Capitolul 12 - Reîntâlnirea

⁠☆⁠☆⁠☆

Punctul de vedere al lui Thana...

    În acest moment, viața mea profesională este foarte încărcată. Am un pacient pe care trebuie neapărat să-l vindec de depresie și încă câțiva. Acesta este cazul care s-a concretizat, fără a include celelalte cazuri. Când am timp liber, iau fișa de tratament a fiecărei persoane și o analizez din nou, planificând,ca următoarea consultație, dacă starea pacientului se îmbunătățește, să fie efectuată. Care este următorul tratament? Sau când simptomele se agravează, cum ar trebui să abordez problema? Fiecare persoană în parte, are cauze diferite ale problemelor. Mediul în care pacientul trebuie să se întoarcă nu este același. Unii oameni trăiesc singuri și preferă să-și țină problemele doar pentru ei. Alții trăiesc cu familiile lor care sunt gata să-i ajute cu orice. Și cea de-a treia categorie, sunt oamenii care trăiesc cu familiile, dar acestea nu le înțeleg boala și chiar folosesc cuvinte pentru a-i caracteriza ca și cum ar fi nebuni. Am întâlnit multe tipuri de pacienți, iar metodele folosite pentru a vorbi cu ei sunt diferite. Însă un doctor ca mine nu este întotdeauna bun sau capabil să rezolve orice problemă imediat. Unele lucruri sunt noi pentru mine sau în afara schemelor mele de tratament. De cele mai multe ori, medicii se consultă între ei pentru a schimba moduri de gândire și a se ajuta reciproc în rezolvarea problemelor. Sau, dacă chiar nu ne putem ajuta reciproc, mergem să ne consultăm cu alți medici pentru a face schimb de experiență. Majoritatea însă,nu ajung la această parte.

-N-ai terminat de rezolvat cazul? De ce faci fața asta, Thana? Mi-e foame, Nat. Vocea lui Suea m-a trezit din visare.

-Ce? Nu te-am auzit.

-Cred că ai fost stresat în ultima vreme. Ori de câte ori vii să mă vezi, te joci doar la telefon și te încrunți. Ce te îngrijorează? Poți să mă consulți.

-Nu am nimic. Citesc doar confesiunea și mă gândesc la ea. Am răspuns dorind să par nonșalant. Povestea pe care am citit-o este o confesiune pe care dragul meu prieten a scris-o la calculator și care mi-a plăcut, ca de obicei. Când are ceva în minte, trebuie să-mi spună. Face parte din tratament și e emoționant să-l ascut. Îl rog, să-mi spună totul. Prietenul meu nu ar trebui să păstreze secrete. Nici nu ar trebui să stea singur, pentru că este o persoană care se stresează ușor. Când este stresat, nu poate dormi. Rezultatul provoacă o buclă în procesul de vindecare, care nu dispare niciodată. Recent, prietenul meu mi se plânge de nepotul său în fiecare zi, timp de o jumătate de lună. Repetă aceleași lucruri în fiecare zi. Cum a putut Plerng să îl facă pe Suea să fie supărat în halul ăsta în fiecare zi? Nu mai este șomer ca înainte, dar merge afară se îmbrățișează cu oricine și se îmbată până dimineața. Plerng a început să lucreze în industria divertismentului, dar a mers la muncă beat. Sunt cineva care nu deține nicio funcție în companie și nici în familie, dar sunt furios în numele prietenilor mei. Nepotul președintelui și vicepreședintelui companiei s-a prezentat la muncă incapabil să meargă drept, avea ochii injectați și abia putea vorbi. Acum fratele Singh și Suea sunt foarte furioși și au început represiunile asupra lui Plerng. Toată lumea a fost de acord că Plerng avea inima frântă. Dar nimeni nu știa, cine i-a frânt-o. Povestea m-a dus în punctul în care frica a început să crească, iar eu am început să mă simt neliniștit. Inima mea știa că Plerng era așa din cauza mea. S-a îmbătat și și-a pierdut slujba prima dată când ne-am întâlnit, în noaptea zilei în care a venit să vadă noul apartament. Nu pot spune că arată ca o persoană cu inima frântă, pentru că și eu sunt la fel.

-Dr. Krit a venit să flirteze cu tine. Nu-ți pasă? Este atât de drăguț. Spui că ești singur și că vrei un iubit, nu-i așa? Haide, sunt de partea ta! Mina face o glumă timidă de fiecare dată când vorbește despre asta. Un medic junior pe nume Krit, care tocmai s-a mutat aici, mi-a spus că îi place de mine după ce am ieșit de două ori să mâncăm împreună. Nu m-am gândit prea mult la asta. Oricine mă invită undeva, dacă sunt liber, mă duc. Persoana la care mă gândesc este nepotul meu cel mic.

-Ți se pare ceva ciudat, în ceea ce mă privește? Îmi plac bărbații și femeile... Am întrebat-o încet, ca un om lipsit de curaj.

-E viața ta. Nu lăsa genul să-ți definească fericirea. Atâta timp cât nu cauzează nimănui probleme, de ce-ți pasă? Trăiește-ți viața fericit. E suficient.

-Atunci ce gen ar trebui să aleg? Care este strategia?

-Uite, nu trebuie să-ți trăiești viața atât de încordat. Nu trebuie să găsești sensul la toate. Doar să trăiești fericit până la adânci bătrâneți. Nu e ciudat că într-o zi, preferințele noastre se vor schimba când întâlnim oameni noi, nu e necesar să te simți vinovat. Mina este o persoană cu o gândire liberă și dezvoltată, este de încredere și pot oricând să discut cu ea, pe diverse teme.

-Ce se întâmplă dacă l-am sărutat pe nepotul celor mai buni prieteni ai mei? E greşit?

-Ce? Te rog să vorbești clar. Nu te aud bine. Ce s-a întâmplat? Nu-ți place Dr. Kris?

 Mi-am strâns buzele, neîndrăznind să povestesc a doua oară. Nu îndrăznesc să spun povestea despre Plerng. Chiar și când prietena mea m-a întrebat, tot nu am putut vorbi pe deplin.

-Ei bine, nu trebuie să ne aplauzi pe mine și pe Dr. Krit. Nu-mi place de el.

-Știu că fosta ta iubită a cerut să vă împăcați. Pe cine o să alegi? Hei, eu doar te susțin ca să fii bine. Nu vreau să te văd cu inima frântă. Pentru că atunci când ți-a fost frântă inima, ai adus-o cu tine la serviciu aproape o lună. Toată povara a căzut asupra mea. Niciunul dintre prietenii mei nu au fost de acord ca eu și Darin să ne împăcăm. Chiar și sora mea mai mică, care era destul de apropiată de Darin, mi-a spus să mă opresc. M-a amenințat că, dacă nu mă depărtez de Darin, atunci le va spune părinților mei. Toată lumea este supărată că Darin a fost cu altcineva înainte să se despartă de mine. Și eu am fost supărat la momentul respectiv. Nici eu nu o înțeleg. Dar acum nu mai simt nimic pentru ea. Pur și simplu vorbesc cu ea în fiecare zi. Nu înțeleg de ce am acceptat-o totuși. S-a întors și mi-a vorbit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între noi. Singurul lucru pe care îl știu este că Darin s-a despărțit de noul iubit și apoi s-a întors și a spus că mă iubește mai mult. Dacă m-ar fi iubit cu adevărat, nu ar fi trebuit să facă asta de la bun început. Măcar ar fi trebuit să mă respecte și să se despartă de mine înainte să mă înșele cu altcineva. În acest timp, când m-am întors și am vorbit cu Darin, am fost de multe ori confuz. În inima mea simțeam că o accept doar ca să-mi alin durerea și să mă întorc într-un loc care mi-ar putea fi potrivit. Cât despre cealaltă parte a minții mele, mă gândeam la Plerng tot timpul. Deodată, mi-a fost teamă că va fi o problemă dacă mă voi întoarce la Darin. Starea mea actuală este ca și cum aș avea o aventură. Mi-e teamă că iubitul meu mă va prinde. Chiar dacă niciunul dintre noi trei nu se întâlnește serios acum.

**cei trei: Darin, Doctorul Thana și Plreng)

Și ezitarea mea a început să capete un contur mai clar când am înțeles ce se întâmplă. Atunci am dat peste Plerng în față la apartament. În ziua aceea, inima mi-a bătut puternic. Ochii lui mă priveau fix. Plerng încă căuta să-mi vorbească, întindea mâna să mă atingă. Încearca să-mi transmită că nu a uitat niciodată, ceea ce a reușit să trezească amintiri frumoase între noi. Astăzi sunt sigur de ce simt pentru Plerng. Îmi place foarte mult de el. Mi-am acceptat cu adevărat sentimentele doar atunci când mi-am revăzut amintirile din trecut. Când ne-am despărțit ca să ne facem propriile îndatori, am considerat că l-am eliberat. În fiecare zi încerc să-l uit. Vreau să-mi continui viața singur, fără el. Se pare că pot să o fac, dar nu pot să o fac complet pentru că luciditatea mea e pe cale să dispară. Îl întreb des pe Suea despre Plerng. Chiar dacă nu ne-am mai întâlnit, vreau să știu ce se întâmplă. Drept urmare, vreau să văd cum crește acea persoană mică. Știam că este concentrat asupra muncii sale, mă bucuram și eu pentru el. Îmi doresc să văd acest mic om având succes așa cum și-a dorit. Pe parcurs, nu ar trebui să fiu o piedică în viața lui. Nu am avut nicio plângere. Simt că faptul că ne ținem povestea secretă în acest fel îngreunează lucrurile. Ne este foarte greu să mergem mai departe. Trebuie să mă ascund de el tot timpul. Are un efect ciudat asupra minții mele. Mintea mea nu mai este concentrată, iar corpul și gândirea nu funcționează bine. Nu voiam ca lucrurile să decurgă în felul acela, așa că am ales să mă retrag în același punct în care mă aflam înainte. Eram sigur că pot face toate acestea. Îl voi lăsa să plece. În cele din urmă, voi supraviețui. Doar auzind vestea că Plerng a început să se comporte din nou ca o persoană năzdrăvană, m-am îngrijorat pentru el. Motivul pentru care este așa, este din cauza mea. Știam că vrea să lămurească lucrurile. Dar eu, cum să gestionez situația noastră? Îmi era frică de prietenul meu apropiat și de mine. Mai mult, eram cu opt ani mai în vârstă decât Plerng. Cum să stea împreună acest bătrân și acel tânăr? După un timp, Plerng probabil se va plictisi și va merge să-și găsească pe cineva nou. Ce voi face eu atunci? Vezi tu, sunt bătrân și nu am timp să ies cu nimeni ca să mă distrez. Știu și că dacă într-o zi m-ar părăsi din propria inițiativă, nu l-aş reține. Nu știu cum gândește, dar el a trăit mereu așa, libertin. A fost răsfățat de cei doi unchi ai săi. Problema iubirii nu a fost niciodată deloc serioasă. Mi-a spus odată că nu are chef să aibă un iubit sau să fie într-o relație. Când are chef de sex, face. Doar să doarmă cu cineva e suficient. Chiar dacă aceste cuvinte au fost rostite acum câțiva ani, înainte ca relația noastră să fie profundă, sunt deja gravate adânc în inima mea. Încă un lucru important. Nu cred că sentimentele noastre se vor diminua. Am crezut că distanța pe care am pus-o în trecut va pune capăt poveștii noastre, ca și cum aș fi încercat să stau departe de el. Vreau să încerce să mă uite pentru că am de lucru, dar nu, Plerng mă sună zilnic. A trebuit să mă abțin și să nu răspund, de teamă că inima mea s-ar slăbii. Tocmai mi-am dat seama că îl plac atât de mult. Recunosc din toată inima că mi-e dor de el.

O notificare a apărut pe Line. În același timp, o lumină a pâlpâit pe ecranul telefonului mobil. Am văzut că ceasul arăta ora cinci. Iată-mă aici, pierdut în gânduri. Sunt singur de două ore? Încă nu știu când a plecat Mina. Într-o clipă m-am ridicat în picioare cu toată înălțimea mea. Mi-am ridicat brațele și m-am întins. Apoi am aranjat lucrurile în sertare, în ordine alfabetică, după nume. Și ultimul lucru la care m-am gândit era accesarea telefonului, ca să răspund la mesajul cuiva de pe Line. Vârful degetului mare a apăsat, pentru a tasta un răspuns fără grabă.

~ Ai terminat serviciul? Nu uita să mănânci.~ Darin își arăta grija.

 ~ Tocmai am terminat. De ce te-ai trezit așa devreme azi?~

 De îndată ce am tastat înapoi, mesajul a fost marcat ca citit, indicând că aștepta un răspuns. În trecut, nu prea vorbeam, pentru că orele noastre nu se potrivesc. Acolo, este cu douăsprezece ore mai târziu decât la noi. Acum e trecut de 5:30 dimineața.

~ Am venit să continui să citesc. Am un test dimineață. P’Nat merge acasă la 6:00? Te sun înainte de test.~

~ Astăzi am treburi de rezolvat. Nu e nevoie să aștepți. Poți să dai examenul. Continuă să lupți, fă tot posibilul. E de ajuns. ~ M-am eschivat eu.

~Mulţumesc. Am fost încurajată de Nat, cu siguranță va fi bine. Trebuie să trec examenul.~

Am pus telefonul în geantă înainte să plec să o caut pe Mina la birou. Intenționam să o invit să luăm ceva delicios de mâncare, dar nu am găsit pe nimeni. Nu, nu sunt surprins. Prietena mea este genul de persoană care muncește pentru bani, nu pentru merit. Pleacă de la serviciul la timp în fiecare zi.

    Lângă biroul Minei este biroul doctorului Krit, m-am gândit o clipă dacă să-l invit sau nu. Sunt sigur că e încă acolo, pentru că... Un moment mai târziu, l-am văzut pe doctor ieșind. Ei bine, aș prefera să nu. Nu vreau să-i dau speranțe, pentru că știu deja că mă place cu adevărat.

   În sfârșit, ziua s-a terminat. A fost o altă zi liniștită. Am ieșit cu mașina din spital să merg să mănânc orez cu curry la un restaurant obișnuit, nu prea departe. Oh, Plerng obișnuia să mănânce acolo. Am mers împreună în acel loc de două ori. A fost în ziua în care a venit să mă ia după muncă. Îmi place să merg prin aceleași locuri în care mergeam împreună. Tocmai am aflat că acest tip de comportament se numește nostalgie.

    ...

O notificare Line a apărut în partea de sus a ecranului. Mestecam orez și mă jucam. Am văzut că era de la Suea, așa că am dat clic rapid să mă uit. Prietenul meu scria că, dacă Plerng întârzie mâine la filmări, va trebui să renunțe la rolul principal. Scria de asemenea că face lucrul acesta pentru a corecta comportamentul nepotului. Șocul m-a făcut să ridic mâinile pentru a susține telefonul și a putea tasta rapid un răspuns.

~Ești bine? Are de lucru mâine dimineață devreme? Pur și simplu nu poți face așa ceva. E suficient să-l lași să se distreze în seara asta.~

Prietenul meu mi-a răspuns :

~Plerng a fost văzut ultima dată la 5 dimineață. Nu-l pot contacta. La pub-ul obișnuit nu este, am pus oamenii să-l urmărească. A fugit în alt loc.~

~ Nu-ţi face griji. Nu lipsește niciodată de la serviciu, probabil e pe undeva să se distreze singur.~ I-am răspuns eu, încercând să-i iau apărarea lui Plerng.

~ Dar să fiu în situația asta e prea mult, nu pot accepta, alții muncesc. Suntem cu toții obosiți. Ce naiba face Plreng? ~

Suea a devenit din ce în ce mai agitat iar eu, nu am mai putut sta locului. Chiar nu suportam să-l văd pe Plerng în halul ăla. Știam că dacă P’ Singh și Suea vor să-i transforme personalitatea lui Plerng pentru a deveni mai serios, cu siguranță vor fi capabili să o facă. Nu doar să se prefacă că îl lasă pe Plerng să gândească singur, ca înainte. De data asta e diferit. Presupun că Plerng va suferii consecințe mult mai grave. Aproape jumătate din orez a rămas pe farfurie. Nu am putut mânca mai nimic. Nu am putut decât să stau și să mă gândesc la o soluție pentru Plerng. Ce ar trebui să fac? Cum să îl conving să meargă la muncă în fiecare zi? Mâine va fi în stare normală? Sunt din nou în mijlocul pustietății. Trebuie să-i conving pe ambii mei prieteni și să-l găsesc pe Plerng ca să nu se agraveze problema.

 23:20

  Acum înțeleg de ce Suea era atât de enervat pe propriul său nepot. Faptul că nu puteam să-l contactez era extrem de enervant. Am rătăcit căutându-l pe Plerng de aseară până acum, dar tot nu-l găsesc, nu este în apartament și nu s-a mai întors nici la hotel. La pub-ul obişnuit nu a venit. Nici un restaurant la care am fost împreună vreodată, nu are nici măcar umbra lui. Mai rău este că nu și-a folosit nici mașina. Probabil și-a parcat-o la apartament și a luat un taxi. Cu siguranță echipa lui Suea l-ar fi putut localiza dacă ar fi folosit mașina. Asta a sporit și pentru mine, dificultatea de a-l urmări. Pentru că nu-mi puteam da seama în ce bar cu băuturi alcoolice se afla. Până la urmă a trebuit să intru în fiecare local ca să-l găsesc pe acel copil obraznic. Nu știam în ce pub din alee putea fi, așa că am ales să parchez mașina pe altă stradă și să merg pe jos în fiecare local, exact ca un tată care își caută fiul să-l ducă acasă. Am trecut de jumătatea aleii și încă nu l-am găsit, am început să obosesc, dar nu pot renunța.

   În timp ce ieșeam dintr-un pub, am privit înapoi și am văzut oameni strânși în jur. Era ceva pe trotuar, pe cealaltă parte a drumului. Am avut o intuiție vagă și am fost nevoit, să mă grăbesc să traversez strada în fugă, să văd ce se întâmplă.

-Cine te crezi Plerng, nenorocitule? Nu poți să-ți accepți propria viață de parvenit? Continui să mă privești de sus?

-Caut eu să-ți fac probleme? Ești gelos pe mine, așa că mă provoci non-stop. Știu că nu sunt foarte bun, dar nu sunt la același nivel cu tine.

-O, de ce aș fi gelos pe un nepot ilegitim ca tine, nenorocitule?

-Nu-i invidiez pe oamenii care sunt atât de faliți și de aroganți ca tine, Nop.

  Am reușit să mă strecor până în faţa acelei încurcături. I-am auzit rostind doar câteva propoziții. Când am ajuns, am văzut o persoană pe nume Nop, care își pregătea pumnul să-l lovească pe Plerng. În aceeași fracțiune de secundă, am alergat să înfrunt pumnul puternic. Lovitura încasată m-a trăsnit ca un fulger.

~Ah, mă doare atât de tare.~ Fața mi s-a întors la dreapta din cauza loviturii, până când m-am oprit chiar în fața lui Plerng. M-am uita la chipul lui frumos pentru o clipă. Ochii i s-au mărit de șoc. M-a prins repede cu ambele mâini. Mi-a ținut fața înainte de a se lovi înapoi cu furie de cealaltă persoană. Bine că am reușit să-l țin de braț.

-Nong Plerng, hai să plecăm. Era ca și cum întreaga lume s-ar fi oprit din rotație în momentul în care s-a întors să-mi întâlnească privirea. Fața lui era limpede, încă netedă și nevătămată. Dacă aș fi venit puțin mai târziu, s-ar fi bătut și abia apoi ar fi plecat. Cu siguranță nu avea voie să aibă urme de lovituri. O față de actor ca a lui trebuie să fie frumoasă în orice moment. Nimeni nu ar trebui să-i atingă fața. Am fost primul care și-a recăpătat luciditatea, l-am apucat de braț și l-am condus afară din cerc. Toți se uitau cu o privire nedumerită. Deodată, cineva pe care nu-l cunoșteau a primit lovitura în schimbul lui Plergn. Nici eu nu cunoșteam pe nimeni de acolo. Persoana pe nume Nop a fost probabil, șocată și confuză. Cei din jur s-au uitat și ei la mine. Nu înțelegea nimeni privirea din ochii mei. Apoi mi-am dat seama că deja îl conduceam pe Plerng la mașină fără ca nimeni să ne urmărească.

-Unchiul Doctor! O siluetă înaltă stătea fermă și refuza să intre în mașină. M-a apucat și m-a întors cu fața spre el, degetele lui mi-au mângâiat ușor obrazul acolo unde fusesem lovit. Ochii blânzi ai lui Plerng ascundeau multe sentimente.

-Cât de beat ești astăzi? Vei putea merge la muncă mâine?

-Îți pasă de mine? Credeam că am uitat unul de celălalt. Literalmente m-am topit sub privirea lui.

-Vreau să uit, dar nu pot. Am rostit încet. Înainte ca Plerng să urce în mașină, a trebuit să-l las să mă îmbrățișeze aproape zece minute. Îmi tot repeta cât de dor i-a fost de mine. Cât despre mine, nu am știu ce să spun, așa că am tăcut.

    În drum spre apartament, Plerng s-a uitat la fața mea tot timpul. Probabil avea o mulțime de lucruri despre care voia să-mi vorbească, dar nu știa de unde să înceapă. Mă vedea calm și probabil nu înțelegea starea mea de spirit.

-Îmi place de tine... doctore.

    Inima mi-a tresărit imediat ce l-am auzit. După ce a tăcut mult timp, a ales să vorbească. Propoziția aceea explica totul.

-Vreau să avem o relație serioasă. Sunt foarte fericit când suntem împreună.

-Nu crezi că e doar o fericire trecătoare? L-am întrebat prudent, pentru că chiar dacă ochii lui spuneau totul, recunosc că încă îmi era frică de răspuns.

-Timpul care a trecut mi-a dovedit că te plac foarte mult... doctore. Nu te pot uita. Mi-e dor de tine. Vreau să te văd. Vreau să vorbesc cu tine. Vreau încurajare de la tine în fiecare zi. E un sentiment, nu o dorință sau sete de astfel de lucruri. Îmi place de tine, și doar de tine. Chiar dacă unchiul doctor impune o regulă să nu facem sex, o voi accepta. Atâta timp cât îl am pe unchiul doctor cu mine ca înainte, e de ajuns.

-Cum pot fi eu, sigur că Plerng nu va mai merge la alte persoane?

-Jur pe viața mea, dacă vrei. Dacă am fi împreună, nu l-aș întrista niciodată pe unchiul doctor. Plerng folosea o voce fermă pentru a sublinia sinceritatea. S-a uitat fix la mine cu ochii umezi. Era prea mult. Am oftat in secret pentru că nu știam dacă am putea ajunge cu adevărat în acel punct. Relația noastră ne-ar putea ține viața în frâu? Eu dacă aș ieșii cu el, probabil că aș face-o pentru totdeauna. Dar cât timp poate sta el cu mine, nu ştiu. Mai există și problemele nerezolvate dintre mine și Darin. Nu ştiu unde să-mi situez sentimentele.

-Nong Plerng...

-Da, doctore.

-Pe viitor, nu te mai pune în situația să-ți pierzi din nou locul de muncă, bine? Nu te îmbăta atât de tare încât să nu poți avea grijă de tine. Nu intra în necazuri cu alți oameni, până la punctul în care să te rănești. Mănâncă la timp, odihnește-te suficient. Consideră asta o rugăminte, sunt îngrijorat.

-Ei bine, Nong Plerng nu are energie să facă nimic. Mă tot gândesc la tine... doctore. Îmi era atât de dor ... Am zâmbit din greșeală pentru că felul în care se târa spre mine era atât de drăguț. Cine l-ar vedea , ar crede? Cred că nici măcar Suea n-a văzut așa ceva.

-Totuși ai plecat fără să știe nimeni, nimic despre tine. Sunt mereu îngrijorat.

-Păi...de ce trebuie să fugim unii de alții? De ce trebuie să ne abandonăm unul pe altul în felul acesta? Când te vei întoarce la mine? Nu trebuie să fim împreună în fiecare zi, dar ar trebui să putem lua legătura tot timpul.

-Încă nu-mi pot controla propriile sentimente. A spus fără să-l privesc.

-Chiar dacă vreau să mă împac cu tine? Chiar dacă mor de dorul tău? Chiar mă întreb... la ce naiba se gândește doctorul? Chiar dacă s-a adus în discuție această problemă, nu am știut ce să spun.... Dar un răspuns a venit de la cineva care tocmai și-a acceptat sentimentele legate de faptul că îi place atât de mult Plerng.

-Dă-mi puțin timp să mă gândesc. Dar de acum înainte, poartă-te bine și nu mă mai face să-mi fac griji.

-Atunci nu, dacă te porți ca și cum ai fi îngrijorat în legătură cu mine, dar nu ne vom vedea, voi continua să fiu așa.

-Hei!! Copil obraznic.

-Pot fi și mai obraznic decât atât. Pentru că îmi este foarte dor de soția mea.

-Nong Plerng! Nu rosti cuvântul ăsta. Am simțit cum obrajii îmi luau foc, căpătând o culoare roșu aprins.

-Care cuvânt? Soţie? De ce nu-l pot rosti? Ei bine, unchiul doctor este soţia lui Plerng!

Momentul acela a fost ca raiul, mașina s-a oprit la semafor. Mi-am luat repede mâna de pe volan și i-am răsucit imediat urechea. Puștiul ăsta e chiar încăpățânat și are o gură mare! Am ținut mâna întinsă până când i-a roșit urechea, și nu a putut spune că vrea să facem sex sau să fie nepoliticos. Încă râdea și mă trăgea de mână ca să mă sărute. Nu mă pot abține. A fost încăpățânat și nu m-am putut abține să nu-l cert. Ador să-l văd pe Plerng râzând așa, eu însă doar o să zâmbesc.

~ Of...fiu de cățea. Încă încăpățânat ca înainte, nimic nu s-a schimbat. Încă e micuțul meu drăguț. Ce pot face să nu mă îndrăgostesc mai tare? ~

 Măcar vreau să fiu și eu încăpățânat o vreme, până când voi putea să rezolv ceva, în legătură cu relația noastră. Vreau să mă întorc la el cu mândrie. Dar mă tem că nu va funcționa. Pentru că Suea încă nu știe nimic despre noi. Ce-mi va spune în legătură cu nepotul lui? Dragostea lor este atât de profundă. •♡•