Capitolul 6

 - Glumești, nu-i așa.

Kirin era atât de agitat din cauza sarcinii primite în prima lui zi de muncă, încât nu mai putea sta locului. Cu cei aproape o sută șaptezeci de centimetri ai săi, s-a ridicat în picioare privind drept spre chipul celui care abia devenise superiorul lui, ca și cum tocmai auzise ceva atât de șocant, încât nici nu și-ar fi putut imagina.

Astăzi era prima sa zi de lucru ca asistent al promotorului. Kirin avea program de la ora nouă dimineața până la cinci după-amiaza, dar Mawin îl avertizase clar că orele lor de lucru nu erau chiar fixe. În linii mari, atribuțiile lui Kirin nu păreau a fi de neîndeplinit, fiindcă în mare parte se baza pe ceea ce făcea Mawin. Iar el, Kirin, avea un rol asemănător cu cel al unui secretar, primind sarcini prin intermediul acestuia. Cu toate acestea, ceea ce i se părea cu adevărat o bătaie de cap și îl făcea să nu vadă nicio rază de speranță în reușită era chiar prima misiune încredințată.

- Vrei să mă trimiți pe mine să-l conving pe Than să accepte să lupte în gala de campionat pe care o organizați?

Mawin era promotor de box și organiza în principal două tipuri de gale de box thai: una era gala de campionat, transmisă în direct pe un canal TV gratuit, unde luptau boxeri profesioniști cu un oarecare renume; cealaltă era gala „Phet Sak” transmisă online pe canalul de YouTube al clubului, organizată în provincie și în care luptau mai ales boxerii proprii.

- Pentru o primă sarcină, nu-i chiar rea, nu crezi?

- Dar de ce tocmai eu? Pentru genul ăsta de discuții și negocieri, probabil că ar fi mai dispus să te asculte pe tine decât pe un nou angajat ca mine, nu?

În prima jumătate a zilei, Kirin fusese ocupat să asculte explicațiile despre ce presupunea rolul său de asistent al promotorului, cât să înțeleagă ce avea de făcut și în ce ordine. Negocierea cu boxerii pentru a urca în ring era, de altfel, una dintre primele și cele mai importante sarcini ale unui promotor căutarea luptătorilor potriviți, care să atragă atât veteranii pasionați, cât și publicul nou, astfel încât biletele să se vândă complet. Iar din fișierul cu informații oferit de Mawin, în care se regăseau istoricul și performanțele luptătorilor din club, era clar că Than se afla printre numele de top, cu reale abilități.

- Dacă Than ar fi de acord așa, pur și simplu, ar fi minunat.

- Adică mi-ați dat mie o misiune imposibilă încă din prima zi? Întrebă Kirin cu o expresie de parcă nu-i venea să creadă.

- Vrei, de fapt, să mă sabotați ca să nu trec perioada de probă, nu-i așa?

- Deci până la urmă vrei să treci proba ca să rămâi la muncă, hm? Îl tachină Mawin, dar tonul lui îl făcu pe Kirin să vrea să sară peste birou și să-i zgârie fața, doar să scape odată de tot.

- Dar nu poți să-ți alegi sarcinile. Chiar dacă nu-ți place... trebuie să o faci.

- Ce crud, murmură cu reproș, având o expresie de parcă tocmai înghițise o pastilă amară.

- Nu e o treabă chiar atât de grea. Nu mai face fața aia de parcă ți-aș fi zis să te duci la moarte. Izbucni Mawin în râs când văzu expresia complet lipsită de entuziasm a subalternului său.

- Sigur e pe aproape.

- Să fiu sincer... ai avut vreodată vreo problemă cu Than?

- Eu, cu el? Deloc. Fiecare își vede de treabă și ne descurcăm perfect așa, răspunse Kirin, cunoscut pentru firea lui iute la mânie, dar ușor de împăcat.

- Dar omul tău va purta cu siguranță ranchiună zece vieți de-acum încolo. Mai ales că ieri a venit să mă acuze că sunt un privilegiat ajuns aici prin pile.

- De obicei, Than nu e genul care să aibă ceva cu cineva.

- Tocmai lipsa asta de interes față de oricine e ce a dus la conflictul dintre el și mine.

Kirin i-a povestit lui Marvin tot ce se întâmplase cu două luni în urmă. Desigur, dacă povestea ieșea din gura lui, ar fi trebuit să folosească un ton care să sune ca și cum ceea ce întâlnise era o mare problemă. Iar refuzul lui Than de a coopera arăta cât de lipsit de inimă era. Nu a uitat să sublinieze că, dacă nu ar fi fost spiritul său ager, nu ar fi putut scăpa atât de ușor de acei gangsteri.

- Chiar dacă erau zece golani, Than ar fi putut să-i facă față fără probleme. Dacă te atacau, cu siguranță te ajuta.

- Frate’, adică dacă golanii ăia chiar m-ar fi bătut, boxerul tau ar fi sărit în ajutorul meu?

- Poate că e cam praf la capitolul relații, dar nu e un om rău, așa cum îți imaginezi. Pot garanta asta 100%.

- Șeful își apără favoriții, se vede clar.

- Oricum ai lua-o, acum tot ai ceva împotrivă, spuse Mawin.

- Dar dacă ajungeți să vă cunoașteți cu adevărat, sunt sigur că o să-ți retragi vorbele.

- Nu trebuie să-l cunosc în profunzime doar ca să discutăm o colaborare.

- Asta dacă acceptă din prima.

- Atunci stai să vezi. O să închei afacerea cât ai zice pește. Vă puteți apuca liniștit de pregătirile următoare.

- Nu e nevoie să te grăbești. Ai la dispoziție o lună, până la anunțul oficial al galei viitoare.

- Tot ce cer e... Kirin ridică degetul arătător și mijlociu cu o expresie plină de încredere.

- Două zile? Întrebă Mawin, ghidându-se după numărul degete ridicate, dar Kirin clătină din cap și lăsă jos degetul mijlociu, fluturând doar arătătorul ca și cum ar spune: încă nu ai ghicit.

- Două ore, de fapt! Zâmbi Kirin larg, plin de încredere, în timp ce Mawin aproape că izbucni în râs, abia reușind să se abțină, nu se așteptase deloc ca băiatul să creadă că e o misiune chiar atât de simplă.

- Ești sigur?

- Peste două ore mă întorc cu el.

               💚💚💚

La scurt timp după ce Kirin ieși, Phet intră grăbit în birou, cu o expresie serioasă pe chip. Fostul campion la box, medaliat cu aur, se lăsă greu pe scaunul din fața fiului său. Un oftat adânc și o ușoară clătinare a capului îl făcură pe Mawin să lase din mână teancul de documente de pe birou și să-și îndrepte atenția spre tatăl său.

- Dacă ai ceva de spus, spune acum, tată.

- Tu chiar ai de gând să te răzbuni pe el? Cum de i-ai dat tocmai lui Kirin sarcina să-l convingă pe Than să accepte lupta din gala următoare pe care o organizezi? Nici nu era nevoie ca Phet să spună direct, Mawin își dăduse deja seama că tatăl său nu era deloc mulțumit de faptul că-i încredințase o asemenea sarcină nepotului iubit.

- A mers să se plângă la tata, nu?

- L-am întâlnit întâmplător, spuse tatăl.

- L-am întrebat unde merge, și atunci mi-a povestit.

- Atunci sigur a exagerat nițel. Eu n-am avut nicio intenție să-l pedepsesc. I-am dat sarcina asta pentru că vreau să-l fac să se implice mai serios în muncă, răspunse Mawin, dar explicația lui nu reuși să-l lămurească pe Phet.

- Tată știi prea bine că Kirin n-a avut niciodată tragere de inimă pentru munca asta. Și-l cunosc destul de bine ca să știu că, dacă-i dau sarcini banale, n-o să reziste mai mult de cinci zile aici.

- Așa că ai vrut să-i dai un motiv să continue?

- Ști foarte bine că Than nu e genul care acceptă ușor. Data trecută când am încercat să-l convingem, a refuzat categoric.

- Tocmai de asta cred că... Kirin are nevoie să dea peste cineva ca Than.

- Ce vrei să spui? Întrebă Phet, încruntându-și sprâncenele, nedumerit de raționamentul fiului său.

- Are nevoie de cineva care să nu cedeze ușor. Așa o să aibă un scop, o provocare care să-l țină ocupat, în loc să viseze cum o să-și dea demisia după perioada de probă.

- Ești sigur că o să funcționeze?

- Sunt gata să-mi pun postul în joc pentru asta, tată. Cei doi... sunt cel mai potrivit meci pe care l-am văzut de când sunt promotor.

Deși nu era complet convins, dacă fiul său spunea asta, Phet nu putea decât să se lase convins. Tot ce spera era ca boxerul lui să nu-l facă pe Kirin să-și facă bagajele și să plece acasă chiar mai repede decât se temea.

                   💚💚💚

Între timp, cel pentru care Phet își făcea griji nu avea de gând să lase timpul să treacă degeaba. Kirin urca direct la etaj, ținând strâns în brațe dosarul cu informațiile despre luptători pe care îl primise odată cu misiunea. Conform explicațiilor lui Mawin, boxerii din clubul Sit Phet Sak obișnuiau să-și petreacă majoritatea timpului la sală, așa că era foarte probabil ca persoana pe care o căuta să fie acolo, împreună cu ceilalți.

Trecând prin sala de fitness, unde doar câțiva oameni se antrenau, Kirin nu zări persoana pe care o căuta, așa că își continuă drumul către sala de box aflată alături. Cu cât se apropia mai mult, cu atât vocea mulțimii devenea mai puternică, asemenea unei transmisiuni live de box thailandez dată la televizor. Iar în momentul în care pașii lui se opriră în fața ușii mari de sticlă, care oferea o imagine clară a interiorului, Kirin zări un grup de boxeri adunați în jurul ringului, determinându-l să-și ridice instinctiv privirea și să vadă doi luptători în mijlocul unei lupte aprinse.

Faimosul pumn stâng, armă semnătură, recunoscut ca fiind specific unuia dintre ei, fu lansat cu toată forța, țintind spre obrazul adversarului. Însă celălalt păruse că anticipase mișcarea și, profitând de o fracțiune de secundă, se feri printr-o eschivă rapidă, apoi contraatacă tot cu stânga. Totuși, nefiind mâna lui dominantă, lovitura nu avu suficientă forță, lăsând adversarul, cu pielea bronzată și statura impozantă, complet neclintit.

Strigătele și încurajările mulțimii răzbăteau până afară, ușor de auzit chiar și dincolo de ușă. Totuși, în vacarmul general, Kirin nu reușea să discearnă clar dacă numele cel mai strigat era al lui Than sau al lui Ith.

Ochii mari ai tânărului urmăreau lupta din ring de parcă ar fi fost o scenă văzută pe un ecran de televizor. Cu toate acestea, ceea ce era diferit acum era faptul că inima din pieptul lui stâng bătea cu o intensitate neașteptată, aproape neliniștitoare. Un val de adrenalină îi străbătu corpul, împingându-l să împingă ușa din fața lui ca și cum o mână invizibilă l-ar fi îndemnat. Nimeni nu păru să observe noul venit, toți erau concentrați pe cei doi luptători din ring.

Kirin încă își ținea privirea ațintită asupra celor doi luptători din ring. Având în vedere că Than și Ith aveau constituții corporale foarte apropiate, iar tehnica lor era, practic, la același nivel, era imposibil de spus cine avea să greșească primul.

Dosarul pe care Kirin îl ținea în brațe fu strâns mai tare la piept, în timp ce brațele lui subțiri se încordau reflex, trupul înclinat puțin înainte de emoție. Chiar și în momentul în care Than și It se îndepărtară pentru a se observa reciproc, exista o clipă în care ochii pătrunzători ai lui Than se întâlniră cu ai lui. Respirația lui Kirin păru că se oprește brusc, iar inima începu să-i bată și mai tare, de parcă se temea că Than își va da seama că el, în secret, îl susținea mai mult pe el. Așa că își întoarse privirea rapid, doar pentru a da ochii cu chipul zâmbitor al lui Mai Ek, care se îndrepta spre el cu o atitudine prietenoasă și deschisă.

- Ce faceți pe aici, frate Khun? Întrebă acesta.

- Am venit să vorbesc puțin cu... el. Kirin își mută privirea spre „el” care acum își concentra din nou atenția asupra partenerului de antrenament.

- E vorba de meciul din gala campionatului. Hea Win vrea ca el să accepte să lupte.

- Aha... Am auzit și eu ceva, că Hia Win îl chemase pe fratele Than să discute acum câteva zile.

- Dar a refuzat.

- Nu e deloc surprinzător, spuse Mai Ek zâmbind, dar tocmai acel „nu e surprinzător” stârni și mai multă curiozitate în mintea lui Kirin.

- Nu e genul de meci la care și-ar dori oricine să participe? Chiar și eu, care n-am urmărit box niciodată, știu că e un eveniment faimos. E aproape garantat că biletele se vor epuiza.

- Ceilalți boxeri gândesc exact ca tine, frate . Dar fratele Than... e genul de om care nu gândește ca toți ceilalți.

- Și de ce nu vrea să participe?

- Asta chiar nu știu exact, spuse Mai Ek, apoi tăcu pentru câteva clipe. Ochii lui se plimbară împrejur, și cum locul unde stăteau el și Kirin era suficient de izolat de restul oamenilor, continuă:

- Dar ceilalți zic că fratele Than e deja unul dintre boxerii de top ai clubului. Așa că, dacă ar alege meciurile ca să-și crească onorariul, n-ar fi deloc ciudat.

- Deci motivul pentru care nu acceptă direct ar fi că suma oferită de Hia Win nu e suficient de mare?

- Dacă mă întrebi pe mine, din perspectiva cuiva apropiat de fratele Than... eu zic că nu e asta.

- Cum așa? Sprâncenele lui Kirin se încruntară vizibil.

- Fratele Than e genul de persoană retrasă, nu povestește nimic despre viața lui. Nici măcar eu sau Ith, care suntem cei mai apropiați de el, n-am aflat mai mult decât ce vrea el să ne spună.

- Și faza cu onorariul mai mare?

- Aia e doar vorbărie din partea celor care nu-l suportă. Dar eu nu cred, sincer. Fratele Than n-are niciun motiv real să aibă nevoie de bani, în afară de cheltuielile obișnuite. Așa că motivul financiar, din punctul meu de vedere, pică.

- Chiar dacă nu cheltuie pe el, tot are familie sau o persoană iubită, nu?

- Dar fratele Than nu are pe nimeni dintre cei pe care i-ai menționat.

Kirin își întoarse privirea spre cel care, chiar în acel moment, își trimitea pumnul stâng spre fața partenerului de antrenament. Totuși, lovitura nu fusese una grea, pentru că era doar o sesiune de sparring. Timp de câteva momente, el privi figura serioasă a boxerului, chipul său dur, complet lipsit de zâmbet. Și totuși, Kirin nu se obosi să-și imagineze dacă personalitatea aceea rece venea dintr-un trecut greu sau din altceva. La urma urmei, nu era treaba lui. Venise aici ca să-și facă treaba, iar munca lui nu avea nimic de-a face cu viața personală a cuiva.

- Nu știu ce s-a întâmplat între tine și fratele Than înainte, dar fratele meu nu e un om rău. Din contră... e cam prostuț, dacă mă întrebi pe mine.

Ultima frază rostită de Mai Ek îl făcu pe Kirin să nu-și mai poată reține zâmbetul. Un râs scurt îi scăpă din gât în timp ce îl privi cu un aer de parcă tocmai auzise cea mai absurdă afirmație din lume.

Than... și „prostuț”?

Două lucruri pe care Kirin nu credea că le va asocia vreodată în viața lui!

Totuși, nu contrazise spusele lui Mai Ek. Nu voia să provoace conflicte, nici măcar de natură minoră. Așa că nu spuse nimic, ci doar încuviință din cap. Își întoarse apoi privirea spre ring, unde cei doi boxeri își încheiaseră sesiunea de antrenament și se pregăteau să ia o pauză, după ce fusese anunțată terminarea timpului.

Boxerii care stătuseră să privească începură să revină fiecare la locul lui de antrenament. Mulți treceau pe lângă Kirin, unii îi zâmbeau, alții îl salutau. Însă ceea ce-l făcu să ridice o sprânceană cu ușoară disperare fu faptul că majoritatea, atât luptători, cât și antrenori cu ani buni peste el, îl numeau cu aceeași voce amuzată:

- Nong Khun.

Doamne, niciodată nu se simțise atât de mic în viața lui.

Dar ce putea să spună? La prima vedere, chiar părea mai degrabă un elev de liceu decât un proaspăt absolvent. Chiar și Mai Ek, care era mai tânăr decât el, părea mai matur, mai impunător.

Kirin își alungă gândurile când îl văzu pe cel cu care voia să discute, gata să plece. Ca asistent de promoter, nu-și putea permite să piardă ocazia. Fugi imediat înainte, oprindu-l din drum. Aproape că se izbi de pieptul lat și gol al bărbatului, dar când își recăpătă echilibrul, făcu un pas înapoi ca să păstreze distanța.

- Aș vrea să vorbesc cu tine.

- Despre ce?

- Despre meciul pentru titlu.

- Nu. Răspunsul lui Than veni sec și imediat, fără să-i dea lui Kirin vreo șansă să explice.

- Dar nici n-ai ascultat ce am de oferit.

- Indiferent ce-ar fi, răspunsul meu rămâne nu.

- Pot să negociez onorariul cu Hyeon-win, dacă vrei mai mult.

- Nu mă interesează banii. Se pare că Mai Ek avusese dreptate, Than chiar nu părea preocupat de partea financiară.

- Și atunci ce te interesează?

- Orice-ar fi... nu te privește.

Tânărul părăsi sala de antrenament fără să se uite înapoi, ignorând vocea lui Kirin care îl striga din spate.

Dar Kirin nu era genul care să renunțe ușor. Făcu pași repezi și-l urmă imediat pe bărbatul înalt, atrăgând, fără să-și dorească, atenția mai multor perechi de ochi care priveau cu interes „dușmanii declarați” . Asta pentru că, în seara precedentă, în timpul cinei de la cantină, cei doi se certaseră cu glasuri suficient de ridicate încât să atragă atenția tuturor. Nu era de mirare că incidentul devenise rapid subiect de bârfă în sală, transmis din gură-n gură, iar mai multe voci își exprimau chiar regretul că Ith și Mai Ek interveniseră la timp. Altfel, cei din sală ar fi avut parte de un spectacol și mai aprins între boxerul star și asistentul de promoter.

Cu toate acestea, pentru cei care îl cunoșteau de ani buni pe Than, precum Ith și Mai Ek, reacția acestuia părea cât se poate de neașteptată. Ei știau bine că Than nu era genul de om care să se certe sau să permită cuiva să-i invadeze spațiul personal. Era ca și cum ridicase un zid gros în jurul lui, un zid menit să țină pe toată lumea la distanță și să-și ascundă complet firea adevărată, limitând contactul cu exteriorul la strictul necesar.

- Când crezi că or să se împace, frate? Îl întrebă Mai Ek pe Ith, cu privirea încă îndreptată spre locul în care cei doi tocmai ieșiseră din raza vizuală, vizibil îngrijorat.

- Ar trebui mai degrabă să întrebi cine o să câștige confruntarea asta, răspunse Ith fără ezitare.

- Ai dreptate, frate. Că nu pare deloc că s-ar înțelege prea curând.

- Nici nu știm ce-au avut de împărțit de la bun început.

- Fratele Than nu ți-a zis nimic?

- Hai, serios, când l-ai văzut pe Than povestindu-i ceva cuiva?

- Corect, încuviință Mai Ek dând din cap cu un zâmbet ironic, după care tăcu preț de câteva secunde, părând că i-a venit o idee. Apoi, încetul cu încetul, zâmbetul i se lărgi vizibil pe chip.

- De ce zâmbești așa, Mai? Întrebă It, întorcându-se pentru a-și relua antrenamentul, dar oprindu-se când văzu expresia colegului mai tânăr.

- Te-ai gândit vreodată, frate, că poate P’Khuen( Kirin) ar putea fi cel care dărâmă zidul gros din jurul lui Than?

- Frate, tu și cu mine suntem prietenii lui de ani de zile și n-am reușit asta. Și-acum crezi că un tip pe care abia l-a cunoscut, și cu care nu pare deloc că se înțelege, o să reușească?

- Chestiile astea nu țin de cât timp cunoști pe cineva, frate. Țin de cine e persoana aia.

- Eu tot zic ca nu. Pun pariu sută la sută că nu se întâmplă.

Mai Ek nu-i răspunse cu o provocare directă, dar strălucirea din ochii lui trăda clar de partea cui era. It își dădu ochii peste cap, vădit exasperat.

- Nu-l mai combina cu nimeni, că doar o să-ți faci dureri de cap. Știi prea bine cum e Than.

- Poate, dar eu cred altceva. Genul de om ca P’Than, dacă ajunge vreodată să-și deschidă inima față de cineva... persoana aia va fi al naibii de norocoasă.