Capitolul 38

 - Dă-te un pic, Ai Jun. Sorn îi atinse ușor fundul celui mai tânăr, împingându-l ușor ca să-i facă loc pe canapea. Jun nici măcar nu ridică ochii din telefon, dar se trase puțin într-o parte, cât să-i facă loc. Bărbatul mai mare se lăsă pe canapea în spatele lui, întinzându-se și așezându-se în spatele lui Jun. Un braț musculos i se înfășură strâns în jurul taliei, ca să nu cadă, iar celălalt rămase îndoit, sprijinindu-i capul ca să poată urmări meciul de fotbal de la televizor.

-Uf! De ce trebuie să te înghesui așa? Nici măcar nu e atât de mare canapeaua, Phi, se plânse Jun, tot cu ochii în jocul de pe telefon. Își mișcă puțin șoldurile, încercând să se tragă mai departe de Sorn, ca să nu mai stea atât de lipiți.

Era deja ora 21. Veniseră acasă de la serviciu și luaseră cina pe drum. Acum era timpul de relaxare. Încă purtau hainele de lucru, lăsând dușul pe mai târziu, chiar înainte de culcare.

- In seara asta, ies la bar, cu Win, nu mă îmbăt.

- Nu te cred. A spus Sorn, mângâindu-l ușor pe ceafă pe Jun înainte de a-l săruta ferm pe creștetul părului.

- Vorbesc serios! Jur că nu mă îmbăt. Mă întorc acasă cu mintea limpede, spuse Jun, ieșind din jocul de pe mobil și întorcându-se spre Sorn ca să-i vorbească serios, sperând că sinceritatea îl va ajuta să-l convingă.

- Dacă tu mergi, merg și eu.

Fața lui Jun căzu imediat. Ce rost mai avea o ieșire cu prietenii dacă iubitul era acolo să-l supravegheze ca un bodyguard?

- Dacă eu nu merg, nici tu nu mergi, spuse Sorn sec, punând piciorul în prag când îl văzu pe Jun că se pregătește să protesteze. Jun oftă, învins, apoi dădu din cap încet. Bine. Măcar tot se ducea.

    💚💚💚

- Încheie-ți cămașa cum trebuie.

- Nu!

- Ți-am spus să te închei.

- Cămașa nici măcar nu e așa de decoltată! Așa o port mereu, se apără Jun. Era deja trecut de ora 22, iar el trebuia să se vadă cu Win și Phiang la 23, dar nici măcar nu ieșise din casă încă.

- Da, dar acum e complet desfăcută. Practic te expui pe față. Mai bine ai ieși dezbrăcat ar fi fost mai simplu.

- Pot?

- Ai Jun! Nu mai fi obraznic!

Jun făcu imediat o mutră bosumflată, vizibil supărat. Purta o cămașă lejeră, cu doi-trei nasturi descheiați, ca de obicei. Dar când se aplecă să-și pună pantofii, cămașa se deschise destul cât să-i arate abdomenul, și Phi Sorn o luă razna. Dacă Sorn îl obliga să se încheie până sus, Jun se gândi că mai bine se schimbă complet.

-Nu sunt vreun primar de sat, să închei fiecare nasture, mormăi el printre dinți, înainte să urce scările.

Când coborî din nou, Sorn văzu că se schimbase într-un tricou alb simplu, supradimensionat, ușor băgat în pantaloni. Arăta în continuare ridicol de bine poate chiar mai bine decât în cămașă, dar măcar nu mai mergea să-și arate pielea în fața lumii.

Sorn oftă adânc. O victorie mică.

Era deja trecut de ora 22 când în sfârșit ieșiră din casă. Jun stabilise să se vadă cu Win și Phiang la barul lui Franz, dar nu-i spusese exact lui Phi Sorn cu cine urma să se întâlnească acolo. Totuși, în clipa în care Jun menționă destinația, Sorn îi aruncă o privire piezișă. Nu zise nimic, dar privirea spunea destule.

- Ce are locul ăsta de-ți place așa mult? Întrebă Sorn în timp ce intra cu mașina în parcarea VIP. Jun nici măcar nu-și dădu seama că era o zonă rezervată, era prea ocupat să-i scrie lui Phiang, care îi spusese că el și Win ajunseseră cu vreo zece minute înainte.

- Atmosfera e faină. Nu e prea aglomerat, nu trebuie să te strecori printre oameni, răspunse Jun, în sfârșit băgând telefonul în buzunar.

- Cred că altceva îți place ție pe-acolo, mormăi Sorn în timp ce cobora din mașină. Jun își aminti brusc că acolo avuseseră el și Sorn o ceartă urâtă, și că Franz făcuse cândva o mișcare asupra lui. Nu era de mirare că Phi Sorn nu părea deloc încântat.

- Și patronul e arătos. Serviciile sunt excelente, mai zise Jun, tachinându-l.

Asta îi aduse o privire atât de tăioasă, încât tresări.

- Mai zi o dată și plecăm imediat.

- O, haide! Glumeam. Nu mai fi așa gelos, bine? Hai odată Phiang și Ai Win sunt deja înăuntru, se grăbi Jun să spună, împingându-l ușor în spate ca să-l facă să se miște spre intrare. Știa că dacă lui Sorn i se strica dispoziția acum, exista o șansă foarte reală să-l tragă înapoi acasă înainte ca seara să înceapă cu adevărat.

Barul lui Franz nu se schimbase. Era tot acel spațiu hibrid între bar și club, cu exact cât trebuie de mult loc pentru a respira. Avea colțuri pentru băuturi relaxate, zone de dans și de dat în spectacol, ba chiar și acele spații întunecoase, retrase, unde lumea putea să se apropie, atâta timp cât nu se trecea o anumită limită. Lui Jun nu-i luă mult să-i observe pe Phiang și Win în zona VIP, stând la taclale cu nimeni altul decât chipeșul și mereu fermecătorul patron, Franz, pe care nu-l mai văzuse de ceva vreme.

- Ai Jun! Aici! Făcu Win cu mâna , afișând un zâmbet cu subînțeles în clipa în care văzu cine mergea în spatele celui mai bun prieten al lui. Se așteptase la asta, nici nu se punea problema ca Hia Sorn să-l lase pe Jun nesupravegheat într-o seară ca asta. Faptul că venise cu el? Apogeul posesivității. Win bănuia și că Sorn era neliniștit că poate apărea Jom, ținând cont de aproape-bătaia care avusese loc între ei doi chiar aici, era de înțeles.

- Phi Jun! Hai cu noi! Hia Franz bea cu noi în seara asta! Strigă Phiang, făcându-i semn cu entuziasm. Nu uită să-i adreseze o plecăciune respectuoasă bărbatului înalt, cu trăsături tăioase, care-l urma pe Jun înăuntru. Phi Sorn arăta la fel de devastator de bine ca întotdeauna. Phiang se grăbi să facă loc, turnând el însuși băuturi, ca un adevărat gazdă. Franz se întoarse spre Jun cu un zâmbet, iar privirea i se opri preț de o secundă pe bărbatul foarte familiar care venise aproape lipit de el.

- Ah... inegalabilul Nong Jun, îl întâmpină Franz cu lejeritate, acea simplă replică fiind de ajuns ca sprânceana lui Sorn să tresară. Nu doar că patronul barului îl ignorase complet, dar era evident că încerca din nou să se bage între el și Jun. Modul în care se uita la Jun, cu o privire lentă, care rămânea lipită de el, spunea totul: o făcea intenționat, doar ca să-l scoată din sărite pe Sorn.

- Bună seara, Phi Franz, spuse Jun politicos, oferindu-i un wai respectuos înainte să ia loc pe scaunul liber de lângă el. Întâmplarea făcuse ca locul disponibil să fie exact între Win și Franz, ceea ce convenabil îl lăsase pe Phi Sorn singur pe canapeaua de vizavi.

Între timp, Phiang făcea tot ce putea să joace rolul de Cupidon, zâmbind satisfăcut de cum aranjase locurile. Chiar dacă Jun îi spusese că e deja legat de altcineva, Phiang nu văzuse încă nicio etichetă oficială, și până atunci, avea de gând să continue cu amestecatul. Dacă Jun nu voia să spună cu cine e, atunci ghinion, să suporte consecințele.

- A trecut ceva timp, nu? Am crezut că ai uitat de localul meu, spuse Franz, vizibil amuzat.

- Bine că a sunat Phiang dinainte să rezerve o masă. Când am auzit că vii, m-am asigurat să-ți ofer ceva special, și o sticlă din partea casei. Ridică paharul cu mândrie și-l ciocni de al lui Jun, apoi cei doi gustară din băutură.

Sorn ajunsese la limită.

Ridică propriul pahar și îl ciocni de cel al lui Franz, tare.

Clang!!

- Ești un patron destul de generos, nu? Așa îi tratezi pe clienți, nu ți-e teamă că dai faliment? Întrebă Sorn, cu o voce politicoasă, dar tăioasă, într-un contrast clar cu vorbele în sine.

- Nicio grijă. Partenerul meu de afaceri mă înțelege perfect, răspunse Franz calm, afișând un zâmbet arogant care-i dădea lui Sorn chef să-l arunce pe geam. Dar, cu „copiii” de față, care n-aveau habar de trecutul lor, Sorn nu putea decât să-i arunce o privire ucigătoare, cu buzele strânse, în timp ce înjura doar în gând.

- Ai Jun, nu ziceai că n-o să-i spui lui Hia Sorn? Întrebă Win, făcându-i semn spre bărbatul deloc încântat care stătea pe canapeaua de vizavi. Expresia lui Sorn nu se mai înmuiase deloc. Win îi zâmbise mai devreme, dar primise doar o încuviințare rece în schimb. Da, se pare că nici în seara asta nu aveau să stea până târziu.

- Nu aveam de gând să-i spun, recunoscu Jun, dar sincer, dacă nu-i ziceam, probabil că nici n-aș fi reușit să ies din casă.

Win izbucni în râs, era total de acord. Hia Thai și Hia Champ chiar se plânseseră recent în grupul de chat, spunând că Hia Sorn e prea lipit de Jun. Bărbatul părea mereu serios și concentrat la muncă, dar în clipa în care avea un moment liber, începea să se învârtă în jurul lui Jun ca o molie în jurul unei flăcări. Era ca și cum se îndrăgostise pentru prima dată, dulce, dar total în afara caracterului său. Desigur, Sorn încerca în continuare să-și păstreze imaginea calmă și distantă în fața angajaților mai în vârstă de la birou, dar lumea începuse să observe.

După un timp de relaxare și băut, Phiang îl trase pe Jun spre zona de dans din fața scenei, unde deja se adunaseră destui petrecăreți, așteptând următorul live. Jun nu stătu pe gânduri, se ridică și îl târî după el și pe Win. Sorn nu observă imediat; era ocupat să răspundă la un mesaj de la Thanu, care se văita că prețul la cauciucuri crescuse doar pentru o zi sau două, apoi scăzuse din nou, lucru care o făcuse pe Khunnai Wandee să izbucnească într-o criză de nervi. Franz, între timp, dispăruse de la masă ca să discute afaceri cu unul dintre angajați.

Cei trei bărbați, apropiați ca vârstă și energie, începură să se miște în ritmul muzicii, legănându-se în ritmul alert pe care trupa live îl dăduse la maxim. La început erau doar ei trei într-un cerc mic, dar treptat li se alăturară și alții. Trupa live făcea spectacol, cântând toate hiturile populare, de la melodii energice la balade lente, totul gândit pentru publicul de noapte.

- Auu! Strigă Win, după ce i se călcase pe picior. Între timp, o fată se lipise prea entuziast de Jun, frecându-se de el cam prea insistent, ceea ce-l făcu să se lipească rapid de Win, ca să scape.

- Phi Win, ce s-a întâmplat? Îl întrebă Phiang când observă că ambii săi seniori tăcuseră brusc.

- Mi s-a călcat piciorul. Tocuri, ascuțite ca niște săbii, mormăi Win, făcând o grimasă în timp ce durerea pulsa prin degetele lui.

Vibe-ul distractiv s-a stins instantaneu pentru Win, iar Phiang se aplecă puțin, îngrijorat, verificând dacă era ceva grav sau dacă Win avea nevoie de ajutor. Jun, la rândul lui, își pierdea interesul pentru distracție. Fata de lângă el tot se apropia tot mai mult, lipindu-și corpul de al lui fără nicio rușine. Decolteul ei exagerat era aproape să iasă din topul ei, frecându-se de brațul lui superior indiferent cât de subtil încerca să se retragă. Spațiul era mult prea strâmt, nu putea să scape de ea.

- Ești aici cu prietenii? A strigat fata peste ritmul puternic al rockului, punându-și mâinile în jurul gurii în timp ce încerca să vorbească cu el. L-a tras pe Jun de cămașă ca să-l tragă mai aproape, ca să o poată auzi

Jun zâmbi politicos și dădu din cap în semn de aprobare, apoi se întoarse aproape imediat, concentrându-se pe Win în schimb. Tipul încerca acum să se strecoare prin mulțime ca să-și vadă mai bine piciorul, care încă îl durea ca naiba.

- Hei, pot să stau în fața ta? E prea aglomerat aici, încercă din nou aceeași fată, înclinându-se cu un zâmbet larg. Jun îi răspunse tot cu un zâmbet politicos și instinctiv făcu un pas în lateral când ea părea că se va prăbuși peste el, deși nimeni nu o împingea.

Bum!

Un braț ferm îi încolăci umerii lui Jun din spate, făcându-l să tresară surprins. Se întoarse să-l vadă pe Phi Sorn stând acolo, cu o privire încruntată și întunecată, ochii fixați asupra femeii de lângă el cu o privire care ar fi putut arde. Bărbatul mai în vârstă, clar în afara locului printre tinerii agitati de pe ringul de dans, părea complet supărat. Ridicase privirea doar o clipă de la Jun și când privi de la nivelul superior, îl zări pe „copilul” lui fix în mijlocul mulțimii, dansând cu Win și Phiang.

- Ce încerci să faci? Întrebă Sorn, cu voce joasă și tăioasă. Dar muzica era încă prea tare ca să poată femeia să-i prindă tonul, sau avertismentul din el. Ea se întoarse iar spre Jun cu un zâmbet cochet, ochii încă scânteind exact acel gen de interes pe care Sorn nu-l avea deloc răbdare să-l accepte.

- Ești chiar popular, nu? Murmură Sorn, strângându-l pe Jun cu un aer posesiv. Făcu un pas înainte, folosindu-și corpul mai mare și mai lat ca să se bage între Jun și fată, blocând-o efectiv și forțând-o să facă un pas înapoi. Ea părea enervată, gata să spună ceva, până când ritmul căzu și piesa se termină, oferindu-i lui Sorn fix momentul potrivit.

- Băiatul ăla pe care îl vrei e iubitul meu.

Acea frază întoarse toate privirile în toate direcțiile. Fata care fusese mult prea lipicioasă rămase înmărmurită, fără cuvinte, șocată de corectitudinea directă. Jun, cu fața roșie, îi aplică o ușoară palmă pe piept lui Sorn, dar, evident, bărbatul nu se clintise. Fără să ezite, Sorn apucă încheietura lui Jun și îl trase de lângă ringul ridicat de dans, urmându-i rapid Win și Phiang.

- Uhm... credeam că Phi Sorn e doar Phi-ul lui Jun? Întrebă Phiang când ajunseră înapoi la masă. Trupa schimbase piesa pe un ton mai liniștit, iar oamenii începeau să se retragă spre locurile lor. Tocmai atunci, Franz se întoarse după ce terminase discuția cu angajații și observă expresia ciudată de pe fața lui Phiang.

- S-a întâmplat ceva în față? A fost vreo problemă pe scenă? Întrebă el. Apoi ochii îi zăriră pe Win, care își scosese pantoful și își ținea piciorul, pe care începuse să i se formeze o pată roșie vizibilă.

- Ce s-a întâmplat cu piciorul tău, Win?

- Am fost atacat de tocuri, spuse Win cu un zâmbet stânjenit.

- M-am prins prea tare în dans.

Franz dădu din cap, apoi chemă unul dintre angajați să aducă o trusă de prim ajutor pentru clientul lor nenorocit și rănit.

Apoi Phiang, evident încă gândindu-se la ceea ce tocmai văzuse, s-a întors către Jun și l-a întrebat direct

- Deci... stai puțin. Jun, vrei să spui că tipul cu care te vezi e Phi Sorn?

Phiang întrebă din nou, de data asta cu voce puțin gâfâită părea complet șocat. Odată, chiar se gândise să facă o mișcare spre Phi Sorn. Tipul era definiția intensității, o singură privire și știai că are acel fel brut, magnetic, aproape prădător de atracție. Phi Sorn îi părea mereu cineva total nepotrivit pentru Jun. Îl întrebase chiar de mai multe ori pe Jun despre asta, iar răspunsul era mereu același: doar un senior de la muncă. Dar acum? Iată-l pe Phi Sorn anunțând pe față că Jun era al lui.

-Cum? Voi doi sunteți împreună? Deci nu mai e doar nong-ul tău?

Franz interveni imediat, prefăcându-se surprins, deși nu era. De fapt, era mai amuzat decât orice, încercând să ghicească ce l-a făcut pe prietenul lui să renunțe la mască și să-și revendice public băiatul.

Sorn stătea acolo, cu fața la fel de impenetrabilă și severă ca întotdeauna, clar încă supărat că cineva încercase să pună mâna pe Jun. Privind acum la „copilul” care se apleca să verifice cu grijă piciorul lui Win, și când Jun se uită în final spre Phiang să răspundă, spuse simplu:

- Da.

- La naiba! Și ai ținut asta secret? Alegi un tip atât de sexy și nici măcar nu spui nimănui?! Phiang se aruncă dramatic înapoi pe scaun, făcând o criză de supărare.

- Țineam cu Phi Jom! Și chiar am încercat să-l ajut pe Hia Franz, doar pentru că voiam pe cineva care în sfârșit să te ia! Uf, tot efortul ăla irosit!

- Hahaha! Deci ai recunoscut în sfârșit, nu-i așa? Ce s-a întâmplat de data asta, Jun a intrat din nou în bucluc și te-a făcut să vezi roșu? Și, omule, cu lumina asta ambientală, abia puteam să-ți văd fața, credeam că o să explodezi, l-a tachinat Franz râzând, doar pentru ca un cub mare de gheață să fie lansat spre el o secundă mai târziu. L-a lovit direct, dar nu părea deloc deranjat. Dimpotrivă, a râs și mai tare.

Între timp, cei trei tineri priveau schimbul de replici ca și cum ar fi fost un moment surpriză dintr-un serial dramatic.

- Phi Franz... îl cunoști pe Hia Sorn? A întrebat Win, curiozitatea fiind stârnită de familiaritatea evidentă dintre cei doi. O singură privire la ei și era evident – nu era vorba de o cunoștință întâmplătoare.

- Da. Locul ăsta? Ai Sorn e unul dintre parteneri, răspunse Franz cu nonșalanță, ca și cum ar fi cel mai normal lucru din lume.

- Cum? Ești partener aici? Jun sări în picioare, ochii mari de șoc.

- De ce nu mi-ai zis niciodată?!

- Nu e mare lucru. Nu trebuie să faci o tragedie din asta. Oricum, să schimbăm subiectul. Femeia aia de mai devreme, i-ai dat numărul tău? Vocea lui Sorn căzu într-un ton jos și ascuțit în timp ce își îngusta ochii către Jun.

- Nici vorbă. Încercam să scap de ea. Ai venit înainte să apuce să facă ceva, răspunse Jun rapid, ridicând ambele mâini.

- Bine. Acum putem pleca? E aproape 1 noaptea.

- Nicidecum! Dacă ești co-proprietar, zâmbi Jun, văzând ocazia.

- Atunci ne datorezi ceva. Hai, invită-ne în seara asta!

- Îți dau un centimetru și tu vrei o milă, nu? Mormăi Sorn, dar totuși îl trase pe copilul lui să stea jos lângă el. Apoi se întoarse să verifice fratele mai mic al celui mai bun prieten al său.

- Cum e piciorul, Win? Mai bine?

- Sunt bine, Hia. Dar dacă am mai avea o sticlă de băutură, cred că aș fi complet vindecat, răspunse Win cu un zâmbet.

Da... Pustiul seamănă cu pustiul de Jun. Nici nu e de mirare că ăștia doi erau prieteni încă din copilărie, același tip de haos.

     💚💚💚

-Phi Sorn, Ah, stai, nu mai pot să te numesc Phi, nu? Trebuie să spun Daddy acum... Daddy Sorn

Băiatul beat se împiedica, legănându-se la fiecare pas, bâlbâind și râzând de propriile glume ca și cum ar fi fost cea mai amuzantă persoană de pe pământ. Sorn, iubitul lui mereu răbdător, trebuia să-l susțină tot drumul. Doar să-l urce pe Jun în mașină îl făcu să-și șteargă transpirația de pe frunte, o adevărată misiune.

Nu se așteptase ca ăștia tineri să bea atât de mult în seara asta. Ce încercau să facă, să strângă o notă de bar cu cinci cifre? Beau ca și cum ar fi murit de sete. La început, Sorn încercase să-i oprească, dar apoi și-a amintit că mâine era zi liberă și a lăsat-o să treacă, atât timp cât nimeni nu pleca de lângă ei sau nu făcea scandal la altă masă.

Acum, Win fusese deja tras acasă de Thai, care venise să-l ia după ce Sorn îl sunase, iar Phiang plecase cu iubitul său nu cu mult timp în urmă.

- Poți să bei așa, Jun... dar numai când sunt eu prin preajmă. Mormăi Sorn în timp ce pornea mașina, nefiind sigur nici măcar dacă cel mai tânăr și-ar mai aminti ceva din toate astea dimineața.

- Ngah... Știu că n-ai să mă părăsești niciodată, Daddyyy, bâiguia bețivul de lângă el, sprijinindu-și capul pe umărul larg al lui Sorn. Un deget îi mângâia pieptul leneș, desenând cercuri și zigzaguri invizibile.

Sorn se uită jos spre copil, buzele tremurându-i la gestul neașteptat de afecțiune.

- Da... n-am să te las.

- Daddy Sorn e bogat și bun... te iubesc atât de mult,

Bâiguia Jun cu ochii pe jumătate închiși, obrajii-i roșii ca un smoothie de pepene verde, atât de adorabil de zdrobit încât Sorn nu se putea abține. Așteptând la semafor, îi ridică ușor fața lui Jun și-i plantă un sărut zgomotos pe obraz.

- Nu-mi mai spune „Tati”, la naiba. Nu sunt așa de bogat. A mormăit Sorn, chiar dacă Jun continua să-și frece capul de braț ca un bebeluș de zahăr lipicios care încerca să încheie afacerea.

- Ahhh... Daddyyy... murmura Jun în timp ce încerca, greu, să se așeze mai drept în scaun. Dar capul îl durea ca o piatră, iar greața îi urcă brusc pe gât ca un tsunami.

Și înainte să apuce să avertizeze pe cineva…

BLEAUGH.

- AI JUN!! Ai vomitat în mașină, serios?!

- Of. Bebelușul de zahăr tocmai a vomitat în mașina lui Daddy.

 Sorn ar fi vrut să țipe. Naiba, aproape că a și făcut-o. Apucă volanul cu putere, rezistând tentației să-și lovească capul de el.

Prima oprire: cel mai apropiat magazin.

Cumpărase ceea ce putea fi descris doar ca provizii de urgență pentru curățenie, o cantitate ridicolă de șervețele uscate, șervețele umede, o sticlă mare de apă rece, pungi pentru gunoi pentru mizeria îmbibată în vărsături și, cel mai important... odorizant de aer.

În seara asta, a rămas blocat în rolul de control al stricăciunilor. Mâine? Direct la spa-ul auto pentru o curățare profundă.

Puștiul ăsta... avea să fie moartea lui.

După ce a vărsat tot ce mâncase mai devreme, Jun se simțea în sfârșit puțin mai bine. Ieși stângaci din mașină, legănându-se ca o căprioară nou-născută, și se sprijini greu de lateralul vehiculului. Își întoarse capul să-l privească pe Sorn cu ochii sticloși, clipind încet. Sorn părea... iritat. Nu atât de furios încât să țipe, dar cu siguranță deranjat în acel mod tăcut, periculos, specific pasionaților de mașini care își văd iubirea prețioasă botezată în vomă.

Totuși, nu spusese niciun cuvânt. Nici țipete, nici mustrări aspre, doar o față tensionată și o privire ascuțită, greu de descifrat.

- Îmi pare rău... murmură Jun încet, după ce și-a clătit gura și și-a stropit fața cu apă rece. Se simțea ceva mai treaz acum, deși încă tremura, și trebuia să se sprijine de mașină ca să stea în picioare.

Sorn, care tocmai terminase de curățat interiorul mașinii cât de bine putea, se întoarse la auzul vocii mici și vinovate. Nu spuse nimic la început, doar se apropie și îi cercetă cu privirea hainele lui Jun pentru eventualele pete rămase. Apucă un șervețel umed parfumat ușor și îi curăță cu delicatețe gura, gâtul și mâinile, concentrat și tăcut.

Era supărat? Nu chiar. Doar enervat. Foarte, foarte enervat.

-Întotdeauna sfârșești prin a vomita pe mine când ești beat, mormăi el cu un oftat dar mâinile lui nu încetau să se miște, având grijă de Jun ca și cum ar fi fost ceva instinctiv.

Era încă parcat la o benzinărie, așa că atunci când Jun se plânse că trebuie să urineze, Sorn doar dădu din cap și îl conduse spre baia magazinului, rămânând aproape în caz că picioarele băiatului cedează pe drum.

- Uf... chiar îmi pare rău, n-am mai putut ține, murmură din nou Jun, făcând o plecăciune stângace în fața iubitului său, cu cea mai jalnică privire pe care o putea aduna, temându-se că Sorn s-ar putea supăra cu adevărat de data asta. Dar Sorn îi aruncă doar o privire clasică de tată enervat și îi dădu o lovitură zdravănă peste cap.

- Dacă n-ai fi fost tu, Ai Jun, te-aș fi dat afară din mașină deja.

Cu asta, îl împinse pe Jun spre cabina de toaletă și, bineînțeles, se strecură imediat după el. În momentul în care ușa se închise, el deblocă fermoarul pantalonilor lui Jun și-l trase în jos, dând jos și lenjeria doar cât să elibereze ce trebuia și să îl îndrepte spre vasul de toaletă.

- Pot să o fac și eu, știi. Nu e greu. A mormăit Jun, reușind totuși să-și exprime puțină obrăznicie caracteristică, chiar dacă era pe jumătate beat și se clătina. Sorn și-a dat ochii peste cap și i-a dat mâna la o parte puștiului.

- Nu fi obraznic.

Jun scoase un „au” dramatic, deși abia îl durea, apoi se lăsă convins să-l lase pe Sorn să se ocupe până termină. Când totul fu pus la loc și fermoarul tras, Jun ieși șovăind să-și spele mâinile.

-Uau... uite, mi-e fața roșie, chicoti el, arătând către reflecția lui din oglindă, cu ochii visători și nefocalizați. Stătea acolo zâmbind de parcă ar fi fost propriul său admirator beat.

Sorn, care-și ștergea mâinile cu un șervețel, nu comentă nimic. Doar îi apucă încheietura lui Jun și îl trase înapoi spre mașină. Din fericire, mirosul începuse să se risipească, păstrase geamurile lăsate jos tot timpul ca să aerisească, și era pregătit să facă același lucru până ajungeau acasă. Dacă Jun se hotăra să vomite din nou, ei bine... măcar de data asta putea să-i scoată capul puștiului pe geam la timp.

Când ajunseră acasă, Jun așteptă lângă ușă în timp ce Phi Sorn se asigura că totul era bine încuiat. Privea bărbatul, care nu era niciodată dulce sau blând, dar simțea toată grija și preocuparea ascunse în spatele înfățișării lui dure. Phi Sorn avea un limbaj tăios, spunea întotdeauna ce gândește și era rege la tachinări, dar Jun îl iubea pentru tot ce era.

Mai ales acum, când Phi Sorn îl trăgea spre duș, Jun simțea o conexiune și mai puternică între ei. Felul în care mâinile lui Phi Sorn alunecau peste pielea lui goală sub jetul de apă rece, cum gelul de duș făcea totul alunecos și catifelat, iar parfumul ușor, calmant, risipea ceața beției, toate îl făceau să se topească. Dacă așa îl trata Phi Sorn când era beat, s-ar putea să se gândească să se îmbete în fiecare zi.

-Ah... ahh... oftează Jun încet, în timp ce o mână mare îi cuprinse zona sensibilă, mângâind-o ușor. Își ridică capul, ghidat de cealaltă mână care îi ridica bărbia, și întâlni un sărut aprins și flămând, plin de dorință brută. Simțindu-se aproape de punctul culminant, Jun îndemnă mâna lui Sorn să se miște mai repede.

Dar tocmai atunci, Sorn se opri, schimbând tactica și frecându-i cu degetul mare creasta sensibilă de lângă vârf chiar acolo unde mintea lui Jun se golea de gânduri.

- D-de ce te-ai oprit? Continuă, Phi...

- Ai vomitat în mașina mea iubită. Spuse Sorn cu o voce calmă și joasă, nasul său atingând ușor pielea lui Jun. Acea atingere blândă îl făcu pe băiat, care se sprijinea de pieptul lui, să simtă amețeală. Profitând de moment, Sorn mușcă ușor din umărul lui Jun, nu tare, doar cât să lase o urmă. Jun făcu o grimasă, deși nu mușcătura îl irita, ci tensiunea care încă plutea, nesatisfăcută.

- Uf... Am zis deja că-mi pare rău! Ah, Phi Sorn, vreau să vin deja... grăbește-te!

- Nu va fi atât de simplu, Ai Jun. Nu scapi așa repede diseară. Ce-ai zice să-mi plătești în avans taxa pentru trei luni de curățenie a mașinii? Spuse Sorn cu o sclipire vicleană în privire. De îndată ce termină de vorbit, trase pustiul într-un alt sărut, buzele apăsând puternic pe cele moi ale lui Jun. O mână continua să alunece pe lungimea lui Jun, hrănind încet focul, dar refuzând să-i dea satisfacția eliberării pe care o tânjea.

Gemetele tremurânde de disperare ale lui Jun nu au câștigat nicio urmă de simpatie din partea lui Sorn. Intenționa cu adevărat să se răzbune pentru ceea ce făcuse puștiul în seara asta. Îl avertizase în repetate rânduri pe Jun să nu verse mâncare în mașină – dar, în schimb, puștiul vomitase tot stomacul. În niciun caz nu avea să-l lase pe Jun să termine ușor după aceea

-Ah!! Phi Sorn... te rog, vreau să vin... uhh... te rog, Phi Sorn... , imploră Jun dulce, cu voce moale și rugătoare, în timp ce apa clătea ultimele urme de săpun de pe pielea lui. Dar mâna lui Phi Sorn nu părăsise niciodată membrul lui. Orice încercare a lui Jun de a se îndepărta sau de a se atinge era oprită. Singurul lucru pe care îl putea face acum era să-și miște șoldurile înainte și înapoi, căutând o alinare pentru durerea din el.

Sorn îl poziționase pe Jun astfel încât să se privească acum față în față, cu spatele puștiului apăsat de peretele băii. Apa de la duș fusese deja oprită; amândoi își clătiseră săpunul, fără să lase nimic în urmă.

Sorn schiță un zâmbet ușor, privirea lui fixându-se pe Jun acum limpede după alcool, dar cu ochii încețoșați de dorință pură. Buzele moi ale puștiului nu stăteau nemișcate, plantând săruturi pe pielea lui Sorn, ca și cum ar implora tăcut o eliberare, rugându-l să cedeze în cele din urmă și să termine ce începuseră.

Deși și el ardea de dorință, cu același dor intens pulsându-i în piept, Sorn apăsă corpurile lor unul de celălalt, al lui și al lui Jun, înfășurându-și mâna în jurul ambelor.

Fricțiunea celor două membre încinsă care se frecau una de cealaltă l-a făcut pe Jun să inspire adânc și să gemă. Respirațiile lor sacadate se amestecau în spațiul strâmt. Jun înclină instinctiv șoldurile înainte, împingându-se împotriva strângerii mâinii lui Sorn care-i ținea strâns pe amândoi, căutând orice alinare putea găsi prin căldură și presiune.

Tocmai când Jun era pe punctul de a se elibera, Phi Sorn opri brusc mâna, lăsându-l agățat în frustrare. Fără un cuvânt, îl întoarse pe Jun cu fața spre perete, strecurându-și degetele în intrarea familiară pentru a-l pregăti din nou.

Își scuipă în palmă pentru a reduce frecarea, apoi se introdusese, căutând acea strângere strânsă în interiorul lui Jun care îl înnebunea întotdeauna și îi satisfacea orice dorință.

-Ah! P-Phi Sorn... ăăă... încetinește, la naiba! A gâfâit Jun când a simțit forța împingerilor lui Phi Sorn – nu tocmai blânde. Îl durea, dar felul în care vârful lovea încontinuu acel punct sensibil, plin de plăcere din adâncul lui i-a trimis zdruncinări prin tot corpul.

Frustrat după ce fusese refuzat de două ori deja, Jun își întinse mâna să se mângâie singur, hotărât să nu mai rămână din nou în așteptare. Și de data asta, nu a durat mult, câteva mișcări și fluidul lipicios al dorinței începea deja să picure afară.

Dar, desigur, Sorn era deja cu un pas înainte, spusese de la început că Jun nu va obține ce-și dorește atât de ușor în seara asta. Îi izbi mâna deoparte, își înfășură propria palmă în jurul sexului lui Jun și apăsă cu putere pe vârf, oprindu-l complet din drumul spre eliberare.

În tot acest timp, mișcările lui continuau neînduplecate, pătrunzând iar și iar în trupul lui Jun. Strigătele acestuia deveniseră incoerente, simțurile fiind copleșite, plăcere în față, presiune în spate. Genunchii îi tremurau atât de tare încât cu greu mai putea să stea în picioare, iar doar brațul lui Phi Sorn, sprijinit de perete, îi oferea un punct de sprijin pe care să se reazeme.

-Ah-ah! Nu mai pot... aahhhh! La final, trupul lui Jun, forțat prea mult timp la limită, nu mai putu să se abțină. Fluidul dorinței lui se revărsă în întregime în mâna lui Sorn, în timp ce corpul său palid se încorda și tremura, strânsoarea interioară pulsând frenetic cu fiecare val de plăcere.

Sorn își încleștă dinții, luptând din greu să se stăpânească, nu era încă pregătit să termine, chiar dacă regreta că nu-l putea ține pe Jun în impas măcar puțin mai mult.

Corpul lui Jun tremura, atât din cauza valurilor persistente de plăcere, cât și a aerului rece.

Sorn ieși încet din el, apoi îl ghidă pe cel mai tânăr către oglindă. Mâinile lui mari apucară ferm fesele albe ale lui Jun, desfăcându-le până când intrarea moale, ușor rozalie, deveni perfect vizibilă.

Aliniindu-se, Sorn și-a poziționat penisul greu la intrare și a început să intre din nou încet.

Nu spuse niciun cuvânt, dar sunetul respirației lui sacadate era mai mult decât suficient pentru a arăta cât de bine se simțea.

Trupul lui Jun era împins înainte și înapoi cu fiecare mișcare, rapide, dure, implacabile. Reflecția din oglindă era ceva ce Jun nu reușea să privească. Chipul lui Phi Sorn, înroșit de dorință, era atât de intens de sexy încât Jun nu îndrăznea să-i întâlnească privirea.

Apoi erau ochii lui proprii, pe jumătate închiși, strălucind de plăcere. Să vadă cât de mult se bucura de felul în care era luat îl făcea și mai rușinat. Nu mai putea suporta să se uite din nou în oglindă.

Jun simțea că se apropie din nou de eliberare, în timp ce mișcările lui Sorn loveau mereu același punct sensibil din interior. Stimularea repetată reaprinse flacăra plăcerii, chiar dacă deja ajunsese o dată la orgasm. Era din nou pe marginea prăpastiei, dar Sorn nu avea de gând să-i facă lucrurile ușoare.

În schimb, îi prinse sexul, mângâindu-l încet cu podul palmei, doar cât să-l tachineze. Dar de fiecare dată când Jun se încorda, gata să se lase dus de val, Sorn se oprea. A făcut-o de două, trei ori, până când Jun nu a avut de ales decât să se prăbușească în față, cu fruntea sprijinită de marginea chiuvetei.

-Hia... te rog... Hia Sorn, nu mă mai tachina, imploră Jun cu voce tremurândă. Nu-l mai tachina pe Jun, lasă-mă să termin...

La punctul ăsta, Jun știa că trebuie să joace toate cărțile pe care le avea ca să-i înmoaie inima lui Phi Sorn. Era foarte conștient că, de data asta, greșeala lui îi oferise lui Sorn ocazia perfectă să se răzbune, și, Doamne, ce bine profita de ea.

Obișnuia să creadă că Phi Sorn era drăguț când avea grijă de el în timp ce era beat, dar acum? Voia să se răzgândească. Dacă așa arăta să fii îngrijit – atât de intens încât se învecina cu tortura – atunci nu, mulțumesc. A rămâne treaz părea un plan mult mai bun.

-De acum înainte, să nu mai bei niciodată așa. Nu o să-ți interzic să bei, dar dacă ajungi iar în starea unui câine beat și vomiți în mașina mea, o să te fac să suferi exact ca acum, Jun, îl avertiză Sorn, apoi îl sărută adânc și apăsat pe cel care tocmai îl implorase pentru eliberare.

Jun a dat din cap repede, ascultător. Fundul său deja curbat s-a presat pentru a primi fiecare împingere a lui Sorn, ca și cum l-ar fi provocat să-și piardă controlul – și a funcționat. Felul în care se mișca acum acest puști, atât de nevoiaș și tachinator, îl excita pe Sorn ca niciodată.

-Hai să terminăm împreună, șopti Sorn, înainte de a-i elibera în sfârșit sexul din strânsoare. După doar câteva mișcări mai adânci și mai puternice, se revărsă înăuntrul lui, iar Jun scoase un geamăt prelung de plăcere pură, copleșit de bucurie.

În clipa în care atinse orgasmul pentru a doua oară, Jun aproape că țipă, trupul tremurându-i din toate încheieturile, plăcerea fiind prea intensă, prea adâncă pentru a fi stăpânită.

La început, Sorn se gândise să mai continue o tură, dar era deja aproape 3 dimineața, și trebuia să se trezească devreme ca să ducă mașina la spălătorie și apoi să meargă la muncă. Deși era sâmbătă, uneori lucra și în weekend dacă termenele nu erau respectate.

Așa că, oftând cu părere de rău, hotărî să se oprească pe noaptea aceea, lăsându-l pe Jun să se curețe singur, atât la exterior, cât și la interior. Cât despre el, Sorn își spălă rapid sexul, se asigură că era totul curat, apoi ieși din baie complet gol, căutând o pereche de pantaloni cu care să doarmă.

-Uf... mormăi Jun încet, în timp ce se întinse pe salteaua moale și pe pernă, îmbrățișând-o pe Ramphueng și trecând un picior peste ea, ca și cum ar fi fost o pernă de corp.

Chiar dacă Phi Nu plecase deja, se părea că avea să doarmă permanent în camera lui Phi Sorn. Stăpânul camerei declarase cu nonșalanță că, din moment ce reușise să doarmă acolo prima noapte, putea să doarmă acolo și de atunci înainte. Jun fusese prea leneș ca să protesteze, așa că acceptase pur și simplu. Unele dintre lucrurile lui fuseseră deja mutate în cameră, iar fără să-și dea seama, ajunsese să împartă spațiul cu Phi Sorn ca și cum fusese așa dintotdeauna.

- Mută-l pe nenorocitul ăla de Ramphueng, dorm și eu aici. A spus proprietarul casei în timp ce stingea luminile și se pregătea de culcare, văzând că Jun îmbrățișa plușul și ocupa aproape jumătate din pat.

- Ugh! Stai departe de mine, brută.

- Dacă continui să vorbești așa, s-ar putea să-ți rup buza. Tu ești cel de vină, așa că, bineînțeles, trebuie să te pedepsesc. A spus Sorn înainte de a trage pătura pe o parte și de a se întinde. Jun, care stătea întins pe o parte cu fața spre Sorn, nu s-a mișcat și s-a agățat în continuare de Ramphueng, ignorând ce-i spusese Sorn.

Aruncare....

-Hei! De ce-ai aruncat-o pe Ramphueng?! Țipă Jun, trezindu-se de-a binelea când îl văzu pe Sorn apucând marea jucărie-unicorn și aruncând-o jos din pat cu piciorul.

- E uriașă și mă încurcă. Vreau să-mi îmbrățișez soția, dar chestia asta mă încurcă, mormăi Sorn. Și, uite-așa, sărmana Ramphueng, legătura iubită care odinioară unea mama și tata, ajunse să doarmă pe podea lângă pat, în loc să se cuibărească alături de ambii părinți ca în vremurile bune.

    💚💚💚

Toate lucrurile bune trebuie să aibă un sfârșit... Jun nu se putu abține să nu simtă o ușoară urmă de regret că stagiul lui de practică ajunsese la final. În aproape patru luni, firma lui Ah Rong îi oferise o experiență practică atât de bogată și valoroasă, încât ar fi putut umple pagini întregi în raportul final. Cu greu reușise să rezume totul în timpul prezentării de încheiere. Fusese o perioadă plină de bucurii și amintiri de neuitat, inclusiv ale iubirii.

I-a mulțumit personal fiecărui Phi și coleg cu care lucrase. În ultima zi a stagiului, a comandat băuturi de la magazinul tatălui său drept cadou de rămas-bun pentru echipă. Bineînțeles că Ko Nueng s-a dat peste cap și și-a trimis chiar fiica să livreze personal comanda.

Pae și Ae aveau deja o grămadă de moduri prin care puteau ține legătura cu Jun: Facebook, Instagram, Twitter, Line, ba chiar și numărul lui de telefon. Toți au promis că nu vor pierde contactul. Cine știe, poate aveau să se reîntâlnească atunci când vor aplica pentru un loc de muncă acolo, dacă se va deschide vreun post.

Jun și Win s-au întors la proiectul final pentru universitate, pregătindu-se de absolvirea anului patru. Jun a trecut fluierând prin prezentarea de final de stagiu, datorită cunoștințelor solide acumulate, și puțin ajutor din partea lui Phi Sorn, care verificase în secret toate informațiile ca să fie corecte, în schimbul unui mic șantaj și tachinări în timp ce Jun se pregătea. Cât despre Win, el profitaseră și mai mult de practică, fusese lăudat până și de Khun Paisan Yai, iar Ah Rong tot repeta că avea să-i dea o recompensă în bani după absolvire.

💚💚💚

- Phi Sorn, vreau să merg la ieșirea cu firma, zise Jun într-o dimineață târzie, în ziua lor liberă, în timp ce mâncau în fața televizorului. La început, crezuse că profesorul îi va programa prezentarea mai târziu, dar acesta o mutase mai devreme, din cauza unei delegații în străinătate. Așa că Jun reușise să-și încheie proiectul final de student înainte de termen, devenind, oficial, un viitor absolvent care mai aștepta doar anunțul formal.

- Nu e nevoie să mergi. Nu se întâmplă nimic interesant. Oricum, niciunul dintre noi nu merge.

- Nici Hia Thai?

- Mhm, răspunse Sorn, ridicând o bucată de pui prăjit picant în stil coreean, pe care Jun îl comandase. Gustul era chiar mai bun decât al faimosului lanț de la aeroport.

- Heh... M-am plictisit atât de tare, vreau doar să merg într-o excursie.

- Te duc acasă săptămâna viitoare.

- Nuuu, cine vrea să meargă în vacanță la el acasă? A început să se văicărească puștiul obraznic, evident neliniștit din cauza prea mult timp liber. În mod normal, ar lenevi acasă sau s-ar întâlni cu Win la mall. Dar acum chiar voia să-și întindă picioarele undeva în afara orașului, în loc să stea închis așa în oraș.

- Cine-a zis că te duc la casa lui Ko Nueng? Eu vorbeam de casa mea. Ai Thai și-a făcut deja planuri cu Ai Champ și Win. A zis că tot te-ai lăudat cu resortul lui Ai Un, așa că acum vor și ei să stea acolo una-două nopți.

- Pe bune, Phi?! Ura!! Ochii lui Jun sclipiră de entuziasm, absolut încântat de ideea de a merge din nou în Sud. Sorn aruncă o privire spre el, râdea cu gura până la urechi și ronțăia fericit un ciocănel de pui, apoi lăsă, cu nonșalanță, un comentariu care îl făcu pe Jun să se-nece.

- Dar de data asta, când vii la mine acasă, nu mai ești doar un Nong. Mai bine te pregătești să-ți întâmpini soacra.