Capitolul 16 – Cel Iubit 🔞

Două trupuri împletite strâns, fie că dormeau, se trezeau sau mâncau. Ori de câte ori venea dorința, acționau fără ezitare. Dean locuia cu Alan într-un conac luxos, pe o insulă mare înconjurată de păduri dese și munți, unde nu era nevoie să poarte haine. Jena de altădată, când trebuia să stea dezbrăcat în fața lui Alan, dispăruse complet. Toată ziua, Dean nu trebuia să muncească, nu trebuia să asculte chemările de supererou, nu trebuia să poarte povara de a fi stâlpul familiei Meredith. Nu trebuia să facă absolut nimic, în afară de a mânca, a dormi, a-și vedea de micile nevoi și a face dragoste cu pasiune alături de Alan. ❤️

- Ești obosit? întrebă blând stăpânul chipului frumos, presărând săruturi pe linia maxilarului bărbatului întins cu fața în jos, gâfâind pe nisip, în timp ce valurile albastre se spărgeau în jurul trupurilor lor luminoase.

Astăzi, Dean își dorise o plimbare, așa că Alan l-a dus la un picnic în pădure. Ținându-se de mână, au străbătut printre stânci, admirând plante rare de pe drum. Când s-au încins și au început să transpire, Dean a intrat în mare să înoate, dar nu a trecut mult până ce Alan l-a tras înapoi la țărm și l-a devorat cu totul. Privirea albastră a lui Dean s-a fixat pe chipul frumos care ascundea sălbăticia din interior, mustrându-l în gând pentru pofta nestăvilită.

Alan știa deja că fusese prea dur cu cel pe care îl iubea, așa că ridică atent trupul mai mare al lui Dean și îl strânse la piept, mângâindu-i ușor capul, ca o scuză. Primind acest tratament tandru, Dean hotărî să lase totul deoparte fără supărare, apoi se așeză călare pe coapsele lui Alan, sprijinindu-și capul pe gâtul său alb și parfumat. 🌿

După mai bine de o săptămână petrecută împreună, sentimentele adânci pe care le aveau unul pentru altul au început treptat să iasă la suprafață, fără ca vreunul să-și dea seama. Alan își lăsase deoparte aroganța de altădată; odinioară îl privise pe Dean doar ca pe o jucărie, dar acum, văzându-i latura vulnerabilă și demnă de milă, nu putea simți decât compasiune și afecțiune. Când Alan a încetat să mai rostească vorbe care-l răneau și a început să-i ofere grijă și tandrețe sinceră, cum Dean nu mai trăise niciodată, acesta a ales de bunăvoie să fie mai docil și mai deschis, lăsându-și mândria și convingerile de-o viață pentru a fi aici, alături de Alan, ca un bărbat ce-și urmează inima.

Alan pătrunse din nou în trupul moale, din poziție așezată. Dean își ridică privirea, mișcându-și șoldurile cu poftă. Buzele sale portocalii gemură tare de plăcere, înainte ca el să-i apuce chipul frumos, aflat la doar un deget distanță, și să-l sărute. Alan îi strânse pieptul soldatului, apoi îi smulse buzele doar pentru a-și înfige colții în pielea rozalie, lăsând un semn ușor. 💋

- Va veni copilul? întrebă Alan, apăsându-și palma pe abdomenul inferior, care era pătruns de sexul său. Obrajii îi erau însă înroșiți. Pentru că, de fiecare dată când făceau dragoste, Alan punea aceeași întrebare, la care Dean nu știa ce să răspundă.

La început, crezuse că Alan spunea asta doar ca să aprindă și mai tare focul dorinței, așa că a ignorat. Dar mai târziu, Alan se arătase foarte serios. De fiecare dată elibera șuvoaie de dorință în trupul lui Dean. Iar când scăpa, folosea degetele pentru a aduna lichidul și a-l împinge înapoi, fără să lase o picătură să se piardă.

Inima lui Dean se încălzi brusc. Un gând ciudat îi fulgeră prin minte: dacă ar putea într-adevăr să rămână însărcinat cu Alan, cât de minunat ar fi. Își înfășură brațele în jurul trupului înalt și suplu, în timp ce partea de jos i se strângea cu lăcomie în jurul celuilalt.

- Eliberează-mă... șopti încet buzele portocalii, umflate de dorință.

- Să te las de ce, Dean?

- Alan, vreau... sperma ta. Las-o să iasă toată, răspunse Dean sincer, cu ochii lui pătrunzători plini de dorință. 🔥

Stăpânul chipului frumos abia își putea crede urechilor. Alan îl răsturnă pe Dean pe spate, pe nisip. Ambele mâini îi apucară picioarele lungi și i le desfăcură larg. Își mișcă trupul cu violență, intrând și ieșind. Dean țipă, dar nu era un strigăt de suferință.

- De ce... ah, se lărgește, devine și mai mare... ah, Alan! Îl cuprinse strâns pe cel de deasupra. Strânsoarea care îi sfâșia trupul îi făcu ochii să se mărească. Când celălalt zvâcni și se încordă, își ridică șoldurile, pregătit să primească șuvoiul de dragoste ce țâșnea.

Alan își ridică trupul ca să privească bărbatul care își trăgea aer în plămâni până când corpul său bronzat se cutremură. Ochii albaștri i se deschiseră seducător. Dean își mângâie abdomenul inferior, iar cu o simplă apăsare, petalele roșii desfăcute lăsară să curgă un tablou ce îi stârni lui Alan o poftă nesfârșită. 🌹

Se urcă din nisip peste Dean și, într-o clipă, săriră prin spațiu, ajungând direct în dormitorul conacului.

- Spală-te mai întâi.

Dean știa cât de mult îl dorea Alan, dar ar fi fost incomod să facă dragoste pe patul plin de nisip. Așa că Alan îi purtă trupul bronzat în baia imensă, acoperită cu un covor moale, verde-închis, unde, în mijloc, se afla o cadă rotundă, uriașă, sculptată în marmură cu modele migăloase.

Stăpânul chipului frumos nu ezită. Coborî treptele de piatră și îl lăsă pe Dean să se scufunde în apa fierbinte a căzii. Mâinile lui albe mângâiară trupul soldatului, spălându-l de nisipul murdar. Vârfurile degete­lor subțiri alunecară în cavitatea caldă și moale, curățând și scurgând. Dean nu se mai împotrivi, așa cum făcuse la început când fusese răsfățat astfel. Mai mult, își ridică puțin piciorul ca să îi fie mai ușor celuilalt să își strecoare degetele.

- Hm... vrei iar? șopti Dean cu o voce tremurată, în timp ce mâna lui aluneca și trăgea de sexul alb al lui Alan, scufundat sub suprafața apei, folosindu-și palma pentru a înconjura carnea roșiatică de la vârf.

- Pot? ceru Alan cu o rugăminte în glas. Dean, fără să înțeleagă de ce ar trebui să-și ascundă dorința, încuviință din cap.

Atunci Alan îl ridică și îl așeză pe marginea căzii. Picioarele i se așezară pe umerii săi albi. Părul lung și negru, ud, i se lipi de picioarele tânărului ofițer.

Dean întinse mâna să-i mângâie obrajii netezi ai chipului frumos, înainte ca Alan să-i tragă trupul spre el.

Tânărul rămase întins pe spate până când leșină de epuizare. Atunci Alan îl luă în brațe, îl spălă din nou cu grijă, apoi îl purtă în dormitor, unde îl uscă și îl îmbrăcă într-un simplu tricou supradimensionat. 🌙

Ochii adânci de onix se fixară pe abdomenul inferior al lui Dean, ascuns sub pătură groasă. Pupilele întunecate se dilatară până aproape înghițeau albul ochilor, dar când lucrurile nu ieșiră cum sperase, frustrarea i se contură pe chipul frumos.

- Mmm… Dean se foi și deschise ochii, făcând privirea lui Alan să revină la normal. Apoi acesta se apropie și se așeză lângă pat.

- De ce nu te odihnești puțin?

Dean îl privi pe stăpânul cuvintelor și clătină din cap în semn de refuz. O mână mare se întinse să-i mângâie coapsa albă și netedă, apoi alunecă sub robă. Alan scoase un oftat plin de plăcere, dar imediat fu împins pe patul larg.

Tânărul se târî deasupra siluetei înalte, cu dorința încă arzând în el. Începu să presare săruturi de la gâtul elegant, pe pieptul alb și frumos, peste abdomenul bine definit, până ajunse în centrul trupului ce se înălța. Limba lui caldă trase jucăuș cercuri în jurul capului întunecat, mușcând ușor și sorbind marginile, făcându-l pe Alan să gâfâie și să-și încordeze abdomenul. 🔥

- De când ai devenit atât de seducător? întrebă Alan. Dean nu răspunse, ci ridică doar o sprânceană, apoi îi acoperi sexul cu buzele. Mărimea îl făcu să se încrunte incomod, dar nu era prima dată, așa că își ajustă încet poziția până când se simți confortabil, apoi începu să-și miște capul în sus și în jos.

Alan, de multe ori, profita de Dean și îl forța să-l satisfacă cu gura, fără să-i pese de sentimentele lui. La început, Dean se simțea atât de umilit încât plângea de multe ori. Dar după ce s-au apropiat, Dean nu mai simțea asta.

Nici Alan nu a făcut excepție: a încetat să mai forțeze și a început să asculte ce își dorea partenerul. Până acum învățase că sexul dorit de amândoi este mult mai intens decât constrângerea.

Tânărul înghiți lichidul cu gust ciudat, dar nu neplăcut, până în gât, ridicându-și ochii albaștri și limpezi spre chipul frumos, contorsionat de plăcere, colțurile buzelor arcuindu-se într-un zâmbet mândru. Dar înainte să poată spune ceva, fu forțat din nou să se întindă pe pat. Sexul fierbinte, eliberat cu puțin timp în urmă, se freca de abdomenul său inferior bronzat. Dean își scoase tricoul, apoi trase și roba cenușie de pe cel de deasupra.

Alan se aplecă și îl sărută pasional, înainte să i se cufunde din nou în strâmtoarea încinsă. Picioarele lungi ale lui Dean se încolăciră strâns în jurul trupului celuilalt. Ambele mâini îi cuprinseră spatele lat și neted, eliberându-și dorința arzătoare. Buzele eliberate scoaseră strigăte puternice. Interiorul său era pătruns cu atâta intensitate încât își scoase limba pentru a alina nodul și iritația.

Plăcerea născută din acest sex pasional îl făcu pe Dean să uite cine este și de unde vine. 🌙

- Te rog, rămâi însărcinat pentru mine, Dean, îi șopti Alan aproape de urechea lui roșie, în timp ce se apropiau de porțile raiului.

- Lasă totul în mine, vreau un copil, vreau să fiu însărcinat cu tine, Alan, copilul nostru... o să rămân însărcinat... fute-mă până rămân însărcinat!

Nu doar că vorbea, dar Dean își și scutură șoldurile, strângând sexul fierbinte din trupul său, făcându-l pe bărbatul frumos să închidă ochii și să răcnească într-un glas strident.

Sângele din trupul său palid clocotea nebunește, iar inima, odinioară amorțită, bătea acum cu sentimente greu de descris. Mai înainte, crezuse că Dean era doar o jucărie preferată, de care Alan nu putea să se despartă.

Dar astăzi, Dean devenise mult mai mult decât atât. ❤️

- Vom avea cu siguranță copii împreună. Vreau să porți copiii mei — zece sau douăzeci — ca să rămâi mereu cu mine, Dean.

Dean încuviință din cap, fără să-i pese cât de ridicole ar fi putut suna cuvintele, pentru că știa în inima lui că nu avea cum să rămână însărcinat. Voia doar să-i arate lui Alan că nu-l respingea și că, de acum, își acceptase propriile sentimente.

După ce își împinse sexul, revărsând toate fluidele în canalul moale, limba lui Alan coborî și îi acoperi chipul frumos cu săruturi, până se opri pe buzele portocalii. Cei doi rămăseră acolo sărutându-se cu gingășie, apoi adormiră în brațele celuilalt, încă strâns uniți în partea de jos. 🌙

În noaptea aceea, Dean avu un vis. Mergea de-a lungul unei poteci luminate de o strălucire albă și sclipitoare. Locul acela semăna cu un paradis inaccesibil pentru oricine altcineva. Tânărul se simțea neliniștit; nu știa dacă să meargă mai departe, până când auzi vocea unei creaturi. Trăgând aer adânc în piept, continuă drumul, până dădu peste o peșteră. Ceva îl împingea să intre.

Un trup uriaș de dragon zăcea încolăcit pe un piedestal de piatră. Solzii lui străluceau într-o nuanță aurie, iar ghearele puternice sclipeau ca niște diamante. Ochii săi roșii, asemănători unei pietre prețioase numite rubin, se fixară asupra lui Dean, fără să clipească. 🐉✨

- Intră, răsună vocea adâncă a dragonului prin tot locul. Deși suna puternică și înfricoșătoare, avea o familiaritate care îl făcea pe Dean să nu se teamă. Acesta păși mai aproape, așa cum își dorea dragonul, înainte ca acesta să-și folosească laba din față pentru a smulge solzi aurii strălucitori din pieptul său și să i-i ofere lui Dean. - Ai grijă de asta.

- Ce vrei să spui? întrebă Dean, întinzând mâinile ca să primească solzii de aur ai dragonului, strângându-i la piept.

Dragonul nu răspunse, dar își plimbă ușor gheara ascuțită pe obrazul bronzat al lui Dean. Apoi, acesta se trezi brusc, cu inima bătând nebunește. Dar, mișcându-se, un val de senzații îi străbătu abdomenul inferior, luându-l prin surprindere. Dean întoarse capul spre stăpânul brațelor care îl țineau din spate; trupul masiv rămânea adânc înfipt în strâmtoarea lui moale, ferm și neclintit.

Oare era acest bărbat un demon al poftei renăscut? 🤯

Se întrebă Dean, privind chipul frumos ce se odihnea liniștit pe umărul lui. În ultimele zile, îl răsfățase pe Alan prea mult. De acum înainte, trebuia să mai reducă ritmul. Cu acest gând, Dean se desprinse încet până când membrul fierbinte al lui Alan alunecă afară, golindu-l de plinătatea care îi lăsă în urmă un gol inconfortabil. Își folosii mâinile pentru a aduna lichidul ce se prelingea pe coapse, înainte să meargă la baie să se curețe și să-și rezolve nevoile personale.

Însă, când ieși, tânărul observă că Alan dormea neobișnuit de adânc. Chipul său palid, odinioară înflorit de sănătate, părea acum aproape subțire ca hârtia.

- Alan...

Se așeză lângă pat și îi atinse ușor obrazul celui adormit. După câteva clipe, pleoapele subțiri ale lui Alan se ridicară încet. Zâmbi când îl văzu pe Dean cu chip îngrijorat și întrebă:

- Vrei să mănânci ceva?

Dean clătină din cap; nu îi era încă foame. Atunci Alan se ridică și îl trase pe Dean aproape, inspirând parfumul plăcut al trupului său proaspăt spălat, cu o afecțiune fără sfârșit.

Dean își ridică ușor umerii, gâdilat de atingere, dar îl lăsă pe Alan să se cuibărească în el, răsfățându-și dorința.

- Iubitul meu e un supererou; cum să nu fie obosit?

Obrajii lui Dean se înroșiră la auzul cuvintelor dulci ieșite de pe acele buze roșii. Zi după zi, Alan părea să-l copleșească cu și mai multă afecțiune, fără rețineri. Deși nu era genul care să se bucure de complimente, cel care i le rostea era omul pentru care nutrea sentimente speciale, așa că Dean nu putu decât să stea nemișcat, rușinat. Această reacție nu făcea decât să-l facă pe Alan să-l găsească și mai adorabil. ❤️

Alan îi trase chipul frumos aproape, sărutându-l, înainte să-i împingă trupul viguros pe pat, pregătit să îi dezvăluie pielea soldatului tânăr, dezbrăcându-l de haine.

Alan stătea liniștit în întuneric, privind silueta lui Dean care dormea adânc. Pielea îi devenise mult mai palidă, semn că trupul său ajunsese la limită. Se ridică din fotoliul moale și deschise ușa. Afară, luminile se aprindeau una câte una pe măsură ce Alan trecea prin fața senzorilor automați, până când se opri în fața unui zid înalt de zece metri. Își așeză mâna albă pe el, activând o lumină albastră care îl învălui. Un bip slab răsună, iar zidul coborî, transformându-se într-o poartă ce se deschise spre interior.

Ar fi putut dispărea cu ușurință înăuntru, dar în starea sa actuală Alan nu voia să riște prea mult. Silueta înaltă, îmbrăcată într-o robă albă ce curgea larg și o pereche de pantaloni lungi de pijama negri, păși pe podeaua de marmură. De o parte și de alta se aflau bazine de apă adânci de peste zece metri, în care înotau rechini uriași. Aceștia se ridicară spre suprafață ca să-și salute stăpânul, apoi se scufundară la loc. 🦈

Intrând în camera albă cu tavan înalt, Alan se îndreptă direct spre piedestalul de piatră. Își puse palma pe el, iar o linie de lumină îl înconjură, ca un mecanism de încuietoare ce se dezactiva. Un sunet de vid umplu aerul, în timp ce fum alb se rostogolea din fața piedestalului, dezvăluind o cutie de argint înăuntru. Alan deschise în grabă cutia și scoase un rubin de mărimea unui bob de fasole mung, pe care îl băgă în gură. Doar o atingere cu limba și acesta se topi.

- Haa…

Simțindu-se mai bine, Alan izbucni în râs, aplecându-se. Afecțiunea lui pentru Dean devenea și mai puternică. N-ar fi crezut vreodată că ar putea fi atât de fermecat de acel trup bronzat și ispititor, încât să uite de lucrurile cu adevărat importante.

Odată ce corpul îi reveni la normal, bărbatul înalt își împinse vârfurile picioarelor în podea și se înălță până la balconul de la etajul al doilea. Acolo îl aștepta o masă de marmură semicirculară, iar în spatele ei, o cascadă se revărsa în valuri splendide până la nivelul inferior. Alan atinse ușor suprafața mesei de sticlă, iar un ecran holografic se proiectă.

- Bună seara, domnule. Cu ce vă pot ajuta? salută inteligența artificială.

- Cheamă-l pe Frederick pentru mine.

- Am înțeles.

Câteva secunde mai târziu, imaginea majordomului bătrân apăru pe ecran.

- Domnule, cu ce vă pot fi de folos?

- Am nevoie de mai mult. Trimite-mi de urgență.

- Dar v-am pregătit deja o cantitate destul de mare, domnule. De ce...

- Nu mai pune atâtea întrebări, Frederick. Ochii lui albaștri și adânci se transformaseră acum într-un roșu aprig. Locul acesta îmi perturbă grav echilibrul. Trimite-mi mai mult, chiar acum. 🔥

- Da, domnule, răspunse Frederick, aplecându-și capul în fața stăpânului.

- Și ce se întâmplă cu Leo? Ai vești noi? continuă Alan.

- Chiar eram pe punctul de a vă informa, domnule, spuse majordomul bătrân. Leo își trage descendența din Ben Burton.

- Lupul Ben?

- Da, încuviință Frederick. Probabil provine dintr-unul dintre copiii nelegitimi pe care Ben Burton i-a abandonat.

- E destul despre asta. Nu vreau să știu. Spune esențialul.

- Conform cercetărilor mele, acum câteva sute de ani, vârcolacii trăiau în grupuri, numite și haite. În interiorul haitei exista o structură ierarhică.

- Alfa, Beta, Omega, interveni Alan, iar Frederick dădu din cap afirmativ.

- Da, e asemănător felului în care animalele trăiesc în haite, dar ei aveau un sistem de legătură mult mai profund și o fiziologie mai complexă. Se spune chiar că și bărbații pot rămâne însărcinați.

- Continuă, îl încurajă Alan, ascultând cu atenție. După ce Frederick rezumă istoria descendenței vârcolacilor, Alan întrebă curios: Dacă e mare, puternic și descendent al lui Ben Burton, atunci trebuie să fie un Alfa, nu?

- Da, Leo este un Alfa perfect, sau lider de haită.

- Atunci cum poate un Alfa să permită altora să-i muște gâtul, mai ales în sezonul de împerechere?

- După cum am menționat, domnule, cultul de vânătoare a vârcolacilor de acum o sută de ani i-a adus în pragul extincției. În prezent, sunt împrăștiați și nu mai trăiesc în haite. Leo însuși a crescut fără să-și cunoască descendența, așa că, văzându-vă într-o poziție superioară, ar putea… ar putea fi confuz.

- Dar eu nu sunt vârcolac. Mă vede ca pe un Alfa?

Frederick ezită o clipă, neștiind dacă să vorbească sau nu, dar pentru a risipi îndoielile stăpânului, hotărî să răspundă:

- Da, dar nu trebuie să uitați că nici dumneavoastră nu sunteți un om obișnuit.

Alan zâmbi ușor. Acest majordom știa într-adevăr totul, mereu la fel de clar și de neclintit.

- Cât despre instinctul de împerechere, el poate apărea la vârcolaci din toate rangurile. Nu e ceva neobișnuit, însă momentul declanșării depinde de trupul fiecăruia. În cazul lui Leo, instinctul de împerechere apare mai lent; probabil pentru că nu a trăit prea mult ca un vârcolac. 🐺

Alan încuviință din cap și continuă:

- Și ipotetic, dacă l-aș mușca pe Leo de gât, asta ar crea o legătură asemănătoare cu cea dintre un Alfa și un Omega?

Frederick își strânse buzele, gânditor.

- Nu pot spune cu siguranță. Îmi cer scuze pentru asta, dar există o altă teorie de care nu sunt sigur, fiindcă e greu de găsit date care s-o susțină.

Alan rămase tăcut, așteptând ca majordomul să continue.

- Dacă un Alfa este legat de un Alfa superior, cei doi ar deveni complet împerecheați, asemănător unei legături între un Alfa și un Omega. Mai mult, Alfa legat ar putea chiar să rămână însărcinat.

Bărbatul frumos se lăsă pe spătarul scaunului, ascultând ipoteza prezentată de Frederick. Se gândi la felul în care viața vârcolacilor putea fi frumoasă și fascinantă. Ce păcat că se aflau pe cale de dispariție… 🌑🐺

- Frederick, îl strigă Alan.

- Da, domnule?

- Ocupă-te să aranjezi altceva pentru mine, vrei?

Frederick ascultă noul ordin, dar când Alan își termină vorba, rămase nemișcat, șocat... Oare frumosul său stăpân se schimbase atât de mult? Gândindu-se la asta, majordomul simți cum lacrimile i se adună în colțul ochilor. 💔