CAPITOLUL 22

  - Ce mai face P'Brick? a întrebat Beam când l- a văzut pe Brick încă privindu- l.

- Nu… nu… mulțumesc pentru grapefruit ,a spus Brick.

Cu toate acestea, Brick nu a îndrăznit să întrebe ce era Beam pentru Day în tot timpul în care a stat de vorbă cu băiețelul. Un lucru pe care îl știi este că Beam lucrează la salon dar era doar un angajat. Sau este ceva mai mult cu Day? Brick pur și simplu nu poate ști.

*Lovitură*

Se auzi o bătaie în clanță înainte ca o siluetă înaltă să deschidă ușa.

- Ce cauți aici, Beam? a întrebat Day văzându- l pe Beam în camera lui.

- Beam a adus grapefruit- ul P'Brick, l- ai încercat pana acum P'Day? E dulce, tocmai acum cand l- am spart, l- am gustat a povestit tânărul lui Day, zâmbind.

Day s- a uitat la Brick, făcându- l pe silueta mică a lui Brick să se întoarcă și să privească în altă parte. Day zâmbi ușor.

- Este chiar dulce Beam?a întrebat Day la care Beam dădu din cap.

— Atunci dă- mi- o, te rog, spuse Day, făcând o mutră dezgustată în timp ce- i cere lui Beam să- l bage în gură.

Desigur, a făcut- o fără ca Brick să- l vadă. Dar Brick trebuie doar să- l audă cerând să simtă o durere ascuțită în piept.

- Beam? a întrebat Beam.

- Deci nu poți să mă hrănești?a întrebat Day.

- Oh, da, da, a răspuns Beam, luând grapefruitul din farfurie.

Brick îl privi pe Beam hrănind în gura lui Day; așa că, s- a ridicat imediat și a mers spre balconul dormitorului. Beam s- a uitat la Brick nedumerit și apoi s- a uitat înapoi la Day, la rândul lui Day s- a uitat și la Brick.

— Ah... Beam scoase un sunet în gât.

- Deci, ce rămâne cu noi? l- a întrebat Day pe Beam cu o ușoară încrețire a nasului. ce grindă

- P’Day, nu ești bun la asta, Beam este mai bun , i- a spus băiatul șefului său înainte de a părăsi camera lui Day.

Plecarea lui Day să fie uluit, pentru că nu a observat absolut nimic.

- Nu ai mâncat grapefruit? a întrebat Day încet.

— Nu, răspunse Brick încet, privind peste balcon.

- Beam este atât de drăguț, a spus Brick.

- Umh, e drăguț ,a răspuns Day, mușcându- și buza stând în spatele lui Brick, înainte ca un zâmbet să i se scape din gură.

- Poți să mi- l împrumuți... E atât de drăguț, îmi place de el , i- a spus Brick lui Day pe un ton normal.

Day tăcu o clipă și făcu o expresie dură. Silueta înaltă se apropie de Brick și întinse mâna să- i strângă bărbia lui Brick.

- Te mai gândești să ataci pe altcineva? întrebă Day rece.

- De ce nu? Sau Beam este iubitul tău? a întrebat el din nou, silueta mică dorind să știe ce avea de spus Day, așa că Day se uită la Brick nemișcat și tăcut înainte de a- și da drumul bărbiei.

- Uh... Beam este persoana mea, nu- l atinge niciodată pe Beam nici măcar vârful unghiei. Altfel te omor, Brick , a spus Day cu o voce severă.

Brick știa cât de fierbinți îi erau ochii și cât de multă durerea îi era acum în piept. Dar micuțul a încercat să reziste durerii care ieșea din propriii ochi.

- Ești atât de gelos… încât nici măcar nu pot să- l ating puțin? a întrebat el din nou.

- Nici să nu te gândești la asta , a răspuns Day, la care Brick și- a mușcat buza tare. Nu spuse nimic, dar îl privi pe Day cu ochii plini de durere, ochi care nu puteau fi stăpâniți.

*📱📱📱📱📱📱📱*

Telefonul lui Brick a sunat, micuțul a vrut să- l scoată din geantă, dar și- a dat seama că Day îl avea, Day l- a scos mai întâi să vadă cine sună și apoi i la dat înapoi lui Brick când a aflat că suna Nick.

— Ce faci Nick? Brick a răspuns la apelul prietenului său.

(- Brick!!! Ești deja mort? Mă uit în fața camerei tale de mult timp. Dacă nu deschizi ușa, voi sparge camera lui Ai'Day acum) vocea lui Nick a sunat.

Day a plecat și a scos lucrurile din geantă, lăsându- l pe Brick singur să asculte țipetele lui Nick.

- Cum pot să- ți deschid ușa? Nu sunt în cameră , a spus Brick, întorcându- se cu spatele.

(- Oh, unde te- ai dus? Ce e?cu Day?a întrebat din nou Nick.

- M- a dus la salonul lui din provincie, mă întorc în câteva zile , a răspuns el.

(- Deci, nu voi putea să- l văd pe Neil... Ce pot să fac?) a întrebat Nick cu un râs strălucitor, dar Brick l- a auzit și a tăcut.

(- Hei... Brick, ce e, de ce taci?) a intrebat Nick.

Brick a mers spre balcon.

- Te rog să nu mai spui asta. Nu sunt o persoană importantă pentru ca Day să te ia cu Neil așa cum vrei tu , spuse Brick încet pentru că nu voia să îl audă Day.

(- Ce e în neregulă cu tine, Brick? Este ceva în neregulă cu Day?) a întrebat Nick.

- Nu sunt prea mulțumit de el ,a spus el înainte de a se opri, întorcându- se să se uite la Day pentru a vedea dacă ascultă sau nu, dar silueta înaltă se îndrepta spre a pune ceva în baie. Nu pare să se audă nimic.

(- Tu, Brick, ești prietenul meu. Gura ta este deșteaptă și nu renunți ușor, de ce îți dă greu așa ceva?) a întrebat Nick, așa că Brick a tăcut când la auzit.

- Ce spui, atâta tot, o să mă odihnesc și să vorbesc cu mine doar pentru chestii de universitate.

Brick nu mai voia să vorbească cu Nick, pentru că cu cât vorbea mai mult cu el, cu atât simțea mai mult că Nick îl încurajează să se încurce. Brick gândi asta cu frustrare în inimă.

Brick nu vrea ca nimeni să știe prea multe despre propriile gânduri și sentimente, deoarece Brick este încă confuz și nici măcar el nu știe cum să facă față propriilor sale emoții.

- Ce face idiotul ăla Nick care te sună din nou? a întrebat Day când Brick închise.

- S- a dus în camera ta și nu m- a găsit, așa că a sunat să afle , a răspuns Brick pe un ton plat.

- Umm... după ce terminăm aici, vino jos să mergem să mâncăm prânzul și va trebui să iei din nou medicamentele , a spus Day.

- Nu trebuie, Day. Indiferent dacă mănânc sau nu, dacă iau medicamentul sau nu, nu contează , a spus el, încruntat pe Day.

- De ce?întrebă Day încet.

- Dacă m- a vindecat sau nu este treaba mea, dacă o să mor, este treaba mea , a spus Brick sarcastic.

Chipul lui Day era serios când se îndrepta spre Brick. Micuțul și- a lăsat capul în jos pentru a privi pământul în timp ce era pregătit să fie pălmuit de Day.

- Nu uita că cine determină dacă trăiești sau mori... sunt doar eu , a spus Day încet înainte de a trece pe lângă Brick pentru a închide ușa balconului, Brick a rămas uimit că Day nu i- a făcut ceva.

- Hai să mâncăm, mi- e foame , a spus Day, înainte de a părăsi camera.

Brick oftă încet, cu un sentiment de epuizare, apoi îl urmă pe Day afară din cameră.

Cei doi coborâră scările la parter, Brick găsind ochii funcționarilor întorcându- se să- l privească discret.

- Ce este? întrebă Day încet.

O ladyboy mare și frumoasă s- a apropiat de Brick înainte de a- și trage brațul spre tejghea. Au fost mulți clienți care stăteau în jur și se coafură, dar doar o parte din personal este la ghișeu. Ladyboy care l- a tras pe Brick l- a întors pe Brick de la stânga la dreapta.

—Uh...Phi...Sunt amețit ,a spus Brick, amețit și simțindu- se speriat de acest ladyboy, Brick nu era familiarizat cu acest mediu.

- Este bolnav, ce faci? a întrebat Day în timp ce mergea să- și întâlnească propriul angajat.

Beam, care stătea în apropiere, se uită la angajata ladyboy cu gura întinsă la Day.

- Nu, nu e nimic Nong Day... Vreau doar să- l văd clar pe micuțul Brick și ambele părți ale feței lui sunt în regulă , a spus funcționarul, cu un ton cochet către Day.

- Uh... de unde îmi știi numele? a întrebat Brick suspicios în timp ce se îndrepta să stea în spatele lui Day.

— Mi- a spus Beam.

Tânărul a ridicat mâna și a zâmbit larg.

- Ce e, băiete? a întrebat Day încet.

- Aaah... Nong Day mi- a vorbit nepoliticos. Mi- am schimbat numele, numele meu este Belle, așa că fă- o bine.

Belle sau Boy a vorbit supărat când Day l- a numit după vechea lui porecla. Mulți dintre funcționarii magazinului sunt mai în vârstă decât Day, așa că s- ar putea să glumească pentru că Day are grijă de funcționari ca de familie, dar în orice caz, funcționarii magazinului îl respectă pe Day ca pe propriul lor șef.

În plus, Day este serios și aprig. Day nu aduce un omagiu nimănui chiar dacă este mai în vârstă decât el.

- L- ai văzut pe Brick. Mai este ceva? Să mergem să mâncăm ceva , a spus Day.

- Du- te, du- te... nu te voi ține mult... Micuțule Brick, dacă e timp liber hai să ne așezăm și să vorbim, dacă vrei poți chiar să mă săruți , îl tachinează Belle pe Brick.

Mai mulți angajați s- au întors și au râs de expresia lui Brick. Day clătină din cap înainte de a- l scoate pe Brick din magazin.

Brick a urmat rapid Day.

- Ce e cu tine? Ți- e frică de el P’Boy? l- a întrebat Day pe Brick când a văzut că a plecat în grabă.

- Numele ei este Belle , a răspuns Brick.

- Este Boy sau Belle, orice, a spus Day.

- Cui nu i- ar fi frică să nu fie hărțuit așa?”a spus Brick, uitând aproape supărarea când a văzut- o pe Belle.

- Urcă- te în mașină acum , a spus Day, așa că Brick a fost de acord să se urce în mașină.

Day l- a luat pe Brick să mănânce la un restaurant de pe malul râului și, de îndată ce a coborât din mașină, a atras atenția fetelor. Day l- a luat pe Brick și a intrat în cortul închis cu sticlă.

- Nong Day a dispărut de mult , a spus un bărbat căruia Day a zâmbit pur și simplu.

— Bună, P'Taek.

Day a fluturat cu mâna pentru a- l saluta pe bărbatul de vârstă mijlocie. În magazin sunt mulți clienți.

- A trecut mult timp. Nu e Night cu tine? întrebă Taek.

- Nigh este în Bangkok. Tocmai m- am întors să văd cum merge salonul, așa că am venit aici să iau ceva de mâncare , a spus Day.

- Și cine este acesta? a întrebat el din nou.

- Ai'Brick, acesta este proprietarul restaurantului, numele lui este P'Taek, P'Taek, acesta este Brick , spuse Day pe scurt.

Brick a ridicat mâna pentru a- i aduce un omagiu lui Taek pentru că a văzut că era mai în vârstă.

- Ah... găsește un loc și simți- te liber să mănânci. După aceea mă duc să mă tuns la frizerie, simt că părul meu este deja lung , i- a spus Taek lui Day, silueta înaltă zâmbind înainte de al conduce pe Brick la un scaun de lângă fereastră de unde putea privi priveliștea.

- Ce primești P’Day? a întrebat chelnerița care era pe cale să se grăbească să servească masa lui Day, în timp ce ceilalți stăteau în picioare și se uitau la Day cu un zâmbet.

- Ce ai de gând să mănânci, Brick? a întrebat Day.

Brick stătea încruntat, enervat să le vadă pe tinerele uitându- se la masa lui.

- Ai vrea să mănânci la alt restaurant? a întrebat Brick, făcându- o surprinsă pe chelnerița care aștepta să ia comanda.

- De ce? a întrebat Day.

Brick se întoarse să se uite la membrii personalului din apropiere care stăteau în picioare, uitându- se la masa lui .

- Mă simt inconfortabil , a răspuns Brick.

- Nu vă faceți griji prea mult, să comandăm, spuse Day cu o voce severă.

Brick stătea liniștit, închizând meniul în fața lui, dorind să se încăpățâneze cu Day.

- Mai întâi să luăm spaghete carbonara și ceaiul de lămâie, se întoarse Day către chelneriță când văzu că Brick tăcea și refuză să comande.

Personalul a preluat imediat comenzile și a plecat. Brick se uită la Day cu neîncredere până când mâncarea comandată de Day a fost servită.

Brick se uită la mâncare cu un sentiment de foame, dar tot voia să se încăpăţâneze cu Day. Nu- i păsa de el, așa că s- a întors să privească afară din restaurant .

Day aruncă o privire către Brick înainte de a se ridica de la masă, Brick oricum nu se uită la el. Day s- a așezat brusc din nou și a mâncat, lui Brick nu- i pasă până când nu a fost mâncare în fața lui.

- Nu am comandat asta , a spus Brick când și- a dat seama că personalul a servit orez american prăjit.

— L- am comandat singur, spuse Day încet.

Când chelnerul a terminat de servit, a plecat imediat. Brick a observat că niciunul dintre angajați nu s- a întors să se uite din nou la masa lor, ceea ce este neobișnuit pentru că de prima dată când au intrat nu s- au putut opri să- i vadă.

— Eu nu... a vrut să refuze Brick.

— Mănâncă… zise Day încet, uitându- se cu înverșunare la Brick.

Brick a tăcut, apoi s- a întors să se uite înapoi dar a fost tot la fel, nimeni nu s- a uitat înapoi sau i- a zâmbit cu entuziasm lui Day.

— Poți să mănânci, răspunse Day încet, înainte ca Brick să accepte să mănânce mâncarea comandată de Day.

Micuțul a mâncat, dar s- a uitat și la mâncarea din farfuria lui Day.

- La ce te uiți? a întrebat Day în liniște, așa că Brick și- a aplecat imediat capul să mănânce.

— Nimic, răspunse Brick.

Day s- a întors să apuce un meniu din apropiere și i- a predat lui Brick.

- Ce ți- ar plăcea să mănânci? Dacă încă ești încăpățânat, nu te mai întreb, Brick ,a spus Day cu o voce calmă.

— Tu comanzi, spuse Brick încet, fără să deschidă meniul.

Day a oftat înainte de a striga personalul pentru a lua o altă comandă, apoi comandă o altă farfurie cu spaghete.

Brick a terminat de mancat orezul prajit, apoi a continuat cu spaghetele care au fost servite imediat. Day nu putea decât să stea și să- l privească pe Brick cum mănâncă calm.

După un timp, când a văzut că silueta mică a terminat, Day i- a predat pastilele.

Silueta mică și- a arcuit o sprânceană surprinsă când a aflat că Day i- a adus medicamentul, așa că Brick a fost de acord să- l ia.

Silueta înaltă s- a ridicat să plătească nota înainte de a- l conduce pe Brick la mașină.

- Băiatul ăsta stă doar încruntat, nici măcar nu mănâncă pește. Începe să arate ca o femeie din când în când , a spus Day când se urca în mașină.

- Despre cine vorbești? întreabă Brick.

— Nu știi cine, vorbesc despre tine, Brick, spuse Day pe un ton profund.

- Ei bine, nu- mi place ca oamenii să mă privească în timp ce mănânc , a argumentat Brick, dar de fapt, Brick nu a fost mulțumit de tinerele care doreau să se apropie de Day.

Day nu putea decât să scuture din cap.

După ce a condus o vreme, Day sa oprit în fața unui magazin, ochii lui Brick s- au mărit imediat când l- a văzut. De data aceasta, Day nu trebuie să- i spună lui Brick să iasă, deoarece Brick a coborât imediat din mașină și a intrat în magazin.

Magazinul la care s- a oprit Day era o brutărie renumită din provincie.

Apoi Day a coborât din mașină și l- a urmat pe Brick.

- La naiba, această brutărie are prăjitura originală Foi Thong*? l- a întrebat Brick pe Day entuziasmat când l- a văzut pe Day deschizând ușa.

Foi Thong



- De ce nu întrebi personalul? a întrebat Day, văzând personalul în picioare.

- Nu îndrăznesc să întreb, poți să- l întrebi? a spus el încet.

Day a oftat înainte de a merge spre a- l duce pe Brick la congelatorul din stânga, care este lângă dulapul care vinde alte arome de prăjituri.

- Este chiar aici, învață să citești semnul data viitoare , a răspuns Day.

Lui Brick nu- i păsa ce avea de spus Day despre el. Silueta mică se grăbi spre congelator să se uite imediat la el.

- Phi, ai acest tort de gustat? a întrebat Brick personalul din apropiere.

Day a vrut să- și plesnească fruntea când la auzit peBrick întrebând despre tort Foi Thong .La inceput era încăpăţânat și nu dorea să întrebe dar cum l- a văzut cum a îndrăznit să întrebe.

- Da, te rog să aștepți o clipă, a răspuns funcționarul înainte de a merge spre a ridica o farfurie cu bucăți mici de tort Foi cu o furculiță cu care să mănânce Brick,acesta c a zâmbit larg în timp ce a luat tortul și la mâncat- o imediat.

— Hmmm delicios, delicios, spuse el cu ajutor.

Citise broșuri și căutase pe internet, așa că și- a amintit pentru ce era renumită această provincie.

- Ai'Day, încearcă să mănânci. E delicios, a spus el, întorcându- se către Day.

— Ți- am mai spus, nu- mi plac dulciurile, spuse Day, dar Brick luă o furculiță, înțepă desertul și i- o aduse imediat la gura lui Day.

- Încearcă, dacă o mănânci, o să- ți placă ,a spus Brick, așa că Day a plecat pentru că nu- i plăcea să mănânce asta.

- Nu , a răspuns Day, dar Brick a insistat

să- l hrănească.

— Am spus că nu voi mânca, spuse Day cu o voce severă, făcându- l pe Brick să se oprească.

- Uită- l... Îl duc la Beam, va fi dispus să- l mănânce, a spus el pe un ton scăzut, prefăcându- se că scoate furculița cu prăjitura și o pune pe farfurie.

*Apuca*

Mâna subțire a lui Brick era susținută de mâna puternică a lui Day în timp ce Brick încă ținea furculița cu tortul, apoi Day deschise gura să mănânce tortul în timp ce Brick îl privea uimit.

- Ești mulțumit?zise Day cu o voce profundă.

- Alege- te, mă duc să iau o cafea cu gheață ,a spus Day, înainte de a merge la cantina în care magazinul trebuie să își clătească gura pentru a nu se forța să mănânce tortul.Brick a zâmbit puțin înainte de a se întoarce către personal.

- Dă- mi un kilogram de tort Foi Thong.

Tanga, spuse el, înainte de a se întoarce să vadă multe alte prăjituri în dulapul de lângă el.

- Ai’Day, dă- mi niște bani, am uitat să- mi scot portofelul din geantă , se apropie Brick și îi întinse mâna lui Day care aștepta o cafea cu gheață.

Day i- a dat lui Brick banii, așa că figura mică a mers imediat să plătească pentru tort.

Dar când Brick s- a întors, Day s- a încruntat când l- a văzut ținând două cutii cu tort.

- Ce ai cumpărat?a întrebat Day.

— Tort cu foi și o prăjitură cu lapte proaspăt, spuse Brick.

- Brick, ești sigur că o să mănânci? Vrei să mori? zise Day în timp ce pleca.

- Nu o să mănânc totul deodată. Dacă nu mă lași să mănânc, atunci de ce mi- ai adus la cumpărături? Îți voi da banii înapoi, nu- ți face griji , a spus Brick.

— Bine, să ne întoarcem la coafor, aprobă în cele din urmă Day.

Brick a zâmbit și a dus cutia cu prăjituri la mașină înainte ca Day să îl aducă înapoi la salon.

Intrând în salon, Day și Brick au fost surprinși când au văzut o parte din personal adunat cu Beam care stătea cu capul în jos.

- Ce se întâmplă?a întrebat Day cu severitate.

- Uh...

Personalul a început să se împrăștie să se uite la clienți, lăsând doar Po și Belle stând lângă Beam.

- Bean... Ce ți s- a întâmplat, întrebă imediat Day, în timp ce Beam își ridică capul cu colțurile gurii crăpate de sânge care ieșea, dar era uscat, iar ochii lui erau rotunzi cu urme de lacrimi.

- Oh, nimic , a răspuns tânărul, cu vocea tremurândă și, ridicând din umeri, Day se întinse și apucă furios de umărul lui Beam.

- Spune- mi! a spus Day cu severitate Făcându- l să tresară pe figurina mică.

- P'Day, nu- l forţa pe Beam, a spus un tânăr pe nume Po.

- Spune, spune- i lui Nong Day, Beam, în cazul în care Nong Day te poate repara, spuse Bell, făcându- l pe Beam să se uite imediat la el și să scuture din cap.

— Nu, nu..., spuse Beam în grabă, dar se părea că Day dorea să afle tot adevărul.

- Fă- o!! a strigat Day cu voce tare, făcându- i pe clienții din magazin să se sperie.

Mulți oameni știu cum este Day, dar mai sunt câțiva oameni care încă nu știu.

- Day, de ce ești așa de tare? Îl sperii, nu vezi? Ia asta, mă ocup eu , a vrut Brick să- i dea lui Day sacul lui cu cutii de prăjituri.

- Nu este vorba despre tine, așa că stai afară Brick!! țipă Day îngrijorat pentru Beam în fața celorlalți și aruncă accidental cele două cutii de prăjituri pe podea, făcându- l pe Brick să se oprească.

Angajații salonului au tăcut și până și Beam a fost surprins.

- Vreau doar să ajut!! De ce ridici vocea la mine... oh da, am uitat că nu pot să- l ating pe Beam ,a răspuns Brick înainte de a se apleca să ridice cutiile de prăjituri și să urce scările către etaj superior..

Day și- a ciufulit părul de frustrare înainte de a se întoarce către Beam.

- Du- te și așteaptă- mă în birou... P’Belle, du- te și tu, am ceva să te întreb. O să- mi cer scuze clienților mai întâi.

Day și- a înăbușit emoțiile înainte de a merge să- și ceară scuze clienților surprinși.

//Cum nu s- a dus Day cu Brick? De ce ați vrut mai întâi să clarificați povestea cu personalul salonului? //Au comentat.

După ce a urcat în cameră, Brick a deschis cutia de tort și a văzut că era stricat din cauza forței centrifuge a lui Day.

- Nenorocitule, ai de gând să mori dacă vorbești frumos cu mine? a spus Brick.

Acum pot să zâmbesc. Am putut să mă întorc și să stau din nou singur. Brick a pus tortul pe masă înainte de a merge la culcare, indignarea crescând din nou.

*📱📱📱📱📱*

Telefonul sună, așa că Brick s- a ridicat să se uite, dar era un număr ciudat, așa că Brick a împins să răspundă la apel.

(- Bună ziua) spuse încet vocea.

(- De ce faci acel zgomot?) a răsunat o voce profundă de bărbat, făcându- l pe Brick să se încruntă.

- Cine ești?a întrebat el înapoi.

(- Wahoo... Ce? Nu- ți amintești vocea mea dulce?) a spus celălalt cu un râs blând.

- Dragă, dacă nu- mi spui cine ești, închid , l- a mustrat Brick pentru că starea lui de spirit nu era prea bună.

(- Nu o face, Brick, eu sunt)

Brick s- a oprit când a aflat că cel care a sunat este Pee.

— De unde ai numărul meu?

întrebă el imediat.

(- Oh, tatăl meu și tatăl tău sunt prieteni, îți amintești? Așa că, i- am cerut tatălui tău numărul tău.) a răspuns Pee.

- Atunci de ce ai sunat? a întrebat Brick pe un ton brusc, gândindu- se că dacă ar veni Day și l- ar auzi vorbind cu Pee, ar avea probleme.

(- Nu pot să sun? Ei bine, mi- e dor de tine... Uh... Sau ți- e teamă că Day va ști că am sunat?)a spus Pee de parcă ar fi știut la ce se gândește Brick.

- Nu te băga cu mine. Ce îți lipsește? Day care să îți facă lucruri înfiorătoare și îți dă pielea de găină? a spus Brick.

(,- La fel ca tine cu Day, ei bine, nu te văd plângându- te că ai pielea de găină) a răspuns Pee, Brick făcând o pauză.

- Despre ce naiba vorbești? a spus Brick din nou gândindu- se, cât de multe știe Pee despre Day și despre mine?

(- Nu fi supărat... Am vrut doar să te sun și să vorbesc cu tine) spuse rapid Pee cu o voce joasă.

Brick are în minte un scor de la unu la zece.

(- Brick, Ai'Day și voi nu sunteți doar prieteni, nu?) a întrebat Pee pe un ton serios.

- Ce?... El și cu mine suntem prieteni , a argumentat Brick imediat.

(- Nu mă minți, doar ascultând ce spui, știu deja... Cât de important ești pentru el?) a spus Pee.

Inima lui Brick tremura ușor când a auzit- o.

- Nu sunt atât de important pentru el, a spus Brick, în liniște.

(- Deci, poți deveni persoana mea importantă?) a întrebat Pee imediat.