CAPITOLUL 5

 Lop a intrat în casă înainte de a merge direct în camera lui. S- a prăbușit pe pat simțindu- se amețit fără să încuie ușa camerei. Lop se simțea inconfortabil și avea o durere de cap pulsantă așa că s- a întins pe spate, își pune brațele peste frunte și închide ochii.

(Nu ar trebui să mănânc prea mult), s- a plâns Lop în timp ce își încruntă sprâncenele înainte de a tresări puțin când a auzit zgomotul ușii din camera lui deschizându- se.

- Huh ce e în neregulă? întrebă Lop imediat când văzu că Kit a intrat cu o expresie încordată.

- Ce e cu tine? întrebă Kit înainte de a se așeza pe marginea patului, făcându- l pe Lop să se miște puțin mai departe.

- Nu e nimic. Doar un pic amețit, a răspuns Lop, în timp ce simțea cum temperatura lui crește până la Marte.

Kit se uită în gol înainte de a întinde mâna spre Lop, făcându- l pe Lop să se sperie puțin.

- Ceea ce ai de gând să faci? întrebă Lop imediat.

- Voi vedea dacă ești fierbinte stai nemișcat, spuse Kit cu o voce adâncă înainte de a- și folosi dosul mâinii pentru a simți fruntea lui Lop. Lop s- a întins înțepenit.

- Corpul tău este fierbinte. Cred că este mai bine să iei măsurile de precauție mai întâi. Dacă nu te simți bine, va fi dificil, a spus Kit, făcându- l pe Lop să se simtă puțin cald în inima lui de care era îngrijorat prietenul său drag. Dar în fundul minții lui, se simțea ciudat de stânjenit.

- Uh. Cred că poți să- ți scoți mâna din gâtul meu acum, a spus Lop în timp ce Kit continuă să simtă fruntea și gâtul lui Lop alternativ. Lop își simți obrajii roșu aprins. Când a auzit ce a spus Lop, Kit i- a luat mâna încet, cu regret

- Ieși afară. O să mă întind și mă voi odihni mai întâi, a spus Lop, făcându- l pe Kit să se încruntă.

— Mă alungi? întrebă Kit înapoi.

- Nu te alung, vreau doar să mă odihnesc, a răspuns imediat Lop. Amețeala a persistat.

— Nu crezi că îmi fac griji pentru tine? spuse Kit încet, făcându- l pe Lop să rămână puțin tăcut.

— Păi. Ştiu... că eşti îngrijorat. Lop nu știe cum să- i explice prietenului său.

— Sau nu vrei să- mi vezi fața? Întrebă Kit din nou, făcându- l pe Lop să se încruntă imediat la el.

"De ce spui asta?" întrebă el imediat.

"Ei bine, te- am văzut tot timpul evitându- mă pe mine și pe Ruj. Serios, de ce ești supărat?" a întrebat Kit direct, făcându- l pe Lop să se ridice imediat.

— Nu... Nu, nu m- am eschivat. Lop a negat acuzațiile. Kit se uită la el în gol.

"Esti sigur?" întrebă Kit din nou. Lop a îndepărtat privirea lui Kit.

Wow, " ce ai de gând să mă întrebi acum? Sunt amețit" s- a prefăcut Lop că dezgustă.

Lop simți în inimă un sentiment ciudat pe care nu- l putea înțelege prea bine. Înainte de a merge la culcare, i- a întors spatele lui Kit pentru că nu a vrut să- l vadă atunci când și- a făcut inima să bată ciudat.

„Kit a rămas tăcut și nu l- a mai întrebat, ceea ce l- a făcut pe Lop să se simtă

inconfortabil în inima lui. Înainte de a se întoarce încet să se uite, a descoperit că Kit stătea pe

Ka a rămas tăcut și nu l- a mai întrebat, ceea ce l- a făcut pe Lop să se simtă frământat în inima lui. Înainte de a se întoarce încet să se uite, a descoperit că Kit stătea pe patul cu spatele întors către Lop. Lop a crezut că prietenul lui trebuie să se fi simțit rău că a procedat așa.

Brusc!

Kit s- a întors imediat să se uite la Lop când și- a dat seama că Lop și- a folosit picioarele pentru a lovi ușor hipa lui Kit.

— Îți poți folosi gura, spuse Kit

— Mă tem că nu te vei întoarce, răspunse Lop cu un zâmbet ironic.

- Ce? întrebă Kit înapoi.

- Nu caut o scuză. Sunt foarte amețit ,a răspuns Lop.

Kit stătea cu un zâmbet ușor în colțul gurii. Nu era supărat sau jignit de nimic. Tocmai stătea acolo, așteptând ca Ruj să- i aducă băutura lui Lop.

— Știu, ești amețit, doar stai liniștit și stai nemișcat, spuse Kit, dar nu era serios. Lop se încruntă ușor înainte de a adormi. După un timp Ruj a intrat cu un pahar cu apă în mână.

- Ce face? Ruj l- a rugat pe Kit, cerându- l pe Lop să se trezească. A deschis ochii când a auzit zarva.

— Poate fi o mahmureală, răspunse Kit. Ruj s- a așezat apoi pe marginea patului în loc de Kit care stătea lângă el.

- Lop, ridică- te și ia o înghițitură de ceai de ghimbir. Mătușa Nee a spus că e bună pentru mahmureală, a spus Ruj.

— Apă de ghimbir? Lop a făcut o mutră dezgustată.

— Um, ridică- te și ia o înghițitură spuse Ruj din nou. Lop apoi se ridică încet și luă paharul din mâna lui Ruj pentru a- l ține.

- Voi doi ați venit să mă vedeți. Nu veți ajuta la munca fratelui Kom. În curând veți fi certați de bătrânii voștri, a spus Lop, deoarece nu voia să fie motivul pentru care amândoi prietenii săi să fie certați.

— Fratele Kom ne- a trimis pe doi să te vedem răspunse Ruj.

- Îi simt și corpul cald. Mi- e teamă că ar putea avea febră , i- a spus Kit lui Ruj.

Ruj și- a pus dosul mâinii pe fruntea lui Lop, făcându- l pe Lop aproape să se înece cu ceaiul de ghimbir pe care îl lua pentru că nu se aștepta, inima lui a început brusc să bată din nou repede. Simptomele au fost aceleași ca în cazul lui Kit.

— Bea- l încet, spuse Kit cu o voce aspră când văzu că Lop era pe cale să se sufoce cu el.

- Tu, nu pune mâna pe mine așa, Ruj. Sunt șocat, a spus Lop. Ruj chicoti înainte să- l mângâie ușor pe Lop.

- Este punctul tău slab, înțeleg, a spus Ruj zâmbind.

— Lasă- mă să- ți iau temperatura, spuse Ruj din nou înainte de a întinde mâna pentru a măsura căldura de pe fruntea lui Lop.

Lop stătea tăcut. Ruj și Kit se schimbau înainte și înapoi verificându- l.

— Foarte cald, așa cum ai spus, i- a spus Ruj lui Kit.Să luăm niște medicamente. Luați mai întâi o înghițitură de ceai de ghimbir spuse Kit pe un ton serios.

- Oh, cu adevărat ce ești supărat pe mine? a întrebat Ruj, oarecum nedumerit când Lop s- a îndepărtat puțin Kit se uită vinovat la fața lui Lop.

- De ce voi doi credeți același lucru? Că sunt supărat pe voi băieți?întrebă Lop încet.

- Ne eviți pe noi doi , a continuat Ruj, făcându- l pe Lop să rămână tăcut o vreme înainte de a respira adânc.

- Nu sunt supărat. Vă gândiți mult, băieți, a spus Lop cu nonșalanță.

- Dacă nu ești supărat, e bine. Dar dacă nu ești mulțumit de ceva, trebuie să ne spui , a spus Ruj.

Lop dădu din cap cu un zâmbet înainte de a termina ceaiul de ghimbir. Apoi a întors paharul gol la Kit. Kit a mers la bucătărie să ia paharul și să găsească medicamentul în dulapul din bucătărie.

— Sincer cu mine, ești supărat că noi doi am venit să dormim în patul tău aseară? întrebă Ruj cu o voce blândă, dar făcându- l pe Lop să fie puțin uimit,

(La naiba, nu vreau să mă mai gândesc la asta) Lop a blestemat în inima lui. Fața i s- a făcut fierbinte când poza cu Ruj și Kit purtând doar lenjeria lor i- a plutit din nou în minte.

- Tu esti? întrebă Ruj din nou.

- Nu, nu sunt supărat, noi trei dormim în același pat destul de des , a răspuns Lop, încercând să nu se gândească la acea poză.

- Ei bine, nu uita, dacă ai ceva de care nu ești mulțumit, trebuie să vorbești direct cu noi doi, repetă Ruj, iar Lop dădu din cap înainte ca Kit să intre cu medicamente și un pahar cu apă. Lop a luat medicamentul și l- a înghițit cu apă.

- Acum întinde- te și odihnește- te. Noi doi nu te vom mai deranja. Dacă e ceva, sună- ne imediat,.Lasă- mă să- l ajut cu treaba lui Kom, spuse Ruj în timp ce trăgea ușor un cearșaf peste Lop.

Cât despre Kit, el m- a dus să deschidă fereastra pentru a lăsa camera să aerisească.

- Astăzi vremea nu este foarte caldă. Hai să pornim ventilatorul. Lasă- l să aerisească, spuse Kit.

Lop dădu din cap de acord înainte ca Kit să- i facă semn lui Ruj să se întoarcă la muncă

- Apa este lângă capul patului , a spus Ruj în timp ce punea paharul cu apă pe noptieră.

- Um, a răspuns Lop în gât, înainte ca Ruj și Kit să iasă din camera lui Lop și să închidă ușa. Lop privi ușa închisă cu o expresie confuză. Nu știa exact ce simțea.

- Voi doi mă faceți să mă obișnuiesc alintat, Ruj, Kit. mormăi Lop în sinea lui. Era copleșit de ceea ce Kit și Ruj făcuseră pentru el în tot acest timp.

- Este după- amiază. Să mergem să- l verificăm pe Lop, i- a spus Kit lui Ruj pentru că Kamol îi lăsa pe toți să se odihnească confortabil la prânz și seara fiecare trebuia să mănânce singur pentru că mătușa Nee trebuia să ia o pauză.

- Um, nu stiu daca i- e foame inca, a spus Ruj inainte ca cei doi sa se ridice si sa mearga spre casele lor. Dupa ce au intrat in casa, au mers direct in dormitorul lui Lop si au descoperit ca Lop inca dormea. .

- Când doarme, de ce este atât de stresat? spuse Kit în glumă văzând sprâncenele lui Lop încruntate.

Ruj se apropie să se aşeze lângă pat şi îl apucă de braţ pe Lop ca să- l trezească.

La naiba, idiotul ăla chiar arde ,a spus Ruj cu o voce șocată, făcându- l pe Kit să se miște imediat să- l verifice pe Lop.

- Oh, de ce? I- am dat deja un medicamentul spuse Kit cu o voce stresată înainte de a- și scutura ușor brațul

- Lop Lop Lop, mă auzi?Kit l- a strigat Lop adormit

- Au!

Un geamăt răsuna în gât, înainte de a deschide încet ochii.

- Ce este? a întrebat Lop, înainte de a fi tresărit de propria lui voce, pentru că e husky, iar Lop avea o durere foarte mare în gât. Kit și Ruj s- au încruntat imediat unul la altul.

— Nu te simți prea bine. spuse Kit cu îngrijorare.

— Mă duc să iau apă caldă, spuse Kit înainte de a se grăbi spre bucătărie.

A umplut cu apă caldă o cană. Ruj s- a ridicat și s- a așezat de cealaltă parte a patului pentru a- l sprijini pe Lop să se ridice, sprijinindu- și spatele de perne.

- Bea niște apă ,spuse Kit înainte de a- l hrăni pe Lop cu apă.

Lop îl bău încet înainte de a ridica mâna că băuse destul. Kit a coborât apoi paharul și l- a așezat pe masă. Ruj l- a sprijinit pe Lop să se întindă ca înainte.

— Vrei să mergi la doctor? întrebă Ruj îngrijorat Lop clătină din cap.

- Ei bine, mie doar puțin rău. Voi lua medicamente și voi odihni și nu va mai fi , a spus Lop cu o voce uscată, ca de obicei.

- Ar fi bine să te șterg . Corpul tău este foarte fierbinte , spuse din nou Ruj.

- Poftim, Ruj. Mai întâi îl poți șterge apoi îl pot face să mănânce și să ia medicamentul , a spus Kit, Ruj dădu din cap înainte de a se împrăștia pentru a face ceea ce ia spus.

Kit a intrat în bucătărie cât despre Ruj, a mers să găsească o cârpă pentru a umezi apa pentru a șterge corpul lui Lop. .

— Scoate- ți mai întâi cămașa, spuse Ruj, dar Lop și- a prins grăbit cămașa.

- Umm... nu trebuie să o dai jos, a spus Lop, deși îi mai dorea gâtul.

- Dacă nu o dai jos cum să- ți șterg corpul? Doar scoate- ți cămașa, a spus din nou Ruj, simțind că era și mai fierbinte decât înainte.

— Ma pot șterge singur, spuse din nou Lop.

- Ridică- te și stai singur. Nu te- ai mișcat sau crezi ca mă dezgustezi si nu vrei să te șterg? întrebă Ruj înapoi cu o voce slabă.

— Nu... îl poți șterge, spuse Lop cu o voce slabă înainte de a- i permite lui Ruj să- i dea cămașa jos.

Ruj luă cu blândețe cămașa și începu să- și șteargă tandru corpul, de parcă i- ar fi teamă că Lop va fi rănit. Corpul lui Lop a continuat să elibereze căldura încet.

- Bine că mi- ai șters tu , spuse Lop cu o voce uscată.

- De ce? întrebă Ruj zâmbind în timp ce continua să- și ștergă corpul.

- Dacă l- ai lăsa pe idiotul ăla să mă șteargă, pielea mi s- ar desprinde de pe corp, a spus Lop cu un râs ușor ca o persoană care este epuizată.Ruj i- a zâmbit tandru

- Du- te și spune- i că o să te doară , a spus Ruj ceea ce l- a făcut pe Lop să zâmbească într- un mod puțin amuzant

După ce la șters ,Ruj a scos o cămașă pentru a îl schimba și l- a ajutat să o îmbrace

— Teeling mai bine acum? întrebă Ruj, iar Lop dădu din cap înainte ca Ruj să plece să ducă hainele afară să se usuce. Apoi s- a oprit și a adus plasturele de gel pentru ameliorarea febrei pentru adulți ținut la frigider.

— Dar Kit? Lop a întrebat despre alt prieten al lui.

- El gătește terci. Este aproape gata. Ai nevoie de acest gel pentru a reduce febra, a spus Ruj. Lop clătină din cap înainte și înapoi.

- Nu.., pute, a răspuns Lop, pentru că chiar nu- i plăcea mirosul.

- Unde miroase? Miroase rece. Ruj se ridică să adulmece. Lop făcea o mutră dezgustată.

- Nu ,spuse Lop, tușind puțin. Ruj s- a încruntat ușor când a văzut că Lop era încăpățânat

- Ce este? a întrebat Kit, care s- a dus cu un castron de terci de orez

- Refuză să ia gelurile care reduc febra. A spus că miroase ,a răspuns Ruj. Kit se uită înverșunat la Lop

- Atașați- l pentru a absorbi puțină căldură din corp. Corpul tău este foarte fierbinte, a spus Kit cu o voce ușor aprigă

— Pute, confirmă Lop cuvintele sale originale.

- Foarte încăpățânat. Nu vrei să folosești acest gel pentru a reduce febra. Voi schimba cu un alt gel , a spus Kit ambiguu. Ruj chiar a râs. Lop a făcut o mutră confuză chiar dacă avea ochii căzuți

- Ce gel? O să iau carpa aia nu va împuți ca gelul ăsta aici. Lop a spus fără să se gândească la cauza febrei și a amețelii, nu s- a gândit mai profund decât atât.

- Nu, nenorocitul ăla tocmai a spus asta cu ochiul. Apoi pune- ți o cârpă umedă pe frunte. Dacă nu vrei să folosești gelul care reduce febra, Ruj l- a șters în timp ce Kit își chicotea ușor .

Ruj a ieșit și a luat- o o cârpă umedă.Kit se aşeză pe marginea patului

- Ridică- te și ia ceva de mâncare mai întâi , spuse Kit înainte de a așeza bolul cu orez bold și de a- l sprijini pe Lop să se așeze și să se sprijine de capul patului. Expresia lui Lop nu era prea bună

— Te voi hrăni, continuă Kit.

Lop dădu din cap în semn de acord pentru că se simțea cu adevărat epuizat. Kit a scos orezul fiert și l- a suflat. Ruj a intrat și s- a așezat la capătul patului ținând în mână un prosop ud, gata să aștepte. Kit a continuat să îl hrănească terci de orez. Când Lop a mâncat, fața i s- a întors ușor din cauza durerii în gât. Dar de îndată ce căldura orezului fiert i- a trecut pe gât, treptat s- a simțit mai bine. Lop putea să mănânce doar câteva linguri și apoi clătină din cap.

- Nu mai pot să mănânc, spuse Lop cu voce joasă.

- Tocmai ai mâncat câteva linguri, nu poți să mănânci mai mult sau nu are gust bun?întrebă Kit pe un ton stresat.

— Este amar, răspunse Lop

- Doar mănâncă puțin mai mult.

Kit murmură uşor pentru că voia ca lop să mănânce mai mult. Lop se întoarse imediat către Ruj

— Rug nu pot să- l înghit. Lop știa că dacă îi spune lui Ruj, Ruj va vorbi cu Kit pentru a nu- l forța pe Lop să continue să vate

- Încă două linguri, la naiba, lasă- l pe Lop să mănânce încă două linguri, trebuie să aibă o durere în gât, i- a spus Ruj lui Kit, dar totuși voia ca Lop să mănânce mai mult. Kit se uită în gol. Lop și- a îndepărtat privirea ca un copil care se purta rău.

- Umm, mănâncă încă 2 mușcături ,spuse Kit fără tragere de inimă înainte de a continua să- l hrănească pe Lop. Lop a fost de acord să mai ia 2 mușcături așa cum a cerut prietenul său.

Khock khock Lop a băut apă și s- a înecat puțin.

— Mai încet, nu- mi spune că nu- ți amintești, îl certa Kit.

- Nu- l certa, idiotule. E și mai incomod, a spus Ruj în schimb.

- Da, luptă- te cu mine, a spus Lop cu inima scăzută. Poate din cauza efectului de febră l- a făcut mai sensibil ca niciodată.

— Ești încăpățânat, vorbești mult, nu știi să asculți, spuse Kit din nou.

Lop se adormi în liniște, refuzând să se uite la Kit. Ruj luă în grabă o cârpă pentru a- și șterge fața și i- o puse pe frunte. Kit a luat castronul cu terci pentru a- l spăla.

- Du- te și vorbește cu el frumos, idiotule. E sensibil. Ruj a ieșit și a spus.

- Ce s- a întâmplat?întrebă Kit înapoi.

- se simte inconfortabil. Nu- l certa prea mult , spuse Ruj din nou.

- Bine, răspunse Kit înainte de a intra în dormitorul lui Lop cu Ruj mergând în spatele lui. Kit se duse să se aşeze lângă Lop pe pat, care dormea întorcându- i spatele.

- Ce e în neregulă cu tine? a întrebat Kit înainte de a fi lovit ușor de Ruj să spună ceva drăguț. Lop rămase tăcut deși nu adormise încă.

- Sunt îngrijorat, nu știi? De câte ori trebuie să- ți spun? spuse Kit din nou. Lop se întoarse să se uite puțin la Kit.

- Vorbește- mi frumos ca Ruj, a răspuns Lop

— Știi că sunt așa, spuse Kit. Lop tăcu din nou din cauza durerii în gât.

— Bine, voi vorbi frumos, apoi mă duc la culcare, spuse Kit. scuturându- i cu furie urechile lui Lop

— La naiba, doare, răspunse Lop, dar zâmbi încet.

- Poți dormi acum. Dacă doriți ceva, apăsați pe telefon pentru a suna. Vom continua să venim să aruncăm o privire în curând, a spus Ruj și Lop dădu din cap în semn de recunoaștere. Înainte ca Kit și Ruj să plece pentru a- l lăsa pe Lop să se odihnească.

- Ce crezi că se va simți bine când noi doi îl atingem? l- a întrebat Ruj pe Kit în timp ce stăteau în casă și se uitau la televizor

- Ce crezi?

Întrebă Kit înapoi, cu ochii uitându- se constant la filmele occidentale de la televizor

- E un sentiment bun, mă simt moale pentru noi doi, a continuat Ruj, făcându- l pe Kit să se întoarcă să se uite puțin la Ruj.

- Cred că începe să aibă sens. Dacă ai observat cu atenție, acum devine roșu, când noi doi ne apropiem de el în câteva moduri , a spus Kit cu un zâmbet încrezător.

- Bănuiesc că da pentru că atunci când i- am spus să- și scoată cămașa pentru a- l șterge, el și- a mușcat buza, purtându- se ca o persoană timidă. Dar l- am șters. Nu vreau să se simtă și mai speriat , a glumit Ruj. înapoi

- Hm, dacă este moale și timid cu noi doi repede, asta e bine , a răspuns Kit, pentru că cu cât dura mai mult, cu atât nu se putea abține să nu atingă cealaltă parte, ceea ce el însuși nu înțelegea de ce îi plăcea Lop atât de mult. La fel a simțit și Ruj.

- Dacă e moale, să- l facem amândoi împreună ar fi grozav , a spus Ruj iar Kit a zâmbit puțin înainte să înceteze să mai vorbească despre asta și să continue să se uite la film.

- Atunci voi doi să- l vedeți pe rând pe Lop în caz că este ceva grav , a spus Kamol a doua zi când a aflat de la Kit și Ruj că Lop încă dormea si probabil că nu va putea merge să lucreze pentru Kamol.

- Dar despre munca ta? întrebă Ruj imediat.

- Sunt mulți dintre oamenii noștri. În plus, voi doi puteți lucra pe rând pentru mine ,a continuat Kamol, făcându- i pe Kit și pe Ruj să se simtă suficient de confortabil încât să nu fie nevoiți să- l lase pe Lop bolnav singur în casă.

Deși mătușa Nee a spus că va merge și va lua un uită- te din când în când.Când Kamol a terminat de spus asta, i- a lăsat pe Kit și pe Ruj să discute și să cadă de acord cine va rămâne și va avea grijă mai întâi de Lop.

— Cred că mai bine ai grijă de el mai întâi, Ruj, spuse Kit.

— Hm, orice, i- a răspuns Ruj, că oricum nu- l deranja să aibă grijă de Lop.

- Nu este că îți arunc momentele grele și nu este că nu- mi voi face griji pentru asta ,dar știi ce fel de persoană sunt. Mi- e teamă că o să înrăutățesc lucrurile. Mă voi ocupa de el mâine. Probabil că este mai bine decât azi, a spus Kit într- o serie făcând o expresie îngrijorată. Ruj zâmbi înțelegător

— Da, te înțeleg, spuse Ruj înainte ca Kit să se ducă din nou să- l vadă pe Lop acasă. Lop încă nu se trezise.

- Îl pot mirosi pe obraz? O voi lua ca pe o încurajare să merg la muncă. Kit se întoarse și îl întrebă ușor pe Ruj.

- De ce mă întrebi? întrebă Ruj.

— S- ar putea să fii gelos, a spus Kit.

- De ce te- aș invidia? O să am grijă de el azi. O să găsesc eu ceva de ronțăit puțin, răspunse Ruj zâmbind obraznic. Kit nu s- a supărat în schimb a râs ușor.

- Huh, nu ronțăi prea mult. Îl vom marca împreună, a spus Kit înapoi cu un zâmbet înainte de a se așeza ușor pe marginea patului.

Lop era pe o parte, cu fața în cealaltă direcție, adormit adânc. Kit îşi lăsă capul încet.

😘

Nasul proeminent al lui Kit presă aroma până pe obrazul lui Lop și a rămas acolo o vreme înainte de a zăbovi. Ruj stătea cu brațele încrucișate și se uită. Nu jignit, nu invidios, doar zâmbind. Kit l- a mângâiat ușor pe capul lui Lop înainte de a coborî din pat și a merge spre Ruj

- Ai grijă de el. Voi continua să sun să întreb despre simptomele lui ,spuse Kit și Ruj dădu din cap.

— O, nu- ţi face griji, răspunse Ruj, bătând ușor pe umărul celui mai bun prieten al său.

Înainte ca Kit să iasă din casă să- l urmeze pe Kamol să lucreze afară, iar Ruj a rămas singur să aibă grijă mai întâi de Lop.