Capitolul 22 – Meredith

Când a ajuns la spitalul de psihiatrie, Luke a întâlnit-o pe Evie O’Berry, o fată firavă, legată trist de zeci de lanțuri groase pentru că nu își putea controla puterile psihice. Oamenii nu o înțelegeau și o acuzau că este vrăjitoare și demon malefic. Pentru Evie, fiecare zi era plină de chin.

Luke se îndrăgosti profund de Evie, iar Darlon știa bine acest lucru. Nu a intervenit și nu a simțit gelozie. După ce au folosit puțină viclenie, au reușit să o ajute pe Evie să scape din acel spital grotesc.

Înainte ca Evie să-i conducă pe amândoi spre alți indivizi cu puteri speciale, Darlon deveni mai reflexiv în timpul călătoriei, realizând că Luke nu era singurul cu abilități deosebite, forțat să trăiască ascuns. Evie nu era singura cu puteri care era tratată ca fiind mai puțin decât om.

Erau ființe de compătimit, așa că Darlon voia să facă ceva pentru ca aceștia să trăiască fericiți. El propuse un plan: această lume ar trebui să fie una în care cei cu puteri speciale să-și poată folosi liber abilitățile, iar oamenii să învețe să-i teamă măcar puțin. Însă Luke considera gândirea lui Darlon prea periculoasă și îl socotea rece și nemilos, încă bântuit de incidentul în care Darlon hipnotizase un grup de oameni răi să sară în focul din cabana din pădure.

Când au început să se certe, Darlon ceru să se despartă. Desigur, acesta era un plan. El își folosi puterile pentru a construi un castel măreț pe vârful unui munte și a fondat o companie de fabricare a armelor cu un scop grandios. Când totul ajunse la punctul pe care îl plănuise, Darlon se dezvălui publicului sub forma unui dragon gigantic, distrugând Deacon City și provocând devastări uriașe, luând multe vieți și câștigând porecla „Diablo”, adică demon.

Darlon se tăvăli printre ruine câteva zile, până când Luke apăru alături de prietenii săi superumani. Dragonul fu atât de mișcat încât aproape că plânse văzând tânărul purtând uniforma unității speciale a tatălui său, pe care îl respectase dintotdeauna. Apoi cele două părți se angajară într-o luptă aprigă și, așa cum se întâmplă adesea, binele învinse răul.

Din acest incident, guvernele din mai multe țări începură să încredințeze datoria de a proteja cetățenii celor cu puteri speciale, pentru că omenirea avea nevoie de protecție mai mult ca oricând, iar ei erau cei mai potriviți gardieni.

Astfel, termenul „Supererou” a fost oficial născut.

Totuși, chiar dacă istoria fusese rescrisă și indivizii cu puteri speciale erau acum acceptați, imaginea lor transformându-se radical, asta nu însemna că toată lumea din lume îi iubea și îi aprecia. Și nici toți cei cu abilități speciale nu își foloseau puterile în scopuri bune.

Ca urmare, guvernele au început să implementeze legi pentru a reglementa activitatea celor cu puteri, argumentând că societatea avea nevoie de structură și nu putea funcționa în libertate totală.

Darlon știa deja că ființele cu minți mari, precum oamenii, urau ceea ce era diferit și se temeau de cei mai slabi, care nu puteau riposta, indiferent de partea în care se aflau. Compania de fabricare a armelor, cu tehnologie avansată și redutabilă — „Kuche Industries” — jucă un rol esențial în crearea unui echilibru, permițând oamenilor lipsiți de puteri, sau oricui altcuiva, să dețină forță împotriva celor cu abilități speciale.

Dar acest lucru nu garanta că ideea era mereu bună.

Odată cu trecerea timpului, răufăcătorii deveniseră tot mai neîmblânziți, iar cei buni simțeau că sunt constrânși, presați de societate, și le era din ce în ce mai greu să acționeze. Unii au fost exploatați până în punctul în care au trădat și au trecut de partea răului sau și-au găsit mici portițe de evadare.

Prin urmare, Darlon le ordonă angajaților de la Kuche Industries să caute o nouă planetă cu condiții de mediu potrivite. 🌌

El recunoștea că nu era o persoană bună; uneori, gândurile lui erau crude și aduceau distrugere. Dar Darlon era cineva căruia îi plăcea să creeze opțiuni. Dacă această lume era greu de suportat, atunci nu era nevoie să fie îndurată.

Darlon își amintea că avea o planetă, asemenea unei moșteniri ascunse adânc în galaxie, unde încă nu apăruse viață. Condițiile de mediu erau cam optzeci și cinci la sută asemănătoare cu cele de pe Pământ. Această planetă se numea „Celeka” și se afla la milioane de ani-lumină depărtare. Deși mai mică, era ideală pentru relocare.

Astfel s-a născut Proiectul Celeka.

El a format o echipă numită „Anonimii”, menită să răspândească vestea despre proiect către mulți indivizi cu puteri speciale, deopotrivă din tabăra binelui și a răului, oferind prioritate celor aflați în situații disperate. Dacă aceștia acceptau condițiile, echipa îi ajuta să-și creeze o poveste pentru dispariția lor din lume, astfel încât să poată participa la proiect fără probleme și fără să trezească suspiciunile statului. Dar dacă cineva refuza, mai ales dacă părea să creeze probleme pe viitor, Darlon avea cu siguranță alte metode de a-l „gestiona”.

Totul decurgea fără probleme.

Până când această chestiune ajunse la urechile Comandantului Joe. Darlon fu chemat să se întâlnească cu faimosul supererou al orașului. După mai bine de zece ani, își dezvălui identitatea lui Luke, lucru care îl șocă profund: Diablo era Darlon și nu murise, ci își înscenase moartea.

Darlon încercă să explice ce încerca să facă, dar Luke credea că viața lui era datorată orașului Deacon și era ferm dedicat idealurilor de supererou. Prin urmare, refuză categoric, ba chiar îl alungă dur, acuzându-l de cruzime și nebunie. Darlon nu o luă personal.

Cel puțin, Luke încercă să salveze prietenia lor, promițând să nu spună nimănui despre asta, iar Darlon îl respectă suficient încât să se abțină să-și folosească puterile psihice ca să-i șteargă memoria.

Cei doi au fost de acord să se despartă oficial.

Totuși, vizita lui Darlon la conacul Meredith îi oferise ocazia să-l întâlnească pentru prima dată pe micuțul Dexter, care avea doar cinci ani, fără să știe cât de mult avea să se întipărească chipul său atrăgător în inimile multor băieți.

Dexter, crescând și fiind antrenat cu grijă de Luke, avea să devină al doilea Comandant Joe, călcând perfect pe urmele acestui rol. ⚔️

Până într-o zi, când îl urmărea pe un răufăcător prin pădure, Dexter fu lovit de o bombă cu otravă periculoasă și rănit grav. Darlon, plictisit de viața din castelul său luxos, se mutase să trăiască într-o cabană din pădure, pentru a-și aminti de vremurile trecute. El fu martor la incident și apăru chiar la timp ca să-i salveze viața lui Dexter.

La douăzeci de ani, Dexter era incredibil de frumos. Avea același chip și aceeași statură ca Luke, dar nu poseda blândețea și firea directă a tatălui său. Dexter era rebel, arogant și încăpățânat — un comportament pe măsura moștenitorului bogat al familiei Meredith. Evie, mama lui, îl iubea și îl răsfăța mai mult decât orice.

Simțind o singurătate și un gol pe care nu le mai trăise niciodată, după ce îi trată rănile, Darlon îi minți lui Dexter, pretinzând că este doar un tânăr sălbatic ce trăia singur în cabana veche. Înainte să plece, îi lăsă jucăuș un sărut pe obrazul bronzat. Dexter se prefăcu că este deranjat, dar în adâncul sufletului fusese captivat de la prima vedere de înfățișarea lui Darlon, care semăna izbitor cu imaginea femeii din visele sale.

Pe măsură ce se formă o legătură firavă între ei, Dexter începu să se strecoare pe ascuns din casă, sărind chiar peste misiuni pentru a-l vizita pe Darlon la cabana lui. Intimitatea lor crescândă îi aduse să se îmbrățișeze pasional. Dexter, un tânăr cu un libido puternic, își putea dezlănțui dorințele și uita de presiunea responsabilităților. Darlon descoperi și el ce însemna să fii amețit de plăcere, realizând că îi plăcea foarte mult. Pofta se transformă în sentimente profunde, prinzându-i pe amândoi într-un ciclu al iubirii de care era greu să scape.

Dar, după câteva luni, nopțile lor dulci trebuiau să ia sfârșit: Dexter fu chemat de consiliu pentru a da socoteală pentru dezertarea din datorie, abandonând postul de la fortăreață și refuzând să participe la ședințele militare ca locotenent Meredith.

Luke, aflând vestea, se simți furios și umilit. Își închise unicul fiu și îl prese să dea explicații pentru comportamentul său iresponsabil, dar Dexter refuză să vorbească. Evie, mama lui, se văzu nevoită să-și folosească puterile psihice pentru a-i răscoli amintirile, descoperind că cel care îi sedusese fiul nu era altul decât vechiul lor prieten, care nu murise niciodată cu adevărat.

Aflând asta, Luke se liniști și îi explică lui Dexter cine era Darlon și ce făcuse. Când descoperi adevărul, că Darlon fusese prima lui iubire din copilărie și că fusese complet înșelat, Dexter simți atât furie, cât și durere. Nu mai putea nici să mănânce, nici să doarmă.

Între timp, Darlon nu mai putea îndura. Înghiți din orgoliu și se strecură din nou în conacul Meredith, în ciuda promisiunii că nu va mai păși niciodată acolo. Îl iubea pe Dexter, singurul bărbat care i se dăruise de bunăvoie. Totuși, când ajunse în dormitorul celui pe care îl tânjea, Dexter îl privi ca pe un monstru hidos. Ochii săi albastru-deschis nu mai aveau căldură sau afecțiune, lucru care îl răni adânc pe Darlon.

Luke află despre relația dintre fiul său adolescent și vechiul său prieten, care avea mii de ani, și se simți complet umilit. Nu era deloc firesc. Prin urmare, îi propuse lui Darlon să șteargă amintirile lui Dexter și să se despartă, în schimbul promisiunii că nu va dezvălui nimănui Proiectul Celeka.

Darlon, conștient de dragostea pe care Luke i-o purta fiului său, se abținu de la orice truc și cedă de bunăvoie, ștergând toate amintirile lui Dexter.

Aceasta îl transformă pe Dexter într-o persoană nouă, complet opusă celei de odinioară. Dintr-un tânăr rebel, care sfida regulile, se schimbă într-un om care respecta cu strictețe toate directivele — serios și rigid, până în punctul în care inspira teamă celor din jur.

Darlon se întoarse la o viață solitară încă o dată, dedicându-și inima și trupul Proiectului Celeka. Își diviză propriile celule și le plasă într-o capsulă artificială de gestație. Celulele se dezvoltaseră într-un embrion și creșteau constant, transformându-se într-un micuț copil, cu pielea albă ca zăpada, dar împodobită cu solzi aurii pe burtă, brațe și picioare. Pe frunte îi răsăreau mici coarne strălucitoare, asemănătoare unor diamante, ce se iveau din pielea sa delicată.

Și da... acel mic copil era Alan, sau Alano Ay Kuche. ✨