CAPITOLUL 47

  - Day, ești nebun? E de trecut. În plus, acel șofer de taxi a fost deja oprit de poliție. Nu știu câți ani a stat în închisoare , a spus Brick...

Day se uită la Brick pe ecranul computerului.

- A trecut mult timp, nu? a întrebat Day pe un ton sever. Brick dădu din cap.

- Dacă s- a întâmplat cu mult timp în urmă, de ce îți mai este frică? Și dacă ai o problemă urgentă și trebuie să apelezi la un serviciu de taxi, ce ai de gând să faci? a spus Day cu o voce severă.

— Nu plec, răspunse Brick fără ezitare. Day oftă.

- Așadar, dacă aș fi fost pe cale să mor și te sună să mă întâlnești fără ca tu să ai mașină și poți lua doar un taxi, nu ai să vii să mă vezi? a întrebat Day din nou, făcându- l uluit pe Brick și să reflecteze la ce spuse Day.

- Păi... eu... uh , Brick nu știa cum să răspundă.

- Oh, ce mizerie, hai să schimbăm subiectul înainte să mă enervez.

Day și- a întors fața cu o expresie severă, apoi a luat o țigară să fumeze.

- Ești supărat pe mine? a întrebat Brick încet.

- Nu... doar mă deranjează că soția mea este atât de lașă , a spus Day, făcându- i chipul lui Brick să se înroșească la ceea ce a spus Day.

Dar cum să nu roșești?

- Pee a plecat ? a întrebat Day din nou.

- Deja a plecat, a răspuns el , dar nu a povestit despre ce vorbise cu Pee, pentru că se temea că Day nu se va supăra din nou.

- Hei Day, pot să vin să te văd mâine? a întrebat el ezitant.

- Tatăl tău va fi supărat. Nu ai școală mâine, așa că stai acasă , a spus Day, făcându- l pe Brick puțin supărat că Day pare prea rece.

- Stai, îi pot spune tatălui că am școală și voi merge acasă seara , a spus Brick.

- Nu e nevoie, am niște treburi de făcut mâine, a spus Day pe un ton plat, pentru că deja plănuise ce să facă a doua zi.

- Unde te duci? Voi merge cu tine, a spus Brick.

- Brick, nu ești un copil. Nu trebuie să mă urmărești, a spus Day. Brick s- a încruntat când a auzit asta.

- Oh! Nu voi iesi, voi sta in camera si acasa, nici nu voi iesi sa văd luna sau soarele ,a spus Brick sarcastic.

Day clătină ușor din cap.

- Cu cât ești mai slab, cu atât ești mai egoist. Dacă ai fi prin preajmă, te- aș pălmui , a amenințat Day.

- Bine, vino, lovește- mă chiar acum. Vreau să stai aici și să mă plesnești. Poți să mă plesnești de câte ori vrei, doar... Vino la mine, a spus Brick încet...

Day înțelege ceea ce Brick vrea să transmită.

- Nu vă faceți griji, vă voi da mai mult decât o palmă , a spus Day.

Brick nu s- a uitat la Day pe ecranul computerului.

*Suflat*

- .. Mă voi ocupa de tipul care a postat fotografiile cu noi mâine, spuse Day răspicat.

Brick ridică imediat privirea.

- Cunoști persoana care i- a făcut fotografiile tatălui meu? Cine este el? a întrebat el curios ,pentru că chiar nu știa cine a postat fotografiile.

- Nu trebuie să știi. Dacă vrei să te iau repede, lasă- mă să rezolv problema cât mai curând posibil. O să termin asta cu tipul ăla și apoi o să am grijă de tatăl tău, Day spuse pe un ton serios.

- Vorbești de parcă ar fii să- mi ucizi tatăl. Așa că de ce nu mă lași să merg cu tine? a întrebat el din nou.

- Dacă mergi cu mine... îmi voi face griji doar pentru tine. Deci ce pot face?zise Day, făcându- l pe Brick să se simtă cald în inima lui.

Chiar dacă Day nu vorbea deloc pe un ton blând

— Acum ești sincer, spuse Brick.

- Dacă nu- ți place, nu o să nu mai vorbesc , a spus Day.

- Îmi place! a spus Brick în grabă.

Day clătină ușor din cap, dar nu spuse mare lucru.

- Du- te să faci un duș și pregătește- te de culcare, a spus Day.

- Pot să țin camera pornită tot timpul?a întrebat Brick.

- Deci crezi că te las să- l oprești? Du- te acum să faci un duș , a spus Day din nou.

Brick s- a ridicat imediat să facă un duș și să- și schimbe hainele. În timp ce Brick se duce la baie , Day la sunat pe celălalt prieten al său pentru a fi de acord cu ceva. După ce Brick a făcut duș și și- a schimbat hainele, s- a dus să se întindă și să vorbească cu Day pentru o vreme, apoi a adormit înaintea lui Day. Silueta înaltă nu putea decât să stea întinsă în fața lui Brick și să- l privească dormind prin computer.

- Mi- ai creat acest obicei, Brick... Nu mai pot dormi fără tine , șoptește Day.

A doua zi...

- Pleci ? a întrebat Brick, văzând că Day se pregătea să plece a doua zi. Brick a ținut camera pornită. Au fost momente când internetul s- a oprit, dar Brick îl remedia. Când mama a venit să- i spună să coboare să mănânce, Brick a împăturit paravanul ca să nu știe nimeni și a coborât să mănânce înainte de a redeschide paravanul.

- Hmm... rămâi acasă. Nu te duci nicăieri , îi spuse Day lui Brick și el dădu din cap.

- Poți să- mi spui unde mergi? a întrebat din nou, pentru că era îngrijorat de Day.

Brick nu știe cum va trata Day persoana care a postat imaginea.

— Mă duc să văd un prieten, răspunse Day, Brick tresărind de confuzie.

„Deci cum o să te descurci cu persoana care a postat imaginea?” a întrebat el din nou.

- Mă duc mai întâi să văd un prieten. Încă nu sunt sigur dacă o să am grijă de tipul ăsta azi , a răspuns Day sincer.

Brick dădu încet din cap.

- Mă suni? a întrebat el încet. Day se uită la Brick prin ecran.

- De ce nu mă implori? Îți place. O să te sun și te voi pune la curent în fiecare oră , a spus Day.

- Îți place să glumești cu mine, ai un obicei prost , a spus Brick, știind că Day își bate joc de el.

- Nu, nu este , s- a prefăcut că spune Day cu o expresie calmă pe chip și a scos telefonul din buzunar pentru a- l pune deasupra patului.

— Deci, îmi las telefonul aici, spuse Day pe un ton monoton.

— Nu, ia- l cu tine, spuse Brick imediat.

Day și- a ridicat ușor sprâncenele. A fost un semnal pentru Brick să știe că trebuie să facă ceea ce a spus Day. Silueta se aşeză îmbufnată.

- Poți s- o faci? a spus Brick încet.

Day stătea nemișcat în fața ecranului. Brick ezită să se uite la Day, cu fața arzând. Deși, nu sunt împreună, Brick încă se simte jenat în acest moment, dacă ar fi împreună... Brick probabil s- ar întinde și s- ar zvârcoli pe pământ.

— Phi... Day, îl strigă Brick pe Day, bâlbâind.

— Sună- mă dacă... Îți promit că nu voi merge nicăieri, spuse Brick pe un ton implorător.

Day era tăcut cu o expresie timidă și cu ochii ațintiți... Unde era vocea aceea dulce?

- La naiba! Nu mai trebuie să vorbești , spuse Day cu o voce adâncă, făcându- l pe Brick să creadă că Day nu era mulțumit de el.

- Ce... de ce? a răspuns Brick.

- Nu îți spun pentru că mi- e teamă că nu voi putea rezista, sa vin să te împing acasă.... odată ce se termină... te sun înapoi, când a terminat de vorbit ,Day închise imediat, lăsându- l pe Brick să stea cu fața goală înainte de a se rușina.

Day a părăsit apartamentul și a mers direct să- l întâlnească pe Fuu, prietenul său drag, pe care nu- l mai văzuse de ceva vreme. Dimineața, Day îl sunase pe Fuu să- i mărturisească despre Brick, pentru că Fuu nu știa despre asta pentru că în fiecare zi era încă cu iubitul lui.

- Oricum, nu trebuie să mă mai insulti. Nu m- ai înjurat suficient la telefon? a spus Day în timp ce- și ducea prietenul în birou. Fuu se preface că deschide gura împotriva lui Day despre Brick.

- Grăbește- te și oprește- mă. De ce nu te- ai gândit când ai făcut asta? Fuu nu s- a putut abține să nu se bâlbâie din nou.

- - Ei bine, acum nu e nimic, a respins Day.

- - Huh, m- aș fi răzbunat pentru el... Dar, în cele din urmă, ai o soție pe care o iubești și o prețuiești , a spus Fuu sarcastic.

- - Mă blestești acum?... Bine, mă ajuți cu chestiunea pe care ți- am cerut- o?îl întrebă Day pe prietenul său cu o voce severă.

- Am contactat deja pista, mașina este gata, doar aștept un concurent. În ce zi este cursa?a spus Fuu.

- Am spus mâine la ora 3, despre concurent... Mă duc eu însumi să- l contactez ,a spus Day încet.

- Serios? Cu cine ai de gând să concurezi? a întrebat Fuu curios.

- Este doar un țânțar enervant. Dacă nu- l strivesc cu mâna, va apărea și va crea pacoste nesfârșite , i- a spus Day prietenului său pe un ton monoton.

- Ei bine, nu voi lăsa țânțarul să moară sau Brick va rămâne văduv pentru că soțul lui va merge la închisoare, a spus Fuu în glumă.

Day nu spuse nimic și ridică telefonul pentru a suna cu ochii lui Fuu privindu- l constant.

- Oh, sunt eu... la magazinul prietenului meu... Într- o clipă o să fac niște comisioane în altă parte... Nu trebuie să pleci nicăieri. Nu mă lăsa să te prind... Mănâncă orez și mănâncă și pește... nu mult... Nu trebuie să ceri mult, nu?...Trebuie să întrebi multe, nu?... Am sunat doar să- ți spun... Uh... asta- i tot.

Fuu și- a ascultat în tăcere prietenul vorbind la telefon, deși nu știa ce spunea celălaltă parte, Fuu bănui că era Brick.

- La ce te uiți?l- a întrebat Day pe prietenul său sec.

- Nu, mă gândeam, este normal să suni și să raportezi totul lui Nong Night? și- a tachinat Fuu prietenul.

- Vorbești mult, i- a spus Day prietenului său. Fuu nu poate decât să stea pe spate și să râdă.

- Oh, dar unde s- a dus Neil ăla? L- ai văzut? a întrebat Fuu cu un zâmbet ușor pe buze.

- S- a dus să locuiască în același apartament ca mine, dar la un etaj diferit și, cel mai important, soția lui este un prieten de a lui Brick... din același grup cu Ai Gear , a spus Day, ochii lui Fuu s- au mărit.

- - Hei, nu a putut găsi pe altcineva? a întrebat Fuu, Day nu putea decât să râdă încet înainte de a se așeza să vorbească despre altceva pentru o vreme.

Day pleacă din biroul lui Fuu pentru a merge la facultate.

Day a parcat în fața universității și de îndată ce a văzut ținta, Day a coborât imediat din mașină.

- Pipi! îl strigă Day pe celălalt cu o voce calmă, făcându- i să se întoarcă surprins grupul de prieteni ai lui Pee care vorbeau și râdeau.

- Bună, Day , strigă Pee numele celeilalte persoane, deși puțin surprins.

Nu credea că Day va veni să- l vadă la universitatea pe care o urmează, dar a zâmbit fără teamă pentru că mulți dintre prietenii lui erau acolo, în timp ce Day este singur.

- Ce cauți aici? întrebă Pee pe un ton dur.

- Păi nimic, am vrut doar să- ți dau o mică veste, te interesează? zise Day categoric, înainte de a- și aprinde o țigară și de a fuma cu o expresie calmă. Nu a fost deloc deranjat de mulțimea din fața lui.

- Care sunt veștile? întrebă Pee din nou.

— Știu că vrei să mă învingi, așa că sunt aici să- ți fac o ofertă, spuse Day sarcastic.

- Ce sugerezi? Doar spune- o , a spus Pee.

- - Mâine la 15.00 pe pista xx, nu ești prost la ce vreau să spun, așa că hai să facem o cursă. Cât despre ce să pariezi... O spun mâine pe pistă. Ce zici?

Pee a ezitat puțin înainte de a zâmbi.

— Bine, mâine sper că ești gata să- ți înfrunți înfrângerea, spuse Pee cu o voce severă.

Day își fumează țigara, în timp ce rânjește. Acest lucru l- a făcut pe Pee foarte supărat pe zâmbetul lui Day.

- Dacă ești încrezător, poți încerca... eu mă duc , a spus Day, înainte de a se întoarce la mașină ca de obicei.

Day știa că Pee n- ar îndrăzni să- i facă nimic în timp ce se afla în fața universității... așa că, nu este prea atent. Pee stătea acolo privindu- l pe Day, care se urcă în mașină și plecă.

Furios, Pee se întoarse către prietenul său.

- Anulează călătoria de azi, mă voi duce mai întâi să- mi verific mașina de curse , i- a spus Pee prietenului său.

Pee era hotărât să îl învingă pe Day.

- De ce nu a sunat înapoi? mârâi Brick, rostogolindu- se pe pat înainte de a se hotărî să- și ia telefonul și să îl sune pe Day, pentru că silueta înaltă tăcuse de aproape trei ore.

Brick a apăsat un apel și a așteptat puțin.

(- Ce?) se auzi vocea lui Day.

- De ce nu mă suni la fiecare oră? a întrebat Brick înainte de a auzi ceva din partea lui Day.

- Stai, ce este acest sunet? Unde ești? a întrebat imediat Brick când a auzit zgomotul unui motor care se tura...

Dar, când a întrebat Brick, sunetul a dispărut imediat.

(- Ce sunet?) a întrebat Day.

Acum totul era tăcut.

- Am auzit zgomotul unui motor de mașină care se tura, a spus Brick.

(- Este mașina mea, doar am dus- o puțin la centrul de inspecție, dar tu... de ce mă suni? Ți- e dor de mine?)Day a schimbat subiectul.

— Oh... ei bine, ai spus că mă vei suna în fiecare oră, spuse Brick încet.

Uitând brusc zgomotul mașinii.

(- Sunt ocupat) a răspuns Day, uitându- se la mașina cu care va concura mâine.

Day este atât de ocupat cu mașina lui încât a uitat să- l sune pe Brick, până când Brick a fost nevoit să- l sune.

- Te- am deranjat sunând? a întrebat el din nou, simțindu- se mai mult ca soția lui în fiecare zi.

(- Puțin) spuse Day cu un zâmbet.

Day putea ghici că fața lui Brick era supărată în acest moment.

- Oh, ei bine, nu te deranjez atunci. Asta- i tot, închise Brick imediat, lăsându- l pe Day puțin uluit.

- - Huh, evoluează, a mormăit Day zâmbind, dar a ales să nu sune pentru că vrea să verifice cât mai bine starea propriei mașini de curse.

După ce a închis Brick a adormit accidental. După un timp s- a trezit din nou la zgomotul unei bătăi în uşă.

- Brick, poți să cobori la cină ,strigă vocea mamei. Brick s- a deschis în liniște.

- Nu mi- e foame , a răspuns el.

- Nu ți- e foame, dar trebuie să mănânci sau tati va merge după Brick. Nu- l jignit , a spus mama lui Brick.

Brick oftă încet.

- Bine, lasă- mă să mă spăl pe față , i- a spus el mamei înainte de a merge la baie.

Curând, Brick se îndreptă spre sufragerie cu o expresie rea pe chip.

— Sper că ți- am pus o față bună, spuse încet vocea tatălui lui Brick.

Brick aruncă o privire ușoară către tatăl său.

- - Tata, sună stupid, a spus Brick, făcându- l pe tatăl lui Brick să înghețe, în timp ce el bea apa și se uita la fiul său cu ochii umflați.

Cât despre mama lui Brick, ea nu putea decât să se uite fără tragere de inimă. Nu și- a lăsat fiul să vorbească prea mult.

- Huh, a trecut doar o zi... ai de gând să mori? a întrebat tatăl ei cu o voce severă.

Brick nu a spus nimic, doar s- a așezat pe un scaun să mănânce.

- Sincer, de ce ești atras? Amândoi sunte- ți bărbați, amândoi aveți „chestia” aia! ,a spus supărat tatăl lui Brick, care și- a văzut fiul făcând o anumită față, Brick s- a întors să- l privească.

- Nu înțeleg, de ce tata nu își deschide mintea? Dă- ne o șansă , a argumentat el imediat.

- Dă- le o șansă? Crezi că dragostea a doi bărbați împreună va supraviețui? Nu cred.... Crezi că oamenii vor accepta asta?a răspuns tatăl său.

- Domnule... eu zic să avem încredere... era cât pe ce să- i mustre mama.

- Nu trebuie să spui nimic... Îi voi preda o lecție , a spus tatăl lui Brick cu o voce severă.

Mama lui Brick a oftat pentru că știa că soțul ei nu o va lăsa să spună nimic.

- De ce tata trebuie să- și facă griji pentru alți oameni? În plus, cei mai mulți dintre prietenii mei au iubiți. Ei se pot descurca acum , a spus Brick, gândindu- se la cei mai buni prieteni ai săi.

- Huh, deci fac același lucru. Deci, este o tendință? Văzându- ți prietenii având un iubit, ai crezut că îți dorești același lucru. Dragostea nu ar trebui să fie o tendință, doar ți- e frică să nu fii la înălțime..... e! moda!! a strigat tatăl lui Brick.

În loc să mănânce, ajung blocați într- o ceartă.

- Uh...șefu... asta- i tot... vocea menajera se auzi

- - Ce este? a întrebat imediat mama lui Brick."Ei bine... uh... Un prieten Brick pe nume Day a venit să- l vadă, a spus menajera cu voce joasă și nu e nevoie să repete, pentru că Brick s- a ridicat imediat de pe scaun și a ieșit în fugă din sufragerie.

- Brick!!! a strigat vocea tatălui lui.

Dar lui Brick nu i- a păsat și a fugit la Day, care stă în afara gardului, tatăl lui Brick urmându- l cu o expresie extrem de furioasă pe față.

Day și- a ridicat ușor sprâncenele când a văzut silueta mică a lui Brick fugind din casă, de îndată ce a ieșit pe ușă, Brick l- a prins imediat de brațul lui Day.

- Calmează- te, Brick... ce e?a întrebat Day.

- - Day ia- mă cu tine. Tati nu va accepta relația noastră... Nu vreau să stau acasă, gemu Brick, ochii începu să- i lăcrimeze.

Atunci s- a auzit zgomotul porții care deschidea gardul cu forță.

Brick a căzut imediat în urma lui Day.

- Vino aici, Brick!! strigă vocea tatălui lui Brick încruntat.

Subordonații magazinului au ieșit unul lângă altul stând în picioare și privind suspicios.

- - Nu, voi merge cu Ai’Day , Brick a evitat mâna tatălui său care l- a urmat și l- a prins.

Day a fost surprins de puterea lui Brick, care se ascundea în spatele lui.

- Domnule, nu fi dur cu fiul tău , și- a prins repede soțul mama lui Brick.

- De ce ai venit aici? Ți- am spus să nu te mai pui cu Brick, a întrebat cu voce tare tatăl lui Brick.

Day s- a oprit, persoana din spatele lui tremura și îi îmbrățișa strâns brațul lui Day.

- Da, mi- ai spus. Dar nu ți- am auzit cuvintele , a răspuns Day, făcându- l pe tatăl lui Brick să înghețe și să- și strângă pumnii.

- Vrei să mă testezi? Crezi că voi fi drăguț cu voi doi? a spus tatăl lui Brick.

- Nu m- am gândit niciodată să te testez. Când am venit aici, am vrut doar să demonstrez că nu sunt șocat sau nu mă tem de obstacolele pe care le- ai creat. Sunt dispus să luptăm cu aceste obstacole. Nu voi fugi sau lasa pe Brick asa cum vrei tu.Daca- l las pe Brick pentru acest mic obstacol nu voi putea sa am grija de el.... vreau sa vezi ca pot avea grija de fiul tau pentru totdeauna...Chiar dacă există obstacole, spuse Day încet, Brick era uluit, lacrimile curgând necontrolat.

- Phi... Day... strigă Brick la Day, cu vocea tremurândă.

- Cuvinte dulci, oricine le poate spune , a spus imediat tatăl lui Brick.

- Dar am curaj, nu am de gând să te înșel. Știu că poți vedea dacă te înșel , a continuat Day vorbind pe un ton calm.

Ochii care îl priveau pe tatăl lui Brick dădeau dovadă de stabilitate, tatăl lui Brick era conștient de asta, dar nu voia să recunoască.

- Da, ai curaj. Dar, știi că uneori curajul îi face să sufere și pe cei pe care îi iubim , a spus tatăl lui Brick cu o voce severă.

- Tata... nu m- a băgat niciodată în necazuri , i- a spus Brick tatălui său cu o voce tremurândă.

- De unde știi că nu vei avea probleme? Day ar putea avea grijă de tine, Brick, dar cei care sunt încrezători și curajoși vor avea inevitabil necazuri. Nimeni nu poate avea grijă de nimeni tot timpul, tatăl. spuse.

- Uh... Atunci pot avea grijă de mine, a argumentat Brick din nou.

Tatăl lui Brick și- a întins mâna și și- a frecat fața frustrat de încăpățânarea fiului său.

- Domnule, am venit aici fără să intenționez să vă fac necazuri sau să vă fac să vă simțiți rău. Am vrut doar să- l văd pe Brick, voiam să văd dacă nu moare de foame sau nu făcea prostii , a spus Day.

- El a făcut deja o prostie... a decis să se întâlnească cu un bărbat , a spus tatăl lui Brick.

Day se uită puțin la el înainte de a respira adânc.

- Brick vino în casă , a spus tatăl lui Brick cu o voce adâncă.

Brick clătină din cap, agățându- se tot timpul de spatele lui Day.

...Brusc...

- Vrei să mă testezi corect Brick?!

Tatăl lui Brick l- a prins violent de brațul fiului său ,făcându- l pe Brick să se împiedice de tatăl său, dar mâna lui încă se ținea de brațul lui Day, făcându- l să- l apuce și el, rezultând că cei trei se țineau unul de celălalt.

Mama lui Brick s- a grăbit imediat să- și oprească soțul.

- Domnule, nu fiți aspru cu fiul dumneavoastră... vă implor, a spus mama lui Brick tremurând.

- De ce nu vorbești mai degrabă cu fiul tău, băiatul ăla bun? a întrebat cu voce tare tatăl lui Brick.

- Humph, tată, dă- mi drumul , a încercat Brick să scape din mâna tatălui său, dar tatăl lui Brick s- a lipit de el strâns, în timp ce Brick era speriat pentru că mâna lui, cea care ținea brațul lui Day, a fost eliberată chiar de Day.

Brick se întoarse să se uite la Day cu lacrimi curgându- i pe față. Brick a fost tras de tatăl său să stea lângă el.

- De ce... Heuk... de ce faci asta, Day... Hugh? a întrebat Brick cu o voce tremurată.

Brick a crezut că Day va fi nesăbuit.

- Nu am venit să te iau, Brick… Am venit doar să te văd ,a spus Day.

Făcându- l pe Brick să înghețe, simțind o durere în inimă.

- Uite... Huk... Ce dracu... Huk... De ce ai spus că vei veni să mă iei atunci... hek? a strigat Brick către Day, dar a fost condus de propriul său tată.

- O să vin să te caut, dar nu chiar acum. Vreau să stai acasă, aș vrea să repar câteva lucruri mai întâi și apoi vin să te iau , spuse Day încet.

- Uh... nu... eu voi merge cu tine acum ,a strigat Brick cu lacrimi in ochi.

— Nu fi încăpățânat, Brick… zise Day din nou. De data aceasta nu a fost o problemă cu tatăl lui, de data aceasta problema a fost direct cu Day.

- Îmbrățișare... Deci de ce ai venit... Hugh... de ce ai venit? strigă Brick.

Nu- i păsa acum de ochii nimănui.

- Am venit... pentru că mi- e dor de tine, am vrut doar să vin să- ți văd fața , a spus Day.