CAPITOLUL 45

  - Despre ce naiba ai vorbit azi? Nu ți- e rușine? strigă Brick imediat, în timp ce stătea în mașină după ce cumpărase prăjitura și se ducea acasă la Day

- Ce am spus?a întrebat Day încet.

- Deci ce i- ai spus lui P’Water? a spus Brick. Day se întoarse să se uite la Brick.

- Nu ești mulțumit de ceea ce am spus? Dacă nu ești mulțumit, data viitoare nu voi spune nimic și nu voi spune că ești doar prietenul meu, bine?a spus Day pe un ton normal.

Brick se opri o clipă înainte de a se întoarce să privească din mașină.

— Nu, sunt doar puțin supărat, spuse Brick, cu vocea joasă. Day se uită puțin la el.

- Ei bine, este jenant să te comporți nepotrivit, de obicei nu ești genul care spune așa ceva , a spus Brick, dar nu a îndrăznit să se uite la Day.

Day zâmbi ușor.

- Pot să o spun sau nu? Day s- a prefăcut că întreabă.

— Ei bine... um, depinde de tine, spuse Brick încet. În curând, Day a condus acasă. Night a ieșit zâmbind și a deschis poarta pentru ca Day să intre în parcare.

Brick s- a simțit puțin inconfortabil, pentru că nu este obișnuit să fie în fața lui Night Deci, Brick a coborât din mașină și a fost surprins când l- a văzut pe Gear ieșind.

- Cum ai ajuns aici?l- a întrebat Brick pe prietenul său pe un ton bâlbâit.

- Ei bine, este casa soției mele, de ce nu am putut să vin? În plus, Night m- a invitat să mănânc aici ,a spus Gear, uitându- se la Day.

Day nu a spus nimic, dar a scos lucrurile din mașină și a intrat imediat în casa lui. Lăsându- i pe cei doi cei mai buni prieteni stând de vorbă.

- La ce te uiți? i- a spus Brick prietenului său pentru a- i ușura disconfortul și jena.

- Nimic, pur și simplu nu pot să cred că ești soția lui Ai'Day. Mai ai ceva de la mine? a întrebat Gear curios.

- Nu, nu ascund nimic altceva, a răspuns el.

- Atunci de ce nu mi- ai spus de la început că tu și Ai Day te întâlnești? De cât timp te întâlnești cu el?l- a întrebat Gear pe Brick.

Avea să- i spună prietenului său adevărul, dar Day a ieşit primul. Acest lucru îl face pe Brick uşurat că nu trebuie să- i răspundă prietenului său nimic mai mult decât atât.

- Ce vrei să întrebi? Nong Night așteaptă să mănânce. Nu vrei să mănânci? Dacă nu vrei, du- te acasă , a spus Day pe un ton plat.

Gear se întoarse să se uite la Day cu o expresie sumbră, dar se duse imediat să il găsească pe Night care îl aștepta în bucătărie.

- Ce faci ca să- l superi pe P’Day, Gear? a întrebat Night cu o voce calmă, când și- a văzut iubitul intrând în bucătărie.

- Nu- l deranja deloc. Tocmai l- am întrebat pe prietenul meu când și cum s- au îndrăgostit el și Ai’Day , a spus Gear.

- De ce să te deranjezi cu asta? Sau vrei ca P'Day să se amestece în treburile noastre?spuse Night, nevrând ca Gear să știe ce făcuse propriul său frate.

— Nu, răspunse rapid Gear.

- Dacă nu vrei, nu te amesteca cu afacerile lui Day. Ai grijă mai întâi de povestea ta cu mine, a spus Night.

Gear se apropie repede și il îmbrățișă pe Night.

- În fiecare zi vreau să fiu cu tine... Te iubesc doar pe tine, i- a spus Gear iubitului său cu o voce rugătoare.

Night zâmbi ușor, exact când Day și Brick intrară în bucătărie.

- Brick, ia loc. P'Day, stai jos acum. Night are totul pus la punct, i- a spus tânărul fratelui său mai mare zâmbind, în timp ce se întorcea pentru a împinge corpul înalt al iubitului său în scaun.

- Cred că Night ar trebui să- l numească pe Brick „Phi” acum, a spus Day. Night se întoarse imediat să se uite la Brick.

- Uh... nu- ți face griji, nu- mi pasă. În plus, Nong Night îmi spune așa de mult timp. A spus Brick grăbit, pentru că se temea că Night nu va fi mulțumit.

- Așa e... Phi este iubitul fratelui lui Night, așa că Night trebuie să te numească așa acum, nu? spuse Night zâmbind, făcându- l pe Brick să tacă.

- Ce? Ce zici de mine? Sunt mai în vârstă decât tine, Night. În plus, sunt un prieten al lui Brick. De ce nu- mi spui pur și simplu P'Gear ca înainte?a strigat Gear grăbit când a auzit asta.

- O să fiu nong- ul tău sau o să fiu iubitul meu? a întrebat Night pe un ton calm.

Micuțul a evitat cuvântul „soț” pentru că în fața lui Day nu vrea să vorbească prea mult.

— Sunt iubitul tău, dar vreau să- mi spui așa, murmură Gear încet.

Night clătină din cap înainte de a pune orez pe o farfurie pentru toată lumea.

Brick s- a simțit puțin mai bine când a văzut că Night l- a acceptat. Cei patru s- au așezat să mănânce și au vorbit o vreme. Când au terminat, Night și- a luat fratele și iubitul să stea și să se uite la televizor în sufragerie și l- a rugat pe Brick să- l ajute să spele vasele. Atât Gear, cât și Day nu s- au opus.

- P’Day îl tratează pe P’Brick mai bine decât înainte?la întrebat Night în timp ce îi înmâna farfuria lui Brick pentru a o curăța.

- Uh... Da , a răspuns el.

- Night îi cere lui P’Brick să aibă grijă de P’Day , a spus Night zâmbind.

- Ah, Nong Night, poți să- mi vorbești ca înainte. Nu trebuie să- ți fie teamă că Day îți va spune ceva, a spus Brick, pentru că nu vrea să forțeze Night în nimic.

Night se întoarse să se uite ușor la Brick.

- Nu- i așa? Night te- a acceptat ca cumnatul lui, cum ar putea Night să te numească altfel? E în regulă să te numesc a spus Night.

Brick se simțea copleșit și vinovat de ceea ce făcuse în trecut.

- Îmi pare rău pentru tot, Nong Night... Obișnuiam să te trateam urât în trecut ,a spus el pe un ton serios.

- Bine. Ce s- a întâmplat în trecut trebuie să lași, mai bine te comporți azi și mâine. În plus, dacă P'Brick nu ar fi planificat totul, Night și Gear nu ar fi nimic astăzi , a spus Night sincer. Brick a zâmbit ușor.

- Mulțumesc - a răspuns Brick, înainte de a- l ajuta pe Night să termine de curățat și de a face vasele.

- Du- te, fă un duș și schimbă- te. Ia hainele din dulapul meu pentru că nu ți- am adus hainele din apartament, a spus Day după ce s- a despărțit de fratele lui.

Brick s- a ridicat și a luat un prosop înainte de a se opri în fața lui Day.

- Day, ești ocupat mâine seară?a întrebat Brick.

- Nu, de ce întrebi?a întrebat Day.

- Păi... a sunat mama, mi- a spus să mergem la ei să luăm cina împreună, a spus el încet. Day se încruntă ușor.

- Uh... dar, dacă nu vrei să mergi, e în regulă. Îi voi spune mamei că ești ocupat , a spus Brick în grabă, pentru că credea că Day nu vrea să meargă.

- Tocmai ți- am spus că sunt liber, când ți- am spus că nu vreau să merg?a întrebat Day încet. Brick făcu o pauză.

- Poți să pleci?a întrebat el din nou.

- Uh... vorbesti serios. Ce te deranjeaza? a întrebat Day, privind expresia lui Brick, si- a dat seama ca Brick era oarecum ingrijorat in inima lui.

- Adică... eu... nu știu de ce mama mea a întrebat brusc despre tine și m- a rugat să merg acasă la cină împreună... Nu- i așa ceva neobișnuit? Nu știu, a spus Brick, cu o privire serioasă asupra lui.

- Cred că te- ai gândit prea mult. De ce ți- e frică de lucrurile care nu au ajuns încă? Du- te să faci un duș ca să te poți culca , a spus Day cu o voce normală.

- Deci nu ești îngrijorat? Ei bine, să zicem că mama e bănuitoare față de tine și de mine, ce vei spune? Și atunci ce o să fac? a întrebat el imediat.

- Dacă mama ta chiar are întrebări, vom afla mâine și vom vedea ce facem sau spunem. Acum, poți să faci un duș sau vrei să- ți fac baie?a întrebat Day.

Brick clătină în grabă din cap și se duse imediat la baie. Silueta mică a lui Brick se rezemă de ușa băii. În timp ce se gândea de ce Day părea atât de relaxat și deloc îngrijorat?

- Fă un duș!! ,a spus o voce din afara băii, făcându- l pe Brick să sară.

- Oh, sunt pe cale să fac un duș, nu trebuie să mai repeți asta , mormăi Brick, înainte de a se repezi la baie, înainte ca Day să vorbească din nou.

Când a făcut duș și și- a schimbat hainele, Day s- a dus și el să facă un duș și când a ieșit, a descoperit că Brick a început deja să se uite la televizor în pat.

- Mâine trebuie să mergi la facultate?a întrebat Day încet.

- Vom vorbi puțin despre proiect. Nu voi întârzia mult, de ce? Brick și- a smuls ochii de la televizor și s- a uitat la Day.

- Te voi aștepta ca să nu mai pierd timpul revenind, a spus Day.

Brick dădu din cap în semn de recunoaștere. Apoi Day s- a întins pe pat și l- a îmbrățișat pe Brick. Brick nu s- a luptat să scape, cum ar putea? Day îl îmbrățișa pe Brick din spate.

- Oprește televizorul și du- te la culcare, a spus Day.

Brick oprind televizorul cu telecomanda și întorcându- se spre Day.

Day și- a ridicat ușor sprâncenele. Brick s- a uitat la fața lui Day, înainte de a- și îngropa fața în pieptul lui Day, găsind căldură și încurajare pentru ziua următoare, deoarece Brick este încă îngrijorat de mama lui. Day nu spuse nimic, dar îl îmbrățișă pe Brick mai strâns decât înainte.

Curând, amândoi au adormit.

- Ce ai? a întrebat Day în timp ce se apropia de casa lui Brick.

După ce l- au așteptat pe Brick la universitate, s- au dus să facă duș și să se schimbe.

Înainte de a ajunge la casa lui Brick, în timp ce erau în mașină, Brick era foarte neliniştit, atât de mult încât Day a fost nevoit să întrebe curios.

- Nu știu, inima mea este amețită, a spus Brick, pentru că chiar a spus ceea ce a spus.

- De ce prostii ești îngrijorat?a spus Day, înainte de a opri mașina în fața casei lui Brick.

- Ieși afară, de ce mai stai acolo? a spus Day când era pe punctul să coboare din mașină.

Dar Brick s- a liniștit când a auzit ce a spus Day. Brick deschise imediat ușa mașinii și simți că mâinile îi erau reci în acest moment.

// La naiba... de ce sunt atât de nervos?// îşi spuse Brick înainte de a intra în casă cu Day

- Iată- i, Brick și Day, strigă vocea mamei lui Brick, în timp ce se îndrepta spre cuplu.

— Bună, Day și- a ridicat mâna pentru a o saluta pe mama lui Brick.

- Bună, ai ajuns exact la timp. Mama va pune pe cineva să pună masa, și tata așteaptă ,a spus mama lui Brick zâmbind.

+Mamă, de ce mi- ai cerut să îl aduc pe Day acasă la cină?a întrebat el imediat, încă confuz.

- Să mâncăm mai întâi orez, Brick. Vorbim mai târziu , a spus din nou mama lui Brick. Inima lui Brick bate rapid, simțindu- se nesigură.

Se întoarse să se uite la Day și nu găsi niciun semn că silueta înaltă dădea cea mai mică îngrijorare. Intrând în sala de mese, a descoperit că tatăl lui Brick stătea deja și aștepta. Day ridică imediat mâna pentru a- i aduce un omagiu tatălui lui Brick.

- Ia loc, Brick, du- te să stai lângă mama ta , a spus tatăl lui Brick când l- a văzut pe Brick că sta lângă Day. Mama lui Brick stă pe partea opusă.

- De ce tată? a întrebat el imediat.

- Dacă spun să stai acolo, doar fă- o , a spus tata destul de aspru.

Brick a acceptat apoi să meargă și să stea lângă mama lui. Când cei patru au fost așezați, majordomul a venit să- și pună orezul pe o farfurie înainte de a pleca.

— Mănâncă, Day, spuse mama lui Brick.

— Da, răspunse Day, înainte de a lua loc. Brick s- a așezat, a mâncat și s- a uitat și la toți cei de la masă.

Sprâncenele lui s- au împletit, Brick nu poate mânca mult pentru că este încă îngrijorat, așa că a stat doar să- și miște mâncarea.

- Nu este orezul din casa asta gustos, Brick?a întrebat tatăl lui Brick.

- Nu... doar că nu mi- e foame încă, a răspuns ea, mijind ochii la Day.

- Cred că a fi cu cel mare te- a făcut să uiți de gustul casei noastre ,a spus din nou tatăl său.

Brick se uită la tatăl său neîncrezător.

- Uiți, tată? Tata nu știe ce spune. Nu înțeleg, a spus Brick.

- Am observat că nu te- ai întors acasă și nu te- ai întors să- l ajuți pe tata la service , a spus tatăl lui Brick cu o voce calmă.

- Ei bine, învăț. În plus, când voi fi în vacanță, mă voi întoarce și te ajut să arunc o privire la service ,a argumentat el.

- Dar tu vii doar o clipă, apoi te duci din nou... Așa că, te întreb, de ce nu vii acasă? De ce te duci și deranjezi pe alții?a întrebat din nou părintele.

Brick se uită imediat la chipul lui Day, dar Day nu spuse nimic, nici măcar o grimasă.

- Tata, ce vrei să spui? a întrebat Brick, pentru că nu suporta disconfortul.

Tatăl lui Brick a pus imediat jos lingura.

- Tata îți cere să vii acasă. De ce locuiești cu altcineva? Nu ești îngrijorat pentru el? a spus tata.

- Day nu mi- a spus niciodată nimic, tată, a argumentat el din nou.

Tatăl lui Brick s- a întors să- l vadă pe Day, care acum a încetat să mănânce și el.

- Știu că ai fi dispus să- mi lași fiul să plece, vreau ca Brick să vină acasă. Știu că îmi înțelegi motivele ,a spus încet tatăl lui Brick.

- Înțeleg... te întrebi despre relația mea cu fiul tău, nu? a spus Day răspicat.

Îi fac pe părinții lui Brick să înghețe puțin. Day zâmbi, ghicind ce gândeau părinții lui Brick.

Brick se uită imediat la chipul lui Day. Inima îi tremura pentru că îi era frică.

- De când ai spus asta... nu mă deranjează să o mai spun, ce anume ești tu și fiul meu? Nu este doar o prietenie între un Phi și un nong- ul de la școală, așa cum spunea Brick, nu? a întrebat tatăl lui Brick. imediat.

- Tata!a obiectat Brick.

- Taci, Brick!

Tatăl lui Brick se întoarse către fiul său. Mama lui Brick l- a prins de brațul fiului ei pentru a- l forța să stea nemișcat. Day se întoarse să se uite la Brick. De asemenea, uitându- se în ochii lui pentru a- i spune lui Brick să stea nemișcat.

- Înainte să- ți spun despre relația mea cu fiul tău, poți te rog să- mi spui de ce întrebi despre asta dintr- o dată?a întrebat Day, făcându- l pe tatăl lui Brick să se oprească puțin.

- Angajații magazinului vorbeau între ei despre tine și Brick... au spus că te- ai sărutat în fața magazinului , a spus tatăl lui Brick cu o voce calmă.

Ochii lui Brick s- au mărit imediat după ce a auzit asta.

— Tată... ei bine... pot să explic, spuse Brick în grabă, dar tatăl lui Brick ridică mâna ca să- l împiedice pe Brick să spună ceva.

- Ca să fiu sincer, nu m- am gândit prea mult la asta... până când cineva mi- a trimis aceste poze.

Când a terminat de vorbit, tatăl lui Brick a pus un plic maro în fața lui Day. Brick ridică imediat privirea. Day a luat fotografia din interior și s- a uitat la ea cu un zâmbet în colțul gurii, Brick era nerăbdător și s- a aplecat în grabă să vadă poza înainte de a fi uluit, pentru că era o fotografie a lui Day și Brick. împreună, există o fotografie cu Day sărutându- l pe Brick pe circuit, când Day a alergat cu Pee.

Sunt mai multe fotografii care arată îmbrățișări și sărutări în diferite locuri pe mașină din parcare, Brick își amintește unde i- au fost făcute aceste fotografii, pentru că Day nu se comportă așa des. Dar, această imagine este deja suficientă pentru a confirma relația.

- Vrei să spui ceva? a continuat tatăl lui Brick.

— Pozele alea... fotograful trebuie să fi funcționat, spuse Day de parcă nu i- ar fi păsat, în timp ce Brick devenise palid.

- Vrei să spui ce cred eu?... Este adevărat? a întrebat tatăl lui Brick cu o voce severă.

- Day..., îi strigă Brick imediat lui Day.

- Nu ai spus asta, Brick? Că dacă cineva întreabă de noi doi, mă lași să spun ce vreau?... O să- ți spun ce se întâmplă aici , îl întrerupse Day înainte de a se întoarce către tatăl lui Brick.

- Îmi pare rău să spun așa, dar... Eu și fiul tău suntem într- o relație, a spus Day.

Părinții lui Brick au rămas cu adevărat uluiți când au auzit asta din gura lui Day. Brick începuse deja să plângă când a văzut comportamentul părinților săi.

- Serios, Brick? a întrebat mama, întorcându- se din nou spre Brick cu o voce scăzută.

- Mama... tata... îmi pare rău că... sunt... spuse Brick cu o voce tremurândă în timp ce se uita la Day cu ochi tremurând.

- Du- te sus și du- te în camera ta, Brick. Tata ar vrea să vorbească cu Day , a spus tatăl său înainte de a se întoarce către mama lui.

- Tu, du- l mai întâi pe Brick în cameră. Nu- l dezamăgi până nu termin de vorbit , a spus tatăl lui Brick, așa că mama lui Brick s- a ridicat și l- a tras ușor de brațul fiului ei, dar Brick nu s- a mișcat.

- Hai să vorbim despre asta cu toții, de ce trebuie doar pentru voi doi?strigă Brick deodată.

- Tata a spus să mergi în cameră Brick!!! a strigat tatăl lui Brick, până când Brick a tresărit și apoi s- a întors cu fața pe Day.

— Du- te sus, spuse Day încet.

Brick stătea nesigur, cu o față fierbinte și amețită, înainte de a accepta să meargă sus în camera lui.

— Hei, simt că fiul meu te ascultă mai mult decât propriul său tată, spuse sarcastic tatăl lui Brick.

- Cred că putem vorbi amândoi acum, nu? a vorbit Day.

- Știi asta bine, nu- i așa? Am un singur... fiu, a întrebat tatăl lui Brick.

- Știu , a răspuns Day.

- Știu că familia lui este de origine chineză și speră să aibă nepoți de moștenit în viitor, așa că nu poți accepta ca fiul tău să aibă un bărbat ca iubit ,înainte ca tatăl lui Brick să vorbească, Day a vorbit primul.

— Știi asta, spuse tatăl lui Brick.

- Da, știu totul. Și știu că tu și cu mine probabil nu vom vorbi azi despre nimic de- a face cu Brick și cu mine, pentru că încă nu ți- ai deschis inima ,a spus Day pe un ton normal.

Tatăl lui Brick dădu profund din cap, observând că Day era un om cu mult tact și inteligență.

- Din câte îmi dau seama, ești o persoană foarte încrezătoare. Dacă am spus că nu te las să ieși cu fiul meu, cu siguranță nu vei face ceea ce vă cer, nu?a întrebat tatăl.

— Da, răspunse Day răspicat.

- Nu am întâlnit niciodată pe cineva atât de curajos și direct ca tine, la naiba, a spus tatăl lui Brick.

- Știu că ești foarte supărat acum... Dar de ce nu mă ataci și mă dai afară? a întrebat Day, asta a vrut să știe Day.

- Da, sunt foarte supărat, dar dacă mă încurc în furie, l- ar face pe fiul meu să- mi reziste și nu va asculta motivele mele, a spus tatăl lui Brick.

Day zâmbi ușor pentru că înțelese ce spusese tatăl lui Brick.

- Deci, ce vrei de la mine acum? Cu siguranță nu mă despart de Brick. Ca să fiu sincer cu tine și cu respect, cred că cel mai bine ar fi să accept și să ne deschid față de asta, a spus Day într- un ton plat.

- Ești foarte curajos să vorbești pe tonul ăsta, este ca o agresiune, a spus și tatăl lui Brick într- un mod normal.

- Nu agresez, sunt doar sincer, a răspuns Day.

- Crezi că dragostea dintre bărbați va supraviețui? Crezi că vei putea să ai grijă de fiul meu pentru tot restul vieții, pentru că din câte văd eu... probabil că nu fiul meu este cel care are grijă de tine, tu ești cel care ai grijă de fiul meu, și- a spus părerea tatăl, dar a ales să folosească cuvinte mai discrete.

- Din moment ce încă nu mă lași să ies cu fiul tău, de unde știi că o să am grijă de el?a întrebat Day.

Tatăl lui Brick oftă încet.

- Day.... Pot să văd ce fel de persoană ești. Poți vedea și ce fel de persoană sunt eu, crezi că personalitatea ta nu va aduce probleme fiului meu? Nu crezi că- mi poți pune fiul în pericol? din cauza personalității tale?a spus tatăl lui Brick.

Dacă ar fi auzit cineva, s- ar întreba despre ce vorbea tatăl lui Brick, dar Day a înțeles tot ce a spus tatăl lui Brick.

- ...se pare că amândoi nu știm despre ce vorbim astăzi, a spus Day, pentru că a trebuit să vorbească îndelung așa l- a epuizat.

- Atunci ar trebui să te duci să te gândești bine , a spus tatăl lui Brick.

- Ce zici de Brick?a întrebat Day imediat.

- Trebuie să- l fac pe fiul meu să stea acasă mai întâi. Sper că înțelegi, a spus tatăl lui Brick, pe un ton calm.

- Bine, dar nu pentru mult timp. Îl voi duce înapoi să locuiască cu mine, a insistat în continuare Day să se întâlnească cu Brick, apoi a ridicat mâna pentru a- i aduce un omagiu tatălui lui Brick și a plecat.

- Ce trebuie să fac ca cei doi să se poată despărți? a mormăit singur tatăl lui Brick.

Day se întoarce la mașină înainte de a se așeza să se calmeze.

- De ce trebuie să întâlnesc oameni cu aceeași personalitate? E atât de greu să vorbești cu el , a mormăit Day, înainte de a- și sprijini capul de scaunul mașinii, frustrată.

A trecut mult timp de când Day nu a întâlnit pe cineva cu aceeași personalitate.