CAPITOLUL 29

  -Ai văzut pe cineva mai bun decât tine în acest moment? l-a întrebat Day pe Beam.

- Altcineva? Nu, este P'Brick, nimeni altcineva, spuse Beam.

Day se întoarse să se uite la Brick cu un zâmbet în colțul gurii.

- Nu, este doar o altă persoană, spuse Day, făcându-l pe Brick să se oprească, întorcându-se să-l privească pe Day cu o privire de resentimente și dezgust.

Beam se întoarse pentru a-i arunca lui Brick o privire plină de compasiune pentru că știa că Brick trebuie să se simtă rău.

- P'Day, nu mai vorbi despre asta. Altfel, Beam va fi foarte supărat pe P'Day , a spus Beam cu o voce tremurată.

Day s-a prefăcut că privește în altă parte și nu a mai spus nimic. Brick a stat și el pe loc. Când sosește comanda, cei trei se așează și mănâncă fără ca Brick să spună un cuvânt.

- Phi mănâncă creveți , Beam ridică creveți din oală și îi pune unul pe farfuria lui Brick.

- Mulţumesc, Beam, răspunse Brick încet.

În orice caz, silueta mică abia aruncă o privire spre chipul lui Day.

...Brusc...

Brick și Beam sunt surprinși când Day pune brusc o rață friptă pe farfuria lui Brick. Silueta mică a lui Brick se uită ușor la Day înainte de a-și lăsa ochii în jos pentru a continua să mănânce, nici nu s-a atins de rața pe care Day o pusese asupra lui.

- Nu ai de gând să-l mănânci? a întrebat Day.

Brick rămase tăcut, așa că Day se încruntă.

- Brick, strigă Day încet.

- Uh... Așteaptă aici. Beam va merge la baie, a spus tânărul.

- O să te conduc, spuse Brick, întorcându-se.

- Nu, nu trebuie, P'Brick poate sta așezat însoțind P'Day, Beam se va întoarce într-o clipă , când a terminat de vorbit, silueta s-a ridicat imediat.

Beam vrea doar ca Day să vorbească cu Brick, pentru că știa că Day nu ar îndrăzni să spună multe în fața lui Beam.

Beam intenționează să meargă în cerc timp de aproximativ 10 minute și apoi să revină la ei doi.

- Unde te duci?a întrebat Day încet în timp ce Brick se ridică.

- Mă duc la baie, spuse Brick pe un ton plat și începu să se miște să se ridice de la masă.

Dar mâna puternică a lui Day a prins încheietura mică a lui Brick înainte de a pleca și l-a așezat înapoi la locul lui când Day se muta în locul lui Beam.

- Ce faci?a întrebat Brick încet.

- O să stau aici, lasă-l pe Beam să stea în locul meu. Cât despre tine, dacă vrei să mergi la baie, așteaptă până se întoarce Beam și te duc eu acolo ,a spus Day cu o voce severă.

De asemenea, mutându-și farfuria și bolul să stea pe aceeași parte cu Brick și mutând lucrurile lui Beam acolo unde stătea el.

- Atunci de ce stai lângă mine?a întrebat Brick.

- -Treaba mea, a răspuns Day calm.

Încruntat, Brick se întoarse cu fața spre exteriorul magazinului, pentru că Brick stătuse lângă pahar, nu la îndemâna lui Day.

- De ce nu ai mâncat ce ți-am dat?a întrebat Day pe un ton aprig, pentru că indiferent ce mâncare ar pune în farfuria lui Brick, a lăsat-o fără să guste nici măcar un pic.

Acest lucru l-a făcut pe Day să fie puțin nervos.

- Nu ca chestiile cu „încă o persoană”, spuse Brick cu insistență și se întoarse în cealaltă direcție.

+Uh, „Încă o persoană”... Ești chiar supărat de ceea ce i-am spus lui Beam? a întrebat Day.

Brick se întoarse să se uite la Day cu supărare și resentimente.

- Cine e supărat, eu nu sunt supărat, îți place să crezi că sunt mereu supărat, a spus Brick.

- Nu trebuie să mă minți. Crezi că poți să mă minți vreodată? întrebă Day sarcastic.

Brick scoase un zgomot dezaprobator din gât.

Brick a rămas tăcut, refuzând să spună ceva.

- Serios, dacă nu vrei să fii doar „încă o persoană”? Deci, ce fel de persoană vrei să fii pentru mine? a întrebat Day încet, privind în sus la chipul dulce al lui Brick.

...Brusc...

Brick a fost ușor surprins la auzul asta. Pentru că Brick însuși nu știe ce vrea să fie pentru Day.

- Ce naiba întrebi?a spus Brick răutăcios, fără să răspundă la întrebare.

- Te-am întrebat, tu răspunzi. De ce naiba mă întrebi înapoi? a răspuns Day.

- Dacă ai de gând să mă întrebi, întreabă-te mai întâi ce vreau să fiu, nu este la fel de important ca dacă accepți sau nu ceea ce vreau să fiu, a spus el pe un ton serios.

Day se uită în gol la Brick de parcă s-ar fi gândit la ceva.

- Uh... de ce s-a așezat P’Day lângă mine? a întrebat Beam, întorcându-se.

Micuțul a mers în cercuri așteptând ca Day să poată vorbi bine cu Brick. Dar a trebuit să se întoarcă în grabă la masă, când ochii lui au întâlnit pe cineva, în ciuda faptului că intenționa să-i lase să vorbească mai mult.

- Nu poți să schimbi locurile, hmm?Day se întoarse către Beam fără să răspundă direct.

- Bine… Beam, doar întrebam, a spus tânărul, așezându-se imediat pe partea opusă a lui Day.

- Ce sa întâmplat? a întrebat Day când a văzut expresia nervoasă a lui Beam, deoarece părea că nu putea să stea nemișcat.

- Oh, nu, nimic, hai să mâncăm , l-a invitat în grabă Beam să schimbe subiectul.

Day se întoarse din nou către Brick.

- Mănâncă ce ți-am dat acum, dacă nu vrei să ai din nou probleme acasă, spuse Day încet, amenințându-l pe Brick.

Micuțul s-a uitat la Day cu o privire melancolică, dar nu a spus nimic și a fost de acord să mănânce ce i-a pus Day în farfurie.

Day a zâmbit, în timp ce Beam nu s-a gândit deloc să-l ajute pe Brick sau pe Day, pentru că avea deja propria lui problemă. Când au terminat de mâncat, cei trei au ieșit afară și au stat în fața magazinului.

- P'Day, lasă-mă să mă întorc mai întâi la salon. P'Day îl poate duce pe P'Brick la o plimbare ,a spus Beam, iar Day dădu din cap în semn de apreciere pentru că și Beam trebuie să meargă la muncă pentru că sunt atât de mulți clienți.

După ce Beam a plecat, Day și Brick au făcut o plimbare prin mall pentru a se uita la lucruri.

Day mergea ușor înaintea lui Brick.

- Ai'Day, îi strigă Brick pe Day cu o voce joasă.

- Ce? răspunse Day sec, fără să se întoarcă să privească.

- - Day a continuat să meargă, dar Brick nu a spus nimic.

Înainte să se întoarcă să se uite la Brick, care stă în depărtare și începe să iasă din mall, făcându-l pe Day să alerge după el și să-i apuce brațul slab.

- Unde te duci? a întrebat Day, cu vocea nu prea tare, dar totuși aprigă.

- Mă întorc la salon, spuse Brick pe un ton plat, fără să se întoarcă spre Day.

- Ce e cu mine? Ai vrut să vii și acum vrei să pleci. Crezi că am mult timp liber? Day a continuat să mă certa.

- Ei bine, pentru că știu că nu ai timp liber, mă întorc la salon ..Nu trebuie să-mi urmărești prea mult inima, pentru că sunt doar... încă o persoană. Dacă vrei mă blestemi , sau să mă cerți sau orice altceva, depinde de tine, spuse Brick sec.

Brick se simțea acum puțin lipsit de respect.

- Ce dracu e în neregulă cu tine? înjură Day, frustrat.

Dar, privind în jur, a văzut că mulți oameni îl priveau șocați. Silueta înaltă a tras brațul lui Brick spre mașină.

Day l-a împins pe Brick pe un scaun, apoi a pornit motorul mașinii, dar nu a pornit, a parcat o clipă.

- Brick, de ce îți place sa ma enervezi atât de mult? Am incercat tot posibilul sa vorbesc cu tine. Te-am adus iny acest loc sa mănânci pentru ca ai vrut, ce mai vrei?! a intrebat Day cu voce tare.

- Vreau să mă întorc la Bangkok, spuse Brick încet. Day se încruntă.

- De ce vrei să te grăbești înapoi? Sau vrei să întâlnești pe cineva?a întrebat Day cu severitate.

- Mi-e dor de mama ,a răspuns el din nou.

- Te gândești la mama ta. Crezi că i-a fost dor de o față ca a ta? a spus Day, fără să-i creadă urechilor.

- De ce este întotdeauna atât de rea fața mea în fața ochilor tăi? Pentru tine, fac mereu ceva greșit , a spus Brick.

Day s-a încruntat mai mult ca niciodată.

- Te cearți cu mine doar pentru că ți-am spus că ești „încă o persoană", Brick. Atitudinea ta a fost frustrantă de când am vorbit în timp ce am mâncat la MK ..Ce ar putea fi? La ce naiba te gândești doar cu acea frază? !zise Day cu voce tare.

.” Brick a ales să tacă.

Pentru că ceea ce a spus Day este adevărat. Brick se lipește cu adevărat de cuvintele lui Day.

- Bine, nu-ți place, vrei să fiu rău. Te agăți doar de cuvinte și nu te uiți la acțiuni. Nu mă pot gândi la nimic, stai aici, a spus din nou Day, înainte de a se lăsa pe spate. , rezemat de scaunul mașinii și închide ochii abătut.

- Vrei să-ți spun ce ești pentru mine? Spune-mi și o voi spune, dar îți voi pune o întrebare. Le-ai spune oamenilor ce vreau să spui? Ai îndrăzni să o spui? a întrebat Day încercând să suprime starea de spirit.

- Și dacă te las să alegi între cuvintele mele și acțiunile mele, ce alegi? a întrebat Day, făcându-l pe Brick să se oprească.

Pentru că dacă te gândești la ce a spus Day, a venit să ia o pauză cu Brick. Rareori îl lovește așa cum obișnuia sau vorbește despre resentimentele lui. În plus, a fost dispus să se poată frumos, ceva ce nu a făcut la început.

- Îmi pare rău că sunt un idiot, să ne întoarcem, spuse Brick, coborând un pic vocea, dar încă blocat.

Day nu spuse nimic și se mută să conducă înapoi la salon.

Întregul drum de la mall la salon a fost guvernat de tăcere. Când au ajuns, Day a coborât din mașină fără să scoată un cuvânt și a intrat direct în salon .Brick, la rândul său, l-a urmat cu un sentiment de vinovăție. Day a dispărut la etajul doi, dar Brick nu l-a urmat.

- Ce e în neregulă? De ce te-ai întors primul? Beam?a întrebat Belle în timp ce se apropia.

- Beam s-a întors înaintea lor, dar de ce ai venit la salon atât de devreme? a întrebat el surprins.

- Nu au cumpărat nimic... Dar ce e în neregulă cu Day?a întrebat Belle, văzând chipul șefului ei în urmă cu o clipă.

- Nu e nimic. Poate că nu este mulțumit de mine , spuse Brick încet, înainte de a se așeza pe canapea.

Belle nu a mai întrebat pentru că avea de făcut un serviciu pentru clienți. A trecut ceva timp și Day a coborât cu o geanta de haine. Brick păru surprins.

- Day, de ce ți-ai luat valiza?a întrebat Belle de îndată ce a văzut-o.

- Mă întorc la Bangkok, plec din salon Belle, dacă există vreo problemă urgentă, mă poți suna oricând , a spus Day pe un ton plat. Brick și Belle au mărit ochii la asta,

- Ce e în neregulă, de ce pleci brusc așa?a întrebat Belle, Day s-a uitat la Brick care se află în fața lui un pic amețit.

- Nimic, am crezut doar că cineva se va plictisi aici ,a spus Day, înainte de a părăsi salonul .Brick s-a ridicat imediat și l-a urmat.

- Urcă-te în mașină, spuse Day încet, Brick stând acolo inconfortabil pentru că nu putea face nimic.

Nu știa ce să creadă cu atitudinea lui Day chiar acum. Dar, când l-a văzut pe Day stând pe scaunul șoferului, Brick s-a grăbit imediat pe propriul său scaun și, de îndată ce Brick a închis ușa mașinii, Day a pornit mașina și a plecat.

Brick a fost surprins, a vrut să vorbească, a vrut să întrebe, dar nu a îndrăznit. Simți că a făcut o greșeală.

- Poți dormi mai întâi, o să-ți spun când ajungem acolo , a spus Day, făcându-l pe Brick să se simtă și mai neajutorat.

O siluetă mică s-a sprijinit de scaun, privind gânditoare afară din mașină. Interiorul mașinii tăcu o clipă și Brick adormi.

- Brick, trezește-te, strigă vocea lui Day.

Așa că Brick se cutremură ușor înainte de a deschide încet ochii pentru a se uita în tăcere.

- Suntem acolo?a întrebat Brick încet înainte de a începe să privească în jur, inima lui Brick fluturând când a văzut că Day a oprit în fața casei lui Brick.

- Aah, e casa mea, spuse Brick, cu vocea tremurândă.

- Ei bine... sunt aici să te las la tine acasă, așa că vino jos, a spus Day pe un ton plat, fără să se întoarcă să se uite la Brick.

Ochii lui Brick ardeau cu vehemență.

- Ai'Day... I s-a prefăcut că spune ceva.

Day a luat telefonul și a format, făcându-l pe Brick să înghețe și să nu mai vorbească.

- Hei, Neil, în seara asta casa mea va fi goală. Nimic, doar te invit să bei alcool în camera mea. Eu m-am întors în Bangkok... Ei... ne vedem curând , i-a vorbit Day pentru o clipă lui Neil și închise, apoi se întoarse să se uite la Brick.

- Coboară, ce mai aștepți?zise Day.

Brick s-a uitat la Day confuz, tot ce voia să-i ceară rămase în gât, incapabil să vorbească.

Micuțul nu a putut să o facă și a deschis șovăielnic ușa mașinii.

- Închide ușa mașinii și pentru mine , a spus Day, așa că Brick a închis ușa și s-a mutat să stea pe marginea aleii.

Ochii lui se uitau doar la Day care stătea în mașină. De îndată ce Brick închise ușa, Day se îndepărtă încet, silueta înaltă aruncându-se în oglinda retrovizoare înainte ca un zâmbet ușor să-i iasă pe buze când îl văzu pe Brick întorcându-se înapoi la mașină cu ochii fluturând.

Silueta înaltă a lui Day se întoarse în camera lui să aștepte întuneric. Day s-a uitat la ceas și s-a gândit că se va întinde puțin înainte de a se trezi să facă un duș și să-l sune pe Neil să-i cumpere băutură.

În timp ce Day dormea liniștit. O altă persoană zăcea nervoasă în camera lui.

- La naiba, eram doar sarcastic, dar tu... de ce faci asta?îşi spuse Brick în dormitor.

O siluetă mică s-a răsturnat, mintea lui ciudat de frenetică. Brick nu s-a gândit niciodată că ar putea avea așa ceva.

...Când se întunecă...

Day s-a sculat, a făcut un duș și l-a chemat pe Neil, care a intrat în camera lui Day cu o expresie încordată pe față și purta o pungă cu lichior și alte lucruri.

- De ce m-ai invitat în camera ta?a întrebat Neil în timp ce se așeza pe canapea cu o expresie obosită.

- Nimic, speram doar să văd ceva distractiv , a spus Day pe un ton normal înainte de a merge spre a lua un pahar și o farfurie pentru a pune aperitivele.

- Ce e atât de amuzant la asta? a întrebat Neil.

- Hei, acum vei ști, dar de ce ai o față atât de stresată? l-a întrebat Day pe prietenul său în timp ce-și amesteca băutura, se așeza și bea.

- Nimic, am câteva lucruri la care să mă gândesc, spuse Neil, uitându-se prin cameră.

- Unde s-a dus bărbatul cu chipul palid? Este în cameră? întrebă Neil, fără să se uite la Brick.

Day zâmbi ușor.

- Este la el acasă, a răspuns Day.

Neil se încruntă, înainte de a realiza ceva când văzu expresia lui Day, indicându-i anticiparea. E distractiv, cum a spus Day.

- Nu-mi spune că ce ai spus că e amuzant este despre acel nenorocit Brick, îl întrebă Neil, Day zâmbind la colțurile gurii în timp ce chicotea ușor.

- Nu trebuie să știi acum. Apropo, prietenul ăla al lui Brick încă te urmărește? a întrebat Day înainte ca Neil să se oprească fără să se uite la Day.

- Bănuiesc că da. Oricum va trebui să te duci după el, huh, spuse Day în glumă.

Dar Neil a tăcut. Până când Day ridică capul să se uite la prietenul său.

- Ce e în neregulă cu tine? a întrebat Day, văzând expresia de pe chipul lui Neil.

- Nu-mi spune asta... zise Day în timp ce striga tare.

- Da, m-am culcat cu el, spuse Neil, la care Day păru surprins pentru că nu credea că Neil o va face.

- Când și de ce?a întrebat Day, confuz pentru că își amintește că Nick tocmai a vorbit cu Brick aseară.

- Aseară, acum doarme în camera mea. La naiba, ce ar trebui să fac? Eram beat aseară. Doar că...a spus Neil cu o voce încordată.

Day aprinde o țigară.

- De ce ești stresat? Poartă-te ca fiul tău cel mare*, încearcă să-l arunci, ce e atât de greu la asta sau ți-e teamă că te va urma și mai mult? a întrebat Day, Neil a rămas tăcut.

(Notă: Aici Day se referea la el însuși)

*🔔🔔🔔🔔🔔*

Soneria a sunat, așa că Day s-a întors să se uite la ceasul de perete, înainte ca un zâmbet să-i smulgă buzele.

- Hei, a fost mai rapid decât credeam... Neil, deschide ușa, spuse Day.

Neil și-a aruncat o privire prietenului înainte de a se ridica să deschidă ușa dormitorului.

Neil deschise ușa și îl văzu pe Brick stând în fața lui.

- Ei bine... eu, Brick rămase fără cuvinte.

- Uh, ce? Intră, spuse Neil, făcând loc pentru Brick să intre.

Dar Brick rămase nemișcat cu ezitare.

- Este... Day este în cameră?l-a întrebat Brick pe Neil.

- Ei bine, bea cu mine, răspunse Neil.

Brick respiră adânc și intră încet în cameră.

Când văzu chipul lui Day, se ridică și se uită la el cu ochi nemișcați, ceea ce îl făcu pe Brick să se simtă mai inconfortabil decât înainte.

Neil a închis ușa și a trecut pe lângă bucătărie pentru că știe ce înseamnă prietenul său și Neil știa că Brick ar putea rămâne fără cuvinte că Neil era acolo.

- Ce faci aici? a întrebat Day încet.

- Te-am dus acasă, nu? a întrebat Day din nou.

- Ei bine... ei bine, geanta mea de școală este aici, a spus Brick.

- Atunci intră înăuntru și ia-l. E în cameră , a spus el încet înainte de a porni televizorul cu telecomanda, prefăcându-se că îl ignoră pe Brick.

Micuțul se îndreaptă spre dormitor și se așează la capătul patului, gândindu-se și la cum să-i spună lui Day despre sine acum.

- Unde s-a dus?Neil a ieşit din bucătărie şi a întrebat când l-a văzut pe Day stând singur.

- În cameră, răspunse Day.

- Aceasta este distracția ta, nu-i așa, te joci cu mintea lui, de ce îl tachinezi atât de mult? Nu cred nimic, dar încă îmi pare rău pentru el uneori , a spus Neil sincer.

- -Treaba mea, hai să ne distrăm puțin , a spus din nou Day, înainte de a doborî întregul pahar.

A trecut ceva timp și Brick nu a ieșit.

Day nu a intrat în cameră.

- Cred că cel mai bine este să mă întorc mai întâi. Mă duc jos și voi verifica și acel pantalon scurt. Nu știu dacă camera mea a fost vandalizată sau nu , a spus Neil.

- Da, îl voi vedea și pe Brick, spuse Day, înainte de a-și duce prietenul la ușa .

Apoi s-a întors în dormitorul lui.

Day deschise ușa făcându-l pe Brick, care încă stătea în același loc, să tresară.

- Ți-ai găsit încă geanta?a întrebat Day încet.

Brick se uită la geanta lui care stătea pe raftul din colțul camerei.

- Uh... l-am gasit , a raspuns Brick linistit.

- Bine, ia-o și pleacă, spuse Day din nou, arătând spre dulap.

Mâna lui Brick se strânse.

- Ei bine, e târziu și nu îndrăznesc să iau un taxi, știi, pot dormi mai întâi aici?a întrebat el.

- Deci cum ai ajuns aici? a întrebat Day.

- I-am spus unui tip de la magazin să mă aducă, spuse Brick încet.

- Atunci lasă-ți băiatul de la magazin să vină să te ia , spuse din nou Day.

- Băieții de la magazin se odihnesc deja acum, a spus Brick.

- Atunci te duc acolo, se oferi Day, făcându-i ochii să se încălzească lui Brick.

- Dar vreau sa dorm aici cu tine ,spuse Brick încet.

Day se întoarse să-l privească încet și făcu o mutră surprinsă.

- Ce ai spus, nu te-am auzit? a întrebat Day, deși el îl auzise clar, dar a ales să spună că nu a auzit.

- Ei bine, eu...

Brick era jenat să spună așa ceva. Silueta mică era îngrijorată de acasă. A încercat să doarmă, dar nu a reușit, așa că a decis să meargă în camera lui Day.

L-a sunat pe Nick pentru o plimbare, dar cel mai bun prieten și-a oprit telefonul. Până când Brick a decis să-l lase pe tipul de la magazin să-l ducă la apartamentul lui Day.

Day se apropie de raft și luă geanta lui Brick pe care o dădu siluetei zvelte.

- Hai, ți-am spus că te pot duce ,spuse Day încet.

- Hei Day... pot să dorm cu tine aici?a întrebat el încet.

Day și-a ridicat ușor sprâncenele.

- N-ai spus că ți-e dor de casă? De ce nu te întorci să te culci cu mama ta?a întrebat Day, Brick făcând bofă la asta.

- Încerc să ajung la tine, spuse el încet.

- Deci o să mă lovești așa?a spus din nou Brick.

- Ei bine, tu ești cel care vrea să se întoarcă, spuse Day din nou.

Brick s-a uitat la Day înainte de a-și arunca geanta în Day, care stătea nu departe.

*A sufla!*

Geanta a fost aruncată chiar în mijlocul corpului lui Day. Silueta înaltă nu a ripostat, totuși, Day nu putea decât să se uite la Brick.

- Ești atât de rău! De ce ai spus că nu mă lași să plec?! De ce ai spus că nu mă lași să te părăsesc? Și chiar asta faci, deci ce înseamnă?! Nemernic, Day..nemernicului !! a strigat Brick cu voce tare.

Day zâmbi ușor.

- Și cine ți-a spus că o să te las să pleci de la mine? a întrebat Day cu o voce calmă, chipul lui Brick este nedumerit, dar este încă supărat pe Day.

- Deci, ce vrei să spui că m-ai dus acasă? Te comporți de parcă nu ai vrea să mă întorc! Ce înseamnă asta?!!a țipat Brick din nou.

- Prost... aveam să te iau mâine, când ai spus că ți-a fost dor de mama ta, intenția mea era să te las cu ea doar o noapte, a spus Day .