Capitolul 3

Dimineața următoare


Athip ieși din cameră ca să meargă la piață, așa cum făcea în fiecare zi. Dar de data aceasta, Wai îl aștepta deja.

- Astăzi nu trebuie să mergeți la piață. Am făcut eu terci de orez pentru amândoi, spuse Wai, iar Athip se opri pentru o clipă, surprins.

- Îți fac doar bătaie de cap degeaba… răspunse Athip pe un ton calm.

- Ce bătaie de cap? Oricum trebuia să gătesc pentru mine. Am făcut doar puțin mai mult, ca să vă ajungă și dumneavoastră. În plus, ingredientele pe care le-am folosit sunt chiar cele pe care le-ați cumpărat zilele trecute. 🌸

- Haideți să facem așa, propuse Wai.

- Dacă vă temeți că îmi dați bătăi de cap, atunci cumpărați doar alimentele proaspete și puneți-le în frigider, iar eu mă ocup să gătesc. 🌸

De fapt, el nu intenționa ca Athip să fie singurul care să cumpere; și el ar fi adus, dar știa bine că, dacă nu spunea așa, Athip n-ar fi acceptat.

- Bine, răspunse Athip, pentru că îi plăcea și gustul mâncărurilor pregătite de Wai.

Wai zâmbi mulțumit, apoi turnă terci de orez în două boluri, unul pentru el și unul pentru Athip.

- Poftiți, gustați și spuneți-mi cum vi se pare, spuse el, încercând să se apropie și mai mult de Athip. 💖

- E delicios, spuse Athip direct, după ce gustă terciul de orez făcut de Wai. Acesta zâmbi mulțumit. După ce mâncară, fiecare merse să facă duș și să se pregătească de lucru. 🌸

- S-a întâmplat ceva, Wai? se auzi vocea lui View când acesta intră în birou.

Cuvintele îl făcură pe Athip să arunce o privire scurtă. Atunci îl văzu pe Wai, care îl privea zâmbind. 🙂

- Am venit să discut ceva de serviciu cu domnul Athip, răspunse Wai, apoi merse direct la el pentru a vorbi despre muncă.

Athip își întrerupse treaba și, ca de obicei, discută cu el despre piesele de schimb pentru mașini, cu aceeași atitudine serioasă.

Când lucra alături de Wai, Athip descoperea o altă latură a celui mai tânăr. În timp ce la serviciu Wai era serios și matur, în afara orelor de muncă era vesel și se înțelegea ușor cu toată lumea. Un contrast total față de Athip. 🌸

- Deci, concluzionăm lista aceasta, ca să o pot trimite apoi lui Day pentru verificare, spuse Athip după ce discuția lor se încheiase.

- Da, răspunse Wai, apoi își sprijini bărbia pe masă și îl privi pe Athip cu un zâmbet. 🙂

- Ce mâncăm în seara asta? întrebă el, pe un ton nu foarte tare.

- Nu trebuie să gătești. Îmi iau eu niște tăiței de la colț, îi răspunse Athip, nevrând să-l deranjeze pe Wai prea des.

- Perfect, atunci mergem să mâncăm tăiței în seara asta. La ce oră? replică Wai, făcându-l pe Athip să rămână pentru o clipă surprins. Vorbea ca și cum ar fi mers împreună. 🌸

- Nu cumva aveți de gând să mă lăsați să mănânc singur, nu-i așa? întrebă Wai, privindu-l pe Athip într-un fel care părea mai degrabă o tachinare. Privirea aceea îl făcu pe Athip să simtă cum i se înfierbântă fața, într-un mod în care nu i se mai întâmplase niciodată. 😳

- Mergi și ocupă-te de treabă acum. După ce terminăm programul, vedem atunci, răspunse Athip, pe un ton aparent calm. Wai zâmbi, apoi se ridică de pe scaun și se întoarse la muncă.

- Wai, unde ai luat prânzul? Am vrut să-ți cumpăr niște lapte de soia de la localul obișnuit, dar era închis, spuse Poy, zâmbind.

- Mi-am gătit singur, răspunse Wai simplu. 🌸

- Wai gătește foarte bine, spuse View, amintindu-și că gustase mâncarea lui pe vremea când lucra la restaurant.

Cuvintele acestea îl făcură pe Athip să încremenească pentru o clipă. La început crezuse că el era singurul - sau poate primul - din locul acesta care avusese ocazia să guste mâncarea pregătită de Wai. O ușoară goliciune i se strecură în piept, dar încercă să alunge repede gândul. Până la urmă, nu conta pentru cine gătea Wai… nu avea legătură cu el.

- Serios? Și eu aș vrea să gust odată. Wai, să-mi faci și mie să gust, da? spuse Poy zâmbind.

Wai îi răspunse doar cu un zâmbet, fără să adauge nimic. Totuși, aruncă o privire în direcția lui Athip, care stătea cu sprâncenele încruntate, fixând ecranul calculatorului. 😏

- Eu merg să-mi continui treaba, spuse Wai către toți, apoi ieși imediat să-și reia munca.

Athip urmă cu privirea spatele lui Wai, până ce acesta dispăru. Apoi aruncă o privire spre Poy și observă cum ceilalți îi trimiteau priviri șugubețe. Athip își dădu seama că View și Ging sigur îl tachinau pe Poy în legătură cu Wai. 😏

Knock, knock! 🚪



În seara acelei zile, se auzi o bătaie în ușa camerei lui Athip. El se ridică și deschise, descoperindu-l pe Wai. 🚪

- S-a întâmplat ceva? întrebă Athip.

- Nu trebuia să mergem să mâncăm tăiței? Hai acum, spuse Wai zâmbind, pentru că știa că Athip nu plecase nicăieri după ce terminase programul de lucru. 🙂

- Mă gândeam să fierb niște instant noodles și să mănânc aici… răspunse Athip, căci dintr-odată nu mai avea chef să iasă nicăieri.

- Cum să fie bine? Doar cu niște noodles instant nu te saturi, și nici nu sunt complete ca nutrienți. Așa că, alege: mergem să mâncăm tăiței cu mine sau să-ți gătesc eu cina? îi propuse Wai. 🙂

- Hai să mergem să mâncăm tăiței, răspunse Athip, făcându-l pe Wai să zâmbească mulțumit.

- Perfect, atunci pregătește-te. Eu te aștept jos, spuse Wai, înainte să se îndepărteze de ușa camerei lui Athip.

Athip rămase nemișcat pentru câteva clipe, neînțelegând nici el de ce nu îl refuzase. Și cum nu reușea să-și dea un răspuns, își luă geanta și coborî să meargă la tăiței împreună cu Wai. 🍜🌙

Au ales să meargă la un mic restaurant de tăiței, aflat nu departe de locuința lor. Odată ajunși, și-au găsit o masă și au comandat ce aveau chef să mănânce.

- Vin imediat, spuse Athip, ridicându-se și mergând către un chioșc de băuturi din apropiere, de unde comandă două pahare cu apă de cocos. 🥥

- Pentru mine? întrebă Wai zâmbind.

- Ăă… da. Am vrut doar să-ți mulțumesc pentru micul dejun de azi. Știu că nu e mare lucru, dar… încercă Athip să găsească o scuză. 🙂

- Chiar dacă spui că nu e mare lucru, mie îmi place. Mulțumesc că te-ai gândit și la mine, spuse Wai cu un zâmbet cald. 🙂

Athip își feri ușor privirea. Nu voia să-și facă iluzii atunci când întâlnea acea strălucire jucăușă în ochii lui Wai, ațintiți asupra chipului său. Își spuse că, poate, Wai avea mereu o privire de felul acela. În fond, abia îl cunoștea de două zile și nu știa încă adevărata lui fire.

Ca să-și ascundă stânjeneala, Athip își ridică paharul cu apă de cocos și trase o înghițitură. Dar imediat se opri și strâmbă puțin din nas. 🥥😖

- S-a întâmplat ceva? întrebă Wai, care îl privea atent și nu ratase schimbarea expresiei de pe chipul lui Athip.

- Nu e nimic… doar că am uitat să-i spun vânzătoarei să nu adauge sirop, spuse Athip cu o ușoară grimasă, vizibil nemulțumit. Asta îi dădu ocazia lui Wai să-i vadă și altă expresie decât cea sobră și serioasă. 🙂

- Îți place apa de cocos naturală, fără adaosuri, nu-i așa? îl întrebă Wai, încercând să continue conversația. Athip încuviință din cap.

Atunci Wai se ridică și merse la chioșc, comandând un nou pahar de apă de cocos, simplă.

- Nu trebuia… pot să beau și pe asta, spuse Athip repede, când Wai așeză noul pahar în fața lui. 🥥

- Nu vreau să te forțez să bei ceva ce nu-ți place. Oamenii ar trebui să consume ceea ce le face plăcere. Dacă nu-ți place, de ce să te chinui? Dar dacă îți pare rău să-l arunci, lasă că beau eu paharul ăsta, spuse Wai.

Și, fără ezitare, luă paharul lui Athip și trase din același pai. Gestul îl lăsă pe Athip înmărmurit. Nici nu mai avusese timp să-l oprească. Iar când își dădu seama că împărțiseră același pai, inima lui începu să bată nebunește. 💓

(Ești nebun, Athip? Nu ești un personaj de roman pentru fete, să-ți sară inima doar pentru că ați băut din același pai!) se certă el în gând, dar nu spuse nimic până când tăițeii fură aduși la masă. 🍜

- Nu-ți pui condimente? întrebă Wai, văzând că Athip nu adăugase nimic în bolul său.


- Să fiu sincer, nu prea mă pricep să asezonez. Dar supa de aici e deja gustoasă, nu vreau să-i stric aroma, spuse Athip direct, cu aceeași expresie calmă.

- Vrei să ți-o condimentez eu? întrebă Wai cu o voce atentă, plină de grijă. 🙂

- Nu e nevoie, răspunse Athip, simțindu-se jenat la gândul că celălalt i-ar prepara chiar și tăițeii.

- Dacă am reușit să-ți gătesc mâncăruri delicioase, îți garantez că, dacă îți asezonez tăițeii, o să-ți placă și mai mult! insistă Wai, oferindu-se din toată inima.

Fără să mai aștepte refuzul lui Athip, îi trase bolul mai aproape și începu să-i adauge condimente cu atenție. Athip nu spuse nimic, ci îl privi în tăcere, lăsându-l să facă. După ce termină, Wai îi împinse bolul înapoi. 🍜

Athip gustă din bol cu aceeași atitudine sobră, dar imediat ochii i se lumină atunci când simți că gustul era cu adevărat delicios.

- E bun, nu-i așa? întrebă Wai zâmbind.

Athip încuviință din cap.

- Atunci, de acum încolo, îmi iau eu responsabilitatea să-ți asezonez tăițeii, spuse Wai, tot cu zâmbetul pe buze, apoi se apucă să-și mănânce propriul bol.

Athip rămase ușor marcat de cuvintele lui, gândindu-se cât de des aveau să mai ajungă să mănânce tăiței împreună, în felul acesta. 🌸

După ce terminară de mâncat, se întoarseră împreună spre locuință.

- Ne vedem mâine, spuse Wai cu o voce caldă, în timp ce îl conducea pe Athip până în fața camerei lui. 🌙

- Mhm, răspunse Athip scurt.

- Noapte bună! Ar fi frumos dacă ai visa și cu mine, adăugă Wai, apoi coborî imediat spre camera lui.

Athip rămase nemișcat, uimit. Când cineva exact pe gustul lui îi spunea asemenea cuvinte direct în față, inima îi bătea cu putere. 💓 Dar curând își reveni, spunându-și că, probabil, Wai glumise doar.

Oftă ușor și intră în cameră, pregătindu-se de odihnă. 🌙

💮💮💮💮💮💮💮💮


Wai lucra deja de o săptămână, timp în care Athip își dăduse seama că era un tânăr extrem de serios și muncitor, adesea mai matur decât vârsta lui. În plus, era îndrăgit de toți angajații din restaurant. Totuși, atunci când nu lucra sau avea timp liber, obișnuia să fie mult mai relaxat…

- Ți-am adus apă de cocos, spuse Wai, așezând pe biroul lui Athip o pungă cu apă de cocos proaspătă și pulpă. Gestul îl făcu pe Athip să se oprească pentru o clipă. 🥥

- Îți garantez că nu are zahăr adăugat. O să te răcorească, adăugă Wai, pentru că știa exact cum îi plăcea lui Athip.

Acesta ridică privirea spre el, cu sprâncenele ușor încruntate. 😏

- Nu ai de lucru? întrebă Athip pe un ton calm.

Toată săptămâna, Wai se învârtise mereu prin preajma lui: îi gătea, mergea cu el la piața de dimineață, iar în timp ce alții încercau să păstreze distanța, Wai căuta apropierea cu un zâmbet mereu prezent pe chip. Asta îl obliga pe Athip să-și ascundă cât mai bine reacțiile și expresiile.

- Ba da, am, dar am vrut să-ți aduc întâi apa de cocos. Trecuse o mașină care vindea, așa că am cumpărat pentru tine, răspunse Wai zâmbind. 🙂

Cei din birou îl priveau uimiți, nedumeriți de faptul că Wai se apropia de Athip cu atâta naturalețe, fără nicio urmă de ezitare.

- Nu trebuia să-mi cumperi. Bea tu, răspunse Athip pe același ton sobru și făcu un gest să-și plece din nou privirea spre muncă, ca să-și ascundă starea.

Dar Wai trase un scaun și se așeză chiar lângă biroul lui, fără să pară deloc intimidat de privirea severă a lui Athip.

- Am cumpărat special pentru tine. Nu fi așa de rece cu mine, spuse Wai zâmbind. 🙂

În toată săptămâna aceea, apropiindu-se de Athip, Wai își dăduse seama că bărbatul avea și o latură stângace și ușor confuză, care îl făcea chiar adorabil. Athip însă încerca din răsputeri să-și păstreze atitudinea rezervată.

Inima lui bătea nebunește, în timp ce în gând se certa singur pentru că slăbea rezistența doar din cauza privirii calde și insistente a lui Wai. 💓

- Atunci las-o aici, o să o beau mai târziu. Acum vreau să-mi termin treaba. Și tu ar trebui să mergi să muncești, spuse Athip pe un ton neutru. Știa bine că ceilalți angajați din birou îi urmăreau, dar încerca să nu se lase afectat și evita să se mai uite în ochii lui Wai.

- Bine, e suficient că ai spus că o vei bea. Asta mă face deja fericit. Mă duc să-mi continui treaba, răspunse Wai, ridicându-se, deși în adâncul lui ar fi vrut să mai rămână puțin, doar ca să-i privească fața. 🙂

De fapt, Wai își dăduse seama de ceva: încă din clipa când se întâlniseră pe pod, începuse să fie atras de Athip. Poate că el era singurul care simțea asta, dar nu mai conta. Dacă înainte ochii lui se îndreptau doar spre femei, acum, de când îl cunoscuse pe Athip, singura persoană pe care voia să o vadă era el. 💓

- Wai, vocea lui Poy se auzi, oprindu-l chiar când era pe punctul de a ieși din birou. El se întoarse spre ea, iar privirea lui Athip îl urmărea, de asemenea.

- Da? răspunse Wai.

- La prânz mergem să mâncăm împreună? îl întrebă tânăra, zâmbind.

Colegii din birou îi priveau pe furiș, cu ochi plini de tachinare. Wai știa foarte bine de ce. Se întoarse instinctiv spre Athip și îl surprinse uitându-se la el. Dar imediat Athip își întoarse privirea, evitând contactul vizual.

Wai nu spuse nimic, ci doar zâmbi ușor. 🙂

- Desigur, ne vedem la prânz, răspunse Wai înainte să iasă din birou.

Athip îl privi pentru o clipă și simți o apăsare în suflet. Se gândi că un tânăr ca Wai se potrivea mult mai bine cu o femeie de vârsta lui, nu avea de ce să fie interesat de un bărbat.

Când ajunse la acest gând, Athip își scutură repede capul, alungând orice idee legată de Wai, și se întoarse la muncă. Totuși, fără să-și dea seama, privirea îi mai cădea din când în când pe punga cu apa de cocos pe care celălalt i-o adusese. 🥥💓

- Unde mergeți? îl întrebă Wai pe Athip, atunci când se întâlniră față în față, Athip ieșind spre intrarea restaurantului, iar Wai întorcându-se împreună cu Poy. Totuși, fata se despărți repede, mergând spre baie, vizibil stânjenită de prezența lui Athip.

Athip aruncă o privire scurtă după ea și își dădu seama imediat că cei doi fuseseră la prânz împreună. Apoi își întoarse privirea spre Wai.

- Am mers să mănânc, răspunse el pe un ton calm, aranjându-și ușor ochelarii.

- Cum așa? De ce mănânci mereu după ceilalți? întrebă Wai curios.

- Dacă am mânca toți în același timp, cine ar mai rămâne să supravegheze biroul? răspunse Athip simplu.

Wai își aminti atunci că, toată săptămâna, îl văzuse pe Athip luând masa de prânz mereu după ceilalți. 🌸

- Diseară aveți planuri? întrebă Wai.

Athip îl privi surprins, dar apoi clătină ușor din cap.

- Nu, nu merg nicăieri. De ce întrebi? replică el serios.

Wai zâmbi ușor. 🙂

- Voiam să te invit să luăm cina împreună, în caz că te-ai săturat deja de mâncarea gătită de mine.

Athip se opri pentru o clipă, surprins de invitație.

- Nu m-am săturat deloc… murmură el foarte încet, aproape fără să-și dea seama. Totuși, Wai îl auzi și nu se putu abține să zâmbească larg, chiar dacă își schimbă repede expresia, prefăcându-se că nu observase nimic. 💓

- Nu ieși să petreci cu ceilalți? întrebă Athip.

- Nu, răspunse Wai calm.

- Prefer să iau masa cu tine. 🙂

Inima lui Athip bătu nebunește. Deși chipul lui rămase impasibil, obrajii i se înroșiră ușor, fără ca el să-și dea seama. 💓

- Vedem diseară… poate ai și tu treburi de rezolvat, spuse Athip scurt, apoi se despărți de el.

Wai îl urmă cu privirea, zâmbind ușor, înainte să se întoarcă în atelier și să-și continue treaba. 🌙


Knock, knock! 🚪



Se auzi bătaia în ușa biroului, iar Wai intră zâmbind, ca de obicei. Ceilalți din birou îi răspunseră cu zâmbete, dar Athip își ținu capul aplecat, prefăcându-se absorbit de muncă.

Wai merse direct la biroul lui și puse niște documente în fața lui.

- Documentele clienților de astăzi, spuse el cu voce calmă.

Athip le deschise imediat și începu să le răsfoiască pe scurt. 📑

- Mulțumesc, spuse Athip scurt, apoi își reluă munca.

- Wai, îl strigă încet View, iar acesta se apropie de ea.

- Vremm diseară să mergem la mookata (grătar thailandez)? Noi voiam să-i invităm și pe cei mici, propuse View.

Athip auzise tot și, în gând, râse amar de el însuși, convins că în seara aceea nu avea să mai ia cina cu Wai.

- Azi o să refuz, răspunse Wai zâmbind, făcându-l pe Athip să se oprească pentru o clipă, surprins.

- Cum așa? întrebă Ging.

- Am deja o întâlnire, spuse Wai, iar Ging și View își întoarseră imediat privirea spre Poy. 🙂

- Aha, ai întâlnire cu Poy? glumi View, dar fata făcu o expresie confuză și se uită la Wai ca și cum ar fi cerut un răspuns.

- Nu, deloc. De fapt, am întâlnire cu domnul Athip, spuse Wai cu un zâmbet cald.

Athip încremeni pentru o clipă. Nu se așteptase ca Wai să spună asta cu voce tare, de față cu toată lumea. Fetele își aruncară priviri între ele și apoi se uitară direct la el. 😳

- Poți să mergi și cu toți ceilalți, nu mă deranjează, spuse Athip pe un ton calm, gândindu-se că, probabil, fetele ar fi preferat ca Wai să iasă cu ele.

- Dar eu mă deranjez, răspunse Wai zâmbind.

- Pentru că eu am stabilit deja întâlnirea cu tine. Apropo, domnule Athip, mergem împreună la mookata diseară? adăugă el tachinându-l, în timp ce View și Ging schimbau expresii surprinse. 🙂

Situația devenise puțin stânjenitoare, iar Athip își dădea seama de ce fetele reacționaseră așa.

- Nu, mulțumesc, refuză el, pentru că nu voia ca ceilalți să se simtă incomod dacă mergea și el.

- Atunci rămâne stabilit. Voi mergeți liniștiți, eu am deja întâlnire cu domnul Athip. Mulțumesc pentru invitație, spuse Wai zâmbind, apoi ieși din birou. 🙂

Athip își mușcă ușor buza, simțind o plăcere ascunsă la gândul că Wai alesese să ia masa cu el în loc să iasă cu ceilalți.

El își văzu de treabă până la finalul programului, când toți angajații din birou plecaseră deja. Wai verificase ca totul să fie în ordine și așteptase până când toată lumea ieșise… doar pentru a rămâne să plece împreună cu Athip. 💓