Capitolul 2

– Hei, Dol, unde te grăbești? se plânse Bee când se termină ultima oră, văzând că Dol își strângea repede lucrurile și se pregătea să plece.

– Trebuie să mă duc la slujba mea part-time. Ne vedem mâine! spuse Dol cu un zâmbet, înainte de a ieși grăbit din clasă.

– Dol ăsta, mereu muncește. Are mereu de editat, de ce mai are nevoie de o slujbă secundară? bombăni Bee.

– Da, l-am întrebat dacă putem să-l ajutăm cu ceva, dar a spus că se descurcă, că vrea doar să economisească bani, adăugă Pun.

Îl întrebaseră pe Dol dacă are vreo problemă cu care să-l ajute, dar acesta refuza mereu cu un zâmbet. Așa că nu puteau decât să privească de la distanță, sperând că într-o zi prietenul lor va vorbi deschis.

Dol se întoarse la cămin, făcu un duș rapid și se schimbă. Luă hainele pe care urma să le poarte la serviciu și le puse în geantă, pentru a se schimba la pub, deoarece acolo exista un vestiar pentru angajați. A luat autobuzul și ajunse la restaurant. Îi salută pe scurt pe angajații care lucrau în sala de mese. Intrarea în zona VVIP era în cealaltă parte a restaurantului.

Când se îndrepta în acea direcție, Dol văzu un bărbat vag familiar ieșind din intrarea VVIP. Se încruntă ușor. Nu se aștepta să-l vadă pe acel om acolo, pentru că era de obicei client în sala de mese. Mai important, nu credea că ar fi avut treabă în acea zonă. Totuși, nu se obosi să-i dea atenție.

– Hei, ai venit și tu devreme, îl salută Phu când Dol intră în local.

– Am vrut să vin să învăț mai întâi cum merg lucrurile. Mi-e teamă să nu greșesc și să afectez restaurantul, răspunse Dol, știind că secțiunea VIP era deosebit de strictă.

– Bine ai gândit. Breeze e deja aici, o să-l rog să te învețe. El e barmanul principal. Du-te să te schimbi mai întâi, îi spuse Phu.

Dol se duse în vestiarul angajaților din zona VIP și se schimbă. Odată gata, îi căută pe Phu și Breeze.

– Oh, deci tu ești puștiul, spuse Breeze când îl văzu, recunoscându-l din zona restaurantului.

– Bună, P'Breeze, îl salută Dol imediat cu un wai.

Breeze încuviință din cap.

– Înainte să te pun pe Breeze să te învețe, o să-ți spun eu regulile de bază, spuse Phu, apoi îi explică încet lui Dol ce avea de făcut, arătându-i pubul VIP.

În sala principală erau canapele, separate între ele de ecrane, și o mică scenă pentru DJ. Aici nu era muzică live ca în restaurant și în pubul obișnuit. La etajul al doilea erau zece camere private pentru cei care doreau mai multă intimitate.

– Și camera asta? întrebă Dol, arătând spre o încăpere despre care Phu nu-i spusese încă.

– Ah, da, am uitat. Asta e camera pentru personalul de divertisment și, știi tu, chestiile alea. Cei despre care ți-am spus că îi numim SS, răspunse Phu.

– Poți intra să arunci o privire. Nu e nimeni acum, adăugă Phu, deschizând ușa.

Arăta ca o sală de recreere, cu o canapea mare, un bar, jocuri arcade, o masă de biliard și multe alte lucruri.

– Aceasta e camera femeilor. Toate se adună aici, așteaptă să fie alese de un client, apoi ies să-l întâmpine la masa lui. Dacă trebuie să ajuți serverele sau recepționistele, îți voi da un iPad pe care clienții își aleg pe cine vor, explică Phu, lăsându-l pe Dol complet uimit.

– Stai... adică asta e pentru femei. Există și o cameră pentru bărbați? întrebă Dol, curios.

Phu zâmbi ușor.

– Da. Nu doar femeile oferă plăcere clienților. Există și cliente, sau bărbați care preferă bărbați, și vin aici pentru servicii, răspunse el.

Dol rămase nemișcat pentru o clipă, uimit.

– Te dezgustă genurile alternative? Pentru că aici clienții sunt foarte diverși, adăugă Phu. Uitase complet să-l întrebe pe Dol despre asta, iar oricine lucra în zona VIP trebuia să accepte diversitatea.

– Nu, nu sunt dezgustat. Unii dintre prietenii mei se întâlnesc și cu băieți, răspunse Dol, gândindu-se la Kla și Pun.

– Și tu? continuă Phu.

Dol zâmbi sec.

– Abia mă descurc, așa că mă gândesc mai mult la bani, spuse direct.

Phu râse încet.

– Haide, să-ți arăt restul localului, zise, apoi îl conduse pe Dol și îl lăsă în grija lui Breeze.

– Pentru început, memorează numele băuturilor cele mai simple. Dacă e foarte aglomerat, ai rețetele aici. Le poți urma, spuse Breeze.

– Bine, răspunse Dol.

Breeze continuă să-l învețe, iar Dol asculta atent, lucru care îi făcea plăcere lui Breeze, înainte de a-l pune să curețe paharele și să le aranjeze într-un anumit fel.

– P'Breeze, pot să te întreb ceva? începu Dol.

– Ce?

– A încălcat cineva vreodată acordul și a vorbit în afară despre ce se întâmplă aici? întrebă Dol.

– Da, răspunse Breeze.

– Și...? continuă Dol.

– Heh heh, acei oameni nu au fost dați în judecată pentru încălcarea contractului, dar șeful nostru are propriul mod de a rezolva lucrurile, spuse Breeze.

Răspunsul îl făcu pe Dol să creadă că nu era nimic bun, așa că nu mai insistă.

Nimeni nu avea voie să aducă telefoanele mobile la serviciu, de teamă că angajații ar putea fotografia clienții și răspândi imaginile.

Angajații începuseră să sosească. Pe unii Dol îi cunoștea și îi salută, pe alții îi întâlnea pentru prima dată și se prezentă.

– Au sosit vedetele localului, spuse Breeze, arătând spre intrarea angajaților.

Dol se întoarse și văzu femei frumoase și bine făcute intrând, dar și bărbați tineri, unii corpolenți, alții supli. Rămase uimit: nu știa că există așa ceva aici.

– Oh, personal nou? întrebă una dintre femei, apropiindu-se și zâmbindu-i.

– Da, el e Dol. Nu-l necăji pe noul venit, zise Breeze zâmbind.

– Bună ziua, spuse Dol, ridicând imediat mâinile pentru a saluta femeia, știind că era mai în vârstă ca el.

– Bună ziua. Ai un chip atât de drăguț. Mă numesc Ging, se prezentă femeia.

– Da, răspunse Dol zâmbind.

– Um, ca să-l întâmpinăm pe noul venit, ce zici de un Daiquiri? spuse Ging.

Dol se întoarse spre Breeze.

– Dă-i drumul, amestecă-l tu, spuse Breeze, lăsându-l să-și testeze abilitățile.

Dol aruncă o privire la rețeta pe care Breeze o făcuse înainte și prepară băutura pentru femeie, așezând paharul pe tejgheaua barului.

– Are o culoare frumoasă. Dă-mi să gust, zise Ging, ridicând paharul și luând o înghițitură.

– Um, este chiar delicios. Acesta trece testul, adăugă Ging cu un zâmbet, care îl făcu pe Dol să zâmbească fericit.

– Mă duc să mă pregătesc. Muncește din greu, tinere, îl tachină Ging înainte de a se îndrepta spre sala de pauză.

Imediat după aceea, localul se deschise pentru clienți. Inima lui Dol bătea cu putere, întrebându-se pe cine va întâlni, dar încerca să rămână calm. Clienții începură să sosească, dar Dol nu-i recunoscu. Păreau oameni de afaceri, dar, în general, era evident că erau bogați. Dol îl ajută pe Breeze cu sârguință, până când se opri brusc, văzând pe cineva intrând însoțit de o suită, ceea ce îl făcu să-și mărească ochii.

– Rămâi calm. O să mai ai multe motive să fii șocat, îi spuse Breeze, amuzat de expresia lui Dol.

– E... e soțul actriței, uh... Dol nu îndrăzni să rostească numele soției bărbatului, o actriță faimoasă.

– Da. O să mai ai multe motive să fii șocat. Încearcă să observi cu atenție, îl îndrumă Breeze.

Bărbatul folosi camera VVIP. Curând după aceea, un angajat SS de statură mare îl urmă acolo. Ochii lui Dol se măriră și mai mult; se întoarse spre Breeze, care chicoti încet.

– Înțelegi acum de ce acest loc trebuie să fie atât de strict în ceea ce privește confidențialitatea clienților? spuse Breeze.

Dol încuviință, apoi inspiră adânc, gândindu-se că probabil mai erau multe lucruri care îl vor șoca.

– Apropo, nu l-am întâlnit niciodată pe proprietarul locului, spuse Dol. De obicei vorbea doar cu Phu despre muncă. Întotdeauna crezuse că proprietarul venea uneori să supravegheze magazinul, dar nu-l întâlniseră niciodată și nici măcar nu-i văzuseră fața.

– Heh heh, s-ar putea să-l fi întâlnit, dar nu știai. Șeful nu se arată decât dacă e nevoit, răspunse Breeze.

– Asta înseamnă că tu l-ai întâlnit? întrebă Dol.

– Da, răspunse Breeze scurt.

Dol nu mai întrebă nimic. Credea că era doar un angajat obișnuit și, probabil, nici nu avea dreptul să vadă fața misteriosului proprietar.

Continuă să lucreze, întâlnind din când în când oameni surprinzători, dar reuși să treacă peste noapte fără probleme. Dol a muncit până la ora unu dimineața, apoi își ceru scuze că trebuia să plece acasă. Breeze nu zise nimic, doar îi spuse să-și scaneze amprenta și să se schimbe înainte să se întoarcă la cămin. Din fericire, slujba îi asigura cina, așa că Dol putea să economisească niște bani.

Întors la cămin, făcu repede un duș și se culcă imediat, pentru că a doua zi avea școală.

📱📱📱📱📱📱

Telefonul lui Dol sună în seara următoare. După ce ieși de la școală și se întoarse la cămin să facă un duș și să se pregătească pentru muncă, văzu că apelul era de la sora lui. Răspunse imediat.

– Ce faci, Dao? spuse Dol.

– Ești ocupat? întrebă Dao.

– Nu, nu sunt. Mă îmbrac să plec la slujba mea part-time, răspunse el. 

– E vreo problemă acasă?

– Cam da. Tata țipa și urla și a luat din nou bani de la mama, spuse Dao cu voce joasă.

– Mama a făcut ce i-am spus? întrebă Dol imediat.

El o sfătuise pe mama lor să ascundă banii și să păstreze la vedere doar o mică sumă, în caz că tatăl venea să-i ia, pentru ca restul să rămână în siguranță.

– A făcut-o. Dar tata a lovit-o din nou pe mama. Când m-am întors de la școală, am văzut o urmă de mână pe obrazul ei, care era umflat. Am întrebat-o și am aflat că tata i-a luat banii, spuse Dao cu vocea tremurândă, tristă că nu-și putea proteja mama.

Dol, auzind asta, strânse din dinți.

– Mai rezistă puțin. Am fost promovat barman asistent, așa că voi primi o mărire de salariu, îi spuse Dol surorii, fără să-i dea însă detalii despre slujbă.

– Atunci vei fi mai obosit? întrebă Dao, îngrijorată.

– Nu, e aceeași muncă. E chiar mai ușoară, nu trebuie să alerg atât de mult să servesc clienții, răspunse Dol pe un ton calm, ca să nu o neliniștească.

– Așa e. Când sunt la serviciu, nu am telefonul la mine. Dacă ai nevoie de mine, lasă-mi un mesaj. Dacă apuc să mă uit, îți răspund, adăugă el.

– Bine, spuse fata.

– Ai grijă și de mama. Dacă nu te descurci sau se întâmplă ceva grav, du-te la unchiul Phrai, îi spuse Dol, referindu-se la unchiul care îl ajutase mereu și în care avea mai multă încredere decât în propriul tată.

– Bine, nu te mai deranjez, P'Dol, spuse Dao.

Dol își luă rămas bun de la sora lui și închise, apoi ieși în grabă din cămin pentru a se duce la muncă.

🌸🌸🌸🌸🎬

– Unde se întâlnește Khun Kittin? îl întrebă Alan pe Tum, în timp ce lucra în marea lui companie de construcții.

– La pubul lui Khun Sephas, răspunse Tum.

Alan ridică ușor sprâncenele înainte de a zâmbi.

– Nu se teme că soția lui va deveni din nou suspicioasă? întrebă Alan.

– Probabil că nu a putut rezista dorințelor sale, bănuiesc. Poate că folosește chiar munca drept scuză față de soție, adăugă Jin, care stătea în apropiere.

Alan dădu din cap aprobator.

– Hmm, atunci ar fi bine să merg și eu acolo în seara asta. Consideră că e o modalitate de a-l sprijini pe Sephas, spuse Alan, apropiat fiind de proprietarul pubului.

– Uau, dacă șeful spune așa ceva, cei trei vor fi foarte triști. În ciuda faptului că i-ai crescut, nu îi vizitezi prea des, îl tachină Jin.

– E bine pentru ei, nu? replică Alan cu nonșalanță. Îi privea pe cei trei pe care îi crescuse ca pe niște angajați oarecare, doar că făceau un alt fel de muncă.

– Oh, și cum merge treaba cu pedepsirea lui Prow? Au apărut probleme? întrebă Alan despre femeia pe care o întreținea.

– Când am contactat-o, nu a spus nimic. Pare mult mai calmă, răspunse Jin pe un ton batjocoritor, știind bine că fata tăcea pentru că i se redusese alocația și se temea că Alan ar putea anula complet sprijinul.

– Bine, în regulă, răspunse Alan, schimbând subiectul și trecând la treburile de serviciu.

– Ai venit devreme, îl salută Breeze pe Dol, care se schimbase și intrase în zona barului.

– Tot mai încet decât tine, răspunse Dol zâmbind, înainte de a o ajuta cu sârguință pe Breeze, lucru care o bucura foarte mult.

Dol muncise din greu până când pubul își deschise porțile. Ging intră și îl salută scurt pe Dol înainte de a merge în camera ei privată.

Dol se uită în jur și rămase șocat când observă un politician intrând însoțit de doi gardieni. Un angajat îi întâmpină și îi conduse într-o cameră VIP.

– Nu te mira încă, mai întâi muncește, spuse Breeze.

Dol îi zâmbi ironic, gândindu-se că trebuia să se obișnuiască să vadă oameni șocanți în acel loc. Dacă nu i-ar fi recunoscut de la televizor, probabil nu ar fi simțit nimic.

– P'Phu a spus că proprietarul restaurantului are niște relații, dar eu cred că nu ar trebui să folosim cuvântul „niște”. Ar trebui să fie „multe”, spuse Dol. Altfel, o afacere ca aceasta n-ar fi rezistat în Thailanda.

Breeze chicoti încet, dar nu adăugă nimic. Dol își făcu treaba mai departe, până când un angajat SS veni să comande băuturi.

– Salut, Dol, îl salută Liu, pentru că vorbiseră puțin în seara precedentă.

– Bună, P'Liu, răspunse Dol, amintindu-și că îl văzuse intrând în camera VIP a unui politician.

– Aș dori o sticlă de Pétrus, din orice an, te rog. Trimite-o în camera VIP 1, spuse Liu.

– Echipa ține cu Pétrus, nu-i așa, Liu? îl tachină Breeze. Asta înseamnă că primești un procent mare.

– Nici gând, P'Breeze. Khun Kittin a comandat-o pentru că are un oaspete special cu care discută afaceri, spuse Liu zâmbind.

Breeze ridică sprâncenele.

– Cine este?

– Khun Alan, răspunse Liu.

– Ah, nu-i de mirare. Dacă ar ști ceilalți angajați SS, ar fi foarte interesați, spuse Breeze.

Dol asculta în tăcere, dar curiozitatea îl măcina.

– De ce? întrebă el.

– Vrei să știi și tu, nu? îl tachină Liu.

– Hehe, eu știu doar ce se întâmplă înăuntru. Când ies afară, trebuie să uit totul, spuse Dol.

– Îți spun mai târziu. Apropo, voiam să te întreb de mai devreme, dar am uitat: de ce ai venit să comanzi băuturi singur? Unde sunt chelnerii? întrebă Breeze.

– Cred că doi oameni au plecat brusc, P'Breeze. Se pare că nu sunt destui, răspunse Liu.

– Ah, P'Phu nu mi-a spus. Atunci du-te înapoi și ai grijă de Khun Kittin. Îl voi pune pe Dol să te ajute, spuse Breeze.

Liu dădu din cap și plecă înapoi în sala VIP.

– Șeful a spus că va instala un program de comandă a băuturilor în sălile VIP. Dacă va fi instalat, va fi și mai convenabil, spuse Breeze.

– Program de comandă? Ce e asta? întrebă Dol.

– E ca atunci când mergem la un restaurant sukiyaki... știi, unde e o tabletă pe masă și comanzi direct, iar comanda merge în bucătărie. Dacă instalăm asta în sălile VIP, clienții pot atinge și comanda, iar noi doar pregătim și servim. Șeful a zis că lucrează la sistem, explică Breeze.

– Ah, sună bine, răspunse Dol.

– Apropo, în legătură cu Khun Alan despre care vorbea P'Liu... spuse Breeze.

Dol era și el curios – și nu doar de zvonuri, ci pentru a ști cum să se comporte cu fiecare client, pentru că fiecare avea obiceiuri diferite.

– Oh, Khun Alan e ca un senior apropiat de proprietarul magazinului. E influent, dar nu voi spune în ce fel. Pot doar să-ți spun că e destul de periculos, dar și un om plăcut. Cel mai important, e susținătorul șefului nostru. Și motivul pentru care zic că angajații SS ar fi absorbiți de el e pentru că toată lumea vrea să fie cel care are grijă de Khun Alan, știi, spuse Breeze zâmbind.

– Oh, înțeleg, răspunse Dol. Era convins că motivul pentru care toată lumea voia să aibă grijă de Alan era pentru că acesta era extrem de bogat și dădea bacșișuri generoase.

– Bine, o să-ți dau o misiune. Știi unde e pivnița de vinuri, nu?

– Da, răspunse Dol.

– Atunci du-te și adu vinul pe care l-a comandat Liu acum, spuse Breeze, notând numele.

Dol plecă imediat, temându-se ca clientul să nu fie nevoit să aștepte prea mult.

– Khun Kittin deja așteaptă, șefule, spuse Tum când îl aduse pe Alan la pubul unde aranjase întâlnirea. Jin nu venise, pentru că Tum era cel care se ocupa în principal de zonele gri.

– Hmm, răspunse Alan înainte de a coborî din mașină, însoțit de doi bodyguarzi. Cu Tum erau trei în total. Se îndreptară spre intrarea VIP.

Toți angajații, văzându-l pe Alan, își plecară capul și îl salutară formal. Recepționera înțelese imediat că Alan venise să se întâlnească cu Kittin, pentru că acesta aranjase deja totul. Îl conduse repede la camera VIP.

– Bună ziua, Khun Alan, îl salută Breeze politicos, în timp ce Alan trecea pe lângă bar. Alan îi răspunse doar cu o înclinare de cap, pentru că îl cunoștea destul de bine. Apoi intră în camera VIP numărul unu.

– Bună ziua, Khun Alan. Bine ați venit, bine ați venit, spuse Kittin, așezat pe canapea, flancat de doi tineri.

Alan aruncă o privire către cei doi angajați SS, ale căror fețe îi păreau oarecum familiare.

– L-am chemat pe Nong Liu special pentru Khun Alan, spuse Kittin într-un ton lingușitor.

Alan zâmbi ușor și se așeză pe canapea.

– Scuzați-mă, Khun Alan, spuse Liu, așezându-se lângă el. Văzând că Alan nu obiectă, Liu se bucură. Dacă Alan avea să-l aleagă din nou pentru mai târziu, ar fi fost și mai fericit, pentru că îl servise deja o dată și îi plăcuse gustul lui Alan în pat.

– Am comandat și o băutură specială pentru Khun Alan. Va ajunge în scurt timp, adăugă Kittin cu respect.

– Mulțumesc, răspunse Alan scurt, înainte să treacă la discuții generale de afaceri. Cele importante urmau să fie abordate după ce angajații SS aveau să fie rugați să aștepte afară.

– Este sticla potrivită, P'Breeze? întrebă Dol, ieșind din pivnița de vinuri și întinzând sticla către Breeze.

– Da, asta e. Ai întârziat puțin. Khun Alan tocmai a intrat în camera VIP, spuse Breeze.

– Ah, am înțeles, răspunse Dol.

– Atunci du vinul și paharele în camera aceea. Și să nu faci nimic neîndemânatic, bine? Poți să faci asta? îl avertiză Breeze.

– Da, răspunse Dol, gândindu-se că, dacă va servi, poate va primi un bacșiș.

După ce Breeze pregăti totul, Dol luă tava cu băuturile și se îndreptă spre camera VIP cu pași calmi, deși în interior era puțin emoționat. Apăsă butonul de semnal, iar bodyguardul deschise ușa.

– Aduc băuturile, spuse Dol.

Bodyguardul se dădu la o parte pentru a-l lăsa să intre. Dol aruncă o privire înăuntru și îl văzu pe Kittin, politicianul cunoscut, stând îmbrățișat cu o tânără angajată SS. În partea opusă, inima lui Dol tresări: un bărbat chipeș, cu o expresie rece, îl privea direct, iar Liu stătea lângă el.

(Super frumos... acesta trebuie să fie Khun Alan), gândi Dol, simțindu-și pielea furnicând.

– Un angajat nou? întrebă Alan, pentru că nu-l recunoscuse. Întrebarea era mai mult o măsură de precauție, pentru a evita greșeli sau riscuri.

Dol ezită ușor.

– Da... da, răspunse, punând băuturile pe masă cu gesturi rigide, neliniștit de tonul și privirea lui Alan.

– P'Phu este cel care l-a ales să lucreze aici, interveni Liu.

Alan dădu din cap și nu mai spuse nimic. Dol își făcu treaba repede și părăsi imediat camera VIP.

– Ce s-a întâmplat, Dol? Arăți de parcă ai văzut o fantomă, îl tachină Breeze când acesta reveni la bar.

– Nu am văzut nicio fantomă, dar mi s-a făcut pielea de găină când l-am întâlnit pe Khun Alan, recunoscu Dol.

– De unde ai știut care dintre cei din cameră era Khun Alan? îl iscodii Breeze zâmbind.

– Oh, P'Breeze, P'Liu spusese că Alan va veni să vorbească cu Khun Kittin. Și când am intrat, am văzut un chip necunoscut lângă P'Liu. Trebuia să ghicesc cine era, din moment ce îl cunoșteam deja pe Khun Kittin, explică Dol.

Breeze zâmbi ușor.

– Da, da. Întoarce-te la treabă. A venit o comandă, spuse el.

Dol se grăbi să revină la lucru. După un timp, Liu ieși și se așeză la bar cu un alt angajat SS.

– Oh, P'Liu, de ce stai aici? întrebă Dol.

– Khun Alan și Khun Kittin au ceva important de discutat, așa că am fost rugați să așteptăm afară, răspunse Liu, obișnuit cu asta.

Dol dădu din cap.

– Deci, cine e norocosul din seara asta? întrebă Breeze, zâmbind.

– Liu e norocosul! spuse celălalt angajat, atingându-l pe Liu pe cap cu degetul, în glumă.

Liu chicoti.

– Alan a făcut o înțelegere să continue cu el. Sunt atât de gelos, adăugă celălalt angajat.

– Nu-i nimic, vă cumpăr eu ceva de ronțăit, spuse Liu zâmbind.

Dol, care lucra în timp ce asculta, își dădu seama că Alan avea să-l „cumpere” pe Liu pentru restul nopții.

De aceea Breeze întrebase cine era „norocosul”.

Dol se întreba în sinea lui de ce foloseau acel cuvânt și cât de special trebuia să fie Alan, de angajații SS erau atât de dornici să fie aleși de el.

După un timp, bodyguardul veni și îi chemă pe Liu și pe celălalt angajat înapoi înăuntru. Atmosfera deveni din nou tensionată pentru Dol, care privea totul din colțul barului.

Nu trecu mult și Alan ieși, avându-l pe Liu lipit de el, cu brațul subțire al tânărului așezat în jurul umerilor săi. Imaginea celor doi, atât de apropiați, îl făcu pe Dol să simtă un gol ciudat în stomac.

În timp ce treceau pe lângă bar, Dol nu se putu abține să nu-l privească pe Alan. Privirea rece și totuși sigură a bărbatului îi dădu fiori pe șira spinării.

Liu, zâmbind ștrengărește, le făcu în secret cu mâna lui Dol și Breeze, înainte ca cei doi să iasă împreună pe ușa principală.

Dol își mușcă ușor buza și se întoarse repede la muncă, încercând să alunge din minte imaginea care i se întipărise deja prea clar: silueta impunătoare a lui Alan și felul în care Liu părea să fie absorbit în orbita lui.