CAPITOLUL 21

  - Ce se întâmplă? Night a ridicat o sprânceană și a întrebat.

-Nimic, du-te la culcare

Day l-a bătut pe cap pe fratele său și a plecat să iasă din cameră, dar picioarele i s-au oprit în fața ușii dormitorului fratelui său.

- Ce e în neregulă cu P’Day? a întrebat din nou Night pentru că era confuz, din cauza atitudinii sale

- Poate Night să stea singur acasă? Trebuie să-l găsesc pe Neil, spuse în cele din urmă Day.

-P'Neil? Ce e în neregulă cu P'Neil? întrebă Night curios.

- Nu se simte bine. Night trebuie să știe că Neil a venit să locuiască singur în Thailanda, așa că mi-e teamă că i se va întâmpla ceva, plus că este târziu, așa că vreau să merg să-l văd puțin , a spus Day. Dar, acum, Neil stătea de fapt întins pe burtă și se uita la filme în camera lui, fără să știe ce se întâmplă.

- Așa că P'Day grăbește-te, nu-ți face griji pentru Night, nu e nimic în neregulă cu Night și poate avea grijă de el însuși. spuse imediat tânărul.

Day i-a aruncat fratelui său o privire vinovată înainte să se aplece și să-l sărute pe fruntea fratelui său.

- Îmi pare rău că te las în pace, spuse Day.

- Bine, P'Day a acordat deja multă atenție Nopții, spuse Night, în glumă, nevrând ca fratele său să se gândească prea mult.

-Ei bine, eu voi merge primul. Probabil că nu voi putea să mă întorc, pentru că mâine mă voi întoarce la salon.Oh, Night, nu trebuie să cobori să-ți iei rămas bun, eu' Voi încuia ușa de afară, spuse Day, la care Night dădu din cap cu un zâmbet.

Day a părăsit apoi camera fratelui său și s-a întors în camera lui să se schimbe și să pregătească câteva lucruri. Stând în mașină, a trebuit să se înjure când a văzut telefonul lui Brick în mașină. Deci, nu era de mirare de ce Brick nu a răspuns la telefon. Silueta îl ridică și se îndreptă direct spre apartamentul lui.

Intrând în cameră, Day s-a apropiat să deschidă ușa.

În cameră, Day a mers să deschidă ușor ușa dormitorului, lumina slabă din capul patului era aprinsă. Silueta înaltă s-a apropiat mai mult pentru a vedea figura mică înghesuită într-o pătură mare și a văzut că pe noptieră era terciul neatins pe care Neil a spus că l-a făcut pentru el, mai era și pastila lângă o ceașcă de plastic transparent.

Day a fost imediat supărat când și-a dat seama că Brick nu se trezise să mănânce și să-și ia medicamentul. Day s-a asezat pe pat langa Brick si a indepartat usor foaia de gel pentru scaderea febrei.

// Mai ai febră, nu? // murmură Day pe sub răsuflare când își duse mâna la fruntea netedă și descoperi că Brick era încă cald. Silueta înaltă se ridică să apuce un prosop și să-l scufunde în apă. Apoi s-a așezat din nou pentru al curăța Brick, dar când l-a întors pentru a curăța Brick a început să-și deschidă încet ochii, trezindu-se încet.

- Nu... face asta

Brick a încercat să scoată cârpa care îl curăța și a încercat să se întoarcă.

- Stai nemișcat , a spus Day, făcându-l pe Brick să se întoarcă cu o ușoară mișcare în ochi, pentru că tocmai acum, silueta mică nu putea să vadă clar cine îl curăță.

- Eu... Day ,strigă Brick numele celuilalt cu voce joasă.

Pleoapele îi puteau adormi cu ușurință.

-Uh...sunt eu...de ce nu te-ai trezit să mănânci și să-ți iei medicamentele?

Day a certat silueta mică cu o voce întunecată, dar mâna lui a continuat să-l ștergă pe Brick.

- Oh

Brick clătină din cap, scoţând un sunet care tocmai ieşea din gât.

- Încăpățânat, ridică-te și așează-te acum., a spus Day, înainte de a se ridica pentru ca Brick să se așeze.

Silueta mică stătea cu ochii închiși. Day reușește să îndepărteze cămașa de pe silueta minionă, așa că în față apare pielea netedă plină de urme de mușcături .

Apoi Day se așează și șterge succesiv atât partea din față, cât și cea din spate a lui Brick. Când a terminat de curățat, a pus o cămașă curată pe Brick. Căldura din corpul lui Brick a radiat până când Day însuși a simțit-o.

*lovitură*

Day l-a lovit ușor pe Brick în față ca un semnal de trezire, așa că Brick a făcut ochii mari și a ridicat mâna pentru a-și scărpina partea obrazului în care Day l-a plesnit chiar acum.

//La naiba... a fost drăguț să-l plesnești?// Day geme în gât.

- Day, strigă o voce slabă.

-Ce? răspunse Day sec.

- Mi-e foame, spuse Brick.

- Înfometat atunci de ce nu te-ai trezit și să mânci terciul pe care Neil ți la făcut? Ar fi trebuit să te las să mori de foame , a spus Day.

Îl deranja că Brick nu se trezea să mănânce sau să-și ia medicamentele.

"Imbratisare imbratisare"

Day s-a uitat la Brick uluit, când s-a auzit un suspin , deoarece trupul lui Brick nu a încetat să tremure.

-Ce e în neregulă cu tine? a întrebat Day, confuz.

-Mmm... ei bine... nu mă pot ridica... nu , a plâns Brick și a început din nou să plângă. Day se ridică și își frecă părul obosit.

- Nu mai plânge, ce naiba se întâmplă? Vrei sa te lovesc? suse Day , dar l-a făcut pe Brick să plângă și mai mult.

Day mârâi înainte să-l îmbrățișeze pe Brick. O siluetă mică plângea pe pieptul lui Day în timp ce Day stătea îmbrățișându-l cu o privire stresată pe față.

- Nu fi atât de prost... dacă te oprești din plâns, îți găsesc ceva de mâncare , a spus Day cu o voce calmă.

Brick a suspins în pieptul lui Day pentru o clipă, apoi a început să se calmeze.

Day împinge silueta mică să stea în capul patului.

- Stai puțin, am să-ți aduc niște terci , a spus Day, înainte de a se îndrepta spre bucătărie să pregătească terciul de creveți pe care l-a făcut mai devreme, pe care îl împachetase într-o cutie pentru a-l încălzi apoi la cuptorul cu microunde.

Terminând asta, i s-a pregătit să ducă bolul în cameră.Day clătină din cap când îl văzu pe Brick adormit ghemuit pe patul larg.

-Brick, ridică-te și mănâncă mai întâi ca să-ți poți lua medicamentul , a spus Day.

Pleoapele și nasul lui Brick rosi din cauza plânsului chiar acum.

- Dă-mi... nou. e... te rog, spuse Brick din spate.

- Nenorocitul ăsta... Fă-o, mormăi Day, în timp ce Brick se prefăcea că plânge din nou.

- Bine, nu plânge, urăsc lacrimile. Deschide-ți gura! a spus Day cu severitate, făcându-l pe Brick să se ridice cu gura ușor deschisă.

Day reușește să suporte căldura de la Brick să se așeze și să-l hrănească. Silueta mica se aseaza în sfarysit sa mestece si sa mănânce, dar în starea lui ii este imposibil sa mănânce mult.

După un timp, Brick clătină din cap, fără să mai accepte nici o lingura. Silueta înaltă nu l-a încurajat să continue să mănânce pentru că a văzut că măcar a mâncat , Day s-a ridicat și a pus vasul pe masă în colțul camerei înainte de a-i da lui Brick medicamentul și apă de băut.

Când Brick termină de luat pastila, silueta zveltă se întinse imediat și închise ochii rotunzi, Day se ridică și se uită la el stând la capătul patului.

- La naiba... de ce trebuie să am grijă de tine? murmură Day în timp ce se întindea lângă Brick.

Silueta mică se îndreptă imediat spre Day. Și Day nu s-a mișcat, dar l-a strâns pe Brick într-o îmbrățișare și a întins mâna să stingă lumina înainte de a adormi.

Lumina soarelui care intră în dormitor prin perdeaua balconului îl face pe Brick să se miște și să deschidă încet ochii. Brick simți o căldură ciudată lângă el și simți că perna era diferită, Brick îl privi încet înainte de a se înțepeni.

//Hei, e Day.. de când e aici?// Brick o poate spune doar în cap.

Mâna puternică a lui Day se sprijini pe corpul lui Brick. Micuțul a simțit apoi că se sprijină în brațele lui Day și fața lui Brick era puțin mai departe de pieptul figurii înalte. Brick simți și respirația lui Day pe păr.

// La naiba, deci... noaptea trecută nu a fost doar un vis. A venit Day să mă curețe, să mă hrănească și apoi... // Brick se uită înroșit la față .

Silueta mică era aproape vindecată acum, dar a rămas să se întrebe dacă a fost un vis sau a fost real?

//Nu, e imposibil, sigur visez... // La naiba... da e adevărat! // Brick s-a tot gândit la asta și aia în timp ce clătina din cap, până când Day a început să se trezească.

-Uh, ești treaz? Ești bine? spuse Day cu un oftat ușor înainte de a se rostogoli să se întindă pe spate, dar totuși l-a lăsat pe Brick să se sprijine în brațe și punându-și cealaltă mână pe fruntea lui Brick.

-Febra începe să scadă puțin... bine, așa că nu vei mai avea probleme, hei ce naiba? De ce ai plâns aseară? a întrebat Day. Chipul lui Brick s-a încins imediat când la auzit.

- Nu este adevărat, argumentă Brick, cu vocea încă răguşită.

Day se întoarse imediat să se uite la silueta mică întinsă pe pat, ținându-l de braț.

- Ce nu, ce naiba... știi ce idiot... ai țipat și ai plâns aseară ,a spus Day, împingând ușor capul lui Brick pe braț, apoi s-a ridicat și și-a întins brațele înainte și înapoi pentru că era obosit.

„Orice, idiotule, sunt sigur că m-ai mințit și te-ai prefăcut că plângi” s-a certat din nou Brick, deși în inima lui simțea că visează că plânge pentru că era supărat de cearta lui Day.

- Al naibii de copil, spuse Day înainte de a se ridica si misca pentru a alunga oboseala.

-Când te-ai întors?a întrebat el.

- Aseară , a răspuns Day înainte de a intra în baie. Lăsându-l pe Brick să stea singur pe patul larg.

//La naiba... A fost un vis sau realitate?...Este adevărat? A venit Day să mă hrănească?... Poate o persoană ca el să facă așa ceva? // Mormăie Brick în sinea lui înainte de a trage pătura în sus pentru a-și acoperi fața pentru că se simțea stânjenit doar gândindu-se la asta.

Deși simptomele au început să se amelioreze puțin, Brick era încă obosit și nu voia să se ridice din pat. Până când Day a terminat de făcut duș, și-a pus un prosop și a părăsit baie.

- Trezește-te... ridică-te, curăță-te și schimbă-ți hainele. Plecăm acum , a spus Day.

- Unde mergem? a întrebat el imediat.

- Nu trebuie să știi, te pot duce oriunde. Ridică-te acum ,a spus Day cu o voce profundă.

Brick se aplecă încet și se așeză. Chiar și puțin amețit, dar nu suficient pentru a face curățenie în baie. Brick a mers încet spre baie și a făcut duș.

Când a ieșit, a descoperit că Day își făcuse deja geanta.

- O să te culci cu mine? a întrebat el.

din nou.

- Da, răspunse Day încet, în timp ce Brick încearcă să se îmbrace.

- Îmbracă-te și vino repede la bucătărie , a spus Day, înainte de a scoate geanta. Brick se uită înapoi și se îmbrăcă repede.

Când a părăsit camera pentru a merge la bucătărie, a constatat că Day făcuse deja terciul. Brick se apropie să stea de partea opusă a lui Day.

- Mănâncă, spuse Day. Brick sa așezat și ‎‫مننه- Mănâncă, spuse Day.

Brick s-a așezat și a mâncat terciul în tăcere, fără să spună nimic, dar a trebuit să se oprească în timp ce se familiariza cu gustul terciului.

- Cine a făcut terciul? a întrebat el.

- Eu , de ce? Nu ai de gând să mănânci? a întrebat Day.

-Nu... simt că l-am mâncat deja , spune Brick răgușit în timp ce Day se uită la Brick.

- L-ai mâncat aseară, cum să nu-ți amintești? zise Day din nou, făcându-l pe Brick să înghețe mâna cu care mânca.

//Asta înseamnă că noaptea trecută a fost adevărată// îşi spuse Brick, înainte de a privi încet la Day cu o faţă roşie.

Day nici nu s-a obosit să se uite la el și a continuat să mănânce.

- Mâncați și apoi luați și pastila asta , a spus Day când își terminase de mâncat terci.

Brick a luat apa și a băut-o în timp ce lua pastila pentru că se simțea plin. Day a luat vasul lui Brick și l-a spălat. Asta l-a surprins din nou pe Brick, pentru că Day îl lăsa de obicei pe Brick să-i spele propriul castron.

- Ești gata? Ai uitat ceva?”a întrebat Day, întorcându-se către Brick.

Brick clătină din cap înainte ca cei doi să părăsească camera.

După ce au părăsit apartamentul, Day s-a dus să cumpere câteva lucruri de la un magazin, în timp ce Brick stătea în mașină și dormea.

*📱📱📱📱📱*

Telefonul lui Day a sunat, dar proprietarul încă era la cumpărături, așa că Brick ridică telefonul pentru a se uita la numărul.

[...Randa...]

Brick a înghețat când a văzut numele apelantului. S-a uitat afară din mașină și a văzut că Day era încă în magazin și se uita la echipamentul de salon, așa că Brick a decis să răspundă la apel.

- Day-ah, unde ești? Aproape acolo? a strigat o voce masculină, făcându-l pe Brick să înghețe pentru că sunetul era destul de drăguț.

- Oh... Nu și-a luat telefonul cu el, spuse Brick încet, simțind un fluturat ciudat în inimă.

- Ah... Nu este P'Day? P'Day nu se întoarce la salon? Atunci de ce a spus că se întoarce astăzi?a vorbit din nou vocea tânărului făcându-l pe Brick să realizeze că Day îl va va duce la salonul lui.

- Se va întoarce, a trecut doar să cumpere niște lucruri , a răspuns el, în timp ce se gândea la cum ar arăta Beam.

-Ești prieten cu P’Day, nu?... Deci, Beam, poți te rog să lași un mesaj pentru P’Day? a spus tânărul exact când Brick la văzut pe Day ieșind din magazin.

-Stai puțin, vorbește cu el, e aici , a spus Brick.

Day deschise ușa mașinii, făcând o strâmbă , când Brick îi întinse telefonul.

- Este cineva pe nume Beam, spuse Brick încet.

Day aruncă o privire la telefon înainte de a zâmbi ușor, apoi întinse telefonul de la Brick pentru a vorbi. Silueta mică a lui Brick s-a rezemat de scaunul mașinii pentru a se întinde și s-a uitat afară din mașină, purtându-se de parcă nu i-ar păsa, dar ar fi vrut să asculte cu atenție despre ce avea să vorbească Day cu băiatul pe nume Beam.

- Hei Beam... vin... de ce ți-e dor de mine deja? spuse Day în timp ce închidea ușa mașinii. Brick a întins mâna și s-a prins de sânul stâng când a simțit o durere bruscă.

- Vrei să mănânci grapefruit Nakhon Pathom*?... Uh... bine, ți-l cumpăr. Mai vrei ceva? Spune-mi acum, revin curând în magazin și am câștigat nu ieși să-l cumperi din nou, spuse Day of din nou în timp ce se întorcea să se uite la fața adormită a lui Brick.

Nakhon Pathom*



-Bine, ne vedem peste vreo două ore, pa , a spus Day înainte de a închide. Apoi, se întoarse să se uite din nou la Brick.

-Dormi mai întâi, apoi te trezesc, a spus Day, știind că Brick nu dormea încă.

Silueta mică nu răspunse; totuși, se gândea în inima lui, ce sunt Day și băiatul pe nume Beam?

Day a plecat din Bangkok pentru a se întoarce acasă după ce a deschis un alt salon de înfrumusețare în propria provincie natală. Brick avea încă o ușoară febră, așa că a adormit pe drum.

Day a continuat să cumpere alimente pentru Beam în timp ce Brick încă dormea, dar în curând mașina s-a oprit în fața unui celebru salon de înfrumusețare. Brick a auzit un zgomot puternic de afară și și-a recăpătat treptat cunoștința.

-Brick, trezește-te, suntem aici , strigă vocea lui Day.

Brick deschise ochii și îl văzu pe Day deschizând ușa.

- Nong... strigă pe cineva să mă ajute să scot lucrurile din spatele mașinii , a strigat Day către copiii din magazin.

- Bună ziua, P'Day. Credeam că ai uitat de salon, strigă vocea cuiva.

- Ai adus un prieten cu tine, P'Day? a întrebat aceeași persoană, așa că Brick s-a mișcat încet să se ridice drept și s-a uitat afară din mașină și a constatat că erau multe magazine peste tot.

Brick a deschis apoi ușa mașinii și i-a văzut pe băiat și pe Day vorbind, în timp ce ceilalți nong s-au dus să adune lucrurile lui Day în spatele mașinii și apoi le-au pus în magazin.

Brick s-a uitat uimit la salonul lui Day, nu s-a gândit niciodată că Day va deschide un salon de înfrumusețare pentru că chiar nu se potrivea personalității lui Day.

- P'Day, unde este suvenirul Beam?

Un băiețel a fugit din salon într-un șorț de cauciuc negru. Brick s-a întors imediat să-l privească auzindu-l venind, înainte de a fi uluit pentru că băiatul pe nume Beam era foarte drăguț, pielea lui era albă și fața lui era frumoasă și dulce ca o femeie.

- De ce ai ieșit așa?a întrebat Day în liniște, uitându-se la Beam care zâmbea.

- Beam nu a lăsat clienți, Beam a terminat de vopsit părul pentru un client, dar nu mi-am scos șorțul și mănușile ,a spus tânărul.

Day se întoarse să se uite la Brick care se uita la Beam, înainte de a zâmbi ușor.

- Atunci întoarce-te te ajut eu, spuse Day încet, așa că Brick se întoarse imediat spre Day.

Day a început să dezlege șorțul lui Beam. Tânărul și personalul care au ieșit să adune lucrurile s-au întors să se uite la Day cu confuzie.

- Mulțumesc... P’Day nu este bolnav?a întrebat tânărul nedumerit.

- Nu cere prea mult. Hai în salon .

Day îl împinse pe Beam și îl urmă, întorcându-se către Brick.

- Hai, spuse Day încet.

Brick a mers apoi în spatele lui Day.

Intrând înăuntru, Brick a rămas uimit când a văzut toiagul, pentru că dacă Brick nu se înșeală, există doar personal bărbați și băieți. De asemenea, personalul masculin arăta foarte drăguț și se pare că toți erau gay.

- Unde te-ai dus, Nong Day? Am venit de multe ori la salon și nu te-am văzut până acum. Întâmpinat de un client de vârstă mijlocie.

- Ei bine, am fost ocupat cu afacerile fratelui meu Night; deci, am plecat pentru o vreme. Ce ai de gând să-ți faci astăzi? Day a întors salutul clientului înainte de a se întoarce la tânărul pe nume Beam.

- Beam, du-l pe Brick la birou , i-a spus Day lui Beam.

Tânărul se întoarse și îi zâmbi lui Brick.

- Mai bine așteaptă în birou. Numele meu este Beam , i-a spus tânărul lui Brick, zambind si mergand spre el.

După aceea, Brick l-a urmat pe Beam.

- Mă numesc Brick, răspunse Brick încet.

-Tu ești Phi care a răspuns la telefonul lui Beam? a întrebat Beam din nou.

- Uh… da , a răspuns Brick cu puțin timp înainte de a se așeza pe canapea din biroul lui Day.

Care este, de altfel, un loc în care puteai vedea clar întregul interior al salonului ,In plus, la ferestre exista o perdea pentru a regla lumina si pentru a o inchide în cazul în care este nevoie de intimitate.

- Stai, o să-ți aduc niște apă , a spus tânărul înainte de a pleca.

Brick aruncase o privire serioasă la salonul Day, care este, de asemenea un salon foarte luxos, deoarece întregul salon are aer condiționat; În plus, amenajarea salonului și echipamentele folosite sunt ale unor mărci foarte cunoscute.

Clienții pe care i-a văzut păreau să fie din clasa superioară, deoarece erau câteva femei foarte bine îmbrăcate care intrau să folosească serviciul salonului. După un timp, o siluetă mică a intrat cu un pahar cu apă pe care să-l dea lui Brick.

- Mulțumesc , i-a răspuns Brick tânărului.

- Beam, grapefruitul este în pungă, du-te și dă-l acelei persoane , i-a spus Day lui Beam.

Tânărul a zâmbit înainte de a ieși să se uite la grepfrutul pe care Day l-a adus .

- Este cu adevărat salonul tău? a întrebat Brick în timp ce stătea cu Day în birou și, deși erau singuri, toți cei din cameră îi puteau vedea pentru că draperiile nu fuseseră închise.

- Hmm, răspunse Day cu un pufnit înainte de a se uita la hârtiile de pe birou, dintre care majoritatea erau facturi.

*Cioc cioc*

Se lovește ușa de sticlă înainte de a o deschide.

- P'Day, ce vrei să bei? Îți iau eu, a întrebat tânărul.

- Îmi cunoști foarte bine inima. Deci ce crezi că vreau să beau acum? zise Day, făcându-l pe Brick să înghețe.

- Ah... E târziu, deci trebuie să fie ceai de lămâie, nu? spuse Beam zâmbind. Day a zâmbit și a dat din cap.

- Stai puțin, ți-l aduc , a răspuns tânărul.

- Oh Beam, te chem să vii să vorbești cu mine , i-a spus Day tânărului către care Beam dădu din cap înainte de a pleca.

- Ce este? a întrebat Day, întorcându-se către Brick, care stătea liniştit.

-Oh nimic ,a răspuns el.

- Dacă vrei să dormi, urcă pe scări, este o camera în stanga. Iată cheia, ca să poți intra, spuse Day, întinzându-i cheia lui Brick.

Silueta mică a acceptat-o înainte de a pleca în liniște. Day se uită la Brick când pleca.

- Unde te duci?a salutat vocea lui Beam când Brick era pe cale să urce scările.

Îl face pe Brick să știe că camera din care iese Beam este probabil bucătăria.

- Mă duc sus, răspunse Brick.

- Oh, într-adevăr, P'Brick mănâncă grapefruit? Îi aduc eu , a spus tânărul.

- Uh...

Brick a vrut să-l respingă, dar a fost întrerupt de Beam.

- Stai, eu voi lua mai întâi ceaiul lui P'Day.

Beam nu a așteptat un răspuns înainte de a alerga în biroul lui Day, Brick nu a putut merge decât în camera pe care Day i-a spus inevitabil.

Micuțul a urcat la etajul doi și a descoperit că la etaj era și un mic living. Brick a descuiat camera din stânga, așa cum a spus Day și a găsit un dormitor cu un pat lat în colțul camerei.

Brick nu a închis ușa pentru că știa că Beam va veni în curând. Silueta mică a venit și s-a așezat pe pat cu o expresie plictisitoare, Brick a crezut că nu știe nimic despre Day, venirea aici îl face pe Brick să se simtă un adevărat străin în viața lui Day.

Brick stă și gândește cu o expresie relaxată.

*Cioc cioc*

S-a auzit o bătaie în ușă și s-a deschis.

Brick ridică privirea și îl văzu pe Beam venind cu o farfurie cu grepfrut.

- Beam a crezut că P'Brick dormea în dormitorul de oaspeți, dar când l-am deschis, el nu era acolo, așa că eram confuz cu privire la unde s-ar fi dus P'Brick, a spus Beam zâmbind.

Brick a făcut o față surprinsă.„

- Au un dormitor pentru oaspeți? a întrebat Brick.

- Uh, de obicei, dacă vine un prieten al lui P'Day, îl va lăsa să doarmă în dormitorul de oaspeți. Dar Beam tocmai a aflat că P'Brick este aici; așa că mi s-a părut ciudat că ai venit să dormi. chiar în această cameră, spuse Beam din nou.

Brick se uită la Beam cu o senzație ciudată de disconfort.

- Uite, grapefruitul. Este deja decojit pentru tine ,a spus tânărul, dându-i farfuria lui Brick.

- Dar Day a cumpărat-o pentru tine, spuse Brick încet.

- Oh, da, P'Day l-a cumpărat pentru toată lumea. Doar că Beam a fost cel care a vrut să-l mănânce , a spus Beam zâmbind.

Brick a simțit că acest tânăr este cu adevărat drăguț. Dacă Brick nu ar fi fost cu Day, probabil că ar vrea să-l prindă direct pe tânăr și să-l preseze să-l facă al lui. Dar acum Brick simțea că nu mai poate face asta.

- Câți ani ai? a întrebat Brick, nu a vrut să fie nepoliticos cu Beam pentru că a văzut că tânărul vorbea foarte bine și era foarte drăguț.

- 17 ani Krub , a răspuns Beam, uitându-se în continuare la Brick.

- Nu studiezi?a întrebat el din nou.

- Eu învăț, dar săptămâna aceasta profesorii de la școală au mers să facă un curs, așa că școala este închisă ,a răspuns din nou Beam.

Brick a vrut să deschidă din nou gura pentru a-i pune o întrebare, dar nu a îndrăznit.