Capitolul 13 – Căpitan Guardian

⚠există scene de vărsare de sânge, lupte violente și descrieri ale morții.
Bum!


Sunetul exploziei a răsunat peste tot în zonă. Pământul s-a cutremurat violent, făcându-i pe invitați să cadă de pe scaune. Dean și-a sprijinit rapid logodnica și pe preotul bătrân, trăgându-i la timp pentru a evita arcada de flori care era pe cale să se prăbușească. A urmat haosul, odată cu o nouă explozie. Isaac, Kim și Elias au lucrat împreună pentru a conduce invitații în salonul din spate, un loc sigur pentru evacuare rapidă, înainte de a trimite pe furiș un semnal către fortăreața super eroilor pentru a raporta incidentul.

- Dean! Ce se întâmplă? 😨 exclamă Ally, speriată, nealergând să se alăture celorlalți, ci agățându-se strâns de brațul tânărului.

- Se pare că niște răufăcători atacă, răspunse Dean, ridicând mâna pentru a chema întăriri prin ceasul său inteligent. Personalul de securitate a activat rapid sistemul de scuturi energetice, o tehnologie nouă de la Kuche Industries, care acoperea cupola și făcea locul cel mai sigur al evenimentului.

- Ally, rămâi aici cu ceilalți. Să nu ieși sub nicio formă, ordonă ferm tânărul soldat.

Dar ochii lui Ally s-au mărit de groază, iar ea a scos un țipăt când a văzut o rază verde coborând din cer.

Bum!


Scutul albastru de energie, cu valuri care se unduiau, reușea să protejeze eficient împotriva forței exploziilor. Chiar dacă nu mai putea provoca pagube, pământul tremura violent, iar flăcările mistuitoare care se ridicau stârneau o frică uriașă printre invitații care încă fugeau spre salon. Unii s-au aruncat rapid sub mese, alții s-au ghemuit la pământ, iar câțiva au leșinat pe podea.

- Dean! Rămâi aici cu mine! Mi-e frică! strigă tânăra femeie, pierzându-și cumpătul, încercând să se agațe de mire, în timp ce el se pregătea să se ridice.

- Nu pot să stau, trebuie să plec, spuse Dean, aruncându-și sacoul și fracul la o parte cu nervi.

- Uitați-vă! E Căpitan Guardian! Căpitan Guardian! 🌟

Un băiețel, în brațele mamei sale, a arătat spre cer când a văzut o aeronavă albă imensă, în formă de pisică de mare fără coadă, marcată cu un „G” distinctiv pe burtă, plutind deasupra cupolei. Oamenii au crezut că supereroul lor preferat venise să îi ajute să evacueze, însă tunul navei s-a orientat spre centrul cupolei și a lansat o rază verde.

Și da, era aceeași rază care lovise cupola cu câteva momente înainte.

Bum!
O altă explozie a zguduit locul. Băiețelul care arătase spre cer a început să plângă tare, iar mama lui l-a strâns repede la piept și a fugit cu el spre salon, provocând și mai multă panică în mulțime.

Ally a țipat din nou; de data aceasta, și-a ridicat grăbită rochia și a fugit în salon, fără a-l mai ține pe Dean. Rămas fără altă grijă, Dean s-a repezit spre ieșirea din cupola de sticlă împreună cu subordonații săi. Se simțea frustrat pentru că, altădată, în situații de urgență ca aceasta, supereroii își puteau schimba hainele și își puteau pune măștile pentru a apăra dreptatea fără întârziere.

Totuși, după decizia consiliului, în astfel de cazuri urgente, supereroii nu aveau voie să acționeze pe cont propriu până nu primeau un cod roșu de urgență de la comandant, așa că Dean trebuia să-și îndeplinească mai întâi datoria de soldat.

- Avem codul, Charles? întrebă Dean pe subordonatul de lângă el.

- Încă nu, răspunse bărbatul masiv.

Căpitan Guardian nu putea să tragă cu raza pentru a distruge cupola de sticlă, așa că s-a înălțat printre nori, lansând continuu lasere verzi ca fulgerele. În doar zece minute, acea rază provocase deja pagube semnificative clădirilor din jur.

Dean și-a pus pistolul pe umăr și s-a înarmat complet, înainte de a-și instrui subordonații - care, cu doar câteva clipe în urmă, erau invitați la nuntă - să ia poziții în jurul locației pentru a-i ajuta pe răniți. Apoi s-a grăbit spre un far din apropiere pentru a aștepta momentul potrivit să lanseze un atac surpriză și pentru ca unitatea Alpha Force, cea mai bună echipă de operațiuni speciale din țară, să ajungă la fața locului.

Chiar dacă Dean simțea că acest plan era lent și obositor, trebuia să fie răbdător și să urmeze regulile. 🌌

..
..

Scârț!


Mireasa frumoasă, care ar fi trebuit să poarte acum marele inel cu diamant al familiei Meredith, stătea ghemuită de frică, în mijlocul strigătelor celorlalți invitați speriați de exploziile asurzitoare. Ally se simțea și furioasă, și rușinată că nunta îi era distrusă în felul acesta. Pe deasupra, prietena ei apropiată tocmai o arătase cu degetul și o criticase pentru că alesese o dată nepotrivită pentru nuntă. Cine ar fi știut că ceremonia ei avea să fie atacată de un super  erou rătăcit? Era mult prea ușor să dea vina pe ea! 😔

- Liniștiți-vă, vă rugăm, încercau să calmeze invitații agenții de securitate și polițiștii din salon, dar nu prea reușeau.

Ally oftă, uitându-se la tatăl ei, palid și întins în brațele mamei, înainte să își dea jos voalul și mănușile, plină de frustrare.

Chiar dacă situația s-ar fi îmbunătățit, iar Căpitan Guardian ar fi fost învins, Ally tot nu mai avea nicio dorință să se căsătorească.

- Unde mergi? întrebă prietena lui Ally, văzând-o ridicându-se.

- Mă duc la baie. Femeile însărcinate trebuie să urineze des.

După ce spuse asta, prietena ei dădu din cap aprobator. Deși exploziile și zgomotul mitralierelor persistau afară, Ally se simțea ceva mai stăpână pe sine. Își aminti că această cupolă fusese construită solid și dotată cu un sistem de securitate extrem de modern, pentru că domnul Alan se ocupase personal ca inginerii companiei sale să o instaleze gratuit.

Ally intră în camera de pregătire a miresei, aflată lângă salonul invitaților, refuzând să lase personalul sau pe oricine altcineva să o urmeze, pentru că voia să fie singură o vreme. Își scoase pantofii cu toc de trei inci, împodobiți cu diamante strălucitoare în formă de lebădă, și își puse papuci pufoși, albi. Oftă, iar chipul ei frumos se lumină treptat cu un zâmbet, simțind ușurarea de a nu mai trebui să îndure durerea. Apoi...

- Aaaaah! 😫

Buzele ei pline lăsară să iasă un țipăt puternic. Lovise și trânti lucrurile din camera de pregătire ca să-și verse frustrarea, dar când încercă să-și rupă rochia de mireasă, se stăpâni. Această rochie fusese creată de un designer de renume mondial special pentru ea; era superbă, elegantă și ar fi putut fi vândută sau licitată la un preț foarte mare. Cu acest gând în minte, își reglă încet respirația și merse la baie pentru a se elibera.

Între timp, își verifică telefonul pentru a vedea actualizările din exterior, unde rețelele sociale transmiteau în timp real despre nunta ei.

Frustrată că totul fusese dat peste cap, Ally începu să se întrebe dacă alegerea locotenentului Meredith ca partener fusese cu adevărat decizia potrivită. Dacă planificarea unei nunți se dovedea atât de tumultuoasă, poate că Dumnezeu îi dădea o șansă să se răzgândească. Tânăra își mușcă gânditoare buza de jos, fără să bage în seamă burtica rotunjită ascunsă sub rochia de mireasă.

Reîmprospătându-și din nou fluxul de știri, află că autoritățile aduceau tunuri uriașe cu laser pentru a-l înfrânge pe Căpitan Guardian.

Tunul uriaș cu laser era o armă de distrugere masivă, susținută de guvern și produsă de compania în dezvoltare, Kuche Industries. Acum, domnul Alano sosise personal pentru a superviza operațiunea tunului uriaș cu laser!

Frumoasa tânără, așezată pe toaletă, zâmbi larg. Să fi fost tot ceea ce se întâmpla un semn de la Dumnezeu că ea merita să fie cu un bărbat cu adevărat perfect? 💍✨




🌸🌸🌸🌸🌸

Nava aeriană a lui Căpitan Guardian continua să planeze deasupra. În ciuda focurilor trase de Dean și lunetiști asupra navei, deși loviseră mai multe puncte, vasul alb era o navă de luptă extrem de avansată, dotată cu tehnologie superioară și cu numeroase arme și capcane periculoase care împiedicau pe oricine să ajungă la cei aflați în interior.

Tânărul soldat își încleștă dinții de frustrare, neprimind încă codul roșu. Privirea lui albastră rămase fixată asupra lui Kim, cunoscut drept Phantom, care se agăța de acoperișul navei. Phantom era singurul supererou de aici care primise codul roșu, pentru că putea zbura. Sarcina lui era să dezactiveze sistemele navei, în timp ce unitatea Alpha Force, îmbrăcată în căști integrale și costume speciale cu armură rezistentă la șocuri și temperaturi înalte, echipată cu jetpack-uri, îi oferea sprijin.

Însă Căpitan Guardian manevra nava rapid, rotindu-se și eliberând fum otrăvitor, în timp ce pulveriza acid capabil să străpungă armura. Cel mai rău era că lansase patru nave mai mici, fiecare pilotată de roboți înarmați, care trăgeau fără milă asupra unității Alpha Force. Cei care nu reușeau să se ferească la timp își pierdeau viața în misiune. Phantom și alți trei agenți rămași coborâră din nou sub navă, folosind unelte pentru a-i dezactiva sistemele, dar Căpitan Guardian, prevăzând mișcarea lor, eliberă curenți electrici care îi șocau violent. Un ofițer nu mai putu rezista și ateriză forțat pe farul unde se afla Dean, prăbușindu-se imediat. ⚡

Frustrarea lui Dean creștea pe măsură ce privea haosul desfășurându-se. Fiecare clipă fără sosirea codului roșu i se părea o eternitate. Cu inima bătându-i nebunește, se concentră asupra misiunii: trebuia să acționeze rapid pentru a o proteja pe Ally și pe invitați.

Între timp, Ally, după ce își adunase gândurile, reveni la realitatea momentului. Sunetele exploziilor și ale războiului de afară păreau îndepărtate, comparativ cu furtuna care clocotea înăuntrul ei. În ciuda a tot ce se întâmpla, se agăța de speranța că această zi putea să mai păstreze o urmă de bucurie, chiar dacă era acum umbrită de pericol.

Hotărâtă să-și recapete ziua cea specială în ciuda nebuniei din jur, simți un val de sfidare: nu avea să lase ca nunta ei să fie definită de haos și distrugere. În acel moment de claritate, Ally își încuviință în sinea ei că îl va sprijini pe Dean, indiferent de rezultat. Inspiră adânc și se pregăti să înfrunte orice provocare o aștepta. 💍🔥

Dean trase corpul ofițerului spre subordonații săi pentru a-i acorda prim-ajutor, înainte de a primi rapoarte că Kuche Industries trimisese tunuri uriașe cu laser să fie instalate la eveniment, alături de diverse arme grele pentru autorități și trupele speciale, ca să le folosească împotriva lui Căpitan Guardian.

Un fior rece îi străbătu șira spinării tânărului când realiză că Alan intrase în zonă.

Dar nu era momentul să se gândească la astfel de lucruri mărunte...

Dean îi trimise din nou un mesaj comandantului interimar, Commander Joe, întrucât Phantom era în mare primejdie, luptându-se cu disperare să evite dronele lui Căpitan Guardian. Brațul stâng îi fusese lovit de gloanțe cu argint și sângera, dar comandantul nu făcu decât să repete același mesaj ca mai devreme: Dean trebuia să aștepte ordinele și să-i permită lui Phantom să câștige timp până când tunul uriaș cu laser de jos se încărca.

Tânărul soldat decise să acționeze. Ridică un jetpack de la un ofițer Alpha Force. De fapt, el se antrenase cu această unitate și trecuse și prin cursurile lor. Îl contactă din nou pe comandant, cerând să se alăture luptei ca membru Alpha Force. Nu trecură nici cinci minute și comandantul aprobă, instruindu-l să poarte casca Alpha Force pentru a-și ascunde identitatea.

Dean zâmbi... 😏


Chiar și Commander Joe, super eroul faimos al orașului, avea rolul diminuat acum.
Dar în acest moment, nimic nu era mai important decât să-l doboare pe Căpitan Guardian.

Își puse casca, dar când încercă să fixeze jetpack-ul, descoperi că era defect. Colegii lui se pregăteau să trimită raport pentru un alt jetpack, însă dacă așteptau, Phantom ar fi pierit. Așa că Dean refuză schimbul și, în schimb, folosi o frânghie militară specială pentru a fixa jetpack-ul ca un ham improvizat, atașând panoul de control la încheietura mâinii.

Îmbrăcat în costumul Alpha Force, Dean sări cu încredere de pe acoperișul farului. Activă jetpack-ul, care porni cu un vuiet, eliberând o lumină albastră blândă din ambele părți. Cu mâna dreaptă încleștată pe frânghia legată de jetpack și cu o mitralieră ușoară în stânga - nu arma lui obișnuită ca Commander Joe, dar suficient de funcțională pentru misiune - era gata să lupte.

Ochii lui albaștri străluciră sub casca Alpha Force în timp ce își direcționa jetpack-ul spre nava lui Căpitan Guardian, trăgând cu precizie și doborând una dintre drone la pământ.

Dean trimise un semnal mental lui Phantom să caute adăpost. Apoi, rămas singur față în față cu dronele, acceleră jetpack-ul direct spre ele, cu viteză maximă. Simulă eschive de gloanțe și raze laser care ținteau spre el. Deși fusese atins pe alocuri, nu suferise nicio rană gravă.

Rămase agresiv și agil, exact ca atunci când purta masca lui Commander Joe 🌌. În mai puțin de zece minute, reuși să atragă dronele să tragă unele asupra altora. Chiar și fără aceste insecte mecanice care să-l mai hărțuiască, Dean trebuia să continue să evite razele laser trase din nava principală a lui Căpitan Guardian.

De data aceasta, Căpitan Guardian părea furios, urmărindu-l necontenit prin aer. Dean știa că oamenii din navă încercau să-i nimerească jetpack-ul, așa că zbură în cerc în jurul navei, așteptând momentul perfect. Când zări deschiderea de care avea nevoie, renunță la mitralieră și profita de singura șansă pe care o avea: scoase o grenadă din buzunar și o aruncă direct în panoul de control pe care Phantom și unitatea Alpha Force îl deschiseseră mai devreme pentru a le deschide calea misiunii. 💥

Bum!

Nava albă explodă cu un vuiet asurzitor. Deflagrația îl dezechilibră pe Dean, aruncându-l într-un copac uriaș, în timp ce jetpack-ul îi fusese făcut inutilizabil de schijele exploziei.

Dean se simțea exaltat și ar fi vrut să strige de bucurie - nu doar pentru că distrusese nava lui Căpitan Guardian, ci și pentru că acțiunea lui îndrăzneață durase mai puțin de jumătate de oră. Această realizare avea să fie, fără îndoială, o palmă peste obrazul superiorilor săi și al senatorilor care propuseseră înăsprirea regulilor pentru eroi.

- Ai nevoie de o mână de ajutor, eroule? 😏 spuse Phantom, zburând să-l ridice pe Dean. El recunoscuse imediat că bărbatul din costumul Alpha Force era prietenul său apropiat, cu care luptase cot la cot de mult timp. Ar fi fost imposibil să nu-și dea seama după stilul său de luptă.

Dean râse încet și se agăță de prietenul său în timp ce coborau. În realitate, ar fi putut sări ușor chiar și dintr-un copac înalt cât o clădire de douăzeci de etaje.

Situația părea să se liniștească, dar ajunși la sol, Căpitan Guardian era încă în viață, în ciuda exploziei. Se târa afară din epava navei în flăcări, cu pielea arsă și roșie, scoțând țipete jalnice de agonie, în timp ce polițiștii și soldații se adunau pregătiți să-l execute pe fostul super erou al orașului. Dintr-odată, pielea lui începu să se întunece, și nu din cauza arsurilor.

Căpitan Guardian urlă de durere, ghemuindu-se pe pământ, în timp ce trupele speciale își ținteau armele spre el, așteptând ordinele comandantului. Dar niciun ordin nu veni.

Spatele căpitanului începu să se deschidă, lăsând să se vadă o piele albastru-închis dedesubt. Silueta lui impunătoare, de peste 190 de centimetri, se mări și mai mult, iar trăsăturile lui umane, cândva chipeșe, se schimonosiră într-o formă monstruoasă. Ochii bulbucați, pomeții ridicați și gura nu mai erau recognoscibile; în schimb, din spatele lui se ivi o coadă asemănătoare cu a unui crocodil. 🐊

Acest super erou odinioară faimos se transformase acum într-o bestie înfricoșătoare. Sunetele de jale se schimbaseră într-un răget de fiară furioasă. Ceea ce se petrecea sub ochii polițiștilor și ai trupelor speciale îi umplu de șoc și groază.

Dean și Phantom se alăturară rapid lui Elias și echipei lui, care se aflau în camera de control de pe teren, lângă panoul de comandă al tunului uriaș cu laser de la Kuche Industries.

- Suntem gata să tragem? E complet încărcat, nu-i așa? întrebă Dean, cu dispreț față de armă. Se presupunea că era puternică, dar dacă nu putea fi folosită într-o situație atât de critică, era practic inutilă.

- Încă nu, răspunse Elias, ridicându-și din nou arma. Phantom era ocupat, fiind tratat de un medic pentru răni, pregătindu-se pentru următoarea luptă.

Creatura monstruoasă începu să devasteze totul, scuipând otravă din gură, care se împrăștia peste oficiali și îi rănea grav. Chiar dacă era mitraliată din toate părțile și atacată cu raze laser, niciun glonț și nicio rază nu puteau pătrunde prin pielea sa groasă, acoperită cu solzi albaștri.

Într-un salon din apropiere, o siluetă înaltă, îmbrăcată complet în negru, privea desfășurarea evenimentelor cu brațele încrucișate. Ochii lui înguști urmăreau totul, dar chipul îi rămânea imobil, lipsit de expresie. În spatele lui se afla un ofițer de poliție de rang înalt, comandantul, inconștient pe un scaun, cu un ac de cinci inci înfipt în frunte.

Buzele roșii se strânseră când văzu bărbatul în costumul Alpha Force conducând echipa în fața toxinelor și luptând împotriva fostului Căpitan Guardian. Alan îl recunoscu imediat pe locotenentul Dean Meredith, fără a fi nevoie să-și deschidă al treilea ochi. Ar fi trebuit să fie furios că i se interzisese să participe la luptă ca erou, și totuși, Dean continua să-și împlinească datoria.

- O asemenea devotare e cam enervantă, rosti Alan cu un zâmbet perfid, apreciind totodată acțiunile lui Dean. Se întoarse și se apropie de comandantul inconștient, smulgând acul din fruntea acestuia.

Comandantul tresări și deschise ochii gri-cenușii, în care se reflecta frica, dar Alan îl hipnotiză imediat, calmându-l și făcându-l să uite ce se întâmplase cu o oră în urmă.

- E timpul să ieșim, spuse Alan, conducând comandantul spre camera de control a tunului, în timp ce Leo îl urma în tăcere.

- Pe aici.

În spatele ușii mari, o femeie într-o rochie de mireasă fluturândă trăgea cu ochiul.

După ce stătuse câteva clipe în camera de pregătire, Ally decisese că nu mai voia să rămână deoparte. Nu se întoarse la ceilalți, ci se strecură spre ieșirea cupolei pentru a-l găsi pe domnul Alano, condusă de dorul inimii ei.

Dragostea ei pentru bărbatul chipeș era atât de mare încât nu mai putea să aștepte. Trebuia să-l găsească pe Alan cât mai repede. El se afla acum în camera de control a tunului, nu departe de Ieșirea 3 a cupolei.

Doar gândul la asta îi făcu inima să bată mai repede. Nu-și putea permite să piardă vremea! Dacă poliția sau agenții de securitate observau că lipsea prea mult, aveau să vină cu siguranță după ea.

Și dacă descopereau intenția ei de a căuta pe cineva și îi raportau lui Dean, totul s-ar fi complicat și mai tare. Ally era dispusă să-și asume riscul; odată ce îl găsea pe Alan, totul avea să se îndrepte.

Cu trupul și mintea pregătite, frumoasa femeie dezactivă scutul de energie de la ieșire. Își ridică rochia și păși peste prag folosindu-și cardul de acces. Cacofonia de zgomote, fumul și mirosul de ars îi înțepau nările, dar când văzu zona de recepție a câmpului, inima lui Ally se ușură. 💍✨

Creatura monstruoasă era deja aproape de moarte și se afla la peste zece kilometri depărtare de ea. Numeroși ofițeri și echipe de forțe speciale o înconjurau, așa că să alerge astfel nu ar fi trebuit să fie periculos.

Doar câțiva metri pe cărarea mărginită de tufișuri înalte și avea să ajungă la domnul Alan. Îl iubea atât de mult. Voia să trăiască alături de el - o viață de lux și confort, ca soția adorată a domnului Alano. Sperase ca Alan să accepte copilul din pântecele ei. Dar chiar dacă nu voia, pentru ea era bine și așa; era pregătită să-i lase copilul lui Dean, fără nicio legătură. Iar dacă Alan i-ar fi cerut să întrerupă sarcina, ar fi acceptat. Ar fi fost dispusă să facă asta!

- Domnule Alano, așteptați-mă! 🌹 strigă Ally, zâmbind dulce.

În inima ei, simțea ca și cum ar fi trăit într-un film romantic pe care îl adora să-l vadă.

Între timp, Dean era sprijinit stângaci de Elias, în timp ce se adăposteau în spatele unei statui uriașe, în timp ce o rază laser masivă trecea pe deasupra lor, lovind forma imensă a fostului Căpitan Guardian. Această luptă era mult mai intensă decât își imaginase tânărul. Acidul toxic pe care Căpitan Guardian îl scuipa din gură putea arde pielea până la os, fiind, evident, letal pentru oamenii obișnuiți. În acel moment, peste zece ofițeri fuseseră deja uciși sau grav răniți.

Vocea comandantului răsuna pe radio, ordonându-le în repetate rânduri să se retragă și dirijând operatorul de artilerie să țintească spre cap. Dean și Elias stăteau ghemuiți în spatele unei statui în formă de broască țestoasă, trăgând amândoi pentru a face ținta mai ușor de lovit de tunul greu.

Lucrurile păreau să meargă bine; toți începuseră să se simtă ușurați că inamicul urma să fie doborât. Însă bestia își adună ultimele rezerve de putere, ridicându-se de la pământ și năvălind cu furie, călcând ofițeri în picioare până la moarte. Cei mai ghinioniști erau prinși de mâinile ei uriașe, sfâșiați în bucăți într-un spectacol grotesc, cu măruntaiele împrăștiindu-se pe jos. 💥

Situația deveni haotică. Mai mulți polițiști aruncară grenade spre fostul super erou, dar acesta le respingea cu mâinile sale solzoase și groase, trimițându-le să zboare în toate direcțiile. Însă una dintre grenade zbură fix în direcția femeii în rochie de mireasă bufantă, care alerga cu zâmbetul pe buze.

Și nimeni nu o observase.

Bum!


Ally fu aruncată în aer înainte să se prăbușească la pământ, sânge roșu aprins țâșnind din trupul ei plin, pătat acum pe rochia de mireasă albă care luase foc. Gâfâia, încercând instinctiv să se târască mai departe într-o luptă disperată pentru supraviețuire, dar forța exploziei provocase o fisură în baza statuii de marmură amestecată cu aur. Statuia zeiței care ținea un diamant strălucitor se desprinse de pe soclu.

- Aaaaah! 😱


Și acesta fu ultimul strigăt al lui Ally Bushé...