Capitolul 14

Gala de box „Suek Phet Saksit”, transmisă în direct pe canalul de YouTube al academiei, urma să aibă loc de această dată în provincia Chonburi. Cum Kirin primise sarcina de a se ocupa de organizare și de a-l înlocui pe promotorul de box, Mavin, de la întoarcerea din vizita făcută în orașul natal el nu mai contenea cu pregătirile, învățând din mers atât de la Mavin, cât și de la Than. Cel din urmă avusese un rol mult mai activ, întrucât Mavin avea și alte responsabilități de care trebuia să se ocupe. Așa se face că, în ultimele zile, Kirin și Than ajunseseră să petreacă mai mult timp împreună ca oricând. Chiar și după terminarea programului de lucru, asistentul promotorului rămânea ore în șir în camera tânărului boxer.

Televizorul, lăsat să ruleze un film, fusese complet ignorat: unul dintre ei era concentrat să verifice detaliile organizatorice de care fusese însărcinat, în timp ce celălalt îi răspundea cu răbdare întrebărilor ce-i i le punea Kirin. Than stătea rezemat de spătarul canapelei, privindu-l pe tânărul de statură mică ce butona pe ecranul iPadului cu o expresie încruntată.

- Ai pus totul la punct. Nu mai rămâne decât să mergem mâine la fața locului, îi repetă Than pentru a treia oară, văzând că Kirin încă nu-și desprindea privirea de pe ecran. Deși îl asigurase mereu că organizarea era completă și gata pentru competiție, celălalt părea de neclintit.

- Mi-e teamă să nu apară greșeli.

- Dacă apar probleme, le vom rezolva pas cu pas.

- Asta înseamnă că sigur vor apărea, nu-i așa? Întrebă tânărul cu o voce neliniștită. La firma unde făcuse practică, apoi la locul de muncă, reușise să-și impresioneze superiorii pentru că activitatea era din domeniul pe care îl stăpânea. De data aceasta însă, tot ce avea de făcut era complet străin pentru el și nu se simțea deloc încrezător.

- Pe lumea asta nimic nu e sigur. Ceea ce ți-am spus nu înseamnă că vor apărea probleme, doar că trebuie să fii pregătit să le înfrunți cu calm, atât.

- Sper să nu fie probleme…! Murmură Kirin, ridicându-și palmele ca într-o mică rugăciune, după obiceiul său. Gestul îl făcu pe Than să râdă, amintindu-și că îl mai văzuse procedând la fel, chiar în fața ușii camerei lui.

- Dacă apar într-adevăr probleme, le vom rezolva împreună, îl liniști Than. Kirin încuviință din cap, lăsă iPadul deoparte și se întoarse spre el, privindu-l fix. Luat pe nepregătite, bărbatul încremeni pentru o clipă, stingher sub acea privire directă.

- Ce s-a întâmplat?

Kirin nu răspunse, ci păru să-și amintească ceva și se ridică brusc, ieșind din cameră. Than auzi ușa alăturată deschizându-se și, după câteva secunde, închizându-se. Apoi tânărul se întoarse zâmbind larg și se așeză din nou lângă el. Privind obiectul din mâinile sale fine, Than se încruntă ușor, nedumerit, însă nu apucă să întrebe nimic: Kirin apăsase deja tubul, scoțând o cremă cu miros puternic de medicament, apoi îi prinse mâna stângă cu îndrăzneală și începu să întindă crema, masându-i ușor pielea.

- Unguent pentru durerile musculare. Am citit recenzii și părea bun, explică Kirin.

De fiecare dată după antrenament, Kirin îl văzuse pe Than masându-și ușor mâinile, ca și cum ar fi vrut să-și aline oboseala. Așa că se pusese pe căutat pe internet o cremă împotriva durerilor musculare și o comandase. Pachetul tocmai sosise în cursul acelei dimineți.

- De unde știai că eu... Than intenționase să-l întrebe de unde știa că-l dureau mâinile de vreo două zile, dar experiența acumulată în domeniu îi spunea că nu era nimic grav. Doar că, uneori, forța prea mult și simțea oboseala.

- Dacă te privesc mereu, cum să nu-mi dau seama? Răspunse Kirin cu un zâmbet larg, mândru că putea avea grijă atât de bine de un boxer.

- Trebuie să-ți protejezi mâna stângă, știi asta, nu?

- Am îngrijit-o mereu. Mai bine de atât oricum n-aș fi putut.

- Și ce înseamnă „mereu”?

- Dacă durerea era prea mare, mergeam la doctor.

- Și niciodată nu ai masat-o sau nu ai pus comprese?

- Nu prea. Nu mă pricep să fac asta.

Auzind acestea, Kirin și-a țuguiat buzele nemulțumit, dar bărbatul înalt a zâmbit.

- Atunci fă-o tu pentru mine.

- Hm? Kirin îl privi serios, apoi izbucni într-un surâs.

- E ordin sau rugăminte?

- O rugăminte... cred.

Deși celălalt nu avusese curajul să rostească cererea pe deplin, Kirin clătină capul, acceptând-o.

- Ți-ai făcut bagajul? Întrebă Than, schimbând subiectul.

- Da. Tu?

- Eu mi-am pus doar câteva haine. Mi-a luat cinci minute.

- Deci nu ți l-ai făcut încă, concluzionă Kirin, încrețind nasul la răspunsul evaziv.

- Și mâine mergem cu microbuzul academiei împreună cu ceilalți, nu?

- Eu mă gândeam să conduc. În microbuz e prea gălăgie, replică Than, referindu-se la colegii mai tineri, atât boxerii care urmau să lupte, cât și grupul de prieteni de-o seamă cu el, printre care și Mai Ek. Doar imaginându-și zarva acestuia din urmă, Kirin înțelegea prea bine cum ar fi atmosfera în microbuz.

- Vrei să vii cu mine?

- Depinde doar de proprietarul mașinii, dacă mă vrea sau nu ca pasager.

- Atunci mergem împreună. Dar s-ar putea ca It să ceară să vină cu noi.

Competiția de această dată era între boxerii din cadrul propriei academii, așa că mulți doreau să fie martori la meciuri, chiar de lângă ring. Mavin se oferise generos să acopere costurile de cazare pentru toată lumea, iar provincia Chonburi nici nu era prea departe. Cei care aveau mașină personală, precum Than, preferau să călătorească separat.

- Se simte mai bine? Îl întrebă Kirin, după ce crema pătrunse complet în piele.

- Da... mulțumesc, răspunse Than încet, dar atât i-a fost de ajuns lui Kirin ca să izbucnească într-un zâmbet larg, plin de satisfacție.

Micul organizator sări de pe canapea pentru a-și spăla mâinile de mirosul puternic de unguent. La ieșire, Than ia spus să doarmă devreme. Cu toate acestea, el a insistat să se trezească la timp, temându-se că va rămâne blocat în trafic dacă va pleca târziu

- Să mă suni ca să mă trezești, adăugă el.

- Ce-s eu, ceasul tău deșteptător? De ce în alte zile te trezești singur? Îl înfruntă Kirin, cu mâinile în șold, privind cum Than îl conducea până la ușă. Bărbatul o deschise și îl împinse ușor spre exterior, rămânând apoi rezemat de tocul ușii, ridicând o sprânceană.

- Pentru că mâine nu vreau să mă trezesc singur.

- Și de când ai devenit așa pretențios? Sau poate te-ai obișnuit că eu te răsfăț și acum cauți motive să mă necăjești.

- Nu te-ai gândit că, poate, vreau doar ca vocea ta să fie primul lucru pe care-l aud dimineața? Asta sună mult mai bine, nu crezi?

Colțurile buzelor lui Than se arcuiră într-un zâmbet. Lăsă ușa să se închidă încet, în timp ce Kirin rămăsese stană de piatră pe hol, surprins de cuvintele lui. Din spatele vizorului mic al ușii, Than îl urmări preț de câteva clipe, până când cel mic își reveni și se îndreptă spre camera lui. Scena îl făcu pe Than să râdă în sinea lui: de obicei era cel mic care îl făcea să se simtă vulnerabil cu vorbele lui; acum, când se întorseseră rolurile, Kirin rămăsese complet năuc.

🐱🐱🐱🐱🐱

Călătoria spre provincia Chonburi începu la șase dimineața.

Kirin îl lăsă pe It să stea în față, alături de prietenul său, iar el se așeză singur pe bancheta din spate, pentru că Mai Ek alesese să călătorească împreună cu colegii săi boxeri. Făcură doar o scurtă oprire pe autostradă pentru a lua ceva de mâncare și pentru toaletă, apoi Than conduse fără întrerupere până la destinație. Cum nu venise încă ora pentru cazarea la hotel, toți se îndreptară mai întâi spre locul unde urma să se desfășoare competiția, pentru a verifica pregătirile. Spre seară, Mavin urma să li se alăture, după ce își încheia propriile treburi.

Locul unde urma să se desfășoare competiția era un spațiu larg, asemănător terenului de sport al liceului lui Kirin, doar că de data aceasta fusese acoperit cu un acoperiș ce proteja atât de soare, cât și de ploaie. Totuși, dacă ar fi venit o furtună puternică, cu siguranță nu ar fi rezistat. Din fericire, nu era nici sezon ploios și nici perioada musonului, astfel că Kirin putu să-și risipească măcar această grijă legată de vreme. Restul problemelor țineau de securitatea locului și a bunurilor din perimetru, dar și de transparența procesului competițional, prin desemnarea unor arbitri profesioniști. Toate acestea le organizase încă din primele zile de când primise responsabilitatea.

Până să se pună totul la punct pentru ca a doua zi turneul să se poată desfășura fără probleme, trecuseră câteva ore bune, ajungându-se spre seară. Atunci, Mavin și Phet sosiră și ei, cel din urmă insistând să-l însoțească pentru a-și susține nepotul drag.

- Mâine dimineață trebuie să aduci boxerii pentru cântar și control medical, îi explică Than, văzând că Kirin doar verifica sumar împrejurimile.

- Dacă vreunul are greutatea peste limită, trebuie pus să facă exerciții ca să scadă până intră în categoria potrivită, adăugă Kirin. Than încuviință mulțumit că tânărul își amintea foarte bine din explicațiile sale care erau atribuțiile principale ale unui promotor.

- Dar ieri, la cântar, toți erau în limite. Dacă nu intervine nimic neașteptat, partea asta nu va ridica probleme.

- Mai e ceva la care ar trebui să fiu atent în mod special?

- Din câte văd acum... Than își lăsă privirea să alunece peste ring, scaunele pentru spectatori, programul, dar și vânzarea biletelor în avans, toate fiind rezolvate impecabil. Pentru a doua zi rămânea doar montarea sistemului de sunet, ce urma să fie instalat dimineața. Cum competiția era programată spre seară, nu părea să mai fie niciun motiv serios de îngrijorare.

- Totul e în ordine. Eu zic să mergi să te odihnești. Mâine ne trezim devreme ca să rezolvăm ce mai rămâne.

După aceea, grupul se îndreptă spre cină, înainte de a merge la hotel. Era un hotel de trei stele, unde Marvin rezervase peste zece camere. Odată primite cardurile de acces, unul dintre ele fu înmânat lui Mavin și lui Phet, ceilalți urmând să se împartă câte doi în camere, după cum doreau. Kirin încă nu știa cu cine urma să împartă camera, dar Mai Ek, care pusese mâna pe unul dintre carduri, se apropie imediat de el.

- Frate Kirin, dormi cu mine în seara asta, spuse el, fluturând cardul. Însă, înainte ca Kirin să răspundă, cineva îi smulse cardul din mână. Surprins, Mai Ek ridică ochii.

- P’Than?

- Tu mergi să dormi cu It. Camera asta e a mea, răspunse Than fără să clipească.

- Ce-i asta, frate? În fiecare seară ai dormit cu It, nu-i așa? Replică fratele mai mic, scărpinându-se în cap, apoi aruncând o privire spre It, care ridică din umeri, neputincios.

- Nu-mi place numărul camerei, spuse Than, strâmbând din buze.

Mai Ek aruncă o privire spre cardul din mâna lui It și văzu numărul 819. Însă nu înțelegea de ce, din moment ce pentru el părea un număr norocos.

- Așa că tu dormi cu It, iar eu iau camera asta, încheie Than, împingându-l ușor pe umeri pe tânăr și smulgând geanta din mâna lui Kirin ca s-o ducă el.

- Dar nu-l întrebi și pe P’Kirin dacă e de acord? Protestă încă Mai Ek.

Than se întoarse spre cel mic, care nu scosese niciun cuvânt atunci când i-a luat geanta, dar, la o adică, dacă nu voia să împartă camera cu el...

- Eu pot să stau cu tine. Adică... în aceeași cameră, zise Kirin, zâmbind și scărpinându-se ușor la obraz, jenat.

La auzul acelor cuvinte, Than își mută privirea de la Kirin spre Mai Ek, ridicând din sprâncene, ca și cum ar fi întrebat:

- Mai ai ceva de obiectat acum?

Văzând asta, tânărul închise imediat gura. Totuși, ochii lui urmăriră perechea până la lift, plini de curiozitate și cu o sclipire jucăușă. Cum doar ce scăpase de privirea severă a lui Than, se întoarse spre prietenul său și șopti cu aer de bârfă:

- P’Than chiar e... Dacă vrea să doarmă cu P’Kirin, nu putea să spună direct?

Camera pe care Than o luase de la Mai Ek era chiar vizavi de 819. Fiind hotel ales în oraș, de la balcon se putea vedea marea din Pattaya, chiar dacă nu exista plajă privată. Dar ceea ce îl preocupa pe Kirin nu era panorama, ci patul mare, unic, din mijlocul camerei, un posibil motiv de încurcătură pentru amândoi.

- Bine că n-am lăsat pe altcineva să stea aici cu tine, răsună vocea gravă a celui înalt, intrat în cameră după el, făcându-l pe Kirin să se întoarcă surprins.

- Ce vrei să spui?

- Sau vrei cumva să dormi în același pat cu el? întrebă Than pe un ton tăios, nici el neștiind de unde i se iscase iritarea. Tot ce știa era că, de îndată ce își imagina pe Kirin împărțind patul cu Mai Ek sau cu oricine altcineva, sângele i se înfierbânta până la clocot.

- Și tu vrei să dormi în același pat cu mine, atunci? Replica, scurtă și neașteptată ca un croșeu direct în plină figură, îl făcu pe Than să încremenească preț de câteva clipe, înainte să-și dreagă vocea zgomotos și să treacă pe lângă cel mic. Își lăsă geanta la capătul patului fără să mai dea vreun răspuns.

Kirin își încreți nasul spre chipul încruntat al celui care, după ce își așeză bagajul, se întoarse să deschidă televizorul, de parcă s-ar fi temut că iar mai pune o întrebare Kirin .

Kirin și-a luat pijamaua și a mers direct în baie. Îi trebui ceva timp să facă duș, iar când se întoarse era deja îmbrăcat într-o pijama cu imprimeuri de desene animate. Între timp, atletul înalt stătea întins pe pat, care acum i se părea lui Kirin mult prea mic pentru amândoi, căci trupul impunător al lui Than părea să ocupe mai bine de jumătate din saltea.

- De ce te încrunți așa? Deși Kirin era sigur că până mai adineaori Than ținuse ochii la televizor, deodată acesta vorbi, fără să-și mute privirea.

- Oare chiar o să putem dormi amândoi aici, în seara asta?

- Și de ce n-am putea? Își ridică privirea asupra siluetei mărunte care stătea la capătul patului. Pijamaua cu personaje de desene animate îi era vizibil prea mare și, în ochii lui Than, îl făcea să pară și mai mic decât era.

Totuși... asta îi dădea un aer neașteptat de fragil, aproape demn de ocrotit.

- Patul e destul de mare. Și tu ești așa mititel.

Spunând asta, Than se ridică de pe pat. Dar înainte să treacă de colegul său de cameră pentru a merge la duș, se opri brusc chiar în fața lui Kirin. Acesta ridică ochii mari și rotunzi, întrebători. Doar o clipă mai târziu, mâna lată a sportivului îi luă prosopul așezat pe umeri, îl desfăcu și îl puse peste părul încă umed. Apoi începu să-l frece ușor.

- Usucă-ți părul înainte de culcare, altfel o să răcești.

- Îți faci griji pentru mine? Ochii mari care îl priveau nu aveau, de data asta, nimic provocator, ci doar uimire. Însă răspunsul primit îl făcu pe Kirin să-și încrețească buzele nemulțumit.

- Mi-e teamă doar că o să mă pui pe mine să rezolv tot ce rămâne de făcut.

- Sună tare lipsit de inimă. Kirin zâmbi ușor într-o parte. Nu ar fi trebuit să se aștepte la vorbe dulci sau fraze frumoase din partea unuia ca Than.

Cu gândul acesta în minte, încercă să se retragă, dar mâna puternică, așezată deasupra prosopului, nu-l lăsă să plece. Mișcările palmei, care îi masa încet scalpul, păreau să răspândească o căldură liniștitoare prin tot corpul, chiar dacă între ei se afla prosopul. Putea să simtă cum degetul mare apăsa, netezind și relaxând. Ochii mari i se închiseră, alinați de senzația aceea după o zi plină de alergătură și griji. Când își dădu seama, atingerea se mutase deja spre ceafă. Degetul mare îi masa încet, într-un cerc domol, făcându-l să deschidă din nou ochii. Și atunci văzu: privirea ascuțită părea să se fi apropiat tot mai mult... atât de mult, încât imaginea din fața lui începu să se estompeze, ca și cum nu mai putea focaliza limpede.

Nici nu apucară ochii lui să se obișnuiască cu imaginea din față, că o atingere ușoară, dar fierbinte, i se așternu pe buze. Doar o mică presiune, o tragere delicată, și totuși îl făcu să se lase purtat, ca și cum ar fi vrut să știe ce se va întâmpla în continuare. Palma fierbinte se mișcă încet de la ceafă, mângâindu-i ușor gâtul, apoi îi cuprinse obrazul rotund, pentru a-i putea oferi un sărut mai adânc, mai deplin.

Kirin, la rândul lui, își ridică fața pentru a primi acea senzație nouă, prima din viața lui, cu inima bătându-i atât de repede încât părea că vrea să-i sară din piept. Fără să-și dea seama, se apropie și mai mult de trupul înalt, iar mâna puternică a celuilalt se strecură pe șoldul său rotund , trăgându-l ușor pentru a-l lipi mai tare de el. Respirațiile li se amestecară, rămânând așa minute lungi.

Până când Kirin își întredeschise buzele, neputând să mai respire. Atunci, cel care îl ținea sub control își trimise limba să-l guste, să-l provoace, explorând întreaga lui gură fierbinte. Mâinile fine ale lui Kirin, care până atunci stătuseră lipite de corp, se ridicară și îi încleștară tivul cămășii, ca un protest mut, ca și cum ar fi cerut să i se redea aerul. Atunci bărbatul, după ce se desfătase destul de mult cu dulceața lui, se desprinse, dar numai cu greu, și încă îi mai apăsă buzele de câteva ori, parcă vrând să-i lase o amintire clară.

Ochii lor se priviră mult timp, la o distanță de doar o palmă, fără ca vreunul să spună ceva. Kirin își trecu limba peste buzele care i se uscaseră brusc, sub privirea ascuțită care nu-l părăsea. Și asta părea să zdruncine iarăși răbdarea pe care Than crezuse că o are. Tânărul își trecu mâna prin părul din față, parcă încercând să-și stăpânească impulsurile, și își întoarse privirea de la buzele deja ușor umflate din pricina dorinței. Apoi el fu cel care rupse tăcerea.

- Mă duc să fac un duș.

- Da... răspunse Kirin, încă neatent la sine, ca și cum mintea îi rătăcea.

Dar după doar doi pași, bărbatul se întoarse la locul din fața lui, făcându-l pe cel mic să-și țină respirația din nou și să ridice privirea, plin de neliniște.

- Mai... ai ceva de spus?

- Sărutul de adineauri... l-am vrut cu adevărat.

- Ah... Kirin nu știa ce răspuns să dea, dar era convins că fața lui trăda toată stânjeneala și emoția, lucru ce-l făcu pe Than să zâmbească ușor, cu un surâs plăcut.

- Ți-am spus, ca să nu crezi altceva.

- Altceva...?

- Da. Nu l-am făcut pentru că m-a luat valul momentului sau fiindcă ne-am apropiat mai mult ca de obicei.

- Vrei să spui că...

- Vreau să te sărut. Și înainte, și acum, și... de acum încolo.

Kirin își mușcă buzele, pierdut, neștiind ce să facă în fața cuvintelor spuse atât de direct de un om obișnuit să ocolească mereu adevărul. Celălalt își ridică din nou mâna și-i ciufuli părul ușor, în timp ce prosopul, cine știe când, îi alunecase pe umeri. Apoi vocea gravă se auzi din nou, înainte ca Than să se îndrepte spre baie.

- Culcă-te repede... înainte să nu mă mai pot abține și să fac ceva mai mult decât să te sărut.