau căsătoriți doar de formă, dar ea spera să devină ceva real într-o zi, pentru că îi plăcea foarte mult acest ginere.

Aceasta era o eră care se schimba odată cu timpul. Pharada era o mamă modernă care nu limita pe cine putea iubi fiul ei. Femeile frumoase care fuseseră înaintea lui, aproape niciuna nu fusese pe placul ei. Păreau să fie genul care umblă doar după banii lui Thian.

Pe acesta, mama îl aprobă.

"Ai nevoie de ceva, mamă? Eu și soțul meu ne pregătim de culcare." Iar cuvântul "soț" a avut un efect direct asupra inimii mici a lui Mangkon. Fața lui fină și blândă s-a înroșit fără motiv.

"Vai, vă spuneți deja 'soț și soț' atât de ușor. Atunci nu vă mai deranjez."

"Noapte bună, copiii mei."

Odată ușa închisă, îmbrățișarea de dinainte nu fusese desfăcută. O mână palidă a trebuit să îl lovească pe inspector o dată pentru a-l face atent, dar tot fără efect.

"Inspectore, puteți să-mi dați drumul acum."

"Vrei să-ți dau drumul, eh?"

"Nu spuneți lucruri ciudate, mama inspectorului a plecat."

"Bine, bine."

În realitate, Thian se simțea în secret bine datorită parfumului emanat de părul negru ca corbul. Mirosul fin și dulce al corpului cuiva care tocmai terminase dușul era captivant. Chiar și talia pe care o îmbrățișase mai devreme, deși nu era mică și delicată ca a unei femei, era ciudat de moale și ușor de ținut în brațe.

"Inspectore, nu întreceți măsura. Eu o să dorm pe partea stângă."

Mangkon a ridicat o pernă lungă și moale pentru a o pune la mijloc, ca limită între ei. Dar vulpoiul bătrân nu a răspuns, doar a făcut o față ștrengărească și a făcut cu ochiul, indicând că a înțeles, apoi s-a întins și s-a lungit leneș.

"Ai grijă să nu ajungi să mă îmbrățișezi în mijlocul nopții."

"Parcă! Cine ar vrea să vă îmbrățișeze pe dumneavoastră?" Răspunsul a fost abia un șoptit, de parcă ar fi mormăit pentru sine. Dar cineva cu auz bun l-a putut auzi, ca întotdeauna.

"Mă vorbeai de rău pe ascuns. Te-am auzit."

"Noapte bună, inspectore. Vă rog să stingeți lumina."

"Soțul" a ignorat tachinarea și a dat un ordin. Iubitul "soț" s-a conformat imediat. Astăzi fusese o altă zi obositoare, cu atât de multe lucruri întâmplate. În cele din urmă, corpul avea nevoie doar de odihnă. Era imposibil de spus cine va adormi primul, dar proaspeții căsătoriți (de formă) pluteau spre tărâmul viselor.

---

A sosit o nouă dimineață. Lumina blândă a soarelui se filtra prin perdelele închise la culoare în cameră. Căldura atingea pielea, făcându-l pe ofițerul de poliție să se miște ușor. Totuși, ceva pe pat era diferit față de noaptea trecută. Perna lungă care fusese folosită pentru a crea o limită – cine știe unde căzuse? În acest moment, partenerul se odihnea pe pieptul lat al soțului său. Și apoi persoana care de obicei se trezea devreme a deschis încet ochii.

"Mmm."

Un gemet a sunat încet în gâtul lui, dar în secunda următoare, ochii săi rotunzi s-au mărit brusc pentru că lucrul tare pe care se sprijinea capul lui nu era o pernă moale, ci... pieptul lui Thian.

La naiba!

Inima lui, care nu ar fi trebuit să bată atât de repede atât de devreme dimineața, bubuia pentru a întâmpina noua zi. Mai întâi, trebuia să se calmeze. Bărbatul mai mic s-a retras încet, în timp ce îl urmărea pe cel care dormea dus. S-a rugat în inima lui: "Te rog, nu te trezi încă", și a reușit.

Asta a fost tot.

Un zâmbet a apărut pe fața lui blândă, plin de mândrie. În loc să se ridice din pat ca de obicei, acest lucru nu s-a întâmplat. Mangkon și-a lăsat pe ascuns ochii să rătăcească, cercetând chipul chipeș al lui Thian, care dormea în fața lui.

Ce fel de om nebun este chipeș chiar și când doarme?

Era ca și cum acest chip impecabil fusese predestinat. Nasul proeminent se potrivea structurii faciale ascuțite. În special linia maxilarului bine definită dădea chipului dimensiune. Chiar și pleoapele închise și respirația constantă emanau un farmec seducător.

"Atât de nedrept, pe bune."

Ofițerul subaltern nu putea decât să fie invidios și și-a întors rapid privirea când și-a dat seama că se holbase prea mult și că inima îi bătea fără motiv. Deși și-a spus să se oprească, a mai aruncat o privire pe ascuns și a mormăit încet:

"Chiar nu pot să rezist, e prea chipeș."

---

Micul dejun era pregătit frumos pe masa lungă de lemn. Se simțea mirosul dulce de terci de orez fierbinte și de pâine prăjită proaspăt scoasă din prăjitor. Mangkon, care coborâse primul, a fost invitat să se așeze de către Pharada. Thian, care a urmat, arăta puțin buimac. Nu era de obicei genul care să mănânce micul dejun, dar astăzi nu a putut evita.

"Gear, Mangkon, veniți la micul dejun, copii."

"Și, Gear, tu mergi la muncă împreună cu Mangkon."

"Da, mamă."

Cei doi s-au așezat să mănânce împreună. În liniște, se auzea doar sunetul lingurilor lovind ușor farfuriile. Totuși, mama cu ochi de șoim a observat ceva ciudat la inelarul gol de la mâna stângă a amândurora.

"Unde sunt inelele? Gear, Mangkon?" A spus-o intenționat cu o voce blândă, dar cu o anumită vibrație care i-a dat fiori ascultătorului.

Thian s-a oprit imediat. Lingura i-a rămas în aer. Ochii săi ageri au privit spre mama sa înainte de a se întoarce spre Mangkon, care stătea țeapăn lângă el.

"Ăăă, păi..."

"Nu este necesar să le purtăm, mamă", a intervenit rapid cel mai vârstnic. Nu era nevoie să mintă, din moment ce chiar nu este necesar să le poarte.

"Dacă nu purtați inelele așa, cum o să creadă spiritele că sunteți căsătoriți?"

Mangkon, care stătuse liniștit, a tresărit. Cuvintele bătrânei doamne l-au făcut să explodeze în mintea lui: "O... ce e nebunia asta!". A aruncat o privire spre inspectorul de lângă el, care era aproape frustrat.

"Mamă..." Thian a încercat să explice, dar a fost imediat întrerupt.

"Fără dar și poate! Duceți-vă să le luați și puneți-le chiar acum, amândoi!" Vocea autoritară a Pharadei a răsunat ca un decret regal. În cele din urmă, nimeni nu a îndrăznit să se opună.

Purtarea inelelor de nuntă se va întâmpla doar în interiorul casei. Aceasta a fost o limită stabilită de Thian. De îndată ce treceau de pragul ușii, acestea dispăreau de pe inelarele lor stângi ca și cum nu ar fi existat niciodată.

"Vom purta inelele doar când suntem în casă. Înțeles?"

"Absolut exclus să le purtăm afară."

Acestea au fost cerințele sau comenzile lui Thian.

Astăzi, munca părea deosebit de animată. Subiectul Ronapop a devenit o problemă majoră. Inspectorul-șef al Secției de Poliție Județene Chiang Mai a desemnat alți ofițeri de poliție să investigheze cauza, în timp ce Thian avea un caz și mai important.

"Mangkon, astăzi vii și lucrezi în biroul meu."

"Poftim?" Datoria lui începuse.

"Simt durere în ambele brațe. Nu am putere."

"Ăăă, da." Chiar trebuie să fie bolnav.

În tot timpul în care Mangkon îl ajuta pe ofițerul superior cu documentele, simțea că este urmărit intens. La început nu a vrut să spună nimic, dar apoi a început să se simtă inconfortabil, neputând să nu răbufnească.

"Puteți să nu vă mai holbați?"

"Sunt ochii mei, ai vreo problemă cu ei? Ha! Ce enervant!"

"Da, am o mare problemă cu ei. Sunt inconfortabil."

"Atunci rezolvă singur problema."

"Încercați să provocați ceva, inspectore? Sunteți prea liber? De ce nu veniți să mă ajutați." Thian, căruia îi plăcea să se hărțuiască, întâlnise un adversar cu o personalitate similară în Mangkon.

"Și ce ai de gând să faci în privința asta, soțule?"

"'Soț' doar cu numele, în caz că inspectorul a uitat."

Tânărului inspector îi plăcea să se certe de colo-colo. Vocile au început să se audă tare afară, dar au fost întrerupte când o angajată a venit să îl informeze că cineva dorește să îl vadă pe inspector.

"Domnișoara Praewa dorește să vă vadă, inspectore."

"Praewa?" Cine este aceea? Ochii săi negri au arătat o urmă de suspiciune. Încerca să-și amintească.

"A spus că este cineva special pentru inspector." Și atunci Thian a înțeles imediat: acea femeie pe care pusese ochii înainte de a merge în misiune la Mae Sai.

Chipul chipeș s-a uitat la Mangkon înainte de a se apropia și a-i șopti încet la ureche, doar cât să audă ei doi.

"Poți, te rog, să-ți pui inelul?"

"Poftim?"

"Consideră că mă ajuți."

"Las-o să intre", s-a întors tânărul inspector să îi răspundă angajatei care aștepta. Deși nu înțelegea prea multe, cel mai tânăr a acceptat să facă așa cum i s-a cerut.

Nu după mult timp, cam trei minute mai târziu, o femeie a intrat. Fața ei era frumoasă ca a unei vedete și era îmbrăcată astfel încât să își scoată în evidență zona pieptului, care era proeminentă.

Tipul inspectorului, eh? Piele palidă, frumoasă, trăsături faciale mici, bust mare ca acesta.

"P'Thian, de ce nu i-ai răspuns lui Praewa? Praewa ți-a dus dorul", pe măsură ce se apropia, femeia s-a agățat de brațul lui Thian.

"Trebuie să-ți cer scuze, Praewa, dar soțul meu este foarte posesiv."

"Soț? Cine?"

Cuvântul "soț" a fost rostit tare și clar, împreună cu o mână puternică ce a desfăcut mâna femeii. Apoi, s-a mișcat pentru a trage talia subțire a lui Mangkon aproape și și-a mișcat mâna pentru a o prinde pe cea mai mică. După aceea, a ridicat-o pentru a afișa inelele asortate.

"Acesta este soțul meu. Sunt deja căsătorit."

"Nu mă tăchina așa. Nu mai glumi." Femeia frumoasă s-a retras ușor, necrezând ce vede. Thian căsătorit cu un bărbat?

"Nu glumesc. Nu mă crezi?"

Smack!

Obrazul fin a fost imediat presat de buzele curbate. Dacă până când este parfumat soțul cu numele nu poate îndura, dorind să mai încerce o dată. L-a sărutat pe obrazul dulce a doua oară, făcând ochii căprui deschis să se mărească. Obrajii moi au început să capete un roșu palid. Realizând că tocmai devenise scutul uman al inspectorului, Mangkon a intrat complet în personaj.

Asta este prea de tot.

Bărbatul mai mic nu a pierdut timpul și a reacționat, ridicând automat mâna pentru a-l ciupi pe cel mai în vârstnic de spate, în timp ce mima un zâmbet strălucitor, făcându-i jocul.

"Soțului meu îi place să își arate dragostea așa în mod regulat. Trebuie să îmi cer scuze."

Femeia stătea nemișcată, șocată. Buzele îi erau întredeschise de neîncredere, înainte de a scoate un țipăt ascuțit, care zgâria urechile. Nu voia să accepte.

"Aaaa, nu se poate să fie adevărat, P'Thian."

"Total valabil, Praewa."

"Nu pot accepta asta. Nu pot accepta că îți plac bărbații."

"Îmi doresc să o faci, Praewa."

Cu aceste ultime cuvinte, nu a mai fost nevoie de nicio altă întrebare. Praewa a bătut din tocurile înalte pe podea și a ieșit rapid din cameră, făcându-l pe cineva să respire ușurat, dar fără să se uite la cealaltă persoană pentru a vedea cât de enervată era.

"Pot să îi dau inspectorului un pumn, măcar o dată?"

"Vrei să mă lovești?"

"Da, poate un pumn norocos îl va ajuta să viseze frumos."

"Hm, atunci lovește-mă, dar pot să mai primesc un sărut?" Pentru că parfumul de adineaori încă îi stăruia în nas.

Chipul viclean combinat cu vocea seducătoare... nu-i venea să creadă cât de nerușinat era acest inspector.

Pur și simplu explodez! Poate să se sfârșească lumea astăzi? Putem să terminăm totul astăzi?