Capitolul 36

 - Nong Jun are o aură ciudată de când s-a întors. O simt, ai observat-o și tu, Praew?

- Am observat! Dar, sincer, aura aia nu se compară cu fața lui Phi Sorn, arată mult mai luminos decât în ultimele săptămâni. Ții minte când venea la muncă tot neîngrijit, cu barba aia sălbatică?

- Cum să nu țin minte? Favoritul meu se transformase într-un soi de haiduc, cum să uit așa ceva? Arăta ca unul proaspăt părăsit. Ah! Am văzut-o pe Khun Penny cu un tip străin, o aștepta de câteva ori jos după program. Crezi că Penny i-a frânt inima lui Phi Sorn?

- N-am idee, dar de când s-a întors Jun, gașca celor Trei Arătoși pare că a prins din nou viață.

- Phi Korn, Jun lucrează cu echipa lui Phi Thai? Thos s-a dus să-l întrebe pe unul dintre angajații seniori, care tocmai vorbise despre Jun, deși conversația se transformase între timp în bârfe despre altcineva

- Da. Jun are chiar și o poreclă „Nong Jun, copilul lui Phi Sorn,” răspunse Korn cu un râs, amintindu-și de momentul în care Sorn îi dăduse lui Jun o pungă imensă cu orez lipicios la grătar.

- Știi cumva dacă Jun are un faen sau nu? întrebă Thos, simțind cum inima i-o ia la goană în timp ce aștepta răspunsul.

- De ce întrebi, Thos? se întoarse Praew curioasă spre el. Tipul cel nou nu părea interesat de cineva anume până atunci și, dacă e să fim sinceri, nu fusese nici prea productiv; mai mult se plimba de colo-colo fără să facă mare lucru.

- Mi se pare drăguț, atât. răspunse Thos.

I se părea că Jun era blând, ușor de abordat, simpatic și, pe deasupra, foarte atrăgător. Să aibă pe cineva ca el lângă el, de mână, n-ar fi deloc rău. În plus, lucrau în aceeași companie nu avea cum să nu aibă o șansă. Era suficient să-l privești o clipă ca să-ți dai seama că Jun probabil nu e interesat de fete, deci clar avea o șansă.

- Aș zice că e singur, răspunse Korn. Nu se joacă prea mult pe telefon în timpul programului. N-a venit nimeni să-l ia după muncă și nici nu pare grăbit să plece undeva. Deci da, pare singur. Dar dacă vrei detalii adevărate, trebuie să întrebi echipa lui Phi Sorn ei sunt cei mai apropiați de Nong Jun. Korn îi aruncă momeala, iar Thos o prinse imediat. Căci dacă venea o bârfă de la Phi Korn supranumit unitatea de informații a companiei era aproape garantat că era adevărată.

Așa că merse direct la cei trei, care erau prinși într-o conversație, și îi întrebă fără ocolișuri, fără menajamente:

- Phi Korn și Phi Praew au zis că sunteți apropiați de Jun. Vreau să-l curtez, așa că m-am gândit să vă cer un sfat, spuse Thos cu un zâmbet, deși niciunul dintre cei trei nu părea încântat să audă așa ceva.

Mișcarea bruscă a piciorului făcută de Phi Sorn nu-l sperie și nici nu-l intimidă probabil erau doar șocați că avusese curajul să spună lucrurile atât de direct.

- N-ar trebui să fii la muncă? Abia ai început și deja vrei să flirtezi cu internul? izbucni Sorn, nu foarte tare, dar nici încet. Tonul și zâmbetul ăla enervant de pe fața lui te făceau să vrei să-l trântești jos.

- Sunt la muncă, Phi. Dar Jun chiar contează pentru mine. Vreau să știu dacă are un faen, ce fel de persoane îi plac... Cine știe, poate-mi găsesc dragostea adevărată la birou, răspunse Thos calm, nepăsător. Cu relațiile lui, era sigur că va trece perioada de probă de trei luni oricum, așa că de ce să-i fie frică?

- Eu sunt fa-lui Jun... Oups!

- Hai înapoi la treabă, Thos. E program de lucru păstrează discuțiile personale pentru mai târziu, interveni rapid Thai, în timp ce Champ se repezi să-i acopere gura prietenului său cel mai bun, împiedicându-l pe Sorn să strige în toată clădirea de la etajul 16 că el era cel care-i cucerise inima celui mai râvnit intern al companiei.

- Bine atunci. Dacă nu vreți să mă ajutați, nicio problemă, răspunse Thos dând un pas înapoi, deși fu destul de surprins de cât de înfuriat părea Phi Sorn. Totuși, își zise că era, probabil, doar din prea multă prietenie; voia să-l protejeze pe Jun acum că cineva îl pusese în vizor. Nu-l interesa cât de posesiv devenea Sorn, el nu avea de gând să renunțe.

Până la urmă, Jun era doar un intern. Iar echipa lui Phi Thai? Doar niște angajați obișnuiți nu suficient de importanți încât să-l intimideze. Ba din contră, era bine că își manifesta interesul.

Sorn se smulse din mâinile prietenilor, clocotind de frustrare, pumnii strânși, gata să-i ardă o bătaie lui Thos. Îl avea în vizor pe Ai Jom de ceva timp, dar nu se așteptase să fie luat prin surprindere de vreun puști arogant. Cât despre vinovatul de la mijloc , Jun acesta era de negăsit.

De îndată ce puse mâna pe o țigară, Sorn ieși val-vârtej din birou, căutând un loc unde să-și verse nervii. Nu mai fumase de ceva vreme, de când îi promisese lui Jun că o va lăsa mai moale, dar acum simțea că nu mai rezista. Thai și Champ oftară privind cum prietenul lor se îndepărta. Povestea asta nu avea să se termine fără dureri de cap ba poate chiar mai multe pentru amândoi.

- Tipul ăla, Thos, e al naibii de enervant. Ce arogant nesuferit cum naiba a trecut prin facultate fără să-și ia bătaie de la decan? N-aș fi crezut în veci că s-ar da în vânt după Jun. Dragoste la prima vedere, pe naiba, mormăi Champ imediat ce Thos și Sorn părăsiră încăperea.

- Jun a avut întotdeauna acel farmec aparte, frate. Iar acum, de când are iubit, e și mai irezistibil. Singura întrebare e cât timp o să reziste Sorn fără să-și piardă cumpătul. Sper doar să nu o dea în bară din nou, ca data trecută.

- Asta mă sperie și pe mine. Și când ai zis că l-a văzut Sorn pe Thos vorbind cu Jun? De ce naiba n-am aflat și eu?

- În timpul ședinței, evident. Dacă Khun Tune n-ar fi fost în sală, idiotul ăla de Sorn probabil l-ar fi trântit pe Thos și l-ar fi aruncat pe geam. Thos îi masa umerii lui Jun și stătea mult prea aproape. Dacă eram eu, și eu m-aș fi înfuriat, zise Thai.

- Poate tatăl tău l-a trimis pe Thos să-ți testeze răbdarea sau ceva de genul. A glumit Champ râzând, provocându-i o privire furioasă lui Thai.

- Taică-meu s-a apropiat de prietenul lui tatăl lui Thos cât au călătorit împreună în străinătate. Deși Khun Penny zisese că nu mai sunt locuri disponibile, tata l-a băgat oricum pe ăsta, din loialitate. Dacă ăsta e testul lui de răbdare, atunci misiune îndeplinită. A trecut o săptămână și n-am văzut pe Thos făcând ceva util. Și-acum, aroganța lui mă calcă pe nervi. Jur că sunt la un pas să explodez.

Thai devenea din ce în ce mai iritat văzându-l pe Thos muncind pe etajul 16.

Pe etajul acesta putea observa cum funcționează fiecare departament.

Deși, tehnic vorbind, era încă un subordonat care trebuia să urmeze ordine de la superiori, toți cei din companie știau că era fiul proprietarului, menit să avanseze într-un rol executiv în viitor. Numai această etichetă îl presa să-i supravegheze pe toți. Începuse de jos în sus, învățând cum să se descurce și să urce, astfel încât, atunci când va veni momentul, să poată conduce cu adevărată înțelegere.

Dar să dea peste cineva ca Thos nepotul prietenului tatălui său , complica totul. Dacă era prea dur cu el, putea strica relațiile dintre familii. Și asta complica serios situația.

Așa că își făcuse un plan clar: dacă tatăl lui îi va da vreodată undă verde să ajute la conducerea companiei, primul lucru pe care-l va face va fi să elimine complet sistemul ăsta de pile și relații. Era timpul să se deschidă porțile pentru oameni cu adevărat capabili. Dacă lucrurile continuau așa, compania se va umple de oameni ca Thos, și asta era un viitor pe care Thai nu-l putea accepta.

- Hei, hei, i-am auzit pe seniori vorbind despre excursia companiei. Ne-au invitat și pe noi, să ne distrăm. Totul e plătit transport, cazare, mâncare, zise Ae, în timp ce cei trei stagiari se pregăteau să iasă împreună la prânz. Cel mai nou membru al grupului era Thos, student mai mare cu un an decât ceilalți.

- Tu mergi? Eu probabil nu, răspunse Pae.

- Nici eu nu știu încă. Nu știu dacă mă vor lăsa părinții. Tu, Jun, mergi?

- Când e? întrebă Jun, întorcându-se spre Ae, căci nu auzise nimic despre excursie.

- Peste două săptămâni.

- Până atunci terminăm stagiul, nu? În cazul ăsta, probabil că nu voi putea merge, răspunse Jun cu o undă de regret în voce, pentru că, după terminarea stagiului, trebuia să se pregătească pentru prezentarea finală una dintre cele mai importante sarcini înainte de absolvire.

- Dar e în weekend, Jun. Ai fost intern deja timp de trei luni. Eu zic că ar trebui să mergi, interveni Thos după ce ascultase discuția celor trei. Încerca să rămână aproape de Jun, dar părea că Jun se îndepărta subtil de el. Acum, în lift, Thos ajunsese să stea lângă Pae, în timp ce Jun era lângă Nong Ae.

- Ah... nu știu, răspunse vag Jun, neavând încă o decizie clară.

- Chiar vreau să mergi. Am putea merge împreună altfel o să mă simt cam singur, insistă Thos, încercând să-l convingă. Jun nu putu decât să-i ofere un zâmbet stingher. Probabil trebuia să verifice mai întâi cu Hia Thai. Dar cel mai important era să-l întrebe pe Phi Sorn. Cine știe ce-ar spune? Totuși, în adâncul sufletului, Jun chiar voia să meargă. Cine-ar refuza o excursie gratuită?

- Ai Jun! se auzi o voce puternică chiar înainte ca cei patru să iasă din clădire, făcându-i pe toți să se întoarcă. Phi Sorn se apropia de el cu o expresie calmă, dar fermă. Hia Champ ajunse primul la el, chiar înainte ca Sorn să se apropie prea mult, iar Hia Thai venea în pas grăbit din urmă.

- Îl „împrumut” pe Jun un pic, Ai Pae, Nong Ae, spuse Champ cu un zâmbet.

- De ce nu-l lăsați pe Jun să mănânce întâi? obiectă Thos, evident dornic să mai petreacă timp cu el.

- E fratele meu mai mic. Am grijă să mănânce nu-i treaba ta, replică scurt Phi Sorn, apoi îl prinse pe Jun și îl trase spre lift, coborând spre parcarea subterană. Cei doi prieteni ai lui rămăseseră în urmă, pregătiți să-l tempereze pe Thos în locul lui.

Jun, încă nedumerit de comportamentul lui Phi Sorn, se lăsă tras fără să comenteze. Între timp, Thos nu putu decât să-i privească, simțind că Phi Sorn îl păzea pe Jun de parcă îl născuse el însuși.

- Phi Sorn e al naibii de autoritar. Băiatul nici n-a apucat să mănânce și el deja îl târăște după el, mormăi Thos, evident nemulțumit de cum se desfășurase scena. Champ și Thai schimbară o privire înainte să ofteze amândoi.

- Lasă-l pe Jun în pace, Thos. Hai să ne concentrăm pe muncă. Phi Saeng e foarte strict când vine vorba de rezultate. N-ar fi mai bine să-i facem pe plac liderului de echipă și să trecem cu bine prin perioada asta? spuse Thai cu adevărat îngrijorat, deși ceva mai adânc în el clocotea.

- Phi Thai, sunt destul de mare cât să am un job. Nu cred că mai e nevoie ca cineva să-mi spună ce am sau nu am voie să fac. În plus… unchiul meu deja mi-a garantat că voi rămâne în companie. Așa că nu trebuie să-ți faci griji pentru slujba mea, răspunse Thos cu calm, apoi plecă fără să mai adauge nimic. Pae și Ae, care stătuseră în apropiere și ascultaseră conversația, rămăseseră fără cuvinte și din cauza replicilor, dar mai ales a atitudinii. Champ îi puse o mână ușoară pe umăr lui Thai, încercând să-l tempereze.

Thai fu nevoit să numere în gând de la 1 la 100 ca să se calmeze după ceea ce tocmai se întâmplase. Cu doar câteva ore înainte vorbise cu tatăl lui despre cel mai recent „băiat cu relații” care se dovedise complet inutil prin birou. Tatăl său fusese foarte clar: în compania lor, totul trebuia să urmeze procesul standard „fără excepții”. Chiar dacă Thos avea spate, dacă nu demonstra nimic, nu avea să rămână. Asta îl liniștise pe Thai , tatăl lui nu-l trimisese pe Thos să-l testeze, ci doar acceptase să-i facă un favor unui prieten.

- Phi Thos chiar nu e deloc drăguț… Nu mă așteptam să fie așa, spuse în cele din urmă Ae, încă uimit că Thos nu doar că nu respectase seniorii, dar vorbise și de sus cu fiul patronului companiei.

- Probabil că n-o să reziste prea mult, adăugă Pae.

- Bine, gata amândoi. Nu spuneți nimănui ce ați auzit acum, în regulă? Hai, mergeți să mâncați până nu se termină pauza, îi opri Thai și îi împinse rapid spre ieșire. Cei doi stagiari plecară în grabă, realizând că deja depășiseră cu mai bine de 15 minute timpul de pauză.

- Și acum, ce facem?

- Nu facem nimic. Phi Saeng are control total în privința muncii. Dacă Thos nu dă randament sau nu arată că progresează, va trebui să plece.

- La naiba … ești mai calm decât mă așteptam, spuse Champ, surprins de reacția prietenului său. Nu-i venea să creadă că Thai înghițise o asemenea obrăznicie fără să reacționeze.

- Ce altceva să fac? Trebuie să dau dovadă de maturitate. Altfel, cum să aibă tata încredere că pot conduce compania? răspunse Thai, deși cu o ușoară ezitare în glas.

Chiar dacă ar fi vrut să-i ardă una lui Thos, știa că nu-și putea pune în pericol viitorul din cauza unui puști obraznic, doar ar fi stricat tot ce construise până acum.

Între timp, Jun, tras de Sorn, era încă bulversat de ce se întâmpla. Cu doar câteva ore înainte, totul fusese în regulă, iar acum Sorn părea brusc nervos și descărca totul pe el.

- Phi Sorn, calmează-te. Putem merge și mai încet… au, au, nu-mi strânge încheietura așa mă doare, spuse Jun, odată ajunși în lift.

- Nu te apropia de nenorocitul ăla de Thos. Sorn și-a slăbit în cele din urmă strânsoarea și s-a întors să-i vorbească direct lui Jun.

- De ce? E o persoană rea sau ce?

- A încercat să te agațe chiar în fața mea! Nenorocitul ăla! Dacă n-am fi fost la birou, i-aș fi băgat deja piciorul în gât. Cum naiba a putut spune că o să te curteze? Are treabă de făcut, dar nu face nimic – doar se plimbă prin birou cerând bătaie. Crede că legătura care l-a adus în companie îl face de neatins, nu? Uită-te – îl voi trage jos atât de repede încât nici nu va avea timp să plângă la susținătorii lui.

Sorn continua să bolborosească nervos, cu o expresie întunecată, încă furios de ceea ce auzise de la Thos. Jun îl privea, nedumerit nici măcar nu știa când apucase Thos să vorbească cu Sorn. Era totuși recunoscător că erau singuri în lift măcar nimeni altcineva nu-i auzea.

- Phi Sorn... calmează-te. Nu-mi place Phi Thos sau ceva de genul ăsta, l-a liniștit el repede pe tipul mai în vârstă, sperând să dezamorseze situația înainte să se înrăutățească.

- Ei bine, mai bine nu. Dacă o faci, vă voi doborî pe amândoi.

- Dar nu te răzbuna pe mine, Phi…

- Nu mă răzbun pe tine! Te curtez de nu știu când! Și-acum vine ăla, te vede o singură zi și gata, vrea să te scoată la întâlnire? Mă scoate din minți, Jun. Dacă nu m-ai fi rugat tu să nu spun nimic nimănui, scriam deja pe fruntea ta „Asta e soția mea mâinile jos!”

Sorn își revărsa frustrarea în valuri, iar Jun nu se putu abține să nu zâmbească timid. Inima îi bătea mai tare. Se întrebă dacă Phi Sorn își dădea seama cât de tare îl făcea să se topească cu fiecare cuvânt.

Ding!

Ușile liftului se deschiseră la nivelul parcării. Sorn o luă înainte, conducându-l pe Jun spre mașină. Odată urcați, porni imediat motorul și ieși din clădire. Îl duse pe Jun la un mall din apropiere și intrară într-un restaurant thailandez liniștit, unde nu era prea aglomerat.

- Când a vorbit Phi Thos cu tine? Cum de n-am știut nimic? întrebă Jun după ce terminaseră de comandat.

- După ședința mea, răspunse Sorn sec, privindu-l peste masă cu o expresie greu de citit înainte să-i apuce brusc obrazul moale lui Jun și să-l tragă de el.

- Au! Mă doare, nemernicule, Phi Sorn!

- Asta e din cauza feței tale prea frumoasă pentru binele tău.

- Vai, te rog… mereu am fost frumos. După cum vorbești, parcă tu n-ai fi, răspunse Jun jucăuș, făcând cu capul spre grupul de angajate care aruncau priviri furișe spre masa lor. Când Sorn se întoarse să se uite, fetele își feriră privirea, jenate. Fără să zică nimic, se ridică și se mută pe aceeași parte cu Jun.

- De ce te-ai mutat lângă mine? E înghesuit.

- Ca să știe lumea că iau prânzul cu soția mea, spuse Sorn, ca și cum n-ar fi nimic. Jun se înroși din nou la cuvântul „soție” un cuvânt pe care băiatul din sud îl arunca lejer, de parcă nu era mare lucru. Și totuși, oricât de des îl auzea, Jun nu se obișnuia niciodată cu el. Modul în care Sorn vorbea direct și fără menajamente putea face până și o riglă să pară strâmbă.

La scurt timp, li se aduse mâncarea. Deși încă părea puțin morocănos, Sorn își lăsă starea deoparte și mâncă cu poftă, era înfometat. După prânz, ieșiră din restaurant și se întoarseră la birou.

- Phi Sorn… poți să nu mai arăți de parcă tocmai ai mirosit ceva stricat? șopti Jun cât timp se aflau în lift, urcând spre etajul 16. Liftul era aglomerat, așa că nu putea vorbi tare, dar expresia încruntată a lui Sorn era mult prea vizibilă ca să fie ignorată.

- Mhm, mormăi Sorn ca răspuns, dar fața lui nu se schimbă deloc.

Jun avea deja un presentiment dacă dădeau din nou peste Phi Thos și ăla mai scotea o singură vorbă aiurea, nu exista nicio șansă ca Sorn să se mai abțină. Arăta ca un taur gata de atac, pregătit să facă scandal chiar în mijlocul biroului. Genul ăla de furie înăbușită era periculoasă.

Așa că Jun se hotărî pe loc că trebuia să facă ceva să-l calmeze.

De cum se deschiseră ușile liftului la etajul 16, Jun îl apucă pe Phi Sorn și-l trase direct spre scara de urgență un loc „secret”, cunoscut în firmă, unde unii mai schimbau momente… speciale. Jun închise ușa după ei și îl conduse pe Sorn până pe palier, împingându-l ușor într-un colț și privindu-l drept în ochi.

Sorn nu opuse rezistență, doar rămase acolo în tăcere, deși ochii îi fugeau constant spre fereastră, semn că încă fierbea pe interior din cauza a ceea ce spusese Thos.

- Destul de stresat încât să te furișezi afară să fumezi din nou, nu-i așa? A întrebat Jun, simțind mirosul slab de țigări care se lipise de Sorn chiar mai devreme.

- Mhm.

- Mă iubești chiar atât de mult, huh?

Jun zâmbi ușor și se apropie puțin. Își lăsă degetele să alunece ușor de la vârful mâinii lui Sorn, urcând pe braț, peste umăr o atingere deliberată, menită să-l liniștească. Știa bine că o parte din furia lui Sorn venea de la faptul că nu putea spune lumii ce era el pentru Jun. Dacă alții ar fi știut, Sorn n-ar fi fost nevoit să țină totul în el. Dar Jun îi era recunoscător că alesese răbdarea, că nu-și lăsase temperamentul să explodeze și să compromită totul la muncă.

Sorn se întoarse în cele din urmă spre el, surprins de gest, și pentru o clipă, un zâmbet i se contură în colțul gurii. Dispăru imediat înlocuit din nou de expresia lui serioasă. Dar Jun îl observase. Întotdeauna îl observa.

Știa că Jun încerca doar să destindă atmosfera, și, în adâncul sufletului, Sorn aprecia asta. Dar tot nu putea să nu-l urască pe Thos, cu fața aia satisfăcută și încrederea lui obraznică.

- Te iubesc… și sunt al naibii de posesiv.

- Și eu te iubesc doar pe tine. N-are rost să te consumi pentru ce zice altcineva.

- Cum să nu mă consum? Ăla încearcă să te agațe. Nici măcar nu știe că suntem împreună crede că sunt doar fratele tău mai mare. Și chiar și așa, are tupeul să se dea la tine. Dacă-l lăsăm așa, cine știe până unde ajunge?

- Phi Thos nu e ca tine, ok? Nu e genul care să mă târască pe scări.

Asta îl făcu pe Sorn să-și încleșteze maxilarul, pe jumătate frustrat, pe jumătate amuzat și atunci nu se mai abținu. Îl prinse pe Jun și-l sărută cu intensitate, lăsând toată tensiunea să se reverse într-un singur moment. Până când Jun începu să-l lovească ușor cu pumnii în piept, făcându-l să se oprească.

Click... scârț...

- Oh! Phi Sorn, Nong Jun, nu mergeți la prânz? se auzi o voce în timp ce ușa scării se deschise. Era Praew, care îi zărise pe cei doi pe palier. Jun făcu imediat un pas înapoi, inima bătându-i nebunește la gândul că poate fuseseră văzuți.

- Am mâncat deja, de fapt. Tocmai ne întorceam la birou.

- Așa, bine. Eu merg să-l caut pe Korn mergem după mango verde cu sos de pește dulce. Mătușa Sao a adus niște bunătăți din Nakhon Pathom, spuse Praew zâmbind, apoi coborî mai departe.

Jun așteptă până se închise ușa scării cu un „buf” înainte să se întoarcă spre Sorn, care deja îl privea cu acea privire calmă, dar greu de citit.

- Mai ești supărat? Te-ai mai liniștit? întrebă Jun, blând. Sorn nu spuse nimic, doar continua să-l privească pe năzdrăvanul care îi frecase brațele și picioarele, încercând să-l calmeze. Văzând expresia neschimbată, Jun îi apucă mâna și i-o legănă ușor, ca un copil care încearcă să-și înveselească fratele mai mare. Nu voia ca Sorn să-și tot bată capul cu prostii.

- Lasă-mă să te sărut, spuse Sorn într-un final, rupând tăcerea.

Jun îl privi, apoi aruncă o privire rapidă în jur, să se asigure că nu e nimeni prin preajmă.

- Hai, repede, înainte să apară altcineva, șopti Jun, aplecându-se. Dacă un sărut putea opri o criză de nervi marca Phi Sorn, atunci îl oferea fără ezitare. Pentru că, sincer, nu știa altă metodă de a-l liniști.

- Parcă am o aventură cu tine, așa pe furiș, glumi Sorn cu un zâmbet ștrengăresc primind imediat un pumn jucăuș de la Jun. Dacă Sorn era un fruct santol, acum ar fi fost vânăt și numai bun de mâncat.

Fără avertisment, Sorn îl trase în brațe. O mână i se strecură în spatele gâtului, cealaltă coborî pe talie apoi mai jos, desenând cercuri lente pe curbura fermă a posteriorului. Jun își înclină capul, primind sărutul lui Sorn apăsat, copleșitor. Când își deschise buzele doar puțin, Sorn profita imediat, strecurându-și limba cu o poftă care ardea și mângâia în același timp.

Rămaseră așa un timp destul cât să rămână fără aer, cu inima în galop înainte ca Sorn să se retragă, lăsându-l pe Jun să respire.

Jun respira greu. Deși îl mai sărutase pe Phi Sorn de multe ori, nu se obișnuia niciodată. De fiecare dată, Sorn reușea să-l prindă, să-l tragă în focul acela să-l facă să vrea mai mult. Așa că acum, când Sorn se trase înapoi, Jun rămase agățat de el, incapabil să-l lase să plece. Doar puțin. Încă puțin. Sărutul îl lăsase mai flămând ca înainte.

- Micuț puști lacom. Nu erai tu cel care mi-a spus să mă grăbesc?

- Taci! Atunci mai bine nu mă mai săruta deloc, se bosumflă Jun. Dar nu dură mult Sorn se aplecă din nou și-l sărută, adânc, fără rețineri. Jun încercă să se încrunte, să-și țină buzele lipite așa că Sorn își plimbă ușor degetul peste vârful pieptului lui, făcându-l să ofteze. Te-am prins.

Zâmbetul lui Sorn se arcuise ușor peste buzele lui Jun, în timp ce continua să-i fure săruturi fără să se îndepărteze prea mult. Când, în cele din urmă, se desprinse, ochii lui Jun erau pe jumătate închiși, încă plini de dor și de ceva tandru ceva mai profund.

- Dă-mi seara asta, bine? Putem chiar să luăm o cameră la hotel o fac eu, nu-mi pasă. spuse Sorn, cu ochii strălucind de dorință, oglindind toate fanteziile care îi treceau prin minte. Se apropie și mai mult, lipindu-l pe Jun de perete, ascunzându-și fața în curbura gâtului băiatului obraznic. Îi desfăcu gulerul cămășii înainte ca Jun să poată reacționa, lăsând o urmă abia vizibilă pe piele.

- Ah... uhh...

- Uhh ăsta-i un da, nu? Nu mai vreau să aștept, șopti Sorn cu o voce tremurată, luând gemetele lui Jun drept consimțământ sau, cel puțin, ca pe un semn clar de plăcere. Își mișcă șoldurile, apropiindu-se de coapsele interioare ale lui Jun, frecându-se de el suficient cât să-i transmită clar intenția, chiar dacă totul se petrecea prin haine.

- Ah... mmm... Acum te simți mai bine, nu, Phi Sorn? Nu mai ai motiv să te iei de nimeni, da? spuse Jun, cel care era supus tratamentului intens, cu obrajii îmbujorați și fața arzând. Un sărut moale îi urmă spusele, în timp ce Phi Sorn îi presăra săruturi pe gât și pe umăr.

- Jun...

Jun ridică privirea, doar ca să primească un sărut pe frunte de la bărbatul mai dur. Phi Sorn îl mai sărută o dată, apăsat, pe obraz, ca și cum ar fi vrut să-i absoarbă toată tandrețea direct prin piele.

- Dacă se poate, stai departe de Thos, bine? Că nu știu când îmi sare piciorul singur și i-l lipesc de față. Nu vreau să explodez din cauza lui, zise Sorn pe un ton politicos care contrazicea total sensul vorbelor, stârnindu-i lui Jun un râs scurt.

- Bine, bine, fac exact cum spui. Promit, răspunse Jun, agățându-și degetul mic de al lui Phi Sorn, un gest simplu care îi aduse imediat un zâmbet pe buze acestuia.

După-amiază, Jun îi ceru permisiunea lui James să-l ajute pe Phut, doar ca să-l evite pe Thos. Sorn aruncă o privire în lateral spre puștiul care îi cucerise inima, încărcat cu hârtii și ieșind din birou. Jun se întoarse scurt și îi făcu cu ochiul cu un zâmbet ștrengar, o mișcare care îl făcu pe Sorn să vrea să-l strângă în brațe pe loc.

- Ai Sorn, stai liniștit, te rog? Te uiți la frățiorul meu ca și cum ar fi mâncarea ta preferată pe care ai păstrat-o pentru ultima îmbucătură. E înfiorător de-a dreptul. A mormăit Thai în șoaptă, observând cum prietenul său îl privea pe Jun. Nu mai văzuse niciodată acea strălucire prădătoare în ochii lui Sorn – chiar îi dădea fiori din partea lui Jun

Sorn nu răspunse. Se așeză la birou și se întoarse la muncă, deși în gând deja se imagina cum îl „răpea” pe Jun în acea seară. Și era convins că a doua zi Jun n-ar fi fost în stare nici să se dea jos din pat, darmite să vină la lucru.

Între timp, Jun ajunse la etajul inferior și află că Pae și Ae știau deja că Thos încerca să-l agate ba chiar îi povestiseră și lui Phut despre momentul în care Phi Sorn îl trăsese pe sus.

- E prost sau doar inconștient că nu și-a dat seama că Phi Thai e fiul președintelui? întrebă Phut în timp ce-i fura lui Ae niște gustări.

- Cred că doar are prea multă încredere în el. Și sincer, Phi Thai chiar se amestecă bine printre noi, spuse Jun.

- Dacă nu-l vedeam în alt context, nici n-aș fi bănuit pare un angajat ca oricare altul.

Phut încuviință la cele spuse de Pae. Thai era atât de bine integrat încât aproape uitaseră că era moștenitorul companiei, venit acolo doar pentru a învăța. Și, din moment ce nimeni nu-i spusese lui Thos cine era cu adevărat Thai, toți s-au gândit că mai bine îl lasă să se facă de râs singur. Încă erau la început după doar o săptămână, Thos avea multe de învățat.

- Și tu ce ai de gând, Jun? O să-l tot eviți până la finalul stagiului?

- Cam așa, da, Phi. Sincer, nu-i mare lucru pentru mine. Poate doar se joacă și nu înseamnă nimic. Dar... e cineva căruia sigur nu-i convine deloc situația.

- Cine? întrebă Phut și Pae în cor. Jun îi privi, apoi își întoarse repede privirea, lăsând tăcerea să răspundă în locul său.

- Cu o reacție de genul ăsta, băiatul nostru sigur are deja un iubit, concluzionă Phut, cu un aer de veteran al iubirii.

- Destul cu mine, dar tu? Ce faci cu povestea ta? V-ați împăcat?

Phut oftă adânc. Ultima oară o văzuse pe Vee cu trei zile în urmă ieșise la masă cu altcineva și părea pregătită să înceapă un nou capitol, mai fericit. Și sincer, Phut credea că asta era un lucru bun. Vee merita să fie fericită.

- E mai bine să o las să plece. Chiar dacă ne-am împăca, nu cred că aș mai putea să o fac să se simtă în siguranță. Ce am făcut... e prea grav ca să fie iertat, recunoscu el fără ocolișuri. Era pe deplin conștient de greșeala sa și nu o învinovățea deloc pe Vee pentru decizia luată.

Jun privi zâmbetul trist al seniorului său. Dragostea dintre Phut și Vee fusese frumoasă până când s-a destrămat din cauza unui moment de nesăbuință. Jun nu se simțea în măsură să dea sfaturi, nu când abia începea să descopere dragostea. Dar își făcu o notiță mentală: orice relație are obstacole, dar înșelatul fizic sau emoțional nu ar trebui să fie niciodată unul dintre ele. Asta distruge iubirea din temelii.

Jun mai rămase cu Phut o vreme, apoi urcă înapoi terminase sarcina pe care o preluase, iar la etajul 15 nu era nici pe departe la fel de animat ca la 16. Pae și Ae erau ocupați, nu prea aveau timp de relaxare, așa că Jun își ceru scuze și se întoarse pe teritoriul lui.

Însă pe scările de incendiu, auzi pe cineva vorbind la telefon. De obicei, n-ar fi dat importanță dar persoana de la capătul firului vorbea despre el. Și nu într-un mod plăcut. Jun încremeni pe treapta de jos și ascultă, din ce în ce mai neliniștit, ceea ce spunea Thos despre el pe la spate.

- Da, stagiarul de aici – numele lui este Jun. Arată bine ca naiba. Să te plimbi cu el ar fi cu siguranță o plăcere. În zilele astea oamenii sunt toți în această tendință boy-love, nu? Ar fi bine să fiu pe val. Aș putea să i-l arăt lui Tan și să-i închid gura măcar o dată. Întotdeauna își bate joc de mine pentru că sunt inutilă.

„...”

- Heh... pare băiat blând, știi? Ușor de abordat, ușor de vorbit. Super relaxat. Sigur mă place. Hai, frate, lucrez la R.T. DESIGN. Ce intern n-ar fi atras de asta?

Râsul de la celălalt capăt al apelului, combinat cu laudăroșenia arogantă și egocentrică a lui Thos, l-a făcut pe Jun să se simtă rău. Deci acesta este adevăratul Phi Thos... Nu e de mirare că Phi Sorn se înfuriase atât de tare. Chestia aia cu „nu e apropiat de nimeni” a căpătat brusc sens – cine ar vrea să lucreze cu un începător care vorbește toată ziua și se comportă ca și cum ar fi un dar de la Dumnezeu?

- Hei! Phi Sorn, unde te duci?

Jun nici nu-și dăduse seama când închise Thos era prea ocupat compunând replici acide în minte. Dar în momentul în care îl auzi pe Thos adresându-se altcuiva, cu voce tare, cineva care stătea cu câțiva pași mai sus, tot corpul i s-a înghețat.

Phi Sorn era acolo, cu o privire care ar fi putut sparge betonul. Arăta de zece ori mai amenințător decât de obicei, ochii îi scăpărau a dorință de confruntare.

- Chiar ești inutil – de la muncă până la creier. Mereu te gândești la prostii, faci ce crezi că e «distractiv». Serios, chiar crezi că e în regulă să te porți așa? Ca și cum n-ai avea profunzime, coloană vertebrală? A izbucnit Sorn, cu o voce tăioasă și directă. Se abținea, dar piciorul aproape că îl mânca să nimerească în fața arogantă a lui Thos, după ce l-a auzit vorbind despre Jun așa pe la spate.

Thos se înroși brusc, indignat de reproș.

- Și tu? Cine te crezi, te porți ca un mare șef care se bagă în treburile mele? Ești doar un tip pe care Jun îl cunoaște – nu încerca să controlezi viețile altora. Dacă Jun vrea să fie cu mine, nu e treaba ta!

- Așa? Și de unde știi tu că n-am dreptul să mă bag?

Poc!

- Phi Sorn!

În clipa în care Thos termină de vorbit, Sorn se năpusti înainte și îl împinse puternic în piept, aproape că îi trânti un pumn. Thos se dezechilibră din cauza forței din fericire, Jun se repezi la timp și îi opri, altfel cineva ar fi ajuns cu siguranță rănit.

- Phi Sorn, Phi Thos... Ce faceți aici? Și de ce păreți amândoi atât de încordați?

Jun decise să joace rolul internului nevinovat și complet pe dinafară. Mai bine să aplaneze tensiunile decât să arunce gaz pe foc. Oricum, nu avea nicio șansă să-l oprească fizic pe Phi Sorn bărbatul era mai mare și furios. Jun își amintea bine cât de puternic fusese chiar și bolnav; acum, sănătos și mânios, acea forță părea triplată. Iar Phi Thos, de aceeași statură, deja clocotea de furie. Dacă se luau la bătaie pe bune, nu iar fi putut opri nimeni.

- Ah... Nong Jun, uite că te-am găsit. Eu... voiam să vorbim puțin, spuse Thos.

Jun oftă. La față îl striga „Nong Jun,” dar pe la spate era „Ai Jun.” Cu adevărat regele fariseilor fermecători.

- În regulă.

- Ai Jun! strigă brusc Phi Sorn, cu o voce tăioasă și puternică, cu fața roșie și pumnii încleștați. Ce începuse ca o furie îndreptată către Thos părea acum că se revărsa și asupra lui Jun.

- Știu ce se întâmplă. Nu-ți face griji, șopti Jun, privindu-l în ochi și încercând să-i transmită un mesaj tăcut, că se va descurca și că nu merita ca Phi Sorn să riște să intre în bucluc din cauza unei certuri la locul de muncă - Dar el...

- Lasă-mă pe mine, Phi Sorn. Te rog, lasă-mă să rezolv singur, șopti Jun printre dinți în timp ce Thos îl aștepta lângă ușa scării de incendiu. Îi mângâie ușor pumnul strâns, încercând să-l calmeze. Sorn oftă adânc. La început nu voia să cedeze dar puștiul îl privea rugător, cu ochii umezi de lacrimi, și în cele din urmă cedă.

Thos îi aruncă lui Sorn un zâmbet batjocoritor, ca un învingător care se laudă că Jun îl alesese pe el. Sorn își încleștă dinții atât de tare încât i se încordă maxilarul. Dacă nu ar fi fost la birou, deja s-ar fi pregătit pentru o vizită la secția de poliție Thos ar fi fost o grămadă sângerândă în urma pumni-lor săi.

- Phi Thos, voiai să discutăm ceva? îl întrebă Jun odată ajunși în birou. Îl conduse spre bucătărie, fiindcă nu era nimeni prin zonă și părea cel mai potrivit loc pentru o conversație mai privată.

- Voiam doar să știu... dacă ai deja un faen. Adică... o spun direct îmi placi.

- Uh...

- Jun, stagiul tău de practică e aproape terminat, nu? Cred că aș putea vorbi cu Khun Tune și s-o rog să-ți aprobe evaluarea. A spus Thos repede, încercând să profite de ezitarea lui Jun.

Ceea ce Jun nu știa era că Thos era, de fapt, nepotul unui prieten apropiat al unuia dintre proprietarii companiei. Dacă Jun ar fi știut acest mic detaliu, probabil nu l-ar fi refuzat la urma urmei, internii de azi își doresc cu disperare să prindă un loc într-o firmă mare. Și dacă ai pe cineva „înăuntru,” practic ești deja cu un picior înăuntru.

Jun zâmbi în fața unei asemenea absurdități. Se abținu cu greu să nu râdă. Phi Thos nu era doar arogant; era și mândru de ignoranța lui.

- Phi Thos, îți apreciez intențiile, sincer. Dar cred că ar fi mai bine să le păstrezi pentru tine. Poate par eu mai moale, dar în tot timpul ăsta de stagiu am muncit mai mult decât tine. Și dacă stau să mă gândesc... eu sunt doar un intern, dar șansele mele să trec programul sunt mai mari decât ale tale tu, care ai intrat doar prin pile.

Un lucru pe care Jun și-l tot repeta era: Rămâi politicos. Cu oameni ca Thos, înjurăturile nu lovesc nu-i zdruncină. Ce lovește cu adevărat e sinceritatea calmă, politicoasă, rostită cu aceeași privire inocentă pe care Thos o subestimase. Dacă Thos voia să-l transforme într-un accesoriu de sezon, Jun avea să se asigure că înțelege că n-a pus mâna pe un fraier.

- Și încă ceva, Phi Thos, am deja un faen. Și nu e tocmai încântat că te-a auzit spunând în stânga și-n dreapta că ai de gând să mă cucerești. Așa că poți să te oprești cu flirtul și șarmul, crezând că sunt o pradă ușoară. Poate par abordabil, dar aleg singur pe cine las să se apropie. Și nu te-aș alege niciodată pe tine.

Jun se întoarse și plecă, lăsându-l pe Thos înmărmurit nu se așteptase să fie pus la punct atât de clar.

Când ieși după el, îl văzu pe Jun alături de Thai și Champ. Amândoi îl priveau fix, cu o intensitate tăioasă în ochi. Thos se întoarse brusc și o luă în direcția opusă, cu fața arsă de rușinea de a fi fost dat de gol.

- Ce mai zice Ai Sorn? întrebă Thai, referindu-se la cel mai bun prieten al lui.

- E în modul ‚taur turbat. răspunse Jun.

- Mai bine mă duc să-l verific.