Capitolul 12

 

Știrea despre faptul că o mare companie de băuturi energizante a venit să-i ofere sponsorizare lui Than, precum și despre numeroasele redacții care au cerut interviuri după ce clipul cu antrenamentul său a fost urcat pe rețelele de socializare, a stârnit interesul publicului atât pentru el ca persoană, cât și pentru muay thai în general. Drept urmare, numărul urmăritorilor de pe Instagram ai lui Than a crescut la peste o sută de mii în doar câteva zile.

Deși Kirin era foarte bucuros pentru acest prim proiect din viața lui la care lucrase cu adevărat serios, nu și-ar fi putut imagina că totul se va transforma într-o sabie cu două tăișuri, și că vârful acelei săbii se va întoarce împotriva persoanei care merita cel mai mult aprecieri în acest moment: Than.

După ce fusese rugat să discute cu antrenorul despre rezultatele evaluării pregătirii boxerilor, Kirin a auzit, în drum spre ieșire, un grup de boxeri vorbind în vestiarul de lângă sală. Nu reușea să distingă clar vocile, căci se amestecau între ele, dar era ușurat să constate că nu recunoștea pe nimeni dintre cei care vorbeau. Totuși, conținutul discuției nu era deloc plăcut: era limpede că cei care vorbeau erau nemulțumiți de faptul că Than primise privilegii pe care alți boxeri nu le aveau, ajungând astfel să devină celebru și să atragă sponsori importanți. Era de la sine înțeles că, de acum înainte, drumul lui Than avea să fie mult mai ușor decât al altor boxeri de aceeași generație, sau chiar decât al unor veterani din domeniu, care nu primiseră niciodată asemenea șanse.

- Nu e decât un tip norocos, care s-a născut cu o față frumoasă, spuse o voce.

- N-are cine știe ce talent. Eu zic că dacă a câștigat de atâtea ori, a fost mai mult un noroc chior, adăugă alta, urmată apoi de încă multe remarci asemănătoare, rostite una după alta, fără oprire.

- Cu figura aia antipatică… spuneți-mi, serios acum, cei care-l plac sunt orbi sau ce?

- Eu zic că i-a picat la fix apropierea de Nong Kirin, că doar e prieten cu P’Petch și cu Hia Win.

- Până la urmă, se pare că își ascunde adevărata fire lingușitoare sub masca aia de nepăsare.

Kirin făcu un pas înainte, pregătit să le explice că lucrurile nu stăteau deloc așa cum credeau ei, dar înainte să apuce să deschidă gura, cineva îl trase ușor înapoi. Brațul său se lovi de pieptul tare al acelei persoane, iar înainte să poată scoate un sunet de surprindere, o mână i se așeză peste gură, în timp ce cealaltă atingea buzele proprietarului, semn clar să păstreze tăcerea.

Ochii mari ai lui Kirin îl priviră plini de neliniște, neștiind cât de mult auzise celălalt din conversație. Totuși, se rugă să nu fi auzit nimic.

Mâna puternică se desprinse de pe buzele lui și îi prinse palma transpirată de emoție, trăgându-l de acolo spre scara de incendiu de pe partea cealaltă, un loc în care nu trecea nimeni și unde bărbatul înalt obișnuia să meargă atunci când voia să fie singur.

Than îi dădu drumul mâinii și se lăsă pe trepte, privind cu un zâmbet abia schițat chipul bosumflat al celui pe care îl adusese acolo. Nu se putu abține să nu găsească amuzant faptul că Kirin părea mai afectat de acele vorbe decât el însuși.

- Adineauri… ai auzit ceva? Întrebă Kirin.

- Nu-ți face griji pentru ce ai auzit... Sunt prostii.

- Asta înseamnă că ai auzit tot, spuse Kirin cu un aer neliniștit, constatând că rugăciunea lui nu fusese ascultată. Dacă e așa, ar trebui să mă lași să le explic oamenilor ălora cum stă treaba, nu?

- Pierdere de timp.

- Dar…

- Sunt obișnuit cu asta, îl întrerupse Than, cu o voce și o atitudine relaxată, de parcă tot ce se întâmplase nu era nimic important, aproape ca o discuție banală despre ce să mănânci la următoarea masă.

Însă pentru Kirin, vorbele acelor oameni nu erau deloc ceva ce putea fi trecut cu vederea.

- Serios? Până acum ai lăsat toată lumea să te înțeleagă greșit așa?

- Din cauza asta nu prea am prieteni, spuse Than.

- Dar oamenii aceia au înțeles totul greșit. Practic te-au acuzat direct.

- Te referi la faptul că au spus că m-am străduit mai puțin decât ei, dar am avut noroc să primesc mai multe șanse doar pentru că arăt bine? Than zâmbi, ca și cum nu ar fi considerat că e ceva grav.

- Ei bine, nu au spus chiar o minciună.

- Ba este greșit… cel puțin eu am curajul să spun că victoriile tale au venit numai din efortul tău, răspunse Kirin cu fermitate.

- Și de unde știi? Abia ai început munca aici și ai văzut pentru prima oară înregistrările meciurilor mele, nu? Replică Than pe un ton glumeț, fără urmă din provocarea obișnuită mai degrabă cu intenția de a-l tachina.

- Știu eu, mormăi Kirin, întorcându-și privirea, încă iritat de vorbele boxerilor de mai devreme.

- Atunci să știi și că nu-mi pasă deloc de ce-au zis. Iar dacă te bagi să le răspunzi, nu faci decât să te bagi singur în bucluc, continuă Than.

- Dar… începu Kirin, însă vârful degetelor puternice i se așeză pe buze, oprindu-l.

Chiar dacă era doar o atingere ușoară, amândoi, și cel care atingea, și cel atins, rămăseseră nemișcați. Privirile lor se întâlniră fără ca vreunul să spună ceva, însă liniștea aceea făcea ca inimile să le bată tot mai repede. Parcă o căldură stranie se scurgea din vârful degetelor pe buzele celuilalt, iar Kirin, fără să-și dea seama, își mișcă puțin buzele mișcare care semăna teribil cu un sărut apăsat pe vârful degetelor bărbatului înalt. Ochii ascuțiți ai acestuia se măriră puțin, iar apoi scânteia din privire se transformă într-o expresie severă, ca și cum ar fi vrut să-l certe pe cel mai tânăr pentru jocul nepotrivit.

Than își retrase mâna, puțin stânjenit. Amândoi își mutară privirea în altă parte, în timp ce în inimile lor se strecura o neliniște ciudată, dar în niciun caz una neplăcută.

- Ar fi mai bine să-ți vezi de treaba ta. Ce ți-a dat Hia Win de făcut nu e deloc puțin, nu-i așa? spuse Than, rupând tăcerea. Iar asta era suficient de important pentru ca Kirin să își îndrepte din nou privirea spre el.

- Ești în regulă cu interviurile pentru presă? Întrebă Kirin, lăsându-se să cadă pe treaptă lângă el și privindu-l cu o ușoară îngrijorare, știind bine că tânărul nu prea agrea munca ce presupunea să iasă în față.

- Dacă nu trebuie să apar pe cameră, cred că merge.

Răspunsul îl făcu pe Kirin să zâmbească, ceea ce îl determină pe Than să adauge repede:

- Nu-mi place să apar pe cameră. Pozele statice sunt în regulă, dar cu filmările nu cred că mă descurc.

- Și totuși, în timpul meciurilor ai apărut, îl tachină Kirin.

- Atunci eram concentrat doar pe adversarul din ring, nu pe ce era în jurul meu.

- Deci, dacă ai concura și eu aș fi lângă ring, încurajându-te, nici nu m-ai observa?

- Nu e sigur.

- Cum adică?

- Dacă e vorba de tine… s-ar putea să te văd mai clar decât pe oricine altcineva.

Kirin nu îndrăzni să întrebe ce voia de fapt să spună Than prin acea propoziție, care putea fi interpretată în atâtea feluri. Doar văzând cum privirea aceea pătrunzătoare îl țintuia, preferă să-și ia iPadul pe care îl purta mereu la el și să deschidă mesajul pe care Mavin i-l trimisese cu lista publicațiilor ce solicitaseră interviuri. Se afundă pentru o vreme în muncă, analizând credibilitatea fiecărei redacții și tipul de interviu pentru a vedea dacă era potrivit pentru boxerul de lângă el.

Nu-și dădu seama că, pe tot parcursul acelor momente, celălalt, rezemat de balustrada scării de incendiu și așezat astfel încât să-l privească, își țintuise privirea asupra profilului concentrat al lui Kirin lucru total neobișnuit pentru cineva ca Than.

- Uite-te peste asta și spune-mi dacă ești de acord, spuse Kirin.

El selectase cam trei publicații o pagină importantă, un site și o agenție de știri, care doreau să facă un scurt reportaj de câteva minute, difuzat în timpul știrilor sportive. Însă, în timp ce îi întindea iPadul bărbatului, Kirin se opri brusc, văzând privirea pătrunzătoare a acestuia ațintită asupra lui și neștiind de când îl privea așa.

Than își drese ușor glasul, apoi luă iPadul și începu să-l studieze în tăcere. Kirin își clătină ușor capul, convingându-se că totul fusese o simplă coincidență și că nu era nimic special la mijloc, în fond, Than nu ar fi stat să-l privească fără motiv.

- Primele două sunt exact cum ai spus că preferi: doar poze și interviu scris, explică Kirin, apropiindu-se pentru a atinge cu degetul ecranul și a-i arăta ansamblul.

- Cât despre acest reportaj, interviul e scurt, iar apoi fragmentele vor fi difuzate într-o emisiune de câteva minute. Dar dacă nu vrei deloc să apari pe cameră, îl putem elimina.

- Vrei să o fac? Întrebă Than.

- Hm? Kirin îl privi surprins pe cel care trebuia să decidă, dar care, totuși, îi punea întrebarea înapoi.

- Vrei să fac asta?

- Nu ar trebui să fiu eu cel care te întreabă dacă vrei să o faci? Zâmbi Kirin.

- Și dacă îți spun că vreau, vei accepta?

- Da.

Răspunsul, deși scurt, îi făcu ochii lui Kirin să se mărească. Dar Than adăugă imediat, lămurind lucrurile:

- Tu vezi imaginea de ansamblu. Dacă am încredere în tine, ar trebui să fie bine, nu?

- Așa este, dar totuși depinde și de cât de confortabil te simți tu cu asta.

- Atunci poți contacta aceste publicații. Stabilim ziua și ora în funcție de programul meu, pentru că în perioada asta nu am alte obligații, spuse Than, întinzându-i iPadul.

- Ești sigur?

- Întreabă-mă din nou, sau mă răzgândesc.

Kirin închise imediat gura, aprobând din cap de câteva ori, apoi trimise e-mailurile de confirmare către cele trei redacții selectate. După ce termină, se pregătea să-i propună să plece, știind că Than avea în continuare antrenament, dar mâna puternică a acestuia îi întinse telefonul direct în față.

- Nu ai fost niciodată la un meci adevărat, nu-i așa?

Deși lucra în domeniu de aproape trei săptămâni, Kirin nu călcase niciodată la o competiție de muay thai. Își putea imagina atmosfera din transmisiunile TV de pe canalele naționale, dar știa bine că nu se compara cu a fi acolo, în persoană.

- Poimâine It are meci. Mergem împreună?

- Nu e un eveniment promovat de Hia Win, nu? Kirin recunoscu numele competiției de pe afișul afișat pe ecranul telefonului lui Than, era o gală importantă despre care și el auzise.

- De fapt, nu există o regulă ca toți luptătorii să fie din aceeași sală. E doar mai simplu așa. Dar în cazul ăsta, promotorul evenimentului a venit la Hia Win cerându-l pe It pentru acest meci, și au negociat onorariul și împărțirea câștigurilor.

- Deci, un fel de parteneriat de afaceri, nu?

- Exact. Vrei să vii?

- Tu mergi să-l încurajezi pe P’It, nu?

- Așa intenționez.

- Atunci vin și eu, să-i țin și eu pumnii, spuse Kirin zâmbind larg, trecând repede meciul în aplicația de calendar de pe iPad. Nu-și dădu seama însă că ochii lui Than îl priveau deja cu o urmă de nemulțumire.

- De ce îi spui „P’It ? întrebă acesta cu o voce gravă. Dar cel care era cu ochii în iPad nu-și dădu seama imediat.

- Pentru că e mai în vârstă.

- Și eu am aceeași vârstă cu el, replică Than, pe un ton greu de interpretat, dacă era vorba de supărare sau de o ironie.

Kirin îl privi cu ochii mari, îngustându-i ușor, ca și cum ar fi vrut să-l citească. Când îl văzu pe Than întorcându-și privirea, nu se putu abține să zâmbească.

- Vrei să fii fratele meu?

- Nu vreau să am un frate mai mic.

- Atunci... nu mai e nevoie să îți spun... fratele Than, nu-i așa?

Kirin rosti cu o pauză voită, însă tocmai asta făcu cuvintele să pară și mai apăsate, încât celălalt îl privi cu ochii măriți, ca o avertizare. Totuși, Kirin îi susținu privirea severă fără pic de teamă și, mai mult, se aplecă spre el până când chipurile lor nu mai erau despărțite decât de câțiva centimetri.

- Du-te la antrenament, frate Than.

Micul se îndepărtă fluierând, ieșind din scara de incendiu într-o dispoziție mult mai bună decât atunci când venise. În schimb, bărbatul înalt, rămas pe loc, nu putu decât să-l privească cum se îndepărta, ușa închizându-se între ei, fără să poată face nimic. Chiar și ritmul inimii lui, care bătea cu putere ca în prima zi în care urcase în ring, era imposibil de stăpânit.

🐱🐱🐱

Relația lor avansase odată ce munca îi adusese mai des împreună. Și totuși, părea că între ei exista încă o linie subțire care îi despărțea, iar amândoi uitaseră să-și cerceteze sentimentele mai profunde. Așa cum se întâmplase și azi, când trebuiau să meargă împreună să asiste la meciul lui It, după cum stabiliseră dinainte. Iar acea linie subțire părea acum să fi fost înlocuită de un os mare în gât.

Than își aruncă privirea în oglinda retrovizoare a SUV-ului său către cel care stătea pe bancheta din spate, cu ochii scânteietori privind peisajul, o ocazie rară pentru el de a ieși. Apoi privirea îi alunecă spre locul din dreapta, unde celălalt pasager era preocupat să butoneze sistemul audio, schimbând frecvențele radio în căutarea melodiei dorite. Trecuseră deja aproape zece minute și încă nu găsise nimic pe placul său.

După ce Than îl invitase pe Kirin în ziua precedentă, acesta povestise lui Mai Ek, care oricum intenționa să meargă la meci, așa că ceruse să vină cu ei. Prin urmare, după muncă, se întâlniseră și plecaseră să mănânce ceva rapid înainte de a merge spre stadionul din centrul orașului, locul competiției. It ajunsese deja acolo mai devreme, împreună cu echipa, pentru controlul medical și cântărirea dinaintea meciului.

- Când ai de gând să găsești un cântec? Tot butonezi și te oprești de o grămadă de timp bombăni Mai Ek.

- Încă nu am găsit ceva care să-mi placă.

- Păi acum începe buletinul de știri de oră fixă. Ascultă și tu știrile până atunci.

- Ai conectat aplicația de muzică din telefon?

- Caută singur, îi făcu semn Than spre telefonul său, pus în suportul de lângă schimbătorul de viteze.

Mai-Ek nu așteptă invitație de două ori. Profitând că mașina era oprită la semafor, îi întinse ecranul în față pentru a-l debloca, apoi căută printre melodii. După un timp, îl privi nedumerit pe șofer.

- Ai doar melodii de dragoste siropoase. Obișnuiești să asculți așa ceva?

- Și ce dacă?

- Nu ți se potrivește.

- Și ce gen mi s-ar potrivi, după tine?

- Probabil muzică folk...

Kirin zâmbi privind din profil chipul concentrat asupra drumului. Îi plăcea să-l observe pe Than atunci când era cu Mai-Ek sau cu It, pentru că în acele momente îi vedea cel mai limpede latura de om obișnuit. În mod normal, Than își ascundea emoțiile sub o expresie impasibilă.

- De ce zâmbești?

- Nu zâmbesc. Mă uitam la melodiile din playlist.

- Nu mă refeream la tine, zise Than, aruncând din nou o privire în oglinda retrovizoare.

Kirin, care nu putea vedea aceeași oglindă din spate, se aplecă între scaunele din față și își rezemă capul de tetiera scaunului lui Mai-Ek, privind spre șoferul care își întorsese atenția la drum.

- Se referea la tine, îi șopti Kirin lui Mai, suficient de tare cât să audă și Than. Și, da, făcu asta intenționat.

- Te plângi ca un bătrân, nu-i așa? A continuat Kirin.

Mak încuviință din cap, dar tot mai aruncă o privire precaută spre colegul său mai mare din branșă. Cum nu sesiză nici urmă de iritare, își strânse buzele într-un zâmbet complice.

- Ești primul care îl ia peste picior pe Than și nu primește înapoi o replică mușcătoare.

- Eu zic că a rămas fără insulte îi răspunse Kirin, întorcându-se spre el, fără să vadă colțul gurii lui Than ridicându-se într-un zâmbet bun-dispus.

- Than nu rămâne niciodată fără insulte. Am mai fost insultat de el înainte.

- Vrei să mai pățești o dată? aruncă Than o privire tăioasă spre cel care îl bârfea pe față, făcându-l pe Mai Ek să dea repede din cap că nu.

- Dar acum vorbești mai mult, P’Than spuse Mai, retrăgându-se spre ușă, știind prea bine că următoarea lui replică i-ar putea atrage pumnul stâng, cel preferat al acestuia, nu pe volan, ci direct în cap.

- Cred că e din cauza lui P’Kirin.

- Crezi că îl fac să mă certe des P’Mai? N-apucă Than să răspundă așa cum își imaginase Mai, căci Kirin interveni înainte. Micul de statură îl privi pe colegul mai tânăr cu ochi ușor mustrători, dar mai mult în glumă decât în serios.

- Eu cred că face altceva mai mult, nu doar atât, mormăi Mai, în același moment în care Kirin le făcu semn amândurora spre un restaurant de pe marginea drumului, pe care îl recunoscuse dintr-o recenzie pe un canal YouTube celebru. Subiectul conversației fu uitat pe loc. La scurt timp, ajunseră la destinație.

Than îi întinse lui Mai-Ek cele trei bilete de intrare, lăsându-l să se ocupe de ele, în timp ce el se opri să-l aștepte pe cel mic, care privea atent împrejurimile din fața stadionului. La casele de bilete nu se mai vindea nimic, pentru că toate locurile se epuizaseră încă de dimineață. Mulți oameni intrau deja în incinta locului de desfășurare, iar vocea crainicului răsuna puternic peste tot, făcându-l pe Kirin să se simtă ca înaintea unui concert. Atmosfera era plină de entuziasm, amestecată cu bucuria manifestată prin agitația vizibilă a fiecăruia.

Văzând cum mulțimea devenea tot mai deasă și temându-se că Kirin s-ar putea pierde, Than îi prinse ușor încheietura subțire, iar acesta nu se împotrivi, ba chiar se lăsă condus până la locurile lor, unde Mai-Ek le făcea semn să vină. Odată ajunși și așezați, Than îl eliberă, dar nu-și putu reține un zâmbet văzând sclipirea din ochii lui Kirin. Când privirea i se întâlni însă cu cea plină de înțeles a lui Mai-Ek, care stătea de cealaltă parte a lui Kirin, își strânse buzele și își mută ochii către agitația din jur.

Pentru Than, mulțimea putea părea obositoare, dar nu și pentru Kirin, care iubea să fie în mijlocul oamenilor. Privea în jur cu vădită plăcere, în timp ce muzica răsuna puternic, de parcă ar fi vrut să-i încurajeze pe spectatori. Spoturile de lumină se mișcau peste tot, făcând sala imensă să pară și mai spectaculoasă.

- Sunt destule celebrități aici, se pare.

- Cine? Than privi în direcția indicată, dar în mulțimea de oameni nu reuși să distingă pe nimeni.

- Uite acolo, Tigrul Alb, fostul boxer faimos, acum unul dintre cei mai buni promotori, spuse Kirin cu voce plină de entuziasm, arătând spre un bărbat în vârstă, impunător, așezat în față.

- Dar nu ziceai că nu te uiți la box?

- Poate, dar omul ăsta e celebru. Nu există tailandez care să nu-l cunoască.

- Și a venit aici ca să caute talente?

- Posibil. Sau poate îl cunoaște pe promotorul galei.

Kirin răspunse scurt și își pierdu repede interesul, pentru că în clipa următoare spoturile își schimbaseră direcția și se opriseră pe ring, aducând un aer solemn cum nu mai simțise până atunci. Inima îi bătea la fel de puternic ca vocea prezentatorului, care urca în ring pentru a prezenta boxerii ce urmau să lupte în acea zi.

Când numele lui Ith fu anunțat, Kirin aplaudă și strigă entuziasmat.

- Dacă aș urca eu în ring, ai fi la fel de bucuros? îi șopti Than, în timp ce Kirin încă nu-și luase ochii de la ring și de la prezentator.

Kirin îl privi dintr-o parte, zâmbind, apoi se aplecă spre urechea lui, făcându-l să se aplece la rândul său:

- Dacă vrei să afli, încearcă să accepți o luptă pentru titlu.

- Viclean. Than își arcuii un zâmbet în colțul gurii și atinse cu vârful degetului obrazul rotund al celui care zâmbea ușor.

- Credeam că o să te lași convins mai ușor.

- Nu mă las păcălit așa simplu.

- Nu e deloc distractiv să mă joc cu tine, spuse Kirin, strâmbând din nas, apoi își mută privirea înapoi spre prezentator, când prima rundă a meciului era pe cale să înceapă, un lucru mult mai interesant pentru el. Însă cel acuzat că nu era amuzant râse scurt, mulțumit, și își întoarse și el atenția spre ring, ca să își încurajeze prietenul.

It era un boxer priceput la folosirea pumnului drept, pe când adversarul său era specializat în loviturile de cot. Kirin îl văzuse antrenându-se în repetate rânduri, deși nu la fel de mult ca Than, iar asta îl făcea destul de sigur că It avea să câștige. Totuși, după a treia rundă, cei doi erau încă la egalitate, ceea ce îl făcu pe Kirin să devină neliniștit, la fel ca restul publicului din sală, care aproape se ridica în picioare odată cu începerea următoarei runde.

Experții în box din jur făceau gesturi largi, de parcă ar fi vrut să le transmită semnale favoriților lor, deși știau bine că nu vor fi ascultați. Atmosfera tensionată îi făcea însă să se agite ca niște oameni care trăiau meciul cu sufletul la gură.

Kirin își duse, fără să-și dea seama, degetele la gură și începu să-și roadă unghia, așa cum obișnuia când era îngrijorat. Asta îl făcu pe cel de lângă el, care îl urmărea cu atenție, să îi apuce mâna și să o țină strâns, atrăgându-i o privire mirată.

- Nu plec nicăieri de aici.

- Nu mi-e teamă că o să pleci, dar o să-ți strici unghiile.

- Nu mai rod, spuse Kirin încet, încercând să își retragă mâna, dar Than nu o lăsă liberă.

- Nu te cred. Când ești stresat, de fiecare dată începi să îți rozi unghiile.

- Și de unde știi asta? Întrebă Kirin, ridicând sprânceana la gândul că celălalt era atât de atent la el. Însă Than își întoarse privirea, ca și cum nu ar fi vrut să răspundă, iar Kirin renunță să-l mai întrebe. Se concentră din nou asupra meciului din ring, acum și mai intens, în timp ce vocea gravă de lângă el spuse pe un ton calm, fără să își ia ochii din față:

- It nu va pierde. Cu siguranță se va descurca.

- Ești sigur? Suntem deja în runda a patra, spuse Kirin, fără să își desprindă privirea de la prietenul care încerca acum o lovitură cu genunchiul, chiar dacă nu era arma lui preferată.

Competiția de box thailandez din acea seară avea în total cinci runde, chiar dacă în ultima vreme unele turnee scurtaseră meciurile la doar trei. Majoritatea însă păstrau formatul tradițional, iar dacă adversarul nu putea fi făcut knock-out, victoria se decidea pe baza punctelor acumulate până la finalul celei de-a cincea runde.

- După cum vezi, în prima rundă, cei doi boxeri mai mult își testează tehnica, nu se lovesc serios. Miezul luptei e între runda a doua și a patra, iar spre finalul rundei a patra, ca acum, devine cel mai intens, explică Than, strângând pumnul stâng și ridicându-l în aer când văzu că prietenul său reușise să-l lovească pe adversar de mai multe ori.

- Și runda a cincea?

- Se poate spune că e runda în care doar se așteaptă să se termine timpul. După ce se încheie runda a patra, ambele părți își dau seama deja cât de mari sunt șansele lor de victorie. Cel care știe sigur că va câștiga încearcă doar să-și păstreze strategia și poziția, ca să nu piardă.

- Și atunci, fratele It…

- Rezistă mai mult decât credeam. Dar crede-mă… înainte să se termine runda a patra, va reuși cu siguranță să ia avans la puncte.

Răspunsul îl făcu pe Kirin să arunce din nou o privire spre profilul bine conturat al celuilalt. Urmele de mândrie din ochii lui, în timp ce își urmărea prietenul, erau clare. Deși Than nu era genul care să-și arate ușor sentimentele, de multe ori privirea lui trăda ceea ce gândea. Și totuși, erau multe lucruri pe care Kirin nu reușea să le ghicească la el.

- Acum e momentul. Murmură Than, când văzu că adversarul lui It începea să-și piardă energia. Aceasta îi oferea lui It ocazia să exploateze deschiderea și să lovească pentru a aduna puncte. Odată ce își dădu seama că nu putea obține un knock-out, trebuia să se asigure că avea un scor mai mare, și acum reușea exact asta.

Faptul că Than era implicat în lumea boxului încă din copilărie îl făcea să vadă deja victoria prietenului său, zâmbind larg. Când Kirin îl privi și zări zâmbetul acela, își pierdu neliniștea, convins că de data asta It va câștiga.

Și exact așa se întâmplă. Arbitrul îi ridică mâna stângă lui It, declarându-l câștigător pe deplin meritat. Un vuiet de aplauze răsună în întreaga sală, iar Kirin aproape că își putea auzi inima bătându-i cu putere în piept. Mâna pe care Than i-o ținuse strâns încă de mai devreme se încleștă și mai tare, fără ca niciunul dintre ei să realizeze că Maiek, colegul lor de excursie, îi privea cu un aer batjocoritor.

- Hai să mergem să sărbătorim pentru fratele It.

Mak-Ek vorbi în timp ce lumea începea să se îndrepte spre ieșire. Than nu răspunse nici afirmativ, nici negativ, dar tăcerea lui îl făcu pe Mak-Ek să înțeleagă că acceptase. Însă când întoarse privirea spre Kirin, îl văzu pe acesta butonând telefonul cu o expresie serioasă, înainte să se scuze și să iasă afară pentru a vorbi, fiindcă înăuntru era prea mult zgomot. Atunci Mak-Ek se întoarse spre Than, în timp ce ieșeau împreună cu ceilalți.

- Nu te duci după el?

- De ce să mă duc?

- Nu-ți e teamă că se rătăcește sau… că se găsește cineva să-l agațe?

- Pe prima parte o mai înțeleg, dar a doua… ce vrei să spui cu asta? Than îl privi îngustat din ochi, iar Mak-Ek, deși simți o ușoară teamă, și-a păstrat calmul și a continuat să lupte cu tigrul.

- Dacă stai prea liniștit, ai grijă să nu-l ia altcineva.

- Ce tot spui acolo?

- Frate… dacă îți place de el, fii clar. Dacă te tot porți așa, mă tem că o să rămâi cu buza umflată.

- Nu am niciun fel de sentimente pentru el.

- Serios? întrebă Mak-Ek cu o voce ascuțită, privind chipul superiorului său de parcă nu-i venea să creadă.

- Pe bune. La fel cum nici el nu are pentru mine. Than îl fixă, ca și cum ar fi vrut să-l întrebe dacă, după atâtea explicații, mai putea gândi prostii. Dar Mak-Ek doar izbucni în râs și îi dădu o palmă peste umăr, ignorând privirea severă a celuilalt, apoi îi aruncă replica finală, înainte să fugă:

- Nu știu ce simte el, dar tu… ești atât de evident încât doare.