Capitolul 4

- Mamă, cum te simți? întrebă imediat Dol.

- Dol… își strigă mama fiul, cu o voce răgușită, așa că Dol îi dădu apă să bea.

- Te doare capul? Sau simți vreo presiune? întrebă Dol cu grijă.

- Mă strânge puțin, dar nu cred că e ceva grav. Unde e Dao, unde s-a dus? întrebă mama despre fiica ei, cu un ton grăbit.

- Dao a mers să cumpere mâncare, mamă, nu-ți face griji. răspunse Dol, încercând să-i liniștească îngrijorarea.

Ochii femeii se înroșiră.
- Ți-a spus totul, nu-i așa?

- Da, răspunse Dol.

- Nu m-am gândit niciodată că tatăl tău ar putea merge atât de departe… De ce? Cum a putut să joace la noroc atât de nesăbuit, făcându-și soția și copiii să sufere așa? se plânse mama cu tristețe.

- Mamă, nu te gândi prea mult, sau o să te doară și mai tare capul, îi spuse Dol, mângâindu-i ușor mâna.

- Dol, ce ne facem? Sunt atât de îngrijorată pentru Dao… vocea mamei îi tremura.

- Nu-ți face griji, mamă, am să mă ocup eu de asta. îi spuse Dol, la fel cum îi spusese și surorii sale mai mici.

- Cum o să rezolvi tu asta? întrebă mama. Dol rămase tăcut o clipă. În realitate, nu avea niciun plan clar.

- Am să încerc să vorbesc cu cei de la cazinou, să văd dacă pot plăti în rate. Și am să stabilesc clar că nu vom mai răspunde pentru datoriile pe care tata le face de acum înainte. spuse Dol, doar ca să-și liniștească mama, deși nu era sigur că putea ajunge la o înțelegere.

- Vor accepta oare? Și de unde vei lua bani ca să plătești ratele, Dol? Muncești deja atât de mult, fiule… spuse mama cu îngrijorare, simțind durerea atât pentru el, cât și pentru Dao.

- Nu-ți face griji, fiul tău e priceput ✨. Azi am primit un job de filmare pentru un hotel de lux, iar jobul suplimentar pe care îl fac îmi aduce bacșișuri bune. zâmbi Dol, ca mama lui să nu se mai frământe.

- Ești foarte obosit, Dol? îl întrebă ea, cu voce tremurată.

Dol tăcu o clipă. Își înghiți oboseala și îi zâmbi mamei:
- Un pic, mamă… dar îmi place ceea ce fac.

Expresia mamei se relaxă puțin.

- Când pot să ies din spital? Nu vreau să stau prea mult aici. întrebă femeia.

- Am să întreb asistenta pentru tine. Deocamdată odihnește-te. spuse Dol.

Rămase lângă mama lui, vorbindu-i din când în când, până când sora lui se întoarse cu cutii de mâncare pentru ea și pentru Dol. Cei doi ieșiră pe balcon să mănânce împreună. După ce au terminat, Dol o lăsă pe Dao să intre prima la mama lor, iar el sună un prieten ca să întrebe despre jobul discutat mai devreme.

- Ai ajuns acasă de mult? îl întrebă Bee când răspunse la telefon.

- De ceva vreme. răspunse Dol.

- Și mama ta, cum se simte? întrebă Bee mai departe.

- E mai bine acum. Apropo, cum e cu jobul? schimbă Dol subiectul.

Bee îi explică tot și îi transmise partea lui de lucru. Dol acceptă.

- Hei, dacă nu reușesc să mă întorc la timp pentru primul curs de luni, te rog să întrebi tu profesorul pentru mine. îi spuse Dol, nefiind sigur că va putea rezolva problema datoriilor tatălui.

- Bine. răspunse Bee.

- Hei, Dol… îl strigă din nou Bee.

- Ce e? răspunse scurt Dol.

- Încă ne ai pe noi ca prieteni. Dacă e ceva ce nu poți rezolva, poți să te consulți cu noi. îi spuse Bee, pentru că simțea că prietenul lui e apăsat.

Dol amuți pentru o clipă. Nu îndrăznea să le ceară ajutor, nu voia ca cineva să creadă că se folosește de prietenia lor ca să câștige ceva, mai ales că ei proveneau din familii înstărite 💼, iar el abia reușea să se întrețină la facultate. Motivul pentru care rămăsese alături de acest grup era faptul că toți erau sinceri și nu-l priviseră niciodată de sus.

- Da… mulțumesc mult. răspunse Dol, înainte să mai vorbească puțin cu Bee și să închidă.

Oftă ușor și se întoarse la mama sa.

.

A doua zi.

După ce avu grijă de micul dejun al mamei sale, Dol discută cu doctorul. Acesta îi spuse că după-amiază mama putea fi externată, pentru că examinarea amănunțită arătase că nu existau complicații. Asta îi făcu pe Dol și Dao să răsufle ușurați. Mătușa Waeo și mătușa Im veniră și ele în vizită, oferindu-se să o ducă acasă pe mama lui Dol, pentru că aduseseră mașina.

- Mamă, odihnește-te mai întâi, spuse Dol, ajutându-și mama să intre în dormitor.

- Dar hainele clienților n-au fost încă călcate și livrate… spuse mama lui Dol slăbită, pentru că incidentul se întâmplase ieri chiar când ea și Dao călcau. Din fericire, Dao închise repede întrerupătorul casei înainte să plece la spital.

- Dao și cu mine ne vom ocupa de asta, mamă, tu odihnește-te, răspunse Dol. El făcea toate treburile casei, niciodată nu spunea că era obligația mamei și a surorii sale.

- Vă mulțumim mult, mătușă Waeo, mătușă Im, spuseră Dol și Dao, ridicând mâinile în semn de salut pentru vecine.

- Nu-i nimic. Dacă aveți nevoie de ceva, poți să mă suni, Dao, spuse mătușa Waeo. Dao încuviință, iar cele două mătuși se întoarseră acasă.

Dol și Dao se ajutară unul pe altul să calce hainele și apoi să le ducă la casele clienților.

- Dao, stai cu mama o vreme. Eu am de rezolvat ceva. Dacă îți e frică, închide bine ușa și încui-o, spuse Dol.

- Unde mergi, Dol? întrebă Dao imediat.

- Mă duc să rezolv problema cu tata, nu-ți face griji. Dol îi zâmbi surorii sale, apoi își luă geanta și ieși pe ușă. Dao ar fi vrut să-l oprească, dar știa că nu poate. Putea doar să-l privească plecând, cu ochii plini de îngrijorare, înainte să închidă casa, să o încui și să meargă să aibă grijă de mama lor.

Cât despre Dol, acesta luă un taxi spre cazinou, pentru că știa exact unde era, întrucât venise de multe ori după tatăl său. Era convins că tatăl nu ar mai fi îndrăznit să vină acum acolo, de teamă de proprietar. După ce coborî din taxi, Dol intră pe o alee adâncă, până dădu de o casă ce părea o fabrică văzută din spate. Înăuntru însă era un cazinou de mărime medie, plin de oameni la jocuri.

- Hei, puștiule, ce cauți aici? îl întrebă omul care păzea intrarea, când Dol se apropie.

- Am venit să discut despre datoriile tatălui meu, răspunse Dol politicos.

- Și cine e tatăl tău? întrebă omul.

- Tatăl meu se numește Don, răspunse Dol, deși nu știa dacă celălalt avea să-și amintească sau nu.

- Ah, Don ăla nenorocit. Fuge de datoria față de șeful meu și te trimite pe tine să negociezi, așa? întrebă omul pe un ton aspru.

- Nu m-a trimis tata. Am venit de bunăvoie. Vreau doar să discut despre datorie. Pot să-l văd pe șeful tău? întrebă Dol.

Omul îl privi de sus până jos. Văzând că Dol nu părea o amenințare, dădu din cap.
- Bine, urmează-mă.

Îi spuse celorlalți paznici să rămână la intrare, apoi îl conduse pe Dol înăuntru, prin zona cazinoului. Trecuseră printr-un adevărat labirint de coridoare, până ajunseră în fața unei camere păzite de doi bărbați. Dol gândi că, dacă ar fi prins și bătut aici, scăparea ar fi aproape imposibilă. Dar, fiindcă venise, trebuia să accepte tot ce urma.

- Spuneți-i șefului că fiul lui Don, cel care îi datorează bani, e aici să-l vadă, spuse omul care-l adusese.

Unul dintre paznici bătu la ușă, intră și anunță, apoi ieși și-i spuse lui Dol să intre.

Dol intră în cameră. Înăuntru, un bărbat la vreo 50 de ani, corpolent, încărcat cu aur la gât și la mâini, cu o față vicleană, stătea în spatele unei mese. În spatele lui erau alți doi paznici. Și, spre surpriza lui Dol, în cameră se afla și șeful satului lor.

- Tu ești fiul lui Don, nu-i așa? întrebă proprietarul cazinoului pe un ton sever.

- Da, răspunse Dol.

- Ai venit la momentul potrivit. Tocmai vorbeam cu șeful satului despre tatăl tău. Ia loc. vocea proprietarului nu era deloc prietenoasă.

- Și ce legătură are șeful satului cu asta? întrebă Dol, stăpânindu-și supărarea, știind că acesta era de partea cazinoului.

- Am venit pentru tatăl tău. Și unde e tatăl tău? De ce nu a venit el? întrebă șeful satului, la fel de neplăcut.

- Nu știu unde e tatăl meu, dar am venit pentru că vreau să negociez în legătură cu datoria lui, răspunse Dol.

- Tatăl tău a spus că o va pune pe sora ta să muncească mai întâi pentru a plăti datoria. Dacă o aduci pe sora ta aici, poate ne va fi mai ușor să discutăm, spuse proprietarul cazinoului cu un zâmbet libidinos, făcându-l pe Dol să-și strângă pumnii și să simtă dorința de a-l lovi.

- Pot să cer ca sora mea să nu fie implicată deloc? Noi nu știm nimic despre datoriile tatălui nostru. Am venit aici astăzi doar ca să negociez o cale de ieșire. Dacă se poate, aș vrea să plătesc datoria în rate lunare. spuse Dol.

- Datoria tatălui tău, cu tot cu dobândă, este acum de 500.000. Câți baht îmi poți plăti pe lună? Și când ai de gând să termini plata? În plus, sunt destul de bun că adun dobânda săptămânal, nu zilnic, spuse celălalt, ca și cum ar fi fost un om caritabil, deși nu era deloc așa.

Când auzi suma datoriei tatălui său, Dol se albă imediat la față.

- T-tata… tata datorează 500.000? întrebă Dol, uluit.

- Tatăl tău a împrumutat 100.000 de la mine, dar nu a mai plătit dobânda de mult timp, așa că s-a acumulat până la 500.000. Și am și contractul. răspunse patronul cazinoului, aruncând un contract pe masă. Dol îl ridică și văzu că era un contract real, cu scrisul de mână al tatălui său.

- La început nici nu mă gândeam să-mi iau banii înapoi, doar să primesc dobânda la timp. Tatăl tău a fost cel care a adus vorba despre sora ta, adăugă patronul.

Dol își încleștă dinții. Era extrem de furios pe tatăl său.

- În plus, îmi place sora ta, așa că am trimis pe cineva să o ia, atât.

Când auzi asta, Dol se întoarse spre șeful satului, dar acela stătea nepăsător, de parcă nu-l interesa să ajute.

- Dacă aș cere să plătesc în rate… reluă Dol subiectul.

- Nu-ți permit să plătești în rate. Îți dau însă o săptămână să aduci 500.000 baht. Dacă nu, îmi aduci sora ta, spuse omul cu voce aspră.

Dol își încleștă pumnii, scrâșnind din dinți atât de tare încât venele i se umflară pe tâmple. Dar nu era suficient de nesăbuit încât să sară la bătaie - știa că n-ar fi avut nicio șansă. Toți aveau arme la brâu, iar dacă i s-ar fi întâmplat ceva, sora și mama lui ar fi fost în pericol.

- Atunci, dacă reușesc să găsesc banii, putem încheia un acord suplimentar? De acum înainte, dacă tatăl meu mai face datorii aici, nu va mai avea nicio legătură cu mine, mama sau sora mea. Puteți să faceți ce vreți cu el, dar nu vă atingeți de noi. Și cât timp caut banii, să nu-mi deranjați familia, spuse Dol.

Își pierduse deja încrederea în tatăl lui, de când aflase că acesta ar fi dat-o pe Dao pentru a plăti datoria. Nu mai aștepta să fie un tată bun, ci măcar un om decent.

- Sigur, dacă găsești banii, hahaha! râse patronul cazinoului batjocoritor, convins că Dol n-ar reuși niciodată.

- Îți garantez că nu-ți vom deranja familia până vei aduce banii șefului, adăugă șeful satului.

- Atunci mă întorc să caut banii. Voi reveni în 7 zile, spuse Dol.

Celălalt dădu din cap. Dol se uită din nou la șeful satului, dar nu spuse nimic și ieși imediat, clocotind de furie înăuntru. Paznicul îl conduse până afară, ca să nu încerce să se strecoare din nou în cazinou.

Când ieși în față, Dol luă din nou mașina și se întoarse acasă, cu fața împietrită de stres, întrebându-se de unde avea să scoată 500.000 baht în doar 7 zile. Știa că omul nu-i dăduse șansa decât fiind sigur că el nu putea reuși.

Ajuns acasă, bătu la ușă și Dao îi deschise.

- Cum a mers, P’Dol? întrebă imediat Dao.

Dol îi zâmbi.
- Au acceptat să plătesc în rate, minți el, ca să n-o îngrijoreze prea tare.

Dao răsuflă ușurată, dar simți în același timp milă pentru fratele ei.

- Am să te ajut să găsim banii, P’Dol, ca să nu muncești doar tu atât de mult, spuse Dao cu hotărâre.

- Nu trebuie să faci mare lucru, doar ai grijă de mamă. Eu voi găsi banii, îi răspunse Dol. Nu voia ca sora lui să tragă și mai greu și nici să caute joburi suplimentare în timp ce el încă nu găsise soluția pentru datorie.

- Dar… ezită Dao.

- Fără dar. Și… ai pregătit cina pentru mamă? Dol schimbă imediat subiectul, ca să o împiedice să mai insiste.

...

- Hei, Dol, cum e mama ta? îl salută Bee a doua zi dimineață, când îl văzu venind direct spre el.

- E mai bine, dar are încă puțină febră. Doctorul a lăsat-o să vină acasă să se refacă, răspunse Dol normal.

- Mă bucur să aud asta. Sper să-și revină repede. Bee îi bătu ușor pe umăr.

- Kla și Pun n-au ajuns încă? întrebă Dol despre ceilalți doi prieteni.

- Probabil că vin imediat. Până atunci, hai să vorbim despre editare și temele pe care ni le-a dat profesorul, spuse Bee.

Cei doi se așezară și discutau despre lucru, până când sosiră și Kla cu Pun și intrară la curs.

Însă, stând în clasă, Dol nu se putea concentra. Mintea îi era plină doar de cei 500.000 baht pe care trebuia să-i strângă. Îi privi pe cei trei prieteni ai lui și simți o ezitare adâncă: să le ceară sau nu să împrumute bani?

Atitudinea lui îl făcu pe Kla să-și dea seama că Dol avea ceva pe suflet.

- Ce e în neregulă? întrebă Kla pe un ton calm, obișnuit, făcându-l pe Dol să tresară ușor.

- Nimic. De ce? răspunse Dol încet, forțând un zâmbet.

- Dacă ai ceva, ne poți spune, continuă Kla, deschizându-i o cale lui Dol să vorbească.

Dol rămase tăcut o clipă.

- Nu e nimic. Sunt doar îngrijorat de mama… mi-e teamă să nu se ridice să muncească și să nu se odihnească, spuse el zâmbind. Dar Kla își dădu seama că Dol evita să spună adevărul. Totuși, nu voia să-l preseze, fiindcă știa că era, probabil, o problemă personală.

Dol se prefăcu interesat să continue lecția, iar Kla nu mai întrebă nimic.

Până după școală, Dol se despărți repede de prietenii lui ca să se întoarcă în cameră și să se pregătească pentru jobul part-time la pub. Lipsise deja două zile, deși își propusese să ia doar o zi liberă.

- Oh, de ce ai venit așa devreme? îl întâmpină vocea lui Phu, când îl văzu intrând direct în restaurant.

- Bună, P’Phu. Îmi pare rău că am lipsit două zile, spuse Dol cu voce tensionată.

- Nu-i nimic, ești plătit pe oră oricum. Doar să nu mai lipsești prea mult fără motiv, răspunse Phu.

- Da, de asta am venit mai devreme azi, ca să ajut la pregătirea restaurantului, spuse Dol.

Phu zâmbi și îl lăsă să se ocupe de pregătiri, până când ceilalți veniră treptat la muncă. Breeze îl salută și îl întrebă de sănătate înainte să se apuce amândoi de treabă. În scurt timp, magazinul se deschise.

În timp ce lucra, Dol mai rămânea uneori cu gândurile departe, frământat de datoria de 500.000 baht.

- N-ar fi mai bine să iei o pauză, Dol? întrebă Breeze, făcându-l pe Dol să se oprească și să încline ușor capul în semn de respect.

- Îmi cer scuze, P’. Știu că am fost cam absent azi, spuse Dol, conștient de asta.

- Da, am observat. Mă bucur că n-ai făcut greșeli, dar te miști mai încet. Nu știu ce problemă ai pe suflet, dar ia-ți o pauză, spuse Breeze cu înțelegere, știind cât de harnic fusese Dol mereu.

- Mulțumesc, P’. O să iau 10 minute, spuse Dol, retrăgându-se în camera personalului. Se așeză rezemat de dulap, cu o expresie împovărată.

- Cu-cu-bau. Ce faci aici? se auzi vocea lui Liu, făcându-l pe Dol să tresară.

- Oh, P’Liu… e ceva în neregulă? întrebă Dol.

Liu se așeză pe banca lungă din fața lui, în timp ce Dol rămăsese pe podea.

- Am fost să vorbesc cu Breeze și mi-a zis că ești aici. E ceva în neregulă? Poți să-mi spui. Sau te-a necăjit cineva aici? întrebă Liu serios.

Dol râse scurt.
- Nu m-a necăjit nimeni. Toți de aici sunt foarte buni cu mine, răspunse el.

- Știi că sunt curios din fire 😅. Dacă e ceva cu care pot să te ajut, sau vrei să te consulți cu mine, poți să-mi spui. Chiar dacă nu ne știm de mult, simt că ești un copil bun, spuse Liu cu un zâmbet, pentru că deja aflase de la Phu că Dol muncea ca să se întrețină și să-și ajute sora și mama.

Dol îl privi cu o expresie frământată.
- Există vreo cale să fac rost de 500.000 baht până sâmbătă? întrebă el.

Liu rămase uimit o clipă.
- Ce ai de gând să faci cu atâția bani? întrebă.

Dol oftă ușor. Nu știa dacă să-i spună despre problemele din familie, mai ales că nici prietenilor apropiați nu le spusese.

- E o chestiune de familie, nu-i așa? întrebă Liu.

Dol încuviință din cap.
- P’Liu, ai vreun sfat? întrebă el din nou. Știa prea bine că, fiind student, nu putea lua niciun credit bancar, și chiar dacă ar fi putut, suma era imposibilă.

Liu tăcu puțin.
- Dacă mă întrebi dacă există, da, există… dar nu cred că e potrivit pentru tine. Și nici nu sunt sigur că ajungi la 500.000, răspunse în cele din urmă.

- Ce este? întrebă Dol.

Liu îl privi cu o expresie apăsată.
- Un job ca al meu, răspunse, făcându-l pe Dol să încremenească.

- De fapt, nici nu voiam să-ți recomand asta… dar e mai bine decât ceva ilegal, cum ar fi drogurile, explică Liu.

- Dar… uită-te la mine. Nu sunt frumos, n-am experiență… cine m-ar vrea? spuse Dol cu glas ușor stins.

- Cine a zis că nu ești frumos? Fiecare are atuurile lui. Cu siguranță se găsește cineva care să te placă. Și dacă ar fi cineva interesat, ai vrea să o faci? Nu încerc să te împing, dar altă soluție să faci rost de 500.000 până sâmbătă nu văd, spuse Liu.

- P’Liu… ai câștigat vreodată 500.000 într-o săptămână cu jobul ăsta? întrebă Dol curios.

- Am câștigat, dar nu des. Ultima dată a fost demult, răspunse Liu direct.

Dol oftă încet.

- Dacă tu chiar vrei să lucrezi ca mine, voi încerca să întreb niște cliente dacă sunt interesate de tine. Poate că vei găsi o femeie bogată care să vrea sa aibă grijă de tine, a spus Liu. Unii angajați SS erau îngrijiți de femei bogate și trăiau bine.

- Dar cel mai important, Dol, poți să faci cu adevărat acest tip de muncă? Nu crezi că este inutil? a întrebat Liu.

- Nu am nicio intenție să vă privesc de sus pe nici unul din voi, nici pe oricine care face această profesie. Fiecare are propriul drum, a spus Dol cu sinceritate.

- Mulțumesc. Atunci permite-mi să întreb niște clienți pentru tine. Nu te gândi prea mult. Poate vom găsi o altă cale de ieșire, a spus Liu ca să-l consoleze. Dol a dat din cap în semn de aprobare înainte ca amândoi să se întoarcă la muncă pentru că Dol se odihnise mai bine de 10 minute și nu voia ca Bryze să obosească prea mult.

 

Liu nu a avut ocazia să salute clientele care au venit să folosească serviciile de aici, deoarece el accepta doar clienți de sex masculin. El nu a vrut să ce ceară ajutorul altor gazde care oferă servicii grupurilor de femei pentru că știa că Dol nu vrea afle și alții despre asta.

- Liu, Alan e aici. Te-a chemat la el, a venit Phu și a spus. Liu a zâmbit imediat când a știut ca Alan îl chemase.

- Da, a răspuns Liu, înainte să se mai aranjeze puțin apoi ieși din vestiar ca să-l găsească pe Alan

Alan a ales să vină aici astăzi să bea ceva dar și pentru că avea o treabă de discutat cu proprietarul pub-ului, dar proprietarul pub-ului avea să vină un pic mai târziu așa că între timp Alan va veni și va bea în timp ce îl așteaptă întrucât nu avea alte treburi. Nu a durat mult până când persoana pe care o chemase să-l servească a intrat în camera VIP.

- Bună seara, khun Alan, l-a salutat Liu pe Alan.

- Hmm, stai jos mai întâi, i-a răspuns Alan. Liu s-a așezat cuminte lângă Alan. În timp ce îi turna vin într-un pahar lui Alan încărcând să-i facă pe plac, așa cum face întotdeauna.

- Apropo, khun Alan, pot să vă întreb ceva? Liu l-a văzut pe Alan și s-a gândit la Dol. Deci credea că Alan cunoaște o mulțime de oameni.

- Ce? întrebă Alan înapoi.

- Cunoaște pe cineva care ar dori să adopte un băiețel? întrebă Liu. Alan a ridicat ușor din sprâncene.

- Vrei să-ți găsești o bonă? întrebă Alan înapoi.

- Nu, este pentru juniorul meu care lucrează ca ajutor de barman aici. Are o problemă și trebuie să găsească bani pentru a rezolva urgent o anumită problemă și ar vrea să lucreze ca mine, deși ar fi dificil să câștige atâția bani până sâmbătă. Spuse Liu.

- Deși este un copil bun. El lucrează cu jumătate de normă ca să câștig bani pentru a se întreține și pentru a-și ajuta sora mai mică. Acum el este la universitate, a spus Liu.

- Câţi bani? a întrebat Alan înapoi, ca și cum ar fi fost o întrebare generală.

- Cinci sute de mii, a răspuns Liu. Alan a ridicat din nou sprâncenele.

- Dacă e un student. De ce a cheltuit atâția bani? a întrebat Alan nedumerit.

- Cred că ar putea fi o problemă de familie. Nu am detalii despre ce este vorba. Spuse Liu din nou. Alan a luat vinul și l-a băut.

- Nu crezi că puștiul ăla te va păcăli? întrebă Alan înapoi.

- Nu cred. Acest copil este cel pe care Phu l-a adus la muncă aici. Și ia garantat șefului că este un copil bun și cinstit. Spuse Liu cu încredere. Alan a tăcut și se gândi la ceva.

- Cheamă-l să vorbim. O să văd singur dacă copilul ăla a mințit, a spus Alan, pentru că era apropiat de proprietarul pub-ului și are multe drepturi în acest pub. Așa că a vrut să-l verifice pe angajatul menționat de Liu ca să vadă ce fel de persoană era cu adevărat. Dacă va vedea că nu e cinstit. Îi va spune proprietarului pub-ului să aibă grijă de el.

- Da. Mă duc să îl chem, a răspuns Liu înainte de a se ridica repede și a pleca din camera VIP a lui Alan.

 

- Dol, ești ocupată? Liu s-a dus să îl cheme pe Dol care ștergea pahare.

- Nu mai sunt foarte ocupat. Phi Liu, ce vrei? a întrebat Dol înapoi.

- Adu niște bere HHH  în camera VIP 02, a spus Liu. Nu a spus direct că Alan îl chemase pentru că îi era teamă că Bryze va fi suspicios de ce l-a chemat Alan pe Dol și pentru că Liu nu știa dacă Dol îi spusese sau nu lui Bryze despre problemele lui.

- Unde e chelnerul? întrebă Bryze surprinsă.

- S-a dus la baie de aceea am venit eu aici să comand. Grăbește-te, a spus Liu în timp ce se uita la Dol. Dol a simțit că Liu îi ceruse în mod special să îl servească deci trebuie să fie ceva de la sine înțeles.

- Da, a răspuns Dol înainte ca Liu să urce în camera VIP.

Cât despre Dol, el s-a ocupat comandă și a pregătit berea pe care a cerut-o Liu apoi a luat tava cu băuturi și l-a urmat. Când a ajuns la ușa camerei a înghețat puțin când a văzut o garda de corp stând în picioare. Asta l-a făcut pe Dol să știe cine este în cameră. Probabil că acesta era Alan pentru că l-a văzut pe Alan intrând cu o gardă de corp. Când l-a văzut pe Dol ținând o tavă cu băuturi, garda de corp i-a deschis imediat ușa lui Dol să intre.

- Mă scuzați, spuse Dol politicos. În cameră, Alan stătea cu Liu și  mai erau încă trei gărzi de corp, ceea ce îl făcu pe Dol puțin nervos când a văzut ochii ageri ai lui Alan holbându-se la el, investigându-l.  Atmosfera apăsătoare s-a răspândit și asupra lui Dol, făcându-l să nu îndrăznească să se uite la Alan.