Capitolul 6💮 Steaua de Argint

- Dean! Dean!

Figura înaltă tresări când prietenul lui strigă tare, înainte să se întoarcă să privească.

- Te-am chemat de o duzină de ori deja, și ai rămas indiferent. Nu te simți bine? întrebă Elias.

- Nu, sunt bine, răspunse el, ridicându-se înainte să se ducă să-și toarne cafea neagră din ibric, sperând că cofeina îl va ajuta să-și revigoreze trupul obosit.

De serviciul de gardă la fortăreața din nord-est, în acea noapte, se ocupau Dean și Elias. Sarcina lor nu era prea complicată—doar să aștepte un semnal de primejdie din partea poliției sau a localnicilor aflați în dificultate—și nu trebuiau să-și facă griji că vor fi deranjați de oameni puși pe glume. Dacă cineva era prins trimițând un semnal de ajutor fără motiv, urma să fie amendat cu zeci de mii de dolari. Dacă nu putea plăti amenda, trebuia să petreacă cel puțin un an în închisoare.

- Arăți obosit în ultima vreme, Dean.

- Așa crezi?

- Absolut. Muncești prea mult? Am auzit că Isaac a zis că ai fost de serviciu la fortăreața din apropiere două nopți la rând.

Tânărul soldat zâmbi, încercând să nu privească reflexia chipului său palid în oglindă. După incidentul din dormitor, Dean curățase toate urmele luptei și își strânsese lucrurile pentru a se muta imediat din apartament, pentru că nu se mai putea forța să doarmă în acea cameră. Deși era greu, nu putea să scape de realitatea că se temea de Halo. Totuși, în acea teamă exista un sentiment pe care Dean nu voia să-l atingă.

Dean încercase să găsească mereu ceva de făcut, ca să-și țină mintea ocupată și să evite singurătatea; de aceea, să preia o tură de noapte la fortăreață era o opțiune bună.

Cu toate acestea, Halo nu se mai arătase din nou lui Dean de atunci—trecuseră deja cinci zile.

- Mâine… spuse Elias pe un ton lejer, ridicând o tabletă pentru a verifica lista supereroilor de serviciu la fortăreață. 

- Ah, vei fi din nou la fortăreața din nord? Ești sigur de asta, Dean?

- Nu e nicio problemă.

- Ești nebun? Patru zile fără somn?

- Pot să dorm ziua. În plus, știi bine că, în ultima vreme, răufăcătorii le fac adesea probleme oamenilor noaptea.

Elias îl cunoștea pe Dean încă de la naștere. Amândoi erau moștenitori ai primilor supereroi, dar familia lui Elias nu era la fel de strictă precum cea a lui Dean. Înțelegea poverile pe care prietenul lui le purta. Pe lângă faptul că trebuia să mențină standardele unui bun Commander Joe, așa cum le stabiliseră bunicul și tatăl lui, Dean trebuia să se ridice și la nivelul de moștenitor al prestigioasei familii militare Meredith.

- Înțeleg, dar ar trebui să iei o pauză și să lași ceilalți supereroi să preia această sarcină, spuse Elias, strângând cu îngrijorare umărul prietenului său. 

- Anulează-ți tura de noapte de mâine.

- Dar…

- Nu fi încăpățânat, Dean. Oricât de rezistentă ar fi pielea ta, corpul tău nu poate învinge oboseala acumulată. Știi asta.

Elias avea dreptate. Chiar dacă trecuse de zeci de ori prin explozii, pășise de sute de ori prin foc și se aruncase de mii de ori în gropi cu substanțe chimice periculoase, fără suficientă odihnă, Dean putea să se îmbolnăvească la fel ca oricine altcineva. Tânărul soldat își privi prietenul neputincios, apoi dădu din cap cu reticență, în semn de acord.

Sirena răsună asurzitor prin întreaga încăpere, captând atenția celor doi tineri. Se grăbiră spre monitorul mare, fiecare punându-și masca. Elias apăsă apoi butonul de răspuns, iar pe ecran apăru imaginea unui ofițer de poliție care se adăpostea sub un vehicul.

- Ce se întâmplă? întrebă Commander Joe cu o voce gravă și puternică. Nu era vocea lui obișnuită, ci cea modificată de sistemul vocal din mască.

- Sunt sergentul de poliție Robinson. Avem urgent nevoie de întăriri din partea supereroilor, spuse ofițerul, arătând destul de zdruncinat, cu vânătăi pe față și sprânceana despicată. Zgomotul puternic al exploziilor din jur arăta cât de gravă era situația.

- Trimite raportul și dă-ne coordonatele tale.

Când ofițerul închise legătura, dispozitivele de comunicație de la încheieturile lor bipăiră. Erau coordonatele și raportul primite de la ofițer. Cei doi își schimbaseră o privire scurtă înainte să se despartă în grabă pentru a se pregăti, totul durând mai puțin de două minute.

Armele obișnuite ale lui Dean, ascunse sub masca Commander Joe, includeau diverse tipuri de arme de foc cu care era priceput și pe care le folosea frecvent în misiuni, precum puști, carabine și magnumuri. În ceea ce-l privea pe Elias, sub masca Fire Bolt, acesta purta mănuși din material rezistent la căldură pentru a controla flăcările ce izbucneau din palmele lui. Odată ce totul a fost pregătit, alergară spre navele aeriene aflate în așteptare în fața fortăreței.

Fire Bolt își ajustă brățara de la încheietură pentru a scana comenzile și a direcționa nava către coordonatele primite, în timp ce Commander Joe apăsă butonul roșu de pe încheietură, mișcându-și degetele pentru a afișa imagini pe ecranul din interiorul încăperii. Clipul arăta un bărbat într-un costum argintiu strălucitor, cu o pelerină albastru-închis. Pe piept îi apărea simbolul unei stele cu cinci colțuri.

- Acela e Silver Star! Credeam că era bolnav, exclamă Fire Bolt nedumerit.

Bărbatul îi frânse brutal gâtul unui ofițer de poliție, apoi zbură printr-o fereastră într-un hotel din centrul orașului, smulgând o fată, probabil ostatică, și ridicând-o pe acoperiș cu ajutorul rachetelor atașate de picioare. Apoi o aruncă în gol, provocându-i moartea.

- Nu! exclamă de data aceasta soldatul.

Silver Star era unul dintre cei mai faimoși supereroi ai orașului. Avea puterea de a lansa stele explozive cu cinci colțuri din palmele sale. Totuși, cu șase luni în urmă, apăruse știrea că își lua o pauză pe termen nedeterminat din cauza unor probleme de sănătate. Atunci, de ce apăruse Silver Star brusc și se transformase astfel?

În timp ce analizau situația, Watcher și Phantom îi contactară, spunându-le că fuseseră chemați și ei de la fortăreața de vest și se aflau în drum, pentru că Silver Star nu era un supererou ușor de învins. În mai puțin de 5 minute, nava aeriană ajunse la fața locului, iar cei doi priviră în jos, văzând distrugerile extinse provocate de explozie, țipetele oamenilor și focurile de armă ce răsunau peste tot.

- Acolo! strigă Fire Bolt, trăgând de manetă pentru a manevra nava și a o scoate din calea unui fascicul în formă de stea cu cinci colțuri ce urca dinspre sol, dar nu fu suficient de rapid. Fasciculul atinse o parte a navei, provocând avarii și eliberând un nor de fum negru. Alarma începu să urle în toată cabina, făcându-i pe cei doi tineri eroi să-și pună rapid jetpack-urile.

- Hei, Fire Bolt, Commander Joe, cum vi se pare salutul meu? Silver Star plutea chiar în fața lor, râzând nebunește. Intenționa să arunce nava în aer, dar fu întrerupt de un fascicul roșu care îi lovi trupul, însoțit de sunetul impactului pe acoperișul navei.

- Eu am făcut asta, vocea lui Phantom răsună prin brățările de comunicație ale celor doi eroi. - Vă câștig timp. Găsiți repede o cale să ieșiți din navă! Imediat ce termină de vorbit, Phantom își puse la loc pistolul cu laser și sări de pe spatele navei, lansând un atac împotriva lui Silver Star chiar în aer.

- Aripa stângă este nefuncțională! Sistemul de control a încetat să mai răspundă! strigă Fire Bolt după ce văzu raportul de pe ecranul panoului de comandă.

- Nu putem lăsa nava să se prăbușească aici; sunt prea mulți oameni dedesubt, spuse Commander Joe cu voce tensionată, arătând spre o stâncă acoperită de pădure deasă. 

- Îndreapt-o în direcția aceea. Trebuie să ne grăbim!

Fire Bolt încuviință și îi urmă ordinul. Pe măsură ce nava se apropia de sol, amândoi alergară spre ieșirea de urgență și săriră, activându-și jetpack-urile, permițând navei aeriene să se prăbușească printre vârfurile copacilor, izbindu-se de arbori de sute de tone până când motorul cedă și se opri.

Phantom își șterse sângele ce îi curgea din colțul gurii înainte de a se arunca spre Silver Star, refuzând să dea înapoi. Totuși, Silver Star era extrem de priceput în luptă, având o experiență considerabilă în lumea supereroilor de peste un deceniu. Era considerat unul dintre cei mai puternici metaoameni din lume, capabil să suporte lovituri și să contraatace cu precizie. Când Phantom nu reuși să evite unul dintre pumnii lui Silver Star, fu doborât instantaneu, pierzându-și cunoștința.

Corpul lui Phantom fu aruncat pe acoperișul hotelului, dar, din fericire, Dean reuși să-și manevreze jetpack-ul pentru a-l prinde la timp, trimițându-l apoi la medicul de teren pentru îngrijiri suplimentare. Văzându-și prietenul rănit, Fire Bolt, cuprins de furie, lansă o uriașă minge de foc.

Silver Star încercă să se ferească de globul de foc cataclismic, dar nu reuși să-l evite complet. Coborî la sol, rostogolindu-se pentru a stinge flăcările care îi ardeau costumul, înainte să se ridice, cu ochii de sub masca argintie reci și pătrunzători, ca și cum n-ar fi fost ochii unui om.

- Moarte! Moarte! Moarte! Moarte! Să muriți cu toții!

Gândurile lui Silver Star răsunau în mintea lui Commander Joe. El se străduia să înțeleagă ce-l motivase pe supereroul atât de iubit al orașului să se comporte astfel, dar tot ce găsea erau blesteme.

Bum!💥


Silver Star aruncă o bombă de fum extrem de concentrată, apoi trase fascicule de stele cu cinci colțuri prin ceața densă, la întâmplare. Commander Joe și Fire Bolt alergară imediat să ajute ostaticii împrăștiați pe acoperiș să evite fasciculele care veneau spre ei, în timp ce Watcher transmitea prin radio actualizări de îndată ce reușea să scoată ostaticii din zona periculoasă.

Commander Joe se aruncă cu curaj prin exploziile stelelor cu cinci colțuri fără nicio ezitare. Deflagrațiile nici măcar nu-i zgâriau pielea. Văzând situația disperată, Silver Star se pregăti să sară de pe acoperiș, dar Fire Bolt eliberă un zid de flăcări pentru a-l ține pe loc. Tânărul soldat ridică pușca cu lunetă și o fixă asupra țintei.

- Argh!

Un glonț special confecționat străpunse costumul argintiu al lui Silver Star, făcând sângele roșu-aprins să țâșnească. Deși Commander Joe nu era un erou cu abilități de zbor sau puteri fantastice de foc, ca alți supereroi, forța lui, agilitatea, agresivitatea, combinate cu prestigiul clădit de foștii Commander Joe, insuflau o teamă considerabilă în rândul răufăcătorilor.

Exploziile de pe acoperiș provocau panică printre locuitorii de dedesubt. După aproape 30 de minute, trupul zdrobit al lui Silver Star fu coborât de Phantom, care își recăpătase cunoștința, și predat poliției forțelor speciale pentru a fi preluat.

Eroii reușiseră să-i înfrângă pe instigatori, restabilind din nou pacea în oraș. Totuși, în loc să simtă ușurarea obișnuită de altădată, fețele fiecărui erou erau umplute de tensiune.

- Commander Joe, după ce trimiți raportul, ai putea să ni te alături? Guvernatorul vrea să te vadă, spuse inspectorul Charles, unul dintre subordonații săi de încredere.

Dean avea mulți subordonați, iar toți știau bine de statutul lui de supererou. Ei erau obligați să semneze contracte care interziceau divulgarea identității lui Dean; oricine încălca aceste clauze se confrunta cu consecințe legale, pentru că a expune un supererou era echivalent cu a dezvălui documente guvernamentale strict secrete. După semnarea contractelor, aceștia primeau o compensație considerabilă pentru a ajuta la păstrarea secretului, astfel încât selecția celor care aveau voie să lucreze îndeaproape cu un supererou era foarte strictă, în beneficiul tuturor părților implicate.

- Cum e Phantom? întrebă Commander Joe către Watcher, care se apropiase de el.

- Nimic îngrijorător, dar, Commander Joe, uită-te la asta, spuse Watcher, întinzându-i o tabletă.

- S-au raportat cincisprezece victime, printre care două fete și un băiețel, citi Commander Joe raportul lui Watcher cu o voce gravă, amestecată cu nedumerire. 

- Toți din mâna lui Silver Star?

- Da, a aruncat bombe asupra acelor oameni. Un martor a declarat că părea să fie complet scăpat de sub control.

- Ar putea avea legătură cu problemele de sănătate pe care le-a anunțat anul trecut?

De îndată ce tânărul soldat termină de vorbit, amândoi amuțiră.

Nu era prima dată când se întâmpla un asemenea incident. Unii dintre locuitori se întrebaseră anterior ce s-ar întâmpla dacă, într-o zi, supereroii ar decide că nu mai vor să-i protejeze.

Supereroii... sunt ei cu adevărat indivizi care merită încrederea noastră?

- Încă o pagină anti-eroi a apărut, ca ciupercile după ploaie.

Kim trânti telefonul pe masă, frustrat, înainte să accepte pachetul cu gheață de la Isaac, pe care îl aplică pe obrazul încă umflat.

- Încă nu te-ai obișnuit? Se întâmplă în fiecare zi. Mai sunt oameni prin zona mea care cred că cei cu puteri speciale sunt doar niște ciudați, remarcă Isaac.

- Unde anume? În cartierul tău vechi? Zona aia e plină de oameni needucați.

- Dar eu m-am născut acolo, replică Isaac furios, ceea ce îl făcu pe Kim să-și plece repede capul, cerându-și scuze pentru vorba scăpată. Isaac nu provenea dintr-o familie bogată ca el și ceilalți prieteni ai lor, dar, cu puterile sale speciale și o minte ageră, reușise să se ridice dintr-o copilărie plină de sărăcie.

- Băieți, încetați să mai certați, interveni Elias, apoi își întoarse privirea spre Dean, care stătea cu brațele încrucișate, privind pe fereastră. 

- Despre ce a vorbit guvernatorul cu tine, Dean? întrebă el.

Dean oftă și se întoarse să se așeze pe canapea.

- Era vorba despre misiunea din noaptea aceea și cred că încă încearcă să lămurească situația.

Consiliul discuta în prezent un nou proiect de lege pentru a controla persoanele cu puteri speciale. Desigur, urma să fie mult mai strict decât înainte, dar Dean nu putea împărtăși încă acest lucru cu prietenii săi, pentru că nu fusese oficial revizuit. După un timp, ecranul televizorului care transmitea un meci de hochei pe gheață fu întrerupt de o știre de ultimă oră, transmisă direct din sala de judecată.

- Nu arată deloc bine, remarcă Elias, întinzând câte o doză de suc lui Kim și Isaac.

Silver Star apăru pe ecran, îmbrăcat în haine de deținut, cu lanțuri electrice înfășurate din cap până-n picioare. Instanța îl condamnase pentru crime grave, iar pedeapsa nu era alta decât cea capitală. Dean își închise ochii și își frecă tâmplele după ce segmentul de știri se încheie.

- Acum există un trend #LaCeNeMaiTrebuieEroi și crește în ritm amețitor.

- Lasă telefonul jos, Kim, spuse Elias. Isaac dădu din cap și se duse să stea într-un alt colț al camerei.

- Nu pot să-l las! Silver Star s-a transformat într-un răufăcător! De ce trebuia să fie el? Abia acum doi ani primise premiul pentru eroul preferat al orașului! Și știți că pe pagina anti-eroi circulă un clip în care îl arată bătând cu brutalitate până la moarte un bătrân? E îngrozitor! A distrus complet imaginea supereroilor! Dacă oamenii din oraș încep să se întoarcă împotriva noastră, ce vom face?

- Nu trebuie să facem nimic; trebuie doar să ne continuăm datoria, spuse Dean calm.

- Dar…

- Știu că ești îngrijorat, Kim, dar nu-ți face griji. Deacon City nu și-ar abandona niciodată supereroii.

- Iată ceaiul dumneavoastră, tinere stăpâne.

Frederick așeză o tavă de argint pe masa neagră, frumos sculptată, și se adresă celui ce zăcea leneș pe patul somptuos. O mână palidă ieși din halatul de mătase violet-închis pentru a apuca ceașca de ceai parfumat. Eleganța gestului îi stârni lui Frederick o nouă admirație pentru stăpânul său.

- Gustul e încă bun, zâmbiră buzele fine, mulțumite, în timp ce jucau cu strecurătoarea de aur din ceașcă, făcând pietrele roșii să ciocnească între ele.

- Vă mulțumesc, tinere stăpâne.

- Frederick.

- Da?

- Ce vezi pe ecranul televizorului?, întrebă Alan, răsucind o șuviță din părul său negru ca abanosul.

- Sunt pe cale să execute un erou. Se pare că sentimentul anti-eroi este în creștere, răspunse Frederick sec, făcându-l pe Alan să izbucnească în râs.

- Ce crezi că ar trebui să fac în continuare?

Frederick se încruntă. Primise un mesaj de la stăpânul său, dar acesta nu specificase ce trebuia să facă… sau, oare, voia stăpânul să devină supererou ca toți ceilalți?

- Nu am de gând să fac o prostie ca asta, spuse Alan, ridicându-se drept și luând un evantai cu model de dragon, pe care începu să-l fluture.

 - Pregătește o mașină pentru mâine; vreau să merg la companie.

- La companie?, repetă Frederick derutat, neștiind dacă auzise bine.

- Da… vreau să preiau funcția de Director Executiv la Kuche Industries.

- Dar, stăpânul dumneavoastră va…

- Am vorbit deja cu el. Nu va avea niciun impact.

Frederick ridică din sprâncene… ce joc mai avea de gând să joace tânărul său stăpân de data asta?

[Jetpack: un motor portabil care le permite oamenilor să zboare, asemănător unui rucsac, echipat cu sisteme de propulsie cu reacție alimentate de combustibil special, fiind sigur pentru utilizator.]