Capitolul 39🔥

 Cei cinci tineri au ajuns la aeroportul provincial din orașul natal al lui Sorn în jurul orei 10 dimineața. Thanu, gazda locală, venise să-i ia, iar Khunnai Wandee conducea și ea o a doua mașină, pentru că una singură nu ar fi fost de ajuns pentru toți cei cinci băieți și bagajele lor.

- Bună ziua, mătușă, o salutară Thai și Champ pe mama lui Sorn cu un wai respectuos. Ea le întoarse gestul cu un zâmbet cald.

- A trecut atât de mult timp! Sunteți la fel de chipeși ca întotdeauna, spuse Khunnai Wandee în timp ce îi privi pe rând pe prietenii fiului ei, oprindu-se în cele din urmă asupra unui băiat pe care nu-l recunoștea.

- Și cine e acesta?

- Bună dimineața, sunt Win, fratele mai mic al lui Hia Thai, spuse Win cu un zâmbet strălucitor și se înclină politicos în fața femeii mai în vârstă, ochii strângându-i-se într-un surâs voios.

După ce au făcut prezentările, grupul s-a împărțit între cele două mașini. Khunnai Wandee adusese o mașină mică, așa că Sorn și Jun merseră cu ea, în timp ce Thanu adusese un autoturism de familie cu șapte locuri și îi duse pe ceilalți.

- Mergem mai întâi acasă sau direct la casa lui Ai Un? Întrebă Thanu pe fratele său mai mare, preluând acum volanul de la mama lor.

- Eu o să trec întâi pe acasă. Tu poți merge direct la Ai Un.

Thanu încuviință și porni înainte. Khunnai Wandee, acum așezată pe scaunul din față, se întoarse să-l privească pe tânărul pe care-l mai întâlnise o dată. Jun era ocupat să tasteze pe telefon, trimițându-i un mesaj surorii lui să-i spună că tocmai o cunoscuse pe Mae, a lui Phi Sorn. Când ridică privirea, observă că Khunnai Wandee îl privea, așa că îi zâmbi.

[Mae = Mamă]

- Mătușă Wandee, mi-ar plăcea să mănânc iar Gaeng Som Aw Dip făcut de dumneavoastră. O să fie și de data asta?

- Ce mic mâncăcios. Prima întrebare pentru mama gazdei e despre mâncare? Îl tachină Sorn, deși nu prea serios, și primi o palmă peste braț de la Mae Dee pentru că îl luase peste picior pe oaspetele lor.

- Ei bine, chiar e delicioasă.

- Ți-o fac, dragule. Chiar mă gândeam că o să stați la noi, ce păcat, n-am apucat să vă arăt ce mai știu să gătesc, spuse ea cu un mic oftat. Abia cu două zile înainte aflase că vin prietenii lui Sorn, și totul se întâmplase atât de pe neașteptate încât nu avusese timp să se pregătească. Deja își certase fiul năzdrăvan că nu o anunțase din timp.

- Nu-i nicio problemă, mamă. Mâine îi aducem la noi acasă, răspunse Sorn.

- Bine, bine. Și tu, Jun, ce altceva ai vrea să mănânci în afară de gaeng som, dragule?

- Niște pește prăjit sărat, vă rog, din acela tăiat pe mijloc, explică Jun, amintindu-și cum îl gustase înainte și îl iubise pe loc. Aroma peștelui sărat era perfect echilibrată. Se potrivea de minune cu gaeng som, dar era la fel de bun și cu orez și pastă de ardei iute cu creveți.

- Pla too khaek, uscat la soare. Dacă tot vrei să fii noră pe aici, mai bine înveți să-l numești cum trebuie, interveni Sorn cu o privire serioasă. Ochii lui Jun se măriră de șoc, Phi Sorn tocmai scăpase bomba relației, de parcă n-ar fi fost nimic! Cu siguranță mătușa Wandee avea să fie surprinsă.

Îi aruncă o privire femeii mai în vârstă, dar aceasta îi răspunse doar cu un zâmbet abia perceptibil înainte să-și întoarcă privirea spre drum, ca și cum n-ar fi auzit nimic.

- Ce tot spui, Phi?Ai decalaj orar sau ceva de genul ? mormăi Jun, aruncând o privire îngrijorată către mama lui Phi Sorn, temându-se că n-ar putea primi o astfel de remarcă prea bine. La urma urmei, nu toată lumea accepta relațiile între persoane de același sex. Chiar dacă Wandee părea ok, alte familii ar putea fi altfel.

Ajunseră la casa lui Sorn nu mult după aceea. Bunica Boon ieși să-i întâmpine cu un zâmbet larg, mirosul delicat de pudră parfumată și apă florală persistând pe pielea ei ridată. Jun nu se putu abține și o îmbrățișă pe femeia plinuță, pe care o confundase odinioară cu mama lui Sorn.

- Mi-a fost tare dor de tine, Yai Boon.

- Ce lingușitor, știi mereu cum să ne topești pe noi, bătrânii, râse ea, strângându-l la piept și bătându-l zdravăn pe spate.

Jun adusese și câteva daruri din Bangkok de data asta. Venise pregătit, dar nu în sensul în care Phi Sorn îl tachinase, de parcă ar fi venit în vizită ca o noră la soacra ei. Nu, venise pur și simplu din recunoștință. Mătușa Wandee și Yai Boon îi oferiseră cândva adăpost și mâncare gătită cu suflet, acesta era felul lui de a le mulțumi.

- Acesta e un balsam de masaj, l-am adus pentru Yai Boon. Tata a zis că e o marcă foarte bună. Și acesta e un coș împletit manual, din materiale naturale, e pentru Mătușa Wandee, spuse Jun în timp ce își deschise geanta și scoase darurile pentru cele două bătrâne.

- Vai, nu trebuia să aduci nimic! Doar că ești aici e mai mult decât suficient, spuse Yai Boon în timp ce luă balsamul, îl desfăcu și îl mirosi. Mirosul era plăcut, nu prea puternic, așa că își aplică puțin pe gambe și îl frecă ușor. Se simțea exact cum trebuia, încălzea, dar nu prea tare.

Wandee stătea în apropiere, urmărind schimbul dintre băiatul de la oraș și bătrânica, amândoi în perfectă armonie. Yai Boon îl lăuda din plin pe Jun, iar el îi răspundea cu aceeași afecțiune caldă. Femeia nu se putu abține să nu râdă văzând cât de fermecată era mama ei de acest băiat vorbăreț din Bangkok. După un timp, se scuză ca să meargă să pună darurile deoparte. Dar când ieși din nou din cameră, nici fiul ei, nici Jun nu mai erau de văzut.

- Unde e Sorn, Mae?

- L-a dus pe Jun sus, să lase bagajele.

Wandee încuviință în tăcere, gândurile ducând-o înapoi la ce spusese Sorn în mașină. Își cunoștea bine fiul, nu-l tachinase pur și simplu pe Nong-ul pe care-l adusese cu el. Cuvintele lui, oricât de jucăușe păreau, aveau întotdeauna un sâmbure de adevăr. Și dacă era un lucru de care era sigură, acela era că Sorn nu ar fi spus ceva personal decât dacă ar fi fost sigur de acel lucru.

Ce nu știa însă era cât de serios era cu adevărat. De la ce se întâmplase cu Mali, Sorn nu mai ieșise cu nimeni mai tânăr. Se temea că fiul ei avea să fie din nou rănit, rănit de cineva mai tânăr, exact ca înainte.

         💚💚💚

- Phi Sorn! Nu mai spune așa ceva în fața mamei tale! Explodă Jun imediat ce Sorn închise ușa dormitorului. Acum că erau singuri, era momentul să lămurească lucrurile. Dacă Phi Sorn continua să fie atât de slobod la gură, s-ar fi putut strica toată atmosfera frumoasă pe care o construiseră până atunci.

- Te-am adus aici pentru că am vrut să o cunoști pe mama. Oricum aveam de gând să-i spun, mai devreme sau mai târziu.

- Dar mama ta s-ar putea să nu fie ca tatăl meu, s-ar putea să nu accepte.

- Ai Jun... o cunosc pe mama mea.

- Știu, dar...

- Sau nu ești mândru că ești nora șefului plantației de cauciuc? Întrebă Sorn cu un zâmbet tachinator, scrutându-l pe băiatul obraznic pentru a destinde atmosfera și a evita ca lucrurile să devină prea serioase. Nu voia ca Jun să se îngrijoreze prea tare, până la urmă, poate că nu se va întâmpla nimic rău.

Jun oftă dramatic, dând din ochi de mai multe ori. Când Phi Sorn decidea să fie enervant, se dăruia cu totul. Oricât încerca să-i explice, franchețea bărbatului nu ceda niciodată.

- Și atunci, ce anume ai de gând să-i spui mamei tale despre noi?

- Că deja te-am făcut soția mea.

Poc!

Jun se încruntă și îi dădu o palmă zdravănă, lăsând o urmă roșie pe pielea lui aurie ca mierea. Sorn, iritat, dar și amuzat de obiceiul celui mic de a-l lovi, se repezi brusc și îl trânti pe pat.

Îl prinse strâns, încolăcindu-și picioarele în jurul lui ca să nu poată scăpa, apoi îi trânti un pupic sonor pe obrazul moale.

- Dacă am de gând să-i spun ceva mamei, vreau să fie adevărul complet, nu ceva spus pe jumătate sau ocolit. Ea e singura persoană care a fost totul pentru mine din prima zi de când m-am născut. Dacă nu eram sigur că tu ești cel potrivit, nu te aduceam aici să o cunoști. Și cu atât mai puțin te-aș fi tachinat în fața ei.

- Dar mi-e frică...

- Acum ești un fricos. Când eram mici, nu-ți era frică de nimic.

- E altceva, Phi Sorn. Glumele și confruntarea cu ceva real, nu e același gen de teamă.

- Ți-e teamă că nu o să ne accepte și că o să mă despart de tine, nu-i așa? Întrebă Sorn, în sfârșit înțelegând ce era în capul lui Jun. Privirea băiatului îi aminti de acel moment tensionat când fuseseră să-l vadă pe Ko Nueng.

- Da... murmură Jun, ascunzându-și fața în brațul solid al lui Sorn și dând un mic semn din cap.

- Nu vreau să mă despart de tine.

- Și atunci ce te face să crezi că aș face-o, prostuțule? Singura promisiune pe care pot să ți-o fac acum e asta: nu va exista niciodată un titlu de ziar care să spună: „Jun a fost părăsit de soțul lui.”

- La naiba, Phi Sorn!! Strigă Jun, lovindu-l cu pumnii, în timp ce Sorn izbucni în râs, clar mândru că reușise să-l tachineze. Rânjind larg, Sorn îl trase pe Jun peste el, culcându-l pe pieptul său. La început, Jun încercă să se smucească, nu era chiar ușor, dar brațele lui Sorn rămăseseră strâns încolăcite în jurul taliei lui, refuzând să-l lase să plece. Așa că Jun ajunse tolănit peste el, cu mai mult de jumătate din trup așezat pe bărbatul care îi servea drept saltea umană. Sorn își ridică leneș un braț ca să-și sprijine capul.

- Nu trebuie să-ți faci atâtea griji. Pot să fac față unei situații ca asta, spuse el calm.

- Doar că... nu vreau să te cerți cu familia ta din cauza mea. Dacă mama ta nu e de acord, promite-mi că veți discuta cum trebuie, fără reacții impulsive, spuse Jun serios, întinzându-i degetul mic. Sorn îi dădu drumul de la mijloc și întinse mâna ca să-și unească degetele.

- Bine, îți promit, răspunse el cu blândețe. Apoi își ridică capul și îl sărută pe buzele moi, iar cel mai tânăr îi răspunse la fel de dulce. Mâna care fusese sprijinită în spatele capului lui coborî, alunecând pe sub tricoul alb, larg, al lui Jun, mângâind încet pielea netedă de dedesubt. Pielea lui Jun era mătăsoasă și caldă, iar degetele lui Sorn rămâneau parcă prea mult timp acolo, până când anumite lucruri începură să reacționeze.

Rrrrr📱📱📱📱

-Cine naiba sună tocmai acum?

Sorn pocni din limbă, enervat, când telefonul vibra în buzunar, întrerupându-l grosolan chiar când era pe cale să se bucure de clipele plăcute. Jun se ridică, ștergând cu dosul palmei urma de salivă de la colțul buzei, pregătit să se dea jos din pat. Dar Sorn îl trase înapoi să stea lângă el, cu un braț încă încolăcit în jurul taliei lui Jun, în timp ce cu cealaltă mână debloca ecranul și răspundea la apel.

În tot acest timp, nasul lui se afunda în gâtul lui Jun, iar mâna îi alunecase din nou sub tricou, degetele jucându-se cu sfârcul sensibil de pe pieptul lui Jun, făcându-l să se topească în brațele lui.

📱(Ai Sorn! Unde naiba ești? Suntem gata de rafting de-o oră!) urlă Thai în telefon, clar sătul de așteptat. Sorn spusese că îi va ajunge din urmă, dar trecuse deja mai bine de o oră și tot nu dăduse niciun semn.

📱- Vin, răspunse Sorn scurt, sărutând pielea moale a gâtului lui Jun. Gura lui zicea că pleacă, dar corpul încă era înfășurat în jurul lui Jun, care era acum complet moale în poala lui. Mirosul estompat al parfumului lui Jun îl înnebunea pe Sorn, făcându-l să vrea să-i sărute fiecare părticică stropită.

- Phi Sorn... ah... șopti Jun, fără suflare, în timp ce sărutările lui Sorn deveneau tot mai intense, făcându-l să se lase pe spate până a ajuns complet întins. Nu îndrăznea să vorbească mai tare, de teamă că Hia Thai ar fi putut auzi. Dar Phi Sorn nu părea să aibă de gând să închidă curând telefonul, încă îl ținea la ureche, chiar și în timp ce buzele îi rătăceau pe fața și gâtul lui Jun.

📱(Grăbește-te, naibii! Știi drumul, nu? Să nu-mi zici că te-ai rătăcit)

📱- Mmm, mormăi Sorn în telefon, un sunet grav, gutural însoțit de gâfâitul tremurat al lui Jun, care se auzea clar în cealaltă parte a firului.

📱(... Ce naiba a fost asta?! Stai, ce faci... TU.. TICALOSULE, PERVERSULE! DIN NOU?!) explodă Thai în clipa în care recunoscu sunetele suspecte și tăcerile lungi. Făcu legătura imediat, înjurându-l pe Sorn chiar înainte ca acesta să închidă brusc apelul.

- ...Nu mai vreau să merg, mormăi Sorn, cu buzele încă atingând pielea lui Jun.

- M-Mmm... trebuie să mergem, Phi. Chiar vreau să facem rafting, bâigui Jun, cu fața roșie ca focul.

- Nu poți face rafting mai întâi pe mine? Îi șopti Sorn la ureche.

- Jur că bubuiala e la fel de intensă ca pe apele repezi.

Vocea lui joasă și insinuantă îl făcu pe Jun să se înroșească și mai tare. Phi Sorn devenea din ce în ce mai îndrăzneț cu flirtul și periculos de bun la asta.

Jun îl împinse și se ridică repede ca să scape, împachetând rapid hainele lui Sorn în rucsac ca să aibă cu ce să se schimbe la complex. Sorn oftă, dezamăgit că momentul fusese stricat, dar se duse să mai ia câteva haine din dulap și i le întinse lui Jun ca să le bage și pe acelea în bagaj.

Au plecat de acasă nu mult după aceea, luându-și rămas-bun de la Khunnai Wandee și Yai Boon, promițând, cu un jurământ pe degetul mic, că mâine vor aduce tot grupul să guste din mâncarea ei. Apoi s-au urcat în mașină, cu Jak la volan, îndreptându-se spre complexul lui Un, așa cum era planul.

Au ajuns în jurul orei 14. Grupul lui Thai deja îi aștepta în zona recepției complexului, toți îmbrăcați și pregătiți pentru aventuri pe apă. Thanu, expertul local, îi arăta lui Champ locuri de vizitat pe telefon, indicând alte obiective de neratat din provincie. Între timp, frații Tangpanya erau într-o conversație animată cu Phi Un, vizibil impresionați și încântați de ideea de a-și aduce întreaga familie aici într-o bună zi.

- V-a luat destul! Am crezut că v-ați rătăcit și ați ajuns în Malaezia, glumi Thanu când își văzu în sfârșit fratele mai mare. Sorn doar ridică din umeri, de parcă nu era mare lucru.

- Bună ziua, Phi Sorn! Acum că sunteți toți, să mergem! Strigă Un.

- Yot! Oaspeții sunt gata! Îl strigă către angajatul care urma să conducă excursia pe apă.

Yot veni cu o camioneta cu acoperiș înalt ca să-i ia pe toți și să-i ducă la punctul de plecare pentru rafting. Un îi conduse cu o strigare veselă și un salut larg.

Grupul trebuia să meargă în amonte, la punctul de pornire pe râu, ca să poată pluti și vâsli înapoi spre vale, ajungând chiar în spatele complexului. Era o activitate aventuroasă, foarte populară printre turiști, mai ales acum când nivelul apei era ridicat, făcând experiența și mai palpitantă.

Ajunși la punctul de lansare, toți au fost nevoiți să-și pună veste de salvare și căști de protecție. Un angajat le-a făcut un scurt instructaj despre cum trebuie să se comporte în timpul cursei, iar când totul a fost clar, distracția a început.

Thai, Champ și Win au împărțit o plută, în timp ce Thanu, Sorn și Jun s-au urcat în alta. Jun stătea în mijloc, încadrat de cei doi frați din sud – Sorn în față, cu mâinile pe padelă, vâslind hotărât, iar Thanu în spate, muncind la fel de intens.

- Vor fi câteva valuri ici-colo, ca să fie mai palpitant, dar avem trei mari obstacole care sunt adevărata provocare. O să vă anunț înainte să le abordăm, le-a spus Phi Yot, cel care le ghida pluta.

- Să fie super distractiv, Phi! A strigat Jun, deja entuziasmat. Din punctul lui de vedere, dacă nu cădea măcar o dată în apă, excursia nu conta.

Cele două plute s-au întrecut și s-au urmat pe rând, vâslind constant pe râu până au ajuns la primul loc dificil. Apa a prins viteză, iar o serie de pietre ieșeau în evidență pe potecă, combinate cu terenul denivelat de sub suprafață, ceea ce crea o plimbare zdruncinată și accidentată. Phi Yot a strigat tuturor să vâslească împreună. Jun, încântat de adrenalina traiectoriei prin repezișuri, a zâmbit larg în timp ce pluta se clătina. Odată ce au trecut de primul repeziș, și-a luat repede din nou vâsla, nerăbdător să ajungă la următoarea secțiune interesantă.

Pe măsură ce înaintau, Phi Yot juca și rolul de ghid turistic, povestindu-le despre zonă. Thanu și Jun nu se mai opreau din pus întrebări, în fond, nici Thanu nu cunoștea râul atât de bine; fusese aici doar în copilărie, iar amintirile erau cam încețoșate.

-Uoooaaah!!. A strigat Jun când au ajuns la al doilea obstacol, pluta lor s-a răsturnat după ce s-a lovit frontal de o stâncă, iar curentul puternic a făcut restul. Pluta cu Win și ceilalți, care era chiar în spate, s-a răsturnat și ea aproape în același timp. Căzătura neașteptată a stârnit râsete și chiote din partea întregului grup. A fost haotic, ud, și de neuitat.

- Următorul e cel mai greu, i-a avertizat Phi Yot.

-E cel mai dificil dintre toate, ăsta e preferatul turiștilor. Mulți vin înapoi special pentru el.

Inima lui Jun bătea tare de nerăbdare în timp ce se apropiau de repezișul notoriu. A aruncat o privire spre pluta lui Win, care îi ajungea din urmă, apoi și-a întors atenția în față, cu zâmbetul până la urechi. Trăia pentru genul ăsta de adrenalină.

Sorn se uită la puștiul de lângă el, avea ochii mari, plini de scântei, și obrajii roșii de la emoție. Jun era clar în elementul lui, complet absorbit de haosul momentului. Zâmbetul i-a scăpat lui Sorn fără să-și dea seama. Puștiul ăsta chiar iubea viața trăită intens.

- Ai Jun! Dacă cazi în apă, să nu intri în panică! Plutește și stai calm. Phi vine după tine, i-a spus Sorn, întorcându-se spre el cu un ton serios, în timp ce se apropiau de cel mai intens segment al râului.

- Știu, știu! Phi Sorn, uită-te, curentul e nebun de puternic! A strigat Jun înapoi, cu ochii sclipind între frică și încântare. El și Thanu înfigeau padelele cu forță, încercând să stabilizeze pluta, dar la un moment dat, curentul a preluat complet controlul și i-a purtat înainte cu o forță de neoprit.

- Suntem aproape, suntem aproape! Ai Win, aproape ai ajuns în zona periculoasă! A strigat Jun înapoi către cel mai bun prieten al său, rânjind ca un copil într-un parc de distracții. Thanu a râs când a văzut cum băiatul lui Sorn nu-și putea ascunde entuziasmul nici măcar dacă încerca.

Și apoi... au ajuns.

Legendarul curent rapid se întindea în fața lor, sălbatic și neastâmpărat. Bolovani zimțați, prăbușiri bruște și un vârtej care părea gata să înghită orice îi stătea în cale. Sorn și-a scăpat vâsla, pregătindu-se de lovitură. Phi Yot zâmbea larg, clar încântat de cât de entuziasmat era grupul ăsta – țipete, râsete și tot ce trebuie.

- Ai Jun, ai grijă!!

Sorn strigă, întinzând mâna ca să-l prindă pe Jun chiar la timp pentru că, în clipa în care pluta a căzut peste o denivelare bruscă, una din laturile ei a izbit violent un bolovan ascuțit, răsturnând totul. Curentul puternic i-a împrăștiat imediat în toate direcțiile. Phi Yot a ieșit primul la suprafață și a înotat rapid spre pluta răsturnată. Thanu și Jun au apărut nu departe, amândoi râzând cu gura până la urechi, fețele lor aprinse de adrenalină și entuziasm.

Toți, în afară de Sorn.

- Pluta noastră a câștigat! Hahaha! A voastră s-a răsturnat, Ai Jun! Valul ala nebun v-a făcut praf! Strigă Win triumfător din pluta lor, care trecuse prin val cu bine. Dar Jun, care plutea aproape, nici măcar nu reacționă la tachinări.

- Unde e Phi Sorn? Phi Nu, l-ai văzut? Întrebă Jun, cu voce tremurândă. Privea apa în jur cu disperare, dar vesta de salvare portocalie, care ar fi trebuit să iasă în evidență pe fundalul verde al junglei, nu era nicăieri.

Ultimul lucru de care își amintea era că Phi Sorn întinsese mâna spre el, protejându-l chiar înainte ca pluta să lovească bolovanul. Sorn îl prinsese strâns, ca să nu fie azvârlit cu fața de piatră.

Iar acum, dispăruse.

- Ai Sorn! Unde naiba ești?! Strigă Thanu cu o voce spartă de panică, în timp ce ochii i se mișcau febril peste luciul apei. Phi Yot, care deja răsturnase pluta la loc, îl trase mai întâi pe Thanu, apoi întinse mâna după Jun. Fața băiatului, palidă, își pierduse toată strălucirea de mai devreme; buzele îi erau strânse, iar mâinile îi tremurau în timp ce se cățăra înapoi.

Râsetele dispăruseră. Frica se instalase.

- Phi Sorn! Nu te juca cu noi așa, la dracu! Strigă Jun, vocea lui răsunând în pădure.

- Phi Yot, vă rog, ajutați-ne să-l căutăm! Vorbele îi ieșeau tremurat, abia articulate. Aerul, care fusese înainte cald și umed, părea acum rece ca gheața pe piele. Jun tremura – nu de la apă, ci de la frică.

- Cred că a fost dus deja la vale de curent, spuse Phi Yot pe un ton calm, vâslind în timp ce scana apa.

- Nimeni nu s-a blocat vreodată pe aici. De obicei, curentul duce oamenii mai departe fără probleme.

Dar Jun nu se putea liniști. Nu până nu-l vedea pe Phi Sorn cu ochii lui.

- Phi Sorn! Unde ești?! Phi Sorn!!

- Ai Sorn! Nu glumi cu din astea, nenorocitule! Soția ta e gata să plângă! Strigă și Thanu, vocea aspră și îngrijorată. Ochii lui Jun erau umezi, expresia i se schimonosise de panică pură. Cu doar câteva minute înainte râdea, iar acum toată bucuria îi dispăruse de pe chip. Thanu nu se putu abține să nu se întrebe era iar una dintre glumele alea proaste ale fratelui lui? Una care mergea prea departe?

În față, Thai se întoarse din pluta lui, auzind strigătele din spate. Chemările repetate după Sorn i-au atras în cele din urmă atenția. Champ, observând și el schimbarea de ton, privi înapoi îngrijorat.

- Ce se întâmplă acolo? Phi, încetinește! Strigă Champ către ghid, apoi întoarse capul și strigă înapoi:

- Thanu! Hei, Thanu! Ce s-a întâmplat? Unde naiba e Sorn?!

- Nu știu unde a dispărut Ai Sorn, Phi! Pur și simplu... a dispărut! Strigă Thanu, gândul că ar fi fost o glumă începând să i se pară complet absurd. Nu era posibil ca Sorn să stea ascuns atât de mult.

Thai, Champ și Win își aruncară priviri tensionate, apoi îi cerură ghidului să tragă pluta la mal. Cei din cealaltă plută erau la fel de tulburați acum, chiar și Phi Yot, cel despre care Un spusese cu atâta încredere că e cel mai bun ghid de pe râu, avea o expresie serioasă întipărită pe chip.

- Unde s-a dus Phi Sorn? Întrebă Jun cu voce tremurată, ochii alergând în toate direcțiile. Thai se apropie de el și îl mângâie ușor pe spate, încercând să-l liniștească, în timp ce Win îi puse o mână fermă pe umăr, cu fața încordată de îngrijorare.

- Ne vom întoarce puțin în amonte să mai căutăm. Vă rog, așteptați aici, spuse Phi Yot, urcând în plută și pregătindu-se să se întoarcă pe traseu. Dar chiar când era pe punctul să împingă pluta, ceva din colțul ochiului îi atrase atenția.

O pată portocalie – inconfundabilă, o vestă de salvare – apăru printre copaci. Și apoi l-au văzut. Sorn înota încet spre mal, ud până la piele, cu părul lipit de față și ochii mijiți din cauza luminii.

- Phi Sorn!! Strigă Jun, alergând spre apă fără să se gândească, grăbindu-se să-l prindă. Se agăță de el ca și cum s-ar fi temut că va dispărea din nou, cu greu reușind să-și înfrâneze hohotul de ușurare odată ce realiză: era teafăr. Nu devenise o fantomă pierdută prin pădure.

- Am crezut că te-a luat valurile și te-ai înecat, idiotule! A urlat Thanu, lovindu-l pe Sorn în cască atât de tare încât aproape i-a zburat. Inima îi bătuse cu putere tot timpul, îngrozit că ar fi putut să-și piardă fratele definitiv.

Sorn se uită la toți cei din jurul lui, la început confuz de cât de serioși și tulburați păreau cu toții.

-Când am căzut, curentul m-a tras sub apă. Am înghițit multă apă înainte să pot ieși la suprafață, explică el, văzând îngrijorarea scrisă pe fiecare chip, mai ales pe cel care stătea în genunchi chiar lângă el. Ochii lui Jun erau roșii, plini de lacrimi neplânse, nasul roz, buzele tremurânde în timp ce încerca să nu se destrame.

- Am... am crezut că ai murit, șopti Jun, vocea abia auzită, înghițindu-și nodul din gât. Dacă Phi Sorn nu l-ar fi apucat în ultima clipă, ar fi fost el cel tras spre vârtejul acela.

- Sunt bine acum. Îmi pare foarte rău că te-am speriat, spuse Sorn cu blândețe, trăgându-l pe Jun într-o îmbrățișare tandră, ținându-l strâns, de parcă se temea să-l lase din brațe.

Mai devreme, îl văzuse pe Jun chinuindu-se să-și mențină echilibrul pe plută, în timp ce curentul devenea sălbatic. Jun fusese încântat, cuprins de valul de entuziasm, dar Sorn simțise doar îngrijorarea cum îl rodea. Apa era prea puternică, iar puștiul ăla era prea nesăbuit. Așa că a așteptat, pregătindu-se pentru momentul în care pluta lor ar fi lovit puternic și, exact când s-a întâmplat, a întins mâna să-l apuce pe Jun, trăgându-l înainte ca capul său să se izbească de o stâncă.

În acel moment, nu se gândise de două ori. Dacă mi se întâmplă mie ceva, e în regulă, doar să fie Jun în siguranță.

Dar acum, uitându-se la chipul palid al lui Jun, la corpul lui tremurând, la lacrimile care îi înecaseră ochii roșii, știa. Genul ăsta de nebunie nu merita. Nu când cineva era atât de îngrozit că l-ar putea pierde. Nu avea să mai fie atât de impulsiv. Nu de-acum încolo.

💚💚💚

Cu toții s-au întors la stațiune la scurt timp după aceea. Întrucât era abia trecut de ora 16:00, Thai a comandat mâncare de la bucătăria stațiunii și a amenajat-o lângă râu. Acolo exista un punct de belvedere pitoresc, construit pentru ca oaspeții să se relaxeze și să facă fotografii. Era locul perfect pentru a se destinde după haosul zilei.

Statiunea rezervată de Thai era spațios, cu trei dormitoare. Thai împărțea o cameră cu Win, Jun stătea în cameră cu Sorn, iar Champ avea o cameră doar pentru el. Thanu nu a rămas peste noapte,nu putea să le lase singure pe mama și pe Mae Thao (Yai Boon), mai ales într-o zonă înconjurată de plantații de arbori de cauciuc. Dacă se întâmpla ceva, trebuia să fie aproape.

- Ai grijă cum conduci, bine? spuse Sorn, stând lângă mașină, în timp ce fratele său mai mic, deja schimbat în haine uscate, se pregătea să plece acasă. Ceilalți erau deja la duș, schimbându-se.

- Ai Sorn, să nu mai faci din astea. E OK să te îngrijorezi pentru Ai Jun, dar gândește-te și la tine. Zise Thanu ferm. Jun îi spusese deja ce se întâmplase, cum Sorn se aruncase direct în pericol doar ca să-l protejeze. Era o nebunie, prea multă nebunie. Thanu își cunoștea fratele destul de bine cât să știe că ar face-o din nou dacă nu-l oprea cineva, așa că trebuia să-i spună.

-Știu... am înțeles. A răspuns Sorn, pe un ton calm, dar sincer. A înțeles. Thanu nu-l certa era îngrijorat.

Thanu oftă, îi dădu fratelui său câteva bătăi zdravene pe umăr, apoi se îndreptă spre mașină. Era puțin trecut de ora 19:00, iar acasă urma să ajungă în jur de 20:00. Sorn mai rămase o clipă privind mașina cum dispare pe drum, apoi se întoarse și intră încet în casă.

Jun ieșise din baie, exact când din sufragerie se auziră țipete puternice, Hia Thai și Win se certau din nou, de data asta pentru telecomandă, în timp ce Hia Champ încerca (și în mare parte eșua) să aplaneze conflictul. Chiar când Sorn deschise ușa și intră în sufragerie, cu zâmbetul încă pe buze, îl zări pe Thai țipând, în timp ce Nong al său îi smulgea firele de păr de pe picioare, și izbucni în râs.

Sa dus direct in cameră.

- Ai terminat cu dușul?

- Da, răspunse Jun cu un oftat obosit, apoi se trânti pe pat cu membrele desfăcute. Îl durea tot corpul, deloc surprinzător, având în vedere că fusese în apă aproape toată după-amiaza.

Fără avertisment, Sorn se aplecă și îl sărută pe obraz, luându-l pe nepregătite. Apoi dispăru în baie ca să facă duș și să se schimbe.

Dar când ieși din nou, Jun nu mai era nicăieri.

Încruntat, Sorn aruncă o privire afară din cameră și îi zări pe ceilalți stând pe canapea, luminile stinse, doar strălucirea pâlpâitoare a televizorului luminându-le fețele în umbre neliniștitoare. Se uitau la un film de groază, după sunete, unul din acelea care-ți dau coșmaruri garantat.

- Ai Jun.

- Uaaah!! Phi Sorn, serios?! strigă Jun, sărind aproape în sus.

Sorn se strecurase în spatele canapelei unde stătea Jun, complet absorbit de filmul de groază, și îi șoptise la ureche. În același timp, îi cuprinse talia cu brațele, făcându-l pe băiat să țipe și să se întoarcă brusc, protestând. Sorn doar râse, mândru de atacul lui pe furiș.

Apoi îl trase pe Jun lângă el, pe canapea, fiindcă Thai, Win și Champ erau deja trântiți pe podea ca trei cățeluși leneși. Champ ieșise un moment să ia ceva ce comandase de la personalul de unde erau cazați, așa că rămăsese un loc liber.

Jun ajunse să stea așezat în fața lui Sorn, care îl trase imediat aproape din spate. Scuza lui?

- În caz că te sperii prea tare și sari din piele.

Jun dădu ochii peste cap, dar se lăsă totuși pe spate, sprijinindu-se de pieptul ferm al celuilalt, lăsându-l pe Sorn să se cuibărească în curbura gâtului său în timp ce filmul rula mai departe. În ciuda scenelor înfricoșătoare de pe ecran, Jun se simțea ciudat de liniștit, deși mâna lui Phi Sorn, care se strecura încet sub tricoul lui ca să-i mângâie pielea în mod leneș, nu prea îl ajuta să se concentreze.

- M-am întors! Anunță Champ în timp ce intra, ținând o pungă de plastic plină cu gustări și beri la doză, pe care o aruncă pe masa din fața canapelei. Toți se întinseră după ce le plăcea, Sorn luă o pungă de alune sărate și o bere rece, iar Jun înșfăcă un pachet gigantic de chipsuri cu ambele mâini, ca o veveriță care strânge provizii pentru iarnă.

Interesul lui Jun pentru film se transformă treptat în căscat, și, în cele din urmă, adormi din cauza oboselii acumulate după o zi întreagă de joacă. În schimb, Sorn, care la început nici nu fusese interesat de film, continuă să-l privească, pentru că intriga devenise atât de intensă încât nu-și mai putea lua ochii de la ecran.

Aproximativ o oră mai târziu, filmul de groază, înfricoșător până la capăt, se termină în sfârșit. Atunci îl trezi pe Jun și îi spuse să meargă să doarmă cum trebuie, în dormitor. Între timp, Win fu împins cu piciorul de Thai ca să meargă și el la culcare, iar Champ se târî singur în cameră, prea beat de la atâtea doze de bere băute de unul singur ca să mai poată merge.

- Ai Jun, lasă-mi și mie puțin loc să dorm, la naibii, spuse Sorn către băiatul somnoros întins pe pat cu brațele și picioarele desfăcute în toate direcțiile.

Jun se mișcă, strângându-și membrele și clipind somnoros spre Sorn. Tânărul stinse lumina înainte să vină și să se bage în pat. Dar cum Sorn se întinse, Jun se și trase mai aproape și îl îmbrățișă, luându-l complet prin surprindere pe cel mai mare.

- Dormi cum trebuie, zise Sorn către cel care tocmai se cuibărea la pieptul lui și își freca încet fața de el, de parcă era extrem de lipicios. Mirosul șamponului de la stațiune se simțea plăcut pe capul copilului poznaș, așa că Sorn se aplecă și-i lăsă un sărut mare în creștet.

- Mmm... murmură Jun încet, refuzând să-l lase din brațe pe Sorn. Continuă să-l îmbrățișeze, cu fața ascunsă și un picior aruncat peste el, așa cum era. Cu urechea lipită de partea stângă a pieptului lui Phi Sorn, putea auzi clar ritmul bătăilor inimii celuilalt. Se gândi la ce se întâmplase mai devreme în acea zi și un nod i se strânse în piept.

- Îți mulțumesc că îți pasă de mine, dar de acum înainte nu mai ai voie să faci așa ceva, bine? Să nu mai faci niciodată, ai înțeles? Spuse Jun fără să se uite la cel a cărui piept îl folosea pe post de pernă.

Sorn, care înțelese acum de ce Jun se comporta astfel, zâmbi înainte să-i răspundă:

- Dacă nu vrei să fac lucruri de genul ăsta, atunci nu mă mai face să-mi fac griji. Când te joci, nu o lua razna, ai priceput?

Jun dădu din cap, timid, cu o mișcare adorabilă, cu nasul încă lipit de pieptul lui Sorn.

O mână mare îl mângâia ușor pe spate, cu degetele mișcându-se leneș. Jun se trase și mai aproape de Sorn, în timp ce afară începu să plouă ușor, iar aerul condiționat din cameră, care funcționa perfect, făcea ca răcoarea să se simtă și mai puternic.

Sorn se întoarse pe o parte și îl împinse ușor pe Jun să se întindă pe spate. Își ascunse fața în părul moale și în curbura caldă a gâtului lui Jun, trăgându-l într-o îmbrățișare strânsă, folosindu-și trupul ca să-i spună, fără cuvinte, că îl iubea prea mult ca să-l lase vreodată în pericol. A sărutat acele buze moi cu toată tandrețea pe care o putea oferi cineva atât de dur și sălbatic ca el.

Jun îi răspunse la sărut cu foc, refuzând să cedeze, eliberând fiecare mișcare secretă învățată de la „Maestrul ArrowShot( Maestru aruncător de săgeți.). Inimile li se zbăteau la unison și simțea asta cu mâna așezată pe pieptul puternic al celuilalt.

Picioarele subțiri ale lui Jun au atins coapsele musculoase ale lui Sorn. Tivul pantalonilor scurți din material moale se ridicase, strângându-se în partea de sus a coapselor. Lățimea cracilor făcea aproape imposibil să mai ascundă ceva. Și pe măsură ce mâna lui Sorn aluneca în jos pentru a se strecura înăuntru și a căuta comoara ascunsă înăuntru, a devenit și mai clar – acești pantaloni scurți erau practic inutili în a acoperi ceva acum.

Gemetele tremurânde ale celor doi încurcați pe pat au fost complet înecate de ploaia torențială care se revărsa în jurul miezului nopții. Și totuși, aerul rece și umed al nopții nu a putut face nimic pentru a potoli căldura care radia din îmbrățișarea lor dulce și pasională.

Corpul bine proporționat al lui Jun se mișca ritmic peste bărbatul mai înalt care stătea întins pe pat. Penisul întărit care apăsa în gaura delicat nu-și pierdea niciodată puterea. De fiecare dată când Jun apăsa pentru a-l absorbi, lungimea groasă împingea adânc înăuntru, lovind acel punct sensibil iar și iar, dezvoltând o dorință copleșitoare de eliberare

Penisul lui Jun stătea ferm, săltând cu fiecare împingere din ce în ce mai puternică. Pe măsură ce pofta creștea tot mai mult, Sorn a tras adânc aer în piept și a gemut, ochii fixați asupra priveliștii din fața lui – Jun folosindu-și propriul corp pentru a-l cuprinde complet.

Mâna mare și aspră a lui Sorn a alunecat peste pielea albă a lui Jun. Fulgerele ocazionale luminau cerul, făcându-l pe Jun să pară și mai captivant în acele scurte momente. Nuanța pielii sale încă ieșea în evidență, chiar și în camera întunecată.

Sorn l-a tras în jos pentru a-și putea înfășura gura în jurul unuia dintre sfârcurile sale roz, sugând cu lăcomie până când Jun s-a încordat și a scos un țipăt ascuțit. În același timp, cealaltă mână a lui Sorn a strâns și a frământat ferm fesa moale a lui Jun, lăsând urme roșii în forma strânsorii sale.

- Nu mai pot suporta, Jun. Mergi mai repede, nu te opri. A gâfâit Sorn, copleșit de cât de bine prelua Jun controlul de data aceasta. Abia dacă mai suporta. Micuțul puști nu se eliberase încă , demonstrând că își dăduse seama de rezistența impresionantă a lui Sorn.

Jun a zâmbit ușor și s-a aplecat să-l sărute pe bărbatul ale cărui șolduri îl împingeau neobosit. Expresia de pe fața lui Phi Sorn, plină de dorință pură, i-a făcut lui Jun imposibil să reziste tentației de a-l răsplăti cu un sărut. Sorn și-a încleștat maxilarul în timp ce mușchii interiori ai lui Jun se încordau în jurul lui iar și iar. În cele din urmă, nu s-a mai putut abține – șoldurile i s-au zvâcnit rapid de câteva ori înainte de a se elibera în sfârșit. În același moment, Jun s-a mângâiat, dorind să-l urmeze pe Sorn chiar peste margine.

-Ah! Jun a scos un strigăt ușor chiar înainte ca trupul său să se încordeze și să tremure, eliberându-și esența pe tot pieptul și stomacul lui Phi Sorn. Pielea bronzată era acum brăzdată de urmele lăptoase ale satisfacției lui Jun. Sorn a zâmbit larg, simțindu-se complet împlinit de momentul neașteptat de iubire, apoi l-a răsturnat rapid pe Jun sub el

- Am vrut să te văd zvârcolindu-te, prins chiar aici, deasupra mea, nemernic... Dar de data asta? Preiau controlul.

Și acesta a fost ultimul lucru pe care l-a spus Sorn înainte ca încăperea să se umple doar de gemetele blânde ale lui Jun, toată noaptea.

💚💚💚

Jun a fost trezit devreme dimineața ca să meargă să dea ofrande călugărilor, deși dormise doar trei ore. Dar Phi Sorn era hotărât să-l facă să se alăture celorlalți, indiferent de orice. Nimeni nu știa de unde mai lua energia să se trezească așa de odihnit.

-Dacă caști atât de mult, poți să te întorci la culcare, Jun. Lui Hia îi pare rău pentru tine. Uite... ia-l și pe Win cu tine, pare atât de somnoros încât s-ar putea să-și bage capul în vasul de pomană al călugărului. A spus Hia Thai, întorcându-se să-i mângâie ușor pe cap pe cei mai mici, înainte să le răsfețe jucăuș părul.

- Ei bine, dacă tot suntem treji, hai să dăm ofrandele, Hia. E merit bun. A zis Jun cu un alt căscat înainte să-și frece fața de câteva ori. Chiar și după ce s-a spălat pe față și s-a periat pe dinți, somnolența a reușit să învingă orice senzație de prospețime.

Cei cinci tineri au oferit mâncarea uscată primită de la stațiune în bolurile călugărilor, apoi s-au întors în camere.

 Plecau astăzi, deoarece familia Hia trebuia să se întoarcă la muncă luni. Înainte să plece, Thanu a venit să îi ia și să îi ducă acasă, unde aveau să aștepte până era timpul să meargă la aeroport. De data asta, Thanu a venit singur, așa că o parte din bagaje a fost încărcată pe acoperișul mașinii ca să fie loc pentru toți înăuntru.

- Cui este foame? Mama a gătit o masă întreagă. Garantez că bucătăria lui Khunnai Wandee nu dezamăgește niciodată. A zis Thanu după ce toți s-au așezat în mașină. Champ s-a așezat în față cu el, în timp ce Thai, Sorn și Jun au ocupat rândul din mijloc, iar Win s-a întins pe bancheta din spate, cu picioarele întinse peste spațiul gol.

- Kaeng Som Aw Dip (curry acru cu lăstari tineri de tamarind) e super bun. Dacă îl încerci, jur că o să-ți placă. A spus Jun, vorbind cu mândrie despre felul său de mâncare preferat. Win s-a aplecat să intervină

-Încerci să o impresionezi pe viitoarea ta soacră, Nong Jun? Au! La naiba, Jun! S-a întins să-i ciufulească părul celui mai bun prieten al său, doar pentru a fi apucat de braț și mușcat la rândul său, suficient de tare încât aproape să-i iasă sânge, urmele dinților fiind clar vizibile. Reacționând rapid, i-a împins capul lui Jun cu celălalt braț. Micul ticălos s-a uitat urât la el, dar Sorn l-a îmbrățișat imediat pe Jun și i-a lipit fața celui mic de pieptul lui.

-Win... nu vorbi așa. A spus Sorn cu o voce fermă. Ceea ce începuse ca o tachinare ușoară trecea acum în mod clar limita, mai ales că mușcătura lui Jun lăsă o urmă foarte vizibilă pe brațul lui Win.

- Glumeam doar, Phi… A răspuns Win în șoaptă, realizând că gluma lui a mers prea departe. Hia Champ s-a uitat surprins, pentru că în tonul lui Sorn nu era nimic de joacă. Win s-a întors spre fratele său mai mare, dar acesta a stat liniștit, fără să comenteze.

- Știu că glumeai. Dar nu-l mai tachina pe Ai Jun așa.

- Uh... bine. A murmurat Win, tensiunea din aer făcându-l să se simtă mic. Expresia calmă a lui Phi Sorn era atât de serioasă încât îl stânjeni. Era pe punctul de a-și cere scuze celui mai bun prieten al său, când Sorn a vorbit brusc din nou.

- Când soțul meu se rușinează, e prea drăguț. Mi-e teamă că o să mă îndrăgostesc și mai tare.

Imediat ce Sorn a terminat, restul grupului a izbucnit în urale și tachinări zgomotoase. Doar Jun, încă înfățișat în îmbrățișarea lui Sorn, nu s-a alăturat. A lovit cu pumnul pieptul lat al lui Sorn – nu ușor apoi a trecut la atac mușcându-l pe Sorn de sfârc. Obrajii i s-au înroșit aprins, roșeața întinzându-se până la urechi. Era atât de agitat încât nu știa ce să facă. Chiar și Thai râdea împreună cu ceilalți, fără să facă niciun efort să-l apere sau să-l certe pe Sorn.

- Au, au! Ai Jun! Nu mușca sânul meu! Sorn l-a împins pe micuțul ștrengar deoparte și și-a ridicat tricoul să vadă paguba, era clară o urmă de mușcătură.

-Muști ca nebunul. Ești om sau câine? A mormăit, frecându-și pieptul acum ușor învinețit.

-Ai meritat-o. A spus Jun, uitându-se urât la Sorn cu ochi înflăcărați. Era furios că Sorn continua să-l tachineze doar ca să-l facă să roșească. Sincer, mușcătura aceea nu a fost nimic – mai ales în comparație cu cât de tare îl mușcase Phi Sorn înainte. Acum că Sorn își gustase propriul medicament, Jun și-a dat seama că i-a fost de folos.