Capitolul 37

 Nu voia nici măcar să-și imagineze ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost vechiul Phi Sorn și Thos i-ar fi spus una ca asta. Probabil că ar fi fost nevoit să-i cheme pe Phi Nu, Hia Thai și Hia Champ ca să se întâlnească ori la secția de poliție, ori la spital. Jun era, în sinea lui, recunoscător că reușise să-și păstreze calmul în fața vorbelor nechibzuite ale lui Phi Thos, dacă n-ar fi făcut-o, lucrurile s-ar fi putut sfârși prost atât pentru cariera lui Phi Sorn, cât și pentru cazierul lui.

De fapt, Jun nici măcar nu se dusese să-l caute pe taurul furios, așa cum îi spusese lui Thai. Dacă era să-l abordeze acum, avea nevoie de o ofrandă, poate chiar de o mică mită. Așa că a coborât după ceva: o cafea Americano și o cutie mare cu căpșuni dolofane, pe care le gustase și le găsise perfect dulci. Phi Sorn nu era fan deserturi, putea să ia una-două înghițituri și apoi le dădea deoparte, așa că Jun s-a gândit că fructele proaspete erau cea mai sigură alegere.

Din fericire, era aproape ora de plecare. Angajații deja își scanau cardurile la ieșire. Jun a trecut pe lângă ei, îndreptându-se spre scara de incendiu, rugându-se în gând ca Phi Sorn să fie încă acolo și să nu fi plecat undeva departe, ca să-și răcorească nervii.

Când a deschis ușa și a văzut că Phi Sorn era încă acolo, Jun a oftat ușurat. Măcar era mai dispus să-l asculte decât se așteptase. Bărbatul stătea lângă grilajul de ventilație, fumând o țigară. Mirosul slab de fum l-a făcut pe Jun să-și strâmbe ușor nasul.

- Ai de gând să dai foc locului sau ce? Termină cu fumatul, odată.

Pe măsură ce Jun se apropia cu acea remarcă, Sorn a aruncat imediat țigara – abia fumată pe jumătate – apoi a stins-o sub pantof și a aruncat chiștocul pe fereastră.

- Ce-ai vorbit cu el? Ai dispărut o veșnicie.

Sorn părea încă vizibil iritat. Era evident că nu se calmase prea mult. Alesese să aștepte aici pentru că știa prea bine, dacă s-ar fi întors în birou, nu și-ar fi putut stăpâni temperamentul.

- Am vorbit cu Phi Thos doar vreo cinci minute. Restul timpului am cumpărat ceva pentru un bătrân gelos.

Jun a ridicat o ceașcă de cafea de la o cafenea populară și o cutie de căpșuni pline, zâmbind larg înainte să-l tragă pe Phi Sorn să stea cu el pe scara de incendiu.

- Ce naiba e asta? Ai făcut ceva greșit și acum mă mituiești? Nu-i amuzant, Ai Jun.

- Te poți calma o secundă? Ca mai devreme, când te-am rugat. A spus Jun cu un zâmbet blând, apoi i-a întins lui Phi Sorn Americano-ul rece.

- Ți-am luat asta pentru că m-am gândit că ți-ar prinde bine ceva rece de băut... și pentru că vreau să mă asculți.

Sorn a luat ceașca și a băut două înghițituri mari, cu ochii ațintiți asupra puștiului așezat lângă el, care încă îi zâmbea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Jun a stat liniștit, privindu-l câteva secunde lungi înainte de a vorbi în cele din urmă.

- L-am auzit pe Phi Thos vorbind la telefon cu unul dintre prietenii săi. Am auzit totul, la fel ca tine. Dar înainte să pot face ceva, tu deja te confruntai cu el. Pur și simplu... nu vreau să intri în necazuri din cauza mea. Lucrezi aici de atâta timp. Știi cât de mult au încredere în tine Ah Rong și Hia Thai. Dacă te-aș fi lăsat să te iei de Thos, pur și simplu nu ar fi meritat consecințele.

- Spui că sunt destul de prost să-i sparg fața fără să mă gândesc?

- A spus că mă place și că va vorbi cu Khun Tune pentru a se asigura că voi trece stagiul. A spus Jun, chicotind în acel moment. Unii oameni chiar nu-și dau seama, a gândit el. Thos credea că are conexiuni puternice care îl susțin, dar nu știa, Jun crescuse în familia Tangpanya de când era copil. Și tatăl său era prieten apropiat cu Ah Rong însuși.

- Așa că i-am spus că nu am nevoie de ajutorul lui, și că am deja un faen. Poate par prietenos și relaxat, dar îmi iau propriile decizii. Și ei bine... mi-am ales un taur nebun.

- Hei! Au – haha! A tachinat Jun, înțepând obrazul lui Phi Sorn la sfârșitul propoziției, ceea ce i-a adus o lovitură peste cap. A râs în hohote, mai ales când a prins cel mai slab zâmbet trăgând la colțul buzelor lui Sorn, un semn că tensiunea de mai devreme se mai ameliora în sfârșit.

- Continuă așa și o să te împung, Ai Jun. A avertizat Sorn, chiar înainte de a mușca dintr-o altă căpșună pe care i-o întinsese Jun.

Dulceața zemoasă a ajutat la îmbunătățirea dispoziției sale. Dar chiar mai mult decât atât, a fost ceea ce spusese Jun – cât de mult se gândise el la lucruri. Jun se gândea la bunăstarea lui Sorn chiar mai mult decât Sorn însuși. În timp ce el era gata să-l lovească pe Thos din impuls, Jun îi protejase calm pe amândoi, amintindu-i că și carierele contează.

- Sincer, dacă m-aș fi certat cu Thos și aș fi fost concediat, m-aș întoarce să lucrez la fermă cu Nu. A spus Sorn, ridicând din umeri, complet netulburat. Cineva ca ArrowShot nu ar fi încolțit de ceva precum un loc de muncă. Chiar dacă ar trebui să se întoarcă la o muncă care nu-i plăcea în mod deosebit, cel puțin ar fi suficient să-l susțină pe acest mic ștrengar.

- Dar eu nu sunt la ferma de cauciuc. A răspuns Jun cu un zâmbet șiret. Cuvintele reflectau ceea ce Phi Sorn îi spusese odată, că nu exista Phi Sorn în camera sa de cămin. Bărbatul mai tânăr i-a aruncat o privire laterală însoțitorului său, care a înghețat pentru o fracțiune de secundă, suficient cât să fie Jun tras înainte de guler.

Gurile lor s-au izbit, ferm, nu prea aspru, dar cu siguranță nu moale.

- Au! A tipat Jun când Sorn l-a mușcat de buza inferioară. Bărbatul mai în vârstă a zâmbit cu o satisfacție tăcută, obținând superioritatea.

- Puștii obraznici trebuie pedepsiți.

Jun s-a încruntat, dar nu la deranjat, s-a gândit că o va lăsa să treacă, din moment ce Phi Sorn se calmase în sfârșit. Sorn s-a apropiat, cu o căpșună mare prinsă între buze. S-a aplecat, oferind-o gură la gură.

Jun și-a înclinat capul și a mușcat fără ezitare. La urma urmei, acea cutie de căpșuni a costat câteva sute, avea să-și scoată banii.

- Mmm...

Dar Sorn nu-i dădea doar fructul roșu și zemos, i-a aplicat un sărut apăsat pe buzele lui Jun, acum alunecoase de dulceața căpșunilor. I-a furat aroma persistentă chiar din gură, luându-l pe Jun prin surprindere la început. Dar odată ce și-a revenit, Jun a răspuns cu un sărut mai blând.

Jun l-a lăsat pe Sorn să savureze dulceața de pe buzele sale, în timp ce propriile mâini mângâiau încet părțile laterale ale lui Sorn. Tragerea și presiunea acelui sărut i-au trimis un val de căldură prin corp, o emoție joasă, dureroasă. Fără să-și dea seama, a fost tras în sus, așezat direct în poala lui Sorn. Spațiul era strâmt, dar Sorn nu părea să-l deranjeze deloc. A făcut să funcționeze, ghidându-l pe Jun să-l încalece în timp ce el se sprijinea pe scară, cu un braț înfășurat lejer în jurul taliei lui Jun pentru a-l împiedica să cadă pe spate.

Niciunul dintre ei nu s-a îndepărtat nici măcar o clipă. Căldura dintre ei doar se intensifica. Sorn, simțindu-se sufocat de aer și de moment, a început să-și descheie cămașa, dând-o jos. Jun, prins în ceața tensiunii crescânde și a modului în care Sorn îi împingea constant limitele, i-a urmat exemplul, și-a dat jos propria cămașă. Acum amândoi stăteau acolo, cu piepturile goale, înroșiți și încurcați unul în celălalt.

Dorința care se acumula de atâta timp a început încet să preia controlul, tulburându-i gândurile până a uitat complet că acesta nu era tocmai locul potrivit pentru așa ceva.

Ceea ce începuse ca un simplu plan de a încheia noaptea acasă, sau poate la un hotel, se scurgea rapid. Acum, tot ce voia era să facă dragoste cu Jun chiar aici.

- Ahh... Ai Jun... dă-ți jos pantalonii pentru mine, vocea lui Sorn a ieșit răgușită și joasă, plină de dorință. Expresia lui, arzătoare, intensă, l-a făcut pe Jun să înghită în sec instinctiv. A aruncat o privire prin scara slab luminată, cu inima bătând puternic. Era după orele de program, desigur, dar cineva putea totuși să intre.

- Phi Sorn, mi-e frică să nu ne vadă cineva. A mărturisit Jun.

Sorn și-a ridicat încheietura mâinii să verifice ora, puțin după șase. Majoritatea angajaților ar fi plecat acasă până acum.

- Nimeni nu vine pe scări la ora asta. Majoritatea au plecat deja crede-mă.

- Dar... dacă ne vede cineva?

- Chiar dacă ne vede cineva acum, nu m-aș putea opri. Dacă nu facem asta curând, o să înceapă să doară, Jun. Nu-ți amintești?

Jun a tăcut, gândindu-se la ce spusese Sorn. Își amintea, acum patru ani, durerea devenise insuportabilă până când Sorn l-a ajutat în mașină. Doar atunci s-a ameliorat.

- Jun... khrap. A murmurat Sorn, îngropându-și fața pe pieptul băiatului din poala sa.

 - Hia va fi rapid. Lasă-l pe Hia să intre... Hia nu mai poate rezista.

Doar această propoziție a fost suficientă pentru a-l face pe Jun să simtă cum fața îi arde mai tare ca niciodată. Așa se simțea să fii atât de jenat încât corpul tău practic se topea. Și-a mușcat buza și a privit în jos la Sorn, ai cărui ochi îl priveau cu o rugăminte, o privire intensă.

Acei ochi ageri din sud, înmuiați de dorință, cerându-i permisiunea, asta l-a făcut pe Jun să cedeze. Dacă nu voia ca Sorn să sufere, trebuia să aibă încredere în bărbatul care lucra aici mult mai mult decât el.

🔸️Te rog... să nu deschidă nimeni ușa aia chiar acum, s-a gândit Jun. Altfel, reputația pe care o menținuse cu grijă ar fi fost complet distrusă.

Jun s-a ridicat și și-a descheiat pantalonii, lăsându-i să alunece sub coapse. Sorn a rămas așezat, zâmbind ușor la vederea curbei netede și albe din fața sa.

A tras fundul plin de viață al lui Jun mai aproape de el, a apăsat un sărut pe fesele lui netede și a mușcat, lăsând o ușoară urmă roșie.

Sorn și-a descheiat pantalonii și i-a împins în jos. Membrul său a ieșit liber în momentul în care lenjeria intimă a fost coborâtă, stând ferm și complet extins. Jun a înghițit în sec la această imagine, realizând cât de pregătit era. Fără să-și dea seama, mâna lui Jun a coborât pentru a-i mângâia ușor lungimea care se întărea, răspunzând lui Phi Sorn.

Sorn nu a pierdut nicio secundă, a scuipat în palmă pentru a adăuga lubrifiere, apoi a apucat membrul lui Jun, încolăcindu-și mâna în jurul lui și începând să miște. În același timp, a apăsat spatele puștiului ușor, dar ferm, de perete, apropiindu-i și mai mult.

O briză a intrat prin orificiul de ventilație deschis. Soarele aproape dispăruse de pe cer, dar Sorn încă putea vedea cât de adorabil arăta Jun. Luminile de pe scara de incendiu erau încă stinse – din fericire, nu erau activate de senzori de mișcare. Jun era în tăcere recunoscător pentru întuneric, deoarece le oferea acoperire pentru ceea ce urma să se întâmple.

- Ar trebui să folosesc gura?

- Uh... ah... n-nu e nevoie, Phi.

- Dar Hia vrea. A șoptit Sorn chiar lângă urechea lui Jun, făcându-l să tremure de căldura gâdilitoare a cuvântului „Hia”. Poate că ai putea să-l numești pe Sorn un pervers dacă vrei – pentru că acest loc era exact unde voia să încerce să facă dragoste cu Jun cel puțin o dată. Acum că visul lui se îndeplinește, vrea doar să facă ceva special pentru persoana pe care o iubește.

Sorn l-a ghidat ușor pe Jun să se așeze pe una dintre trepte și i-a tras pantalonii în jos până i s-au strâns la glezne. Ecreția lui Jun stătea complet verticală, roșie cu o tentă de roz la vârf, practic invitând.

Văzând asta, cel care se numește „Hia” nu a ezitat – și-a coborât capul și a luat penisul lui Jun în gură. Căldura gurii lui Phi Sorn și aspirația intensă aproape l-au adus pe Jun la orgasm. S-a zvârcolit și a gemut încet în gât, în timp ce plăcerea îi inunda întregul corp, făcându-i pielea de găină. Jun continua să scoată din când în când respirații aspre, șuierătoare, în timp ce Sorn își ridica capul, lungimea aproape îi ieșea din gură, înainte de a o lua înapoi, de data aceasta cu un ritm mai rapid și mai intens.

- Ahh... Phi Sorn... e prea mult. A gemut Jun, împingând capul celuilalt, deoarece nu era gata să ejaculeze încă.

- Ce, nu mă mai numești Hia? Hia vrea să te audă spunând-o din nou.

Sorn și-a șters colțul gurii cu dosul mâinii, uns cu un amestec de salivă și pre-ejaculatul lui Jun, apoi a ghidat mâna lui Jun spre propria lui erecție, acum dureroasă și grea de dorință. Nu mai putea rezista mult. Nasul său a atins obrazul lui Jun, fără să se îndepărteze prea mult, și a furat mai multe săruturi de pe buzele lui Jun, iar și iar, de parcă nu se mai sătura.

- Ahh... Hia Sorn... A respirat Jun când Sorn s-a aplecat din nou. De data aceasta, cu o precizie iscusită, Sorn și-a folosit limba pentru a mângâia creasta sensibilă de sub vârf, mișcându-se rapid și deliberat până când Jun nu a mai putut rezista, eliberându-se complet în gura lui Sorn fără avertisment.

Corpul lui Jun s-a încordat și a tremurat în timp ce Sorn l-a mai stimulat de două sau trei ori pentru a-i extrage complet ultimul fluid alb și gros din prima rundă. Gâfâind după aer, Jun s-a sprijinit pe scări cu coatele.

Sorn a lăsat fluidul pe care îl ținuse în gură să-i cadă în palmă, apoi l-a folosit pentru a se pregăti pentru a-și ușura propria penetrare, asigurându-se că lucrurile nu vor fi prea uscate sau dureroase.

Strângerea canalului iubirii lui Jun, pe măsură ce Sorn a introdus cu grijă un deget, l-a făcut pe tânăr să tresară. Puștiul s-a mișcat inconfortabil, determinându-l pe Sorn să-l tragă ușor într-o poziție verticală.

I-a ajustat postura lui Jun, ghidându-l să-și sprijine mâinile de perete. Picioarele subțiri ale lui Jun s-au despărțit ușor, înclinându-și spatele spre Sorn în acest proces. Sorn s-a poziționat în spatele lui, cu membrul său ferm și umflat împingând înainte și gata de acțiune, înainte de a se apleca să-i șoptească încet la urechea lui Jun.

- Hia intră acum.

- Mm... ușor, Hia. A spus Jun înainte de a fi prins într-un sărut adânc, chiar înainte ca pasajul său de culoarea piersicii să poată simți ceva alunecând înăuntru.

A încercat din răsputeri să se relaxeze, fără să-și încordeze corpul. Durerea și presiunea l-au făcut să strângă din dinți, rezistând în timp ce Sorn împingea încet. Odată ce a fost complet înăuntru, Jun nu și-a încordat corpul – din fericire, Sorn îl ținea în brațe, împiedicându-l să se prăbușească la pământ. Poate că era pentru că nu mai făcuseră asta de ceva vreme, iar asta făcea să se simtă neobișnuit. Era și strâmt, și plăcut în același timp. Durerea inițială s-a estompat încet, transformându-se într-un val de plăcere furnicătoare.

Sorn a apăsat săruturi delicate de-a lungul spatelui neted și alb al lui Jun, în timp ce mâna sa lucra pentru a readuce la viață erecția lui Jun. Nu s-a mișcat imediat, dându-i lui Jun timp să se adapteze. Odată ce l-a simțit relaxându-se, a început să se miște încet, înăuntru și în afară. Sorn a strâns din dinți, în timp ce strânsoarea caldă a lui Jun aproape l-a făcut să-și piardă controlul și să ejaculeze.

- Ahh! A strigat Jun involuntar când una dintre împingerile lui Sorn a nimerit exact locul potrivit în el. Disconfortul de mai devreme dispăruse, înlocuit de un val de plăcere ascuțită și copleșitoare, atât de mare încât a trebuit să-l îndemne pe Phi Sorn să-i mângâie membrul mai repede.

- Nu fi prea zgomotos, dacă trece doamna de serviciu, s-ar putea să audă.

- Dar Hia... mmh... ah... m-mai încet...

- Nu mai pot merge încet. A răspuns Sorn și, cu asta, a intrat cu toată forța. Sunetul pielii lovind pielea a răsunat prin scara de incendiu, în timp ce șoldul lui se izbeau de posteriorul lui Jun iar și iar

Ambele mâini puternice ale lui Sorn strângeau ferm talia puștiului, menținând un ritm constant și hotărât. Jun, acum copleșit, a coborât mâna pentru a se masturba, în timp ce penisul de oțel a lui Sorn îi lovea punctul sensibil iar și iar, împingându-l din nou la limita eliberării.

Penisul umflat al lui Sorn a pătruns în adâncurile strâmte și primitoare, cuprins din interior de o dorință urgentă. A așteptat atât de mult acest moment, iar acum nu se mai putea desprinde de locul unde trupurile lor se uneau atât de perfect. Dar apoi, dintr-odată s-a retras.

Atât a fost nevoie, Jun, deja stimulându-se cu o viteză nebună, a cedat din nou, incapabil să se abțină. Retragerea lui Sorn a lovit exact în secunda în care corpul său a tremurat de o plăcere insuportabilă.

- Ahh!! De ce te-ai oprit, Phi Sorn? La naiba, am terminat din greșeală! Jun s-a întors să se plângă, vizibil frustrat, nici măcar nu s-a mai obosit să-l numească Hia.

Adevărul era că ar fi putut rezista mai mult... dacă nu ar fi fost acea împingere exactă, cea care a lovit atât de adânc încât i-a scos controlul.

- Întoarce-te, vreau să-ți văd fața. A spus Sorn ferm în timp ce și-a scos telefonul pentru a porni lanterna, așezând-o pe podea pentru a le oferi puțină lumină. Apoi a îngenuncheat și l-a ghidat pe Jun să se sprijine de perete într-o poziție pe jumătate așezat, pe jumătate întins, având grijă să nu-și atingă spatele direct de podeaua prăfuită.

Cu o mână sprijinită de perete, Sorn a ridicat unul dintre picioarele lui Jun și l-a prins de brațul său, deschizându-l astfel încât intrarea să-i fie complet vizibilă, ușor mai închisă la culoare acum, înroșită de la atingere și penetrare.

Sorn l-a tras pe Jun într-un sărut adânc, încercând să compenseze faptul că puștiul ejaculase deja și, evident, nu era prea încântat de asta. A zâmbit ironic când a văzut fața lui Jun de aproape, acei ochi încă plini de dorință. Bine. Asta însemna că nu va fi lăsat în așteptare până la urmă.

- Ajută-mă să-l ghidezi înăuntru nu am mâinile libere. A spus el, ștergând transpirația de pe fața lui Jun cu degetele. Căldura dintre ei și aerul sufocant îi făceau pe amândoi să transpire.

- Poziția asta nu o să mă doară? Era deja bine înainte... ah... era deja bine... ah... sss... A spus Jun, dar tot a întins mâna să ghideze membrul lui Sorn către intrarea sa. L-a lăsat pe Sorn să împingă încet, și, la fel, corpul său a răspuns din nou, dorința reaprinsă aproape instantaneu.

Nu se așteptase ca corpul său să răspundă atât de ușor, dar cu îndemânarea și ritmul lui Sorn, rezistența era inutilă. Era complet la cheremul acestui bărbat.

- Dacă te doare, te masez eu mai târziu. A șoptit Sorn.

Cel care fusese iritat cu doar câteva momente în urmă a tăcut acum, un zâmbet mic formându-se la cuvintele bărbatului mai în vârstă. Jun putea simți un amestec de transpirație și parfumul lui Sorn în scobitura gâtului, în timp ce îl ținea, jumătatea sa inferioară fiind încă împinsă ritmic.

Erecția lui Sorn nu se înmuiase deloc. A rămas fermă, întinzându-l complet și lovind punctul sensibil din el iar și iar.

Chiar dacă Sorn arătase foarte clar cât de mult își dorea asta, îl dorea pe el, odată ce o făceau, s-a dovedit a fi mult mai rezistent decât se aștepta.

Jun ejaculase deja de două ori, dar Sorn nu terminase nici măcar o dată.

Actul lor de dragoste a continuat doar cu sunetul respirațiilor lor gâfâite amestecându-se, însoțite de ritmul ascuțit al pielii care se lovea de piele, condus de intensitatea împingerilor lui Sorn.

Lanterna de pe telefon proiecta umbrele lor pe perete, două figuri mișcându-se împreună, unite în centru într-o conexiune care nu a slăbit, răspunzând nevoii celuilalt iar și iar.

Minutele au trecut, prelungite de tensiunea crescândă, până când Sorn nu a mai putut rezista strânsoarei puternice a corpului lui Jun. Controlul său a cedat în sfârșit, l-a penetrat pe Jun în mod repetat, căutându-și eliberarea. Gemetele delicate ale lui Jun i-au răsunat lângă ureche, aprinzând și mai mult flăcările dorinței.

- Ahh! Aaah...

Sorn a ejaculat în cele din urmă puternic, fără a se retrage – inundându-l pe Jun din interior, nevrând să facă mizerie pe podea. Mușchii încordați, brațele încleștate strâns în jurul puștiului, în timp ce penisul îi pulsa adânc, eliberând fiecare picătură groasă și fierbinte în el.

Cât despre Jun, fiind deja împins peste limită de două ori înainte, nu mai avea mult de scos de data aceasta, totuși a atins vârful odată cu Sorn. Fusese cea mai epuizantă experiență pe care o avusese până acum – nu doar din cauza căldurii și a disconfortului locului, ci și din cauza îngrijorării constante că cineva ar putea să-i prindă. Fără briza de la orificiul de ventilație, ar fi fost insuportabil.

- Cum a fost? A fost bine? A întrebat Sorn cu un zâmbet, privindu-l pe puști cum își lasă capul în jos, nu-și putea da seama dacă Jun era jenat sau enervat.

- Să nu mai facem asta așa, bine? A fost fierbinte și epuizant.

- Bine, de acord... dar serios, Jun, dragul mea soț, ești extrem de drăguț. A adăugat el în tonul său obișnuit, în stil Sorn, înainte de a-i planta un sărut zgomotos pe obrazul lui Jun.

Asta l-a făcut pe Jun aproape să schițeze un zâmbet. S-a întors să-l privească cu ochi holbați, ochii aproape dându-i peste cap la bărbatul care îl făcea mereu să-și piardă cumpătul.

A mormăit în barbă, plângându-se despre cum ideile nebunești ale lui Sorn îi aduceau mereu în astfel de situații fierbinți – cum ar fi să o facă pe o scară de incendiu. Sincer, a fost pur noroc că nimeni nu le-a dat buzna.

Văzând că puștiul părea încă să se încrunte și nu se dădea bătut, Sorn nu a putut decât să-și ceară scuze cu blândețe. Doar de data asta, va încerca aici – probabil că nu va mai face asta aici. Era obositor, iar vremea era caldă. Mult mai bine să o facă pe un pat cu aerul condiționat la maxim, ar fi putut merge pentru mai multe runde și nu ar fi trebuit să-și facă griji că cineva îi va prinde.

După ce a terminat de îmbrăcat, Jun a urcat scările și s-a oprit la ușă, lăsându-l pe Phi Sorn să verifice dacă hainele și părul său arătau dezordonat sau indecent. În mâini, ducea un pahar cu apă și cutia neterminată de căpșuni. Sorn l-a apucat de umeri și l-a întors stânga-dreapta, verificându-l din cap până în picioare înainte de a da verdictul:

- Singurul lucru pe care îl văd acum este că ești în același timp incredibil de drăguț și incredibil de atrăgător.

Poc!

- Au! De ce m-ai lovit?

- Nicio problemă dacă vrei să-mi faci complimente, dar ochii tăi nu trebuie să fie atât de evidenti.

Jun a trebuit să recunoască, Phi Sorn era un maestru cu ochii lui. Mai ales felul în care îl privea de parcă l-ar fi dezbrăcat doar cu acea privire – l-a făcut atât de jenat încât a trebuit să-i plesnească pieptul ferm de iritare pură. Sorn a râs în hohote înainte de a-i apuca mâna lui Jun și de a-l scoate din scara de incendiu. Nu mai rămăsese nimeni în birou acum, doar Champ și Thai încă stăteau, amândoi ținând telefoanele, evident în mijlocul unui joc.

- De ce naiba mai sunteți aici? A întrebat Sorn în timp ce se apropia, în timp ce Jun s-a dus să-și ia geanta și s-a scuzat că trebuie să meargă la baie – să curețe ce lăsase în urmă Phi Sorn.

Thai a auzit întrebarea celui mai bun prieten al său, a ridicat privirea de pe telefon și i-a aruncat o privire ageră de băiat chinez înainte de a-i da un șut zdravăn în tibie.

- Dacă nu eram eu și Ai Champ aici, crezi că ai fi avut timp intim cu Jun, nemernicule ?!

Era atât de enervat de prietenul său nerușinat încât nici nu mai știa ce cuvinte să-i spună. Cel puțin i se păruse suspicios când a realizat că Jun lipsea de ceva vreme, așa că se dusese să verifice.

Când a auzit zgomote ciudate, a putut deja să ghicească că nemernicul îl păcălise pe Jun să facă ceva – mai ales de când se plângea non-stop că nu avusese încă timp intim cu Jun. Așa că, fiind prietenul bun care era, le-a anunțat pe toată lumea de la etajele 15 și 16 să nu se apropie de scara de incendiu, deoarece „tehnicienii lucrează la modernizarea sistemului de siguranță”.

Din fericire, era sfârșitul zilei de lucru, așa că nimeni nu a acordat prea multă atenție. Personalul de la alte etaje nu ar fi trecut oricum pe acolo, iar scara de incendiu a rămas complet ignorată – dându-i lui Sorn suficient timp să-și termine treaba murdară. El și Ai Champ stăteau de pază la ambele intrări ale scării.😅

Nu au făcut-o pentru Sorn, si pentru Jun. Propriul său prieten era nerușinat ca naiba, putea face față să fie prins în situații și mai umilitoare. Dar dacă cineva l-ar fi văzut pe Jun în acea stare, bietul probabil că nu ar mai fi știut cum să privească pe nimeni în față.

- Nimeni nu a văzut, nu? Unde e Ai Thos?

- A plecat imediat după ce a vorbit cu Jun. Nu știu ce au vorbit, dar a plecat imediat după. Tu, însă! Nemernicule, mi-ai stricat băiatul! Nu mai face așa ceva, ai înțeles? Dacă vrei s-o faci, alege un loc cu adevărat intim! A tunat Ai Champ. Se rugase în fiecare secundă să nu intre nimeni peste Sorn și Jun în tot acest timp.

- Scara de incendiu e intimă. Ușa era închisă.

Lovitura...

Exact în momentul în care aceste cuvinte i-au părăsit gura lui Sorn, piciorul mărimea 45 al lui Thai s-a izbit direct în șoldul său – fără niciun avertisment. De data asta, Champ nici măcar nu s-a mai obosit să încerce să-i oprească, așa cum făcea de obicei ori de câte ori acești doi erau pe punctul de a se lua la bătaie. Pentru că, sincer? Voia ca Thai să-i dea o lecție acestui cel mai bun prieten nesăbuit.

- Noi suntem serioși, dar tu te joci, Sorn! Dacă continui să te comporți așa, jur că-i voi cere lui Jom să-l abordeze pe Jun. Lasă-l pe Jom să-l ia și să vezi dacă tot nu-ți va păsa de nimic din toate astea!

- Sss... da, bine, nu mai facem asta data viitoare. A spus Sorn, frecându-și șoldul și partea inferioară a spatelui, fără să fie supărat pe Thai pentru șut, știa că băiatului îi păsase mereu de Jun.

- Bine. Încearcă să ții minte ce-ți spunem măcar o dată. Ține-ți nerușinarea sub control. Nu-mi pasă dacă vrei să te închizi în casă cu Jun toată ziua și noaptea – dar la muncă? Te implor. A oftat Thai, terminând-și predica.

- Da, da. N-o să-ți mai devorez Nong-ul în scara de incendiu.

- Mă bucur că ai înțeles în sfârșit.

-Pentru că e înghesuit și fierbinte ca naiba. Dar dacă ar fi fost acoperișul...

- Sorn nenorocit ce ești!!

- Hia Thai! Phi Sorn! A strigat Jun cu voce tare, ieșind din baie, arătând mult mai proaspăt decât atunci când intrase. Scena în care a intrat era Hia Thai dând un șut în aer spre Phi Sorn, care se ferea, în timp ce Hia Champ stătea și privea ca la un spectacol. Toți trei au înghețat în momentul în care l-au văzut, iar apoi Sorn a fost cel care a făcut o mișcare, îndreptându-se spre Jun.

- Ai Jun... Ai Thai m-a lovit , s-a plâns el.

Champ și Thai au făcut amândoi grimase de parcă ar fi înghițit ierburi amare. Chiar dacă tonul lui Sorn suna degajat, felul în care s-a apropiat de Jun și a spus asta era 100% tonul unui bărbat care se plânge și se tânguie partenerului său.

- Cine naiba ești tu? Ești măcar același Sorn pe care l-am cunoscut de aproape zece ani? Asta îmi dă fiori, omule. A mormăit Champ cu exasperare, frecându-și brațele de parcă ar fi avut piele de găină. Grupul lor era ultimul rămas în birou, așa că au stins luminile și au încuiat ușile înainte de a se îndrepta spre lift pentru a merge în sfârșit acasă.

- Ce-ai făcut de l-ai enervat pe Hia Thai? A întrebat Jun, dar sincer, știa deja. Nimeni nu înțelegea mai bine decât el stilul nerușinat de trolare, gura spurcată și sarcasmul inexpresiv al lui Phi Sorn, se știau de șase ani, la urma urmei.

Sorn nu a răspuns – doar s-a uitat la numerele care se schimbau pe panoul liftului, prefăcându-se că se supără. Acest comportament îmbufnat l-a făcut pe Jun să chicotească. A aruncat o privire spre Hia Thai și Hia Champ, care amândoi zâmbeau amuzați la taurul încăpățânat de om care, evident, nu câștiga nicio simpatie în acel moment. Chiar atunci, ușile liftului s-au deschis la nivelul parcării.

- Eu plec primul, Hia Thai, Hia Champ. Ne vedem mâine. A spus cel mai tânăr, înclinându-se politicos în fața celor doi bărbați, doar pentru a-i fi apucată mâna de Sorn, care l-a tras după el spre mașină.

- Condu cu grijă, Ai Sorn! Să nu te duci cu viteză cu Nong-ul meu! A strigat Thai după ei. Sorn, la doar câțiva pași de mașină, s-a oprit. S-a întors să se uite la Thai și Champ, care îi priveau amândoi atent. Zâmbetul șiret i-a tras la colțul buzelor, cel pe care Thai îl etichetase de mult „zâmbetul sau malefic”.

Sărut...

Fără a-i da lui Jun o șansă să reacționeze, Sorn l-a tras de gât și l-a sărutat apăsat pe buze – o mișcare îndrăzneață, sfidătoare, îndreptată direct spre cei doi frați mai mari protectori. Chiar dacă puștiul la zgâriat de braț în semn de protest, lui Sorn nu i-a păsat. A aruncat o ridicare satisfăcută din sprâncene în direcția lui Thai înainte de a se îndrepta spre mașină, Jun urmându-l cu o încruntătură profundă pe față.

- Nenorocitul ăla chiar știe cum să mă enerveze.

- Hahaha, Ai Sorn arată mai fericit decât l-am văzut vreodată.

- Normal că e fericit. Practic l-a devorat pe Nong-ul meu... of. Săracul Jun, s-a îndrăgostit de un asemenea ticălos. A mormăit Thai, deși nu prea punea greutate în cuvintele sale. El și Champ s-au despărțit și s-au îndreptat spre propriile mașini, ieșind din parcarea subterană spre casele lor.

   💚💚💚💚💚

- Anunță-mă când ajungi acasă, bine? i-a spus Sorn lui Thanu a doua zi dimineață, chiar când acesta era pe cale să se întoarcă în sud. Cu o seară înainte, Thanu sosise pe la miezul nopții, Sorn coborâse să-i deschidă ușa. Mirosea a alcool și se legăna puțin în timp ce mergea. Prea beat ca să urce scările, a sfârșit prin a se prăbuși în sufragerie. Sorn îi adusese o pătură și pornise aerul condiționat pentru el. Dimineața, Thanu stătea acolo cu ochii încețoșați, evident suferind de mahmureală.

- Mm. A mormăit Thanu pe un ton leneș, ridicând ceașca de cafea neagră, fără zahăr, pentru o nouă înghițitură.

Aseară, se întâlnise cu un grup de vechi prieteni de facultate. La început, nu plănuise să bea, dar o înghițitură s-a transformat în mai multe, și înainte să-și dea seama, era mai mult decât puțin amețit. La întoarcere, a chemat un serviciu de transport – în niciun caz nu se baza pe prietenii săi la fel de beți, dacă nu voiau cu toții să ajungă să-și petreacă noaptea la secția de poliție.

- Ar fi trebuit să mai stai o zi sau două. Sau până la sfârșitul săptămânii ca să ieșim în oraș.

Lovitura!

- Știu că vrei doar pe cineva să-ți facă poze pentru nenorocitul tău de Instagram. Nu te preface nevinovat, Ai Jun. A spus Sorn, lovindu-l pe cel mai tânăr peste cap, văzând complet prin el. Fotografiile de la ultima lor ieșire nici nu fuseseră toate postate încă, și asta pe lângă nenumăratele selfie-uri pe care Jun le făcea prin tot biroul. Tipul avea o vibrație atât de artistică încât lui Sorn îi venea să-l lovească uneori.

- Ești gelos sau ceva?

- Sunt posesiv cu ceea ce-mi aparține. A răspuns Sorn pe un ton sever. Jun și-a închis imediat gura și s-a întors să se concentreze pe micul său dejun simplu, făcut în casă.

Thanu i-a privit pe cei doi ciondănindu-se în bucătărie și a oftat. Jun nu era problema – fratele său era. Sorn găsea mereu o scuză să-l necăjească pe puștiul ăla, mereu tachinând, mereu înțepând. Dacă Jun nu ar fi fost bărbat, Thanu s-ar fi dus acasă și i-ar fi spus mamei lor să se pregătească pentru nepoți, pentru că, având în vedere cum o făcea fratele său, ar fi scos bebeluși dimineața și noaptea, cu siguranță.🤣

În cele din urmă, a venit timpul ca Sorn și Jun să plece la muncă. Înainte de a pleca, proprietarul casei nu a uitat să-i reamintească lui Thanu să verifice de două ori dacă toate ușile și ferestrele erau încuiate înainte de a pleca. Cheia de rezervă era încă ascunsă în același loc vechi. Thanu a dat din cap somnoros, apoi s-a târât înapoi sus pentru a mai dormi puțin. Zborul său era după-amiaza, va ațipi puțin și va chema o mașină pe la prânz. Suficient timp.

             💚💚💚💚

- Ai înțeles, Sorn? A întrebat femeia care se întâmpla să fie și șefa lui, pe un ton tăios. Dar se părea că subalternul ei era mult mai interesat de ceva sau de cineva decât de sarcina din fața lui.

- Sorn...

- Sorn... ai prefera să fii tu cel care supraveghează internul? Îl pot pune pe James să preia sarcinile tale în schimb. A întrebat Khun Tune fără ocol, tonul ei calm, dar clar nu glumea. Sudistul înalt și bine făcut a tresărit surprins – fusese prea ocupat să se uite la internul care zâmbea la telefonul său pentru a observa altceva.

- Scuze, doamnă.

Și-a mutat rapid atenția înapoi la ședință, deși nu a putut scăpa de curiozitatea care-l rodea, cui îi zâmbea Jun așa? Odată ce discuția de lucru s-a încheiat, s-a îndreptat direct spre puștiul. Prefăcându-se că-l caută pe James, deși James nu era nicăieri prin apropiere, a așezat o mână mare pe spătarul scaunului lui Jun și s-a aplecat ușor să vadă ce făcea internul. A și tras o gură de aer pe furiș, simțind un miros slab de balsam din părul lui Jun.

- Cu cine vorbeai adineauri? Zâmbind așa.

- Win mi-a scris. A răspuns Jun simplu. Simțindu-se plictisit și dorind să recupereze timpul pierdut, Win îi trimisese un mesaj și făcuseră planuri să iasă vineri seară. Jun a decis că îi va spune lui Phi Sorn despre asta vineri. Știi, când e prea târziu să oprești asta.

- Jun.

- Hm? A răspuns Jun cu un mormăit, ochii încă fixați pe telefon. Sorn s-a aplecat doar puțin mai mult, suficient cât să audă doar ei doi.

- Vreau să te sărut.

- Nu.

-Rau. A mormăit Sorn, făcându-l pe Jun să chicotească la falsa ofensă din tonul său. Bărbatul care întreba nu părea deloc dezamăgit – de fapt, zâmbea, pentru că știa deja că Jun nu va fi niciodată de acord direct. Chiar și când erau singuri, săruturile erau rare, cu excepția cazului în care Sorn le fura în timp ce Jun nu era atent. Și aici, la muncă? Nicio șansă.

Sorn s-a îndepărtat în cele din urmă pentru a pleca să se întâlnească cu un client, dar nu înainte de a-și lăsa mâna să-i atingă ușor spatele lui Jun, ca o atingere de rămas bun – făcându-l pe cel mai tânăr să tresară surprins.

- Nu mă mai tachinezi.

- Concentrează-te pe muncă. Eu plec să mă întâlnesc cu clientul. Vrei să-ți iau ceva în timp ce sunt plecat?

- Gustări Tokyo. Le vreau pe cele din locul ăla unde m-ai dus înainte.

- Am înțeles. A răspuns Sorn pe acel ton neașteptat de blând, înainte de a-și lua geanta și documentele de care avea nevoie. Jun l-a privit plecând, buzele curbându-i într-un zâmbet, momente ca acestea, când Sorn arăta o rară sclipire de blândețe, erau puține și rare.

Timpul a trecut până după-amiază. Mai devreme, Jun ieșise la prânz cu Pae și Ae. Nu-l văzuse și nu vorbise cu Thos de la acea confruntare stânjenitoare, și se părea că Thos îl evita și el acum. Ceea ce, sincer, Jun considera o victorie. Probabil că era cel mai bine dacă stăteau departe unul de celălalt.

- Mâncarea a ajuns! Asta e pentru Hia Thai, orez prăjit cu gât de porc la grătar și un ou moale. Și pentru Hia Champ – Tom-Yam Yen-Ta-Fo picant cu tăiței de orez în plus. A spus Jun, așezând mesele pe masă după ce le-a adus pentru cei doi care nu mâncaseră încă. Apoi s-a oferit să ia niște linguri.

Sorn, care tocmai se întorsese de la întâlnirea cu clientul său, a privit imediat în jur și i-a întrebat pe cei doi cei mai buni prieteni ai săi unde era Jun, nu-l văzuse pe puști nicăieri în apropiere, chiar dacă restul personalului se întorcea deja încet la muncă.

- Unde e Ai Jun?

- În bucătărie, ia ceva. A răspuns Champ.

Imediat ce a primit răspunsul, Sorn nu a pierdut nicio secundă și s-a îndreptat direct spre bucătărie. Era liniște ca de obicei, nu era nimeni altcineva prin preajmă. Nici măcar femeia de serviciu nu era acolo, și niciun angajat nu rătăcise încă. Ceea ce i-a oferit lui Sorn o mică oportunitate perfectă.

- Ai Jun. A strigat el, cu vocea serioasă, observându-l pe tânărul ghemui lângă farfurii și tacâmuri, mișcându-se în timp ce căuta ceva.

- Oh! Te-ai întors deja?

- Da. Am ceva să te întreb... Mi-ai spălat cămașa zilele trecute? Era o pată pe ea, nu ai văzut-o ? A întrebat Sorn, vocea joasă și tensionată. Jun a înghețat în timp ce se întindea după o farfurie, observând că privirea jucăușă obișnuită din ochii lui Sorn nu era nicăieri.

- M-am dus să mă întâlnesc cu un client. Mi-au arătat că era o pată pe cămașă, au spus că arăta neprofesionist. La naiba, a fost extrem de jenant. A mormăit el.

Fața lui Jun a căzut imediat. Văzându-l pe Sorn, de obicei relaxat, vizibil iritat, a simțit o greutate reală în piept.

- Serios? Unde? Lasă-mă să văd, Jun a făcut un pas mai aproape, încercând să vadă mai bine. Din câte își amintea, Sorn nu purta acea cămașă des; dacă ar fi avut o pată, ar fi observat cu siguranță. Chiar și în această dimineață, când Sorn a plecat de acasă, nu a văzut nicio pată pe ea.

- Chiar aici. A spus Sorn, arătând undeva în jurul pieptului său. Dar Jun tot nu vedea nimic, până când s-a aplecat puțin mai mult...

Sărut...

- Pentru gustările Tokyo. A spus Sorn cu un zâmbet șiret după ce i-a plantat un sărut rapid pe frunte lui Jun, triumfător în mica sa ambuscadă.

- Ce naiba! Ce fel de șmecherie a fost asta? A mormăit Jun, frecându-și fruntea cu o încruntătură, clar enervat că a fost păcălit din nou. Bărbatul care a făcut-o, însă, a chicotit încet în gât – și a lovit din nou.

Sărut...

- Ți-l returnez dacă vrei.

- Ai Phi Sorn! A șuierat Jun printre dinții strânși, uitându-se în jur în panică, îngrozit că cineva ar fi putut să-i vadă. Dar, bineînțeles, Phi Sorn era Phi Sorn – cu ochii ageri ca întotdeauna. Zona era liberă, iar în momentul în care a avut ocazia, a furat un sărut de parcă aduna dobândă.

În ritmul ăsta, Jun era sigur că până la sfârșitul stagiului său, nu va fi decât o epavă mestecată – mulțumită acestui prădător nerușinat.